Tatiana Scurtu-Munteanu: Ziua Culturii Române – sărbătorită la Biblioteca “V. A. Urechia” din Galați

Pe 15 ianuarie 2013, la 163 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, câteva sute de gălățeni au fost prezenți la ceremonia de inaugurare a celei de-a cincea filiale a Bibliotecii “V. A. Urechia” din Galați. Colegiul Tehnic “Aurel Vlaicu”, fostul Liceu Metalurgic, situat în cartierul Micro 40, va găzdui filiala ce-i poartă numele istoricului și academicianului Paul Păltănea (1924-2008), autorul “Istoriei orașului Galați de la origini până în 1918” și fost bibliotecar al aceleiași instituții.

Noua filială pune la dispoziția cititorilor peste 50.000 de documente, cu obiectivul de a mări colecția până la 120.000 de exemplare, disponibile pentru împrumut și sala de lectură, și acces la internet. Directorul Bibliotecii “V. A. Urechia”, Ilie Zanfir, și-a exprimat bucuria de a avea posibilitatea extinderii accesului la cultură și în zonele limitrofe ale orașului precum și dorința înființării unei biblioteci destinate copiilor în sediul Clubului Sidex, din cartierul Țiglina I, acolo unde, pe vremuri, primarul Galațiului, Marius Stan, visa deschiderea primei biblioteci a unui club de fotbal.

Mariana Gurza – versuri

În căutarea liniştii

Când voi fi întrebată
de ce-am trecut munţii
voi aşterne pe albul cerului
povestea melcului care-şi
poartă visu-n spinare,
sperând
să poposească şi el,
aidoma mie,
în lăcaşurile sfinte.
Acolo, la picioarele Tale,
Doamne,
smerită,
mi-a fost dor de mine
cea de la început,
când am cunoscut lumina,
şi pace, şi încrederea
în puterea Ta,
Doamne al meu.
Acum, mă rog Ţie…

Emilia Ţuţuianu – Autori romaşcani şi apariţii editoriale la Roman în anul 2012

Portrete printre rame – Gheorghe A.M.Ciobanu, Editura Muşatinia, 2012: 

,,Ca structură, conținut și mesaj, cartea reprezintă nu numai o suită de impecabile evocări a unor persoane și personalități care au marcat – intr-o forma sau alta – existența autorului, dar și o provocatoare invitație la descifrarea complexității ,,personajului” Gheorghe A.M. Ciobanu, al cărui portret refuză rama în sensul strict al termenului, aducând-o la numitorul necomun al dimensiunilor sale.

   ,,Personajul-autor” este singurul cărturar (citit  de mine) care a depășit livrescul nu din dorința sau nevoia de ,,a fi”, ci din simplul fapt că este. Domnia sa ființează fără a des-ființa pe alții, fără a abate sau muta convingeri, conștiințe și crezuri, ci asumându-și dreptul, libertatea și bucuria de ,,a fi” el însuși.”( Maria Rugină).

Mănăstirea Putna

Denisa Lepădatu – proză scurtă

Îmi place să scriu

 Îmi place să scriu, să le fac surprize oamenilor pe care-i iubesc şi care mă iubesc… Aş vrea ca toată lumea să aibă în fiecare zi o bucurie, să ştie că viaţa este minunată atunci când eşti înconjurat de oameni cu suflet bun şi frumos. Aş mai vrea ca tristeţea, văzând atâta fericire în jur, să nu-şi mai găsească loc aici, pe pământ, şi să plece într-un loc de unde nu se mai poată întoarce.

Într-o zi, când voi fi mai mare, voi scrie despre lumea aceasta frumoasă în care trăiesc acum, despre prietenii mei minunaţi, care mă învelesc în fiecare seară cu dragostea lor şi în fiecare zi îmi zâmbesc, făcându-mă să zbor!

Eugenia Moldoveanu – Mihail Jora: Înnoptare

„Nu trebuie să înţelegi nimic, dar trebuie să auzi totul” – Interviu cu Andrei Şerban

Premieră la Opera Română din Iaşi: Andrei Şerban a montat Troienele. Un spectacol fabulos pe muzică de Liz Swados, în coordonarea muzicală a lui Lucian Maxim. Este a treia montare a regizorului după aceeaşi piesă de Euripide. Experienţa este unică atît pentru cei care au fost la Trilogia antică în 1990, cît şi pentru cei care vin prima dată să vadă cum convinge cu un spectacol în greaca veche cîntăreţii Operei din Iaşi.

Vorbeaţi la repetiţie despre un spectacol care trebuie simţit, şi nu gîndit. Cum receptează publicul din zilele noastre un astfel de spectacol, în comparaţie cu ce s-a întîmplat acum douăzeci şi doi de ani, cînd a avut loc premiera cu Trilogia antică la Teatrul Naţional din Bucureşti? Poate nu este cazul să ne întoarcem în timp, pînă în 1974, cînd a avut loc prima reprezentaţie cu Troienele la Teatrul La MaMa din New York…

Pictori romaşcani – Iosif Haidu

Aspazia Oţel Petrescu – „Parcă l-aş fi intâlnit pe Iisus”: Mărturii despre Părintele Arsenie Boca

Numele doamnei Aspazia Otel Petrescu este cunoscut si respectat in Romania. Ea face parte dintre „martirii” inchisorilor comuniste, o luptatoare care si-a platit idealurile cu suferinte. Nascuta la Cernauti, din parinti invatatori, se refugiaza cu familia in Romania, in anul 1944, in satul Sugag, pe Valea Frumoasei, in apropiere de Sebes-Alba. Aspazia va frecventa cursurile Facultatii de Litere si Filozofie din Cluj. Deoarece face parte din „Fratia Ortodoxa Romana Studenteasca”, organizatie ce avea rolul de a conecta studentimea clujeana la valorile spiritualitatii crestine si la valorile si traditiile poporului roman, in anul 1948, in prag de a-si sustine licenta, va fi arestata. La scurta vreme, inainte de a ajunge la inchisoare, in viata tinerei studente din Cluj se va petrece, insa, un mare eveniment: intalnirea, la Manastirea Sambata, cu parintele Arsenie Boca. Emotionante si vii, in ciuda zecilor de ani trecuti de atunci, evocarile d-nei Aspazia Otel Petrescu se numara printre cele mai frumoase si importante marturisiri legate de „Sfantul Ardealului”. Publicate in carti cu mare audienta la public, ele au un farmec sporit cand sunt ascultate pe viu, „in direct”. La 87 de ani, d-na Aspazia nu si-a pierdut iradierea pe care le-o daruieste celor din jurul ei, dupa cum nu si-a pierdut nici harul vorbirii, puterea de a invia amintirile din trecut. Am beneficiat, si eu, de darurile acestea, cu prilejul unei vizite pe care i-am facut-o la Roman, in toamna acestui an (2010). Un prilej special, in care d-na Aspazia Otel Petrescu s-a intalnit cu doua foste colege de inchisoare din Muntii Apuseni, carora le multumesc ca m-au acceptat ca insotitor.
Dar, inainte de toate, ii multumesc gazdei noastre, care mi-a permis sa apas pe butonul reportofonului si sa public, apoi, marturiile legate de parintele Arsenie Boca, marele indrumator al vietii sale spirituale si sufletesti.

Ioan Miclău – Un vers a lui Eminescu…!

Un vers a lui Eminescu mi-a patruns in fiinta mea de copil. Acum am pasit pragul celor 73 ani, si inca imi amintesc cu emotie sentimentul care l-am incercat. Cite-am din poeziile  lui Eminescu, “Pe aceeasi ulicioara”. Si acum sa o iau in ordine.  Profesorul nostru de Limba Romana  Parghel Constantin -Dumnezeu sa-l odihneasca fiindca a trecut de mult in lumea Dreptilor – avea  pretentia ca noi elevii clasei a 7-a, inaintea inceperii orei, sa scriem pe tabla cuvintele  noi, pe care nu le intelegeam din cartile pe care le citeam noi in timpul liber! Domnia sa la intrarea in clasa primul lucru pe care il facea  era sa ne explice deci  insemnatatea, sensul etimologic al  fiecarui cuvant notat de  elevi  cu creta pe tabla!