Irina Lucia Mihalca – Fata din vis

Irina.Lucia.MihalcaATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE

Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte creştem,
ne înălţăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe…

Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului, dincolo de albastrul cerului
străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit
Intru în inima ta cu rodiile coapte de lumina soarelui –
simfonii de culori, miresme şi gânduri! >>>

Reclame

Octavian D. Curpaș – Adina Sas-Simoniak a renunțat la teatru pentru consiliere spirituală

AdinaSimoniakArnold Bennett, un renumit scriitor englez, comenta într-unul din romanele sale „acea calitate misterioasă numită stil”. Stilul constituie modul în care spunem, facem sau exprimăm ceva, stilul reprezintă însăși manifestarea persoanei noastre, a ceea ce ne definește, a ceea ce suntem. Metaforic vorbind, stilul este veștmântul gândurilor pe care le avem, un dar, o mirodenie ce ne deosebește de ceilalți, cu alte cuvinte, stilul contează și face de cele mai multe ori diferența, mai ales atunci când vine vorba de celebrități. O prezență cu stil, dar și o celebritate și românca Adina Sas-Simoniak, licențiată în actorie a Academiei de Teatru din Tg. Mureș, în prezent o jurnalistă de marcă din Chicago. Născută într-o zi de iarnă, pe 10 ianuarie, în cel mai frumos sătuc de la poalele Munților Zarandului, Cuvin, din județul Arad, aceasta emigrează, împreună cu soțul ei, în Statele Unite, în aprilie 1997, lăsând în urmă un debut la Televiziunea din Arad, dar și mirajul efemer al scenei. >>>

Emilia Ţuţuianu – Floare de lotus

16După ce a privit fără întristare componentele acestei vieţi: soarele, stelele, apa, nourii…Ioana Viviana Michiu părăsindu-le a plecat „acolo în punctul fericit”, chiar dacă le iubea cu întreaga-i fiinţă…
Pe acestea le-a văzut, le-a simţit, le-a trăit, în puţina-i călătorie a paşilor săi telurici!
Visele, idealurile s-au întrerupt asemenea mersului pe valuri…Dar a făcut în aşa fel încât, viaţa sa, chiar dacă nu a avut o prea mare durată, să aibă în urma ei neuitarea…
Măsurându-şi existenţa prin luptă, muncă, cunoaştere şi perfecţiune Ioana Viviana Michiu şi-a format o concepţie justă despre ea, nelăsându-se tulburată de contraziceri şi vicisitudini. >>>

Constantin Enianu – versuri

învățătură

fii întotdeauna mai bătrân decât pari
ca tinereţea ta să nu se năruiască
prieteniile luând de la cei mari
cu ştiri de minte strămoşească
ca un izvor sorbit de albie matură
adică fluviu scurs în ocean bătrân
te-nclină cu nevroza strânsă-n gură
să vezi cum morţi la morţi rămân
fără încredere priveşte fiul care
prea apăsat de tată el ascultă
tocită este viaţa lui şi-i pare
chiar tatălui pierdută deși-i multă
aceste cuvinte altă lume scoate
la lumina ce-i la fel în toate >>>

Ion Iancu Vale – versuri

marşul suicidar al protezelor

Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii,
Ultimul Far semnalizează palid şi intermitent
fire sticloase şi rare de iarbă străpung fără convingere
cochilia roşietică şi fărâmicioasă a solului.
Curenţi incandescenţi de aer învolburează pânze
albe de praf, generând tornade rebele antrenând
miasme fetide ce viciază aerul, incitând Marea Angoasă
spre a-şi flutura aripile cenuşii.
Cortegii şerpuitoare de proteze se precipită, busculându-se,
într-un lugubru scârţâit de balamale ruginite,
către Ultimul Far.
Ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el, >>>

Octavian D. Curpaş – Jertfe anonime şi mărturii de suflet într-un remember al luptei românilor pentru libertate în perioada comunistă

PasiSpreLuminaMotto: „Întoarcerea la valorile iudeo-creştine pentru renaşterea spirituală a neamului înseamnă întoarcerea la Biblie pentru a ne lăsa schimbaţi, renăscuţi de ea.”
„Paşi spre lumină” de Petru Lascău este o culegere de proză şi eseuri creştine care de la început, impresionează prin sinceritatea exprimării şi prin modalitatea plastică, vizuală, de a reda sentimentele trăite în anii grei de dinaintea căderii comunismului în România. Evocând o perioadă tulbure şi marcată de multă suferinţă cauzată de represaliile regimului totalitar împotriva celor care Îl căutau pe Dumnezeu, această carte se constituie ca o colecţie vie de mărturii trăite în acea perioadă. Printre eseurile şi povestirile din volumul „Paşi spre lumină” se numără „Dar cea mai mare dintre toate este Dragostea…”, „Mereu o nouă apă curge-n vaduri”, „Abisul”, „Lumina”, „Tricolorul”, „Noapte de Ajun”, „Intrusul”, „Noaptea preasfinţită”. >>>

Valeriu Marius Ciungan – versuri

Semaforul verde

ce simpli
ce frumoşi
erau trecătorii
unul după altul
ce firesc >>>

Lumea Văzută Prin Cel De-Al Treilea Ochi – Teo Cabel, Tablouri Fără Semnătură

Încă de la prima poezie prezentă în volumul de faţă, Teo Cabel se dovedeşte un intuitiv. Deşi ochii nu-i sunt îndeajuns, urechile prea puţine, el a descoperit, prin intuiţie, cum să privească şi să-şi descopere universul: „Ochii mei, ferestre prin care / Nu Te văd niciodată…// Te simt / Şi nu ştiu unde / Să arăt cu mâna!” (Ferestre)

          Este vorba, desigur, despre Dumnezeu care se află în fiecare din noi, nu-L vedem, dar îl simţim prezent, în toată fiinţa, de la început şi până la capăt. În acelaşi timp, se simte privit ca printr-un ochean, de Ochiul Treimic, de care nimeni nu se poate ascunde. >>>

MAria RUgină – O carte scrisă cu sufletul nu poate fi citită decât cu inima

Coperta Fata.page1        Două nume tipărite cu caractere identice — unul privind spre est, iar celălalt spre vest, dar ambele îmbrățișând în lumina ochilor clarvăzători un spațiu larg de strămoșească glie — ne deschid, cu ospitalitate românească, ușa cărții în care destinele lor s-au întâlnit și apropiat.
Întâlnirea vestită de Artur Silvestri—care îl anunță pe  VASILE  PLĂVAN  ca ,,un fel de  SLAVICI  DE  BUCOVINA” – este pusă în pagină de către mult-sensibila și luminat-pioasa Mariana  Gurza — poetă, editoare și eseistă creștină, nepoată, pe linie maternă, a lui Vasile Plăvan.
Născut în 1889, la Cupca, județul Storojineț —o așezare în care istoria s-a simțit la ea acasă încă de pe vremea costobocilor și a dacilor mari, intrând în hrisoave sub  ,,Alexandru  Voievod, Domn al  Țării  Moldovei”—Vasile  Plăvan, ,,avocat, gazetar și publicist a fost — apreciază autoarea Mariana  Gurza — un entuziast și un idealist de o aristocratică noblețe sufletească, de distincție morală, de bunătate și necuprinsă omenie.La 49 de ani s-a stins, lăsând în urmă o luminoasă pildă de virtute, un nume de o rară puritate și un exemplu de adevărat românism” . (p.8) >>>

părintele Iustin Pârvu – Semnele vremii noastre

Parintele-Justin-de-Boboteaza-2012„Eu cred că un preot ar trebui să fie format, un an, doi, pe lăngă o mănăstire şi apoi să fie trimis în lume”

–          Sectele au pătruns în societatea românească, fac prozelitism, se manifestă la televizor, par foarte active. Credeţi că e în pericol, datorită lor, Biserica Ortodoxă?

–          Biserica Ortodoxă este fiecare creştin în parte şi toţi la un loc. Dacă un singur creştin dispare, toată construcţia suferă. Noi zicem că se duc la sectanţi doar cei care sunt slabi, care şi aşa nu erau puternici în credinţă, dar nu-i chiar aşa. Toată suflarea creştină e vinovată de pierderea unui suflet. Dar de ce se duc oamenii acolo? Pentru că este mai uşor să fii sectant, decât creştin ortodox. Acolo ţi se spune că eşti gata mântuit, că eşti în centrul lumii, că eşti propriul preot şi mărturisitor, pe >>>

Tradiţii şi obiceiuri de Paşti

ciocanesti2Culese din diferite zone ale Ţării

Perioada de dinaintea Sfîntului Paşti, numită şi Săptămîna Patimilor, săptămîna sfînta şi binecuvantată, cînd credincioşii se pregătesc să primească lumina Învierii, este presărată cu frumoase rînduieli şi obiceiuri străvechi, care trebuie ţinute din Duminica Floriilor – momentul intrării lui Iisus în Ierusalim – şi pînă la răstignirea Sa, în Vinerea Mare. În Lunea Mare, în Marţea Mare şi în Miercurea Mare, trebuie să se cureţe casa, curtea, grădina, livada, să se aerisească, să se termine lucrul la cîmp, să se spele geamurile ca să intre lumina. Se spune că dacă în aceste zile, bărbaţii le sînt de ajutor casei şi nevestelor, tot restul anului le va merge din plin. >>>

Ioan Miclău – versuri

Stai si privesti…?
dupa Lucian Blaga

“Stai si privesti cum creste sicriul
in trunchiul de pom,
in holda campiei si-n casa?
Tu, nu mai esti OM?
Stai si privesti in golul din blid,
de nimica nu-ti pasa? >>>

Carmen Ștefania Luca – versuri

Carmen Stefania Lucafetița cu pistrui

cizme roase de timp
șireturi putrede în căutarea zigzagului
haine împletite în culori pale
bătături crescute-n palme
mult prea devreme și mult prea adânc
șotronul s-a șters sub lacrimi
poate doar în minte mai tresare conturul
imaginea piere absurd
e doar o licărire dintr-o viață trecută >>>

MAria RUgină – ,, Habemus papam!” – ca bună vestire

(Acrostih Bicefal)

La Viul Tău, fără oprire,
Adaug zilnic, strop cu strop,
 
Mulți sori flămânzi de răsărire,
Urmați de lunile potop…
Lumina lor fie-Ți zidire,
Țintind siocentrismul Tău –
Inimă, suflet și gândire –
 
Ani sfinți și neatinși de rău!
Nectar, Coroane, Cărți și Cânt,
Ivirii Tale pe Pământ!

 

Maria Diana Popescu: Yasmina Moscovici – Nudul ca poetizare a trupului feminin

Moscovici-YasminaÎntotdeauna spiritele discrete şi-au trădat în opera lor, fără voie, frumuseţea naturii proprii. Se poate afirma acelaşi lucru despre pictoriţa de origine venezuelană, Yasmina Moscovici, un artist plastic apreciat, care trăieşte nobil şi tăcut, parcă pe un preludiu de Bach, la marginea Cetăţii Domneşti. La fel de spectaculoasă şi dinamică se întoarce pe simezele Muzeului Municipal Curtea de Argeş, de această dată, într-o formă aproape academică, surprinzînd cu atît de frumos „cioplite” nuduri, într-un limbaj pictural desăvîrşit, care atrage spre arta sa ca o magie. Parcă dăruind pînzelor picătura frunţii sale şi frumuseţea energiei descătuşată de tot ceea ce ar fi întîmplător, Yasmina Moscovici nu caută într-o lume de abstracţiuni, ci demonstrează de ce este unică şi irepetabilă pentru noi. Născute dintr-o ştiinţă a sevelor, nudurile vin să se justifice pe ele >>>

Constantin Enianu – simţire

frumuseţea ta fără să o ştii
 ornează un fragament de linte
îţi pune diademă muguri vii
care-nfloresc ca să te simtă

şi te menţin în plăceri adânci
deşi nu vezi în rol plăcerea
ca floarea singură pe stânci
din friguri îţi aduni averea >>>

Maria Diana Popescu – În memoria pictorului Ion Gheorghe Vrăneanţu

Doi învingători care duc cu ei în viitor o atmosferă de valori, aşa cum senine îşi duceau cămilele poverile cu aur, mătăsuri, mirodenii şi diamante, doi maeştri ai penelului, prin al căror sînge curg şoptind culorile în monumentalitate, în lumină şi ordine metafizică, Ioana Duţă şi Traian Duţă, cu binecunoscuta personalitate artistică, au reuşit să atragă, în luna februarie, lîngă simezele Centrului Cultural George Topîrceanu din Curtea de Argeş, un public elevat, pe măsura operei lor. Vernisajul a fost dedicat memoriei valoruslui pictor român, Ion Gheorghe Vrăneanţu. Arcuiţi în somptuozitatea pînzelor ca nişte bijutieri >>>

Emilia Ţuţuianu: recenzii editoriale – O poetă romaşcană, Cecilia Bănică Pal

Cecilia Bănică-PalFiind o îndrăgostită fără leac de limba şi literatura română, de poporul român, de locul unde s-a născut, de locul unde trăieşte în prezent, poeta Cecilia Bănică Pal a încredinţat tiparului, în anul 2004 primul său volum de poezie: Nelinişti fireşti, ce dezvăluie gânduri şi sentimente în imagini artistice danteşti de o candoare deosebită.

În anul 2007 poeta s-a  aşezat din nou la masa de scris, cu speranţa inepuizabilă de a scrie în graiul mioritic al cuvintelor pentru toţi cei care iubesc poezia. Aşa a luat fiinţă volumul Sentimente metalizate, volum de un lirism aparte ce vibrează gingaş şi feminin în faţa trăirilor umane.

Versul său de  o realitate reală şi virtuală  aduce  un univers aparte în lumea poeziei româneşti.

Citind cu atenţie poemele  sale înţelegi că ele sunt născute din suferinţă, disperare, iubire şi credinţă. Suflet nobil şi înţelept poeta scrie poezia cea mai curată şi dragă vieţii: cea venită din suflet… aducătoare de lumina Adevărului. >>>

Mariana Gurza – versuri

În căutarea liniştii

Când voi fi întrebată
de ce-am trecut munţii
voi aşterne pe albul cerului
povestea melcului care-şi
poartă visu-n spinare,
sperând
să poposească şi el,
aidoma mie,
în lăcaşurile sfinte.
Acolo, la picioarele Tale,
Doamne,
smerită,
mi-a fost dor de mine
cea de la început,
când am cunoscut lumina,
şi pace, şi încrederea
în puterea Ta,
Doamne al meu.
Acum, mă rog Ţie… >>>

Vera Crăciun: Gânduri prin străluciri de cuvinte

,,În spatele oglinzii”…, o carte editată sub egida Editurii Muşatinia, Roman, îşi deschide astăzi aripile, cu zbor uşor către inimile noastre.
De ce … ,,în spatele oglinzii” şi de ce îndeamnă această carte la meditaţie? Poate pentru că şi coperta, realizată de Virgil Avram, reflectă în lumina oglinzii chipul contemplativ al autorului…

Cuvântul de întâmpinare al poetei – eseistă şi editoare, dna. Mariana Gurza, ni-l „înfăţişează pe autor aşa cum este, ascuns în spatele oglinzilor”.
Poate că tocmai de aici pornind, curiozitatea şi setea de frumos te determină să intri sfios în lumea cuvintelor, în lumea gândurilor exprimate atât de plăcut şi sincer de Eugen Emeric Chvala. >>>

Maria Diana Popescu – Tataia Iuraşcu, cu biciul pe lîngă confraţi

„Pocnind din biciŞtiind că există o falie imensă între autorii de succes ai genului şi restul umoriştilor, Constantin Iuraşcu vine cu paşi grăbiţi la întîlnirea cu cititorul, „pocnind din bici” pe lîngă confraţi. Inspiraţia i-a dictat să introducă, după nume, pe copertă, o menţiune: „Tataia” – neîndoielnic importantă pentru biografia sa şi, probabil, pentru cunoscuţi. Cine crede că în umor nu se împart bobîrnace se înşeală. Cînd sub acelaşi acoperiş virtual dau nas în nas scriitorii de umor, se aprind iute scînteile şi creşte pălălaia, reacţiunea, vorba lui Nenea Iancu, find în persoana lui Constantin Iuraşcu. Tare grijuliu, a adunat cartuşele fumegînde de pe cîmpul de lupt㠄Agonia”, şi-a dat fuga cu ele la editură. De ceva vreme, tot mai mulţi scriitori de umor au luat cu asalt editura Rocad Center. Aici vede lumina tiparului şi cartea domniei sale. Pe afară e frumos vopsită coperta, iar înăuntrul, leopardul şi gîlcevile cu confraţii pentru supremaţie fac să sară săgeţi otrăvite. Tataia şie că nu trebuie să ignore temele de interes general. Altfel, cartea ar fi inutilă (observaţia are deja o vîrstă respectabilă): „Evident, a fost eroare/ Că românii derutaţi, / Au plasat un lup de mare/ printre lupi adevăraţi.” Atunci cînd consideră că are de bătut un cui în locurile comune, Constantin Iuraşcu, un „agonist înverşunat”, îşi provoacăcu abilitate adversarul, folosind umorul ca pe un mijloc de luptă care biciuieşte  moravurilor celor care-i stau în cale: „Eşti cam libertin, bădie,/ De-ţi iei astfel de avânturi;/ Că de unde spui, se ştie,/ Nu ies gânduri, ci doar vânturi”. >>>

„Punţile de lumină” ale cotidianului „Cuvântul liber”

IMG_3588În baza proiectului doamnei Mariana Cristescu, şefa secţiei de cultură a ziarului „Cuvântul liber”, ziua de vineri, 21 decembrie a.c., cu începere de la ora 17, a marcat debutul primei ediţii a Colocviilor „Cuvântul liber, organizată sub egida Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, a revistei „Vatra Veche” şi a ziarului „Cuvântul liber”, cu titlul generic şi profund sugestiv, „Punţi de lumină”. Evenimentul s-a desfăşurat în sala de conferinţe a Cinematografului „Arta”. O manifestare pentru minte, inimă, literatură şi muzică. Gazdă, moderator, scenarist şi regizor al evenimentului cultural a fost iniţiatorul proiectului, doamna Mariana Cristescu. Întâmplarea culturală din seara zilei a debutat cu intonarea Imnului de Stat al României, a Imnului ASTREI, rostirea unei rugăciuni de binecuvântare de către preacucernicul părinte Nicolae Gheorghe Şincan, după care, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor care nu mai sunt printre noi, de la acea dată de 21 decembrie 1989. >>>

Pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos

Eftimie†EFTIMIE, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului

 Iubitului nostru cler, cinului monahal și tuturor drept mărturisitorilor creștini din această de Dumnezeu păzită și binecuvântată eparhie, har, milă și pace de la Îndurătorul Dumnezeu, iar de la noi părintească dragoste!

 Iubiții mei fii duhovnicești,

 Din milostivirea Bunului Dumnezeu, retrăim, și anul acesta, misterul întrupării Domnului nostru Iisus Hristos. Evenimentul, consumat în istorie acum mai bine de două mii de ani, a însemnat manifestarea cea mai evidentă a iubirii negrăite a lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup ca să ridice pe om la starea de nepătimire, așa cum ieșise din mâna Creatorului la începutul veacurilor. Intrarea în timpul nostru a Fiului lui Dumnezeu nu a fost sesizată de oameni, dar evenimentul a rupt istoria umanității în două. De la Nașterea Domnului se vorbește despre “înainte” și “după”, pentru că toată umanitatea își orientează cursul vieții potrivit acestui moment. Timpul istoriei profane și profanate devine timp al mântuirii. Sfântul Ioan Evanghelistul, în Prologul Evangheliei sale, imortalizează într-un mod aparte taina Logosului întrupat în istorie, zicând: «Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era și lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut… Iar celor ce L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu… și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. » (Ioan 1, 9-14). >>>

Crăciunul luminării sufletului

lrg-9366-icoane_nasterea_domnului_susica__macedonia._1372_In preajma Craciunului, multe din colindele noastre strabune ni-L binevestesc pe „Hristos, Mesia chip luminos”. Acest fapt nu este rodul intamplarii. Exista deopotriva atat un temei teologic profund, cat si o necesitate reala in ceea ce ne priveste, pe care se intemeiaza acest vers.

Pe de-o parte, vorbim despre Intruparea Celui ce este „Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat”, iar pe de alta, despre nevoia de lumina pe care o resimtim toti cei care intampinam Nasterea Sa avand chipul umbrit de pacate, de grijile cotidiene, de monotonia vietii etc. >>>

Radu Gyr – Elegie de Crăciun

Un cântec aureste si-o stea la geam se-aprinde
si-o ciocanire alba în visul dinspre strada.
Ce pas se mai opreste în gheata si zapada,
la casa zavorita de astazi sa colinde?

Pe lenesa beteala de trista promoroaca
aud colindatorii cu steaua de clestar
si înteleg ca-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastra sa lunece, sa treaca. >>>

Sanda Panait – Un manual autentic de igienă morală şi spirituală

Panait SandaSituat la limită, între jurnalist şi scriitor, Octavian Dumitru Curpaş, unul dintre cei mai credincioşi oameni de scris cu şi despre exilul românesc din care face de altfel parte, reuşeşte să surprindă prin cartea „EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX” prin simplitatea caldă a limbajului – simplitate din ce în ce mai ascunsă  sau poate mai greu de găsit/regăsit la autori în ultima vreme -,  o simplitate care poate este împrumutată prin empatie de la personajele intervievate.

 Atmosfera specială a cărţii lui Octavian are drept fundal  trăirile de ieri şi de azi ale exilului românesc. Compusă din mai multe capitole şi subcapitole, cartea încearcă să trateze (şi reuşeşte, în mare măsură) drumul sinuos al trupului şi mai ales al sufletului celor care au decis într-un moment extrem de dureros şi dificil, politico-economic, să-şi croiască destinul oriunde aiurea în lume, dar cât mai departe de ororile şi lipsurile locurilor în care au văzut lumina prima oară, însă fără să-şi nege identitatea sângelui. A selecta între capitolele cărţii pe cel mai interesant sau mai valoros este o aventură destul de greoaie şi cel puţin la fel de riscantă, pentru că autorul reuşeşte să surprindă cu întâmplări şi fapte uluitoare în fiecare capitol, ca şi cum fiecare personaj sau povestea ce-l însoţeşte, se află într-un permanent concurs cu alţii şi cu el însuşi. >>>

Octavian Curpaş: „Trecerea prin icoană” de Ionatan Piroşca – Stihuri creştine despre viaţă, adevăr şi fericire

trecereaprinicoanaVolumul de versuri „Trecerea prin icoană” – partea întâia, de Ionatan Piroşca, a apărut în 2009, la editura Hypogrammos, din Oradea. Volumul este dedicat Sorinei, soţia autorului, fără de care, “scrierea acestei cărţi” nu s-ar fi întâmplat. Stihurile din acest tom sunt un simbol al fiinţei poetului şi poartă însemnele creştine consacrate, precum rugăciunea, lumina, învierea. Propria experienţă religioasă, umblarea pe calea mântuirii, înălţarea spirituală sunt tot atâtea teme ce vorbesc în „Trecerea prin icoană” despre permanenta căutare a lui Dumnezeu de către autor. Cele două poeme care alcătuiesc volumul de faţă – “Rază pentru ochi senini” şi “Fântâna în clocot” – surprind cu sensibilitate dorinţa poetului de a pune ordine în propria relaţie cu Creatorul, de a elimina orice contradicţie ce mai există între omul pământesc şi cel spiritual, dar şi fiorul dragostei, remarcabil transpus în ludic. >>>

Daniela Toma – versuri

Daniela TomaTrecător prin viaţă

Am crescut plecată în lume

desluşind mistere de viaţă şi de timp.

Cioburi din existenţa mea >>>

Dorina Neculce – poezie

Vade mecum

luna râdea
și îi zâmbeam
metalic
îngerii cădeau
din vitralii
se zăreau pașii mei
goliți de trup
(ca o reluare de imagine
proiectată cu încetinitorul)
apăsam cu mâna steaua cea
mai zimţată >>>

Constantin Enianu – loc şi soroc

Roman I Muşat şi Eminescu

sunt prototipuri cu care

pe jos sau călare

viaţa mea trece de-s cu

mintea şi inima-n jur

deprins s-aleg lutul pur >>>

Lucian Vasiliu – Jurnal junimist inedit

Despre întâmplări de la „Junimea“ s-a scris relativ târziu: George Banu în 1908, Iacob Negruzzi în 1923. Acest jurnal al lui Teohari Antonescu este primul despre „Junimea“ veritabilă. „Junimea“ în carne şi oase am spune. De asemenea, încă două ipostaze despre Teohari Antonescu: este cel care a iniţiat la Iaşi Muzeul de antichităţi (continuat de ucenicul lui, Orest Tafrali, 1876-1937, istoric din perioada interbelică) şi este cel care a insistat la doi miniştri diferiţi (Petru Poni şi Spiru Haret) pentru lucrări de arheologie urgente dedicate civilizației Cucuteni (în zonele Iaşi, Neamţ, Suceava) şi lucrări de arheologie la Sarmisegetusa şi Adamclisi. >>>

Carmen Ștefania Luca – versuri

Câteodată


aripile-mi sunt deschise în speranța zborului

dar, pași-mi rămân țintuiți prafului.
alerg să prind un ram de vânt
să-mi ridice trupul
                               ceva mai sus de pământ. >>>

Centenarul N. Steinhardt

Cum pe data de 29 iulie 2012 s-au împlinit 100 de ani de la nasterea scriitorului Nicolae Steinhardt/ monahului Nicolae Delarohia, Fundatia „N. Steinhardt” si Mănăstirea „Sfînta Ana” din Rohia au organizat o serie de evenimente comemorative cu amprentă transdisciplinară finalmente evidentă. Evenimente anticipate, cum nu se putea mai potrivit, de cîteva manifestări artistice desfăsurate la Rohia: în perioada 27-30 iulie, la Mănăstirea Sfînta Ana au fost sustinute cursuri în cadrul scolii de pictură a Grupului „Sfîntul Ioan Damaschin”, coordonate de artistul iconar clujean Sorin Albu, dar si două cursuri masterclass de muzică bizantină, sustinute de profesorul Gregorios Stathis din Grecia. >>>

Eugen Emeric Chvala: O poetă – În căutarea luminii

Lumina, culoare răsărită-ntr-o noapte de vară din roua ce cade pe fruntea liniştii albe, naşte o floare smulgând poeta din închisoarea de lut a vremii.

Suprema Lumină, în creaţia doamnei Cezarina Adamescu, ne dă uneori răgaz, se ascunde pentru a rămâne singuri cu Dumnezeu, pentru a nu mai vedea ceea ce e rău. Cuvintele răsărite întru slujirea Luminii se înlănţuie în dansul aducător de linişte şi pace în sufletul cititorului, neocolindă însă, atunci când e cazul, realitatea pământeană, ţipând în întuneric, cu strigăt dureros de uman. >>>

Adrian Erbiceanu -Reflecţie târzie

 Poetei trecute în eternitate.

  “Cu ochi de somn aş reciti o carte”  Constanta Buzea

 Curg toamnele, cum vinu-n oale sparte,

Cu izul lor de fum înăbuşit…

Antecedent de nedestăinuit

În ascensiunea care ne împarte. >>>

Mariana Cristescu – O carte şi un autor „despre care nu se va vorbi” ?

De la bun început, precizez că rândurile următoare nu sunt o cronică, ci un simplu semnal de carte. De carte excepţională!
Nu foarte recent, dar nici foarte demult, a văzut lumina tiparului, la Editura Semne, sub auspiciile Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (preşedinte prof.dr.Victor Crăciun, care semnează şi Postfaţa), volumul „România moluscă” – Douăsprezece discursuri publice despre starea naţiunii, autor fiind generalul (r) Mircea Chelaru, una dintre cele mai interesante şi controversate personalităţi ale prezentului.
Într-o lume a totalei degringolade a societăţii româneşti, a convenienţelor ipocrite dictate de interese mercantile şi/sau politice, a alunecării individului sub pragul acceptat al condiţiei bipedei sensibile şi la altceva decât la clinchetul >>>

Capela Sixtină a ortodoxiei româneşti: biserica din Drăgănescu. Picturile profetice ale Părintelui Arsenie Boca

Această prezentare necesită JavaScript.

Motto: “Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta [pr. Arsenie Boca] ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului” (teolog Nichifor Crainic). >>>

Geo Galetaru – proză

Zilele curcubeului

 În unele dimineţi, lumina cădea pe case şi pe arbori cu o violenţă neaşteptată. Acoperişurile ieşeau, brusc, dintr-o obscuritate monotonă şi izbeau retina, făcând-o să vibreze dureros. Era ca şi cum un întreg continent dispărut revenea dintr-o dată la suprafaţă, scuturându-se de mâlul anonimatului şi înaintând, victorios, spre propriu-i contur, spre propria-i identitate. Fantasmele pâcloase ale nopţii se retrăgeau, umilite de năvala aiuritoare a luminii. Treptat, lucrurile din jur, strada, pavajul, gropile din asfalt, coşurile cu gunoi scoase în faţa uşilor îşi defineau cu pregnanţă materialitatea, se încărcau de o pulbere concretă şi, totuşi, inefabilă. Era o oră incertă, în care zgomotele începutului de >>>

Geo Galetaru – proză

Geo Galetaru – publicist, Timişoara

    Copilăria ca un câmp de maci

Până dimineaţă mai era mult. Atât de mult, încât începu să se teamă că nu va avea cu ce să umple timpul: secunde, minute, ore şi iarăşi secundele leneşe şi parşive, târându-se ca nişte muşte grase şi scârboase prin aerul cald şi îmbâcsit de miros de transpiraţie şi de fum de ţigară. Obloanele erau trase şi în cameră era aproape întuneric, dar un întuneric ezitant şi incert, de parcă ar fi fost suficient ca mâna lui să mişte încet oblonul (cel din dreapta sau cel din stânga, n-avea >>>

Irina Lucia Mihalca – versuri

Chiro di aminteari, chiro di agârâşeari… 

Iara un chiro cându alâgamu catâ tini,
Un chiro largu ţzi nâ ambârţzita tu a lui sicundi,
Iara un chiro cându maşhi ti lunjina ditu noi bânamu

>>>

Sfântul Ioan Gură de Aur – Deznădejdea şi nepăsarea

În viaţa creştinului, deznădejdea şi nepăsarea sunt distrugătoare. Pe cel care a căzut în păcat, deznădejdea nu-l lasă să se ridice, iar pe cel care este în picioare, nepăsarea îl face să cadă. Deznădejdea îl lipseşte pe om de bunătăţile pe care le-a dobândit, iar nepăsarea nu-l lasă să scape de relele care îl apasă. Nepăsarea îl coboară din ceruri, pe când deznădejdea îl coboară de tot în prăpastia răutăţii. Iată cât de mare este puterea celor două patimi. >>>

Irina Lucia Mihalca – Culegătoarea de stele…Adunâtoarea di steali…

Culegătoarea de stele…

Mă înălţa spre cer,
până la stele,
eu mică, El mare,
De sus priveam lumea
eu mică, ea mare…
Întunericul era mai departe, >>>

Hramul Mănăstirii Schimbarea la Faţă de pe Muntele Ceahlău

 

  Pelerinii din ţară şi străinătate sunt aşteptaţi luni, 6 august 2012, la hramul Bisericii ‘Schimbarea la Faţă’ şi ‘Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt’ de pe Muntele Ceahlău.  >>>

Regele tinereţii noastre

         În seara zilei de marţi 25 octombrie 1921, mai precis la orele nouăsprezece şi patruzeci de minute la castelul Foişor din Sinaia s-a născut primul – avea să fie singurul – fiu al principelui Carol, moştenitorul Tronului României, şi al soţiei sale, principesa Elena. Naşterea celui ce avea să primească numele lui Mihai, care pentru întâia dată a întruchipat- vremelnic -visul Unirii Românilor într-o singură ţară, a fost vestită cetăţenilor Capitalei prin 101 lovituri de tun. >>>

Emilia Ţuţuianu: Agapia – Lumina din adânc

Sanctuar al iubirii…Locul care te ridică în spaţiile cele mai înalte ale fiinţei tale, înlăturând zgura ce împiedică zborul spre iubire. Agapia trage o perdea impenetrabilă peste fiinţa noastră, care se răzvrăteşte dar şi se supune timpului în egală măsură.Înconjurată de păduri seculare, cu munţi bătrâni şi singuratici, Agapia mărturiseşte un sentiment mai cuprinzător al timpului. Trăirile sufleteşti se distilează în bogăţia sacră a efluviilor ce se revarsă asupra naturii înconjurătoare.

O, cum mai strigă, în cugetul omului, natura aici…! Ce tainic se simt legăturile între toate cele create de Dumnezeu, cum se răspândeşte în jur, plecând din fiinţa ei, acea linişte adâncă, cu iz de împăcare şi de iubire a toată lumea! >>>

Trei zile de manifestări religioase şi culturale la Mănastirea Agapia din judeţul Neamţ

Manastirea Agapia din judetul Neamt este, incepand de astazi, 19 iulie 2012, pana sambata, 21 iulie 2012, gazda mai multor evenimente prilejuite de incheierea lucrarilor de reabilitare a complexului monahal. De sarbatoarea Sfantului Ilie, biserica mare a acestei asezari monahale va fi resfintita de IPS Parinte Mitropolit Teofan, iar sambata, 21 iulie, de la ora 7:00, va avea loc o procesiune dedicata Sfintilor Rafail si Partenie de la Agapia Veche, informeaza Ziarul Lumina, Editia de Moldova. >>>

Festivalul primăverii -Sechseläuten

Sechseläuten este un festival tradiţional din oraşul elveţian Zurich. Este sărbătorit în forma sa actuală din 1904. Festivalul are loc în a treia zi de luni din aprilie şi include mai multe evenimente. Se termină la ora şase seara (de aici şi numele Sechseläuten) prin incinerarea Böögg-ului, acesta fiind cel mai important moment al festivalului.

Pe rug este incinerată o efigie cu pocnitori a unui om de zăpadă din vată numit Böögg. Arderea păpuşilor care intruchipează imaginea iernii datează dinaintea sărbătorii Sechseläuten. >>>

Romeo Ionescu: Un romantism contemporan- Natura

Peisagistul moldav Romeo Ionescu, prezent și-n urbea noastră mușatină, pare a fi un ultim “Homo”, care a reținut, cromatic, “amurgul unui Zeu – viața de pe Terra”. La început ne place a crede că autorul ne invită să ieșim din “metropole” și să ne contopim cu “crînguri de aramă”, la care, spre a ajunge, trecem prin cîteva așezări ciudate, cu căsuțe înghesuite >>>

Nicolae Bălcescu- (1819-1852)

Nicolae Bălcescu a fost şi rămâne flacăra nestinsă, lumina ce animă şi căldura ce îmbărbătează pe toţi acei care îşi cunosc, ştiu şi iubesc pământul românesc. Dar, el nu a preţuit şi nu a iubit doar pământul ţării, românii, conaţionalii săi, ci, mai presus de orice, omul, oamenii, indiferent de etnia lor. El a crezut şi a militat pentru înfrăţirea oamenilor considerând că aceasta este condiţia sine qua non a dobândirii libertăţii. >>>

Melchisedec Ștefănescu – “Lumina Ortodoxiei românești” de Tudor Ghideanu

Aniversarea atestării documentare a unei localităţi, a unei instituţii sau a unui eveniment istoric a mobilizat, de fiecare dată, mari energii umane, în fruntea acestora situîndu-se intelectualii de prestigiu. Aşa s-a întîmplat şi cu ocazia împlinirii, în 2008, a 600 de ani de existenţă a Episcopiei Romanului, cînd au avut loc importante manifestări cultural-religioase, incluse într-un amplu program, manifestări desfăşurate cu binecuvîntarea preacuviosului dr. Ioachim Băcăuanul, arhiereu vicar al Episcopiei de Roman. >>>