George Radu Melidon

1831-2011   180 de ani de la naşterea lui George Radu Melidon

din activitatea lui George Radu Melidon, fondatorul Bibliotecii publice din Roman

         George Radu Melidon (13 martie 1831, Roman, judeţul Neamţ – 11 mai 1897, Roman) este cunoscut ca  poet, prozator şi traducător. A studiat la Academia din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). Din 1856 funcţionează ca profesor de mitologie, retorică şi poetică la Gimnaziul Central din acelaşi oraş. În 1857 este şef de secţie în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova, iar în 1860  director în acelaşi minister.

             Mutat la Bucureşti ca director general al Învă­ţământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învăţământului sătesc. Revizor, apoi inspector şcolar în mai multe judeţe, este chemat în 1867, când se organizează Şcoala Normală de învăţători din Bucureşti, în fruntea instituţiei. În 1881 se pensionează şi retras la Roman, continuă să activeze ca profesor suplinitor la gimnaziu, profesor de istorie între 1881 – 1886. A fost Inspector şcolar pentru judetele din Moldova si Director al Învatamântului primar din România. A publicat versuri, proză, carţi didactice, studii asupra învaţământului.

           Preocupările lui Melidon sunt predominant didactice. El scoate, astfel, în mai multe ediţii, o „carte de cetire” (tradusă din F. Ph. Wilmsen), o „carte de lectură„, un „manual al învăţătorului„, o „istorie naţională pentru popor„. În almanahuri, în publicaţiile vremii („Zimbrul”, unde a debutat, „Foiletonul Zimbrului” şi „Foiţa de istoria şi literatură”), scrie articole pe teme politice, sociale, comerciale (unele fiind traduse din franţuzeşte).

          Un pedagog rămâne şi în chestiunile de literatură. Dedicată lui Dimitrie Gusti, lucrarea „Regule scurte de versificaţie română” (1858) are trei secţiuni: reguli generale de versificaţie, licenţe poetice şi defecte de versificaţie, prozodia poetică aplicată la versificaţia modernă. Melidon însuşi e un versificator sârguincios şi pedestru, înrâurit de poeţii vremii, mai ales de Grigore Alexandrescu, cum se observă în poeziile apărute în „Foile­tonul Zimbrului”, „Almanah pentru români”, „Almanah de învăţătură şi petrecere”, „Secolul” etc.

           El caută în trecutul de slavă învăţăminte şi îndemnuri pentru prezentul decăzut. Lirica patriotică are un caracter militant, uneori cu accente de marş eroic, iar lirica de dragoste, cu supărătoare dulcegării, nu iese din nota convenţională. Peisajul predilect e acela nocturn, mângâiat de razele lunii, dar autorul nu are un deosebit simţ al naturii. Câte o încercare de alegorie sau de filosofare emană un iz didacticist.

          Câteva traduceri „imitative” din Schiller (în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah de învăţătură şi petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”) au defecte de rimă şi infidelităţi de sens. O tălmăcire în proză din Lamartine apare în „Zimbrul”, o alta, din Plutarh, s-a păstrat în manuscris. Ceva mai interesant este prozatorul, mai ales cel din relatările de voiaj.

            „Călătorie în Moldova de sus” („Foiletonul Zimbrului”, 1855-1856) e un jurnal instructiv în felul lui, dezvăluind o conştiinţă politică mereu trează. În 1857 apare „De la Iaşi la Roman”  în revista „Alma­nah pentru români”. A compus şi un Irod naţional (1895), cu evidente implicaţii politice. Cu „Un vis curioz” („Almanah de învăţătură şi petrecere”, 1857), Melidon poate fi omologat ca primul autor S.F. român. Enumerăm câteva din scrierile sale:

• Regule scurte de versificaţie română,Iaşi, 1858; reeditare fragmente în Poetici româneşti,ediţie îngrijită şi introducere de Olimpia Berea, Timişoara, 1976; • Istoria naţională pentru popor,Bucureşti, 1876; • Irod naţional,Roman, 1895.

• F. Ph. Wilmsen, Prietenul tinerimei,Iaşi, 1856 (traducere).

*

          ..”Înzestrat cu însuşiri alese datorită cărora va realiza lucruri menite să vorbească mai târziu despre înfăptuitorul lor, după absolvirea cursului primar la Roman, şi-a continuat studiile la Academia Mihăileană din Iaşi şi în septembrie 1855 a fost trimis la Paris pentru studiul matematicii. La întoarcere devine, pe rând, profesor la Gimnaziul Academiei din Iaşi, şef de secţie în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova (1857), unde îndeplineşte provizoriu şi funcţia de bibliotecar, profesor, director al aceluiaşi minister, revizor şcolar şi director al Învăţământului primar din România. În această ultimă calitate s-a preocupat de dezvoltarea învăţământului şi de formarea dascălilor . Prin Raportul său asupra şcolilor contribuie la reforma în educaţie. La propunerea lui Melidon, se înfiinţează noi şcoli printre care se numără şcoala normală de la Trei Ierarhi. Rapoartele revizorilor referitoare la activitatea absolvenţilor acestor aşezăminte de cultură evidenţiază rezultatele bune pe care le-a dat şcoala condusă de George Radu Melidon. Acest adevărat deschizător de drumuri în educaţie,  a fost un adevărat apostol în învăţământul românesc şi un exemplu de rară cinste în viaţă. Pentru felul conştiincios cu care s-a achitat de îndatoririle sale, însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi aduce mulţumiri printr-un decret datat „Iaşi, 1862.”

          George Radu Melidon a fost un om sincer, avea curajul opiniei şi şi-o exprima fără ezitare. S-a remarcat în epocă în special pentru preocupările lui în domeniul educativ. El vede în luminarea poporului prin cărţi didactice o condiţie a bunăstării şi emanciparii lui. În acest sens a scos în mai multe ediţii , o “Carte de citire”(1856), o “Carte de lectură“(1858) , un “Manual al învăţătorului”(1874), o “Cosmologie” şi o “Istorie Universală”, “Memoriile Unirii”, “Chestiuni politice”(1855-1862), “Scrisori literare” (au rămas nepublicate). În publicaţiile vremii cum ar fi “Zimbrul”, “Foiţa pentru minte, inimăşi literatură”, i-au apărut multe articole pe teme sociale, comerciale, politice şi traduceri din limba franceză.

          Organizatorul învăţământului primar normal din România , fostul inspector şcolar se pensionează şi se retrage la Roman. Deşi bolnav, îşi continuă activitatea didactică ca profesor de istorie la gimnaziul din urbea natală unde funcţionează până în 1886. Se stinge din viaţă în ziua de 11 mai 1897 şi este înmormântat în cimitirul oraşului. Distinsul profesor şi om de cultură a contribuit la luminarea multor minţi prin punerea bazelor primei biblioteci publice din oraşul său natal. În 2 aprilie1885 a dăruit Primăriei Roman 216 volume româneşti şi străine, unele fiind exemplare rare, care se găsesc cu greu chiar în centre universitare. Faptul că George Radu Melidon a fost un om deosebit ce a contribuit la devenirea spirituală a cetăţenilor comunităţii sale, se relevă în modul în care şi-a transformat “declaraţiunea “ de donaţie : cărţile donate “sunt un prinos din singura avere pe care o am”. De asemenea, generozitatea acestui om ales, reiese şi din afirmaţia:”… nu mă pot opri de a ne exprima şi fericirea ce simt de a putea face această oferire…”Iată cum, printr-un simplu gest altruist şi nobil, un om poate răspândi lumină.

        Cererea sa, adresată primăriei la 2 aprilie 1855 şi înregistrată la numărul 1662,face şi precizări asupra condiţiilor de funcţionare a viitorului aşezământ.

Iată conţinutul documentului

Anul 1855 DOSIER Donaţiunea D. George Melidon Bibliotecii D-sale Primăriei Locale Roman, 2 aprilie 1885

„Domnule Primar, Considerând că Romanul posedă de mai mulţi ani, mai multe şcoli primare şi secundare publice şi private, care au trebuit să producă măcar cetitori cu dorinţă de a-şi spori cunoştinţele şi a-şi satisface curiozitatea prin lectură. Am onoarea a oferi în dar Comunei mele natale Roman doua sute şasesprezece volume, cărţi legate şi relativ la ştiinţă, litere şi istorie naţională dupre alăturatul inventar, ca un prinos cetăţenesc din singura avere ce am. Domniei Sale Dl. primar al Comunei Roman …… putut realiza dupre învăţăturile părinţilor mei şi cele pe care am lucrat în toată viaţa mea de preste şăsezeci ani, sper a forma onorabila comună cu aceste cărţi rari şi alese, un început de bibliotecă publică sub următoarele condiţiuni:

1. Această colecţiune va purta neschimbat numirea de Melidonium spre veşnica pomenire a numelui familiei mele arborigenă Romanului şi va sta veşnic într-un dulap deosebit cu inscripţiunea de mai sus, în salonul principal al primăriei comunale,împreună cu fotografia donatorului.

2.  Onorabila primărie va pune cărţile la dispoziţia oricărui amator spre cetire şi cercetare după regulamentele ce va găsi de cuviinţă a face dupre timp şi împrejurări însă numai în cuprinsul localului primăriei, iar în afară cărţile ne se vor împrumuta nimănui, afară de persoanele vrednice de credinţă şi cu depunere de garanţie a valoarei întregului opus, dupre cum se indică în special pentru fiecare, prin mai sus menţionatul catalog cu o valoare totală de patru mii patru sute şesezeci lei.

În dată ce Onor Primăria, va binevoi a’mi face cunoscut formal că primeşte această oferire în condiţiunile propuse, eu donatorul George Radu Melidon, voi depune de îndată cărţile şi dulapul în gestiune, însărcinându-mă a le aşeza numerotate şi cataloga în regula cerută pentru bibliotecile publice.

Rugându-vă să primiţi, Domnule primar, asigurarea celor mai depline consideraţiuni, nu mă pot opri de a ne exprima şi fericirea ce simt de a putea face aceasta oferire în timpul când comuna se găseşte reprezentată prin o persoană de meritele Domniei Voastre şi cu deosebită competenţie în aprecierea cea mai raţională a lucrărilor de felul acesta.

George Radu Melidon.”

       Această cerere este însoţită de un catalog care cuprinde 216 volume de cărţi donate. În şedinţa din 11 aprilie 1885 a Consiliului comunal primarul dr. Pandele Grigorescu propune „…. a se admite înfiinţarea unei biblioteci publice în comuna Roman”.

Menţionăm cîteva fragmente din acest proces verbal.

           „N ⁰ 1255 D lui. George Radu Melidon 1855 April 22 Consiliul comunal în şedinţă de la 11 ale cuvenitei, având în vedere declaraţiunea dvs. datată 2 April, cu deosebită plăcere a primit ofranda ce aţi făcut, consistând în 216 volume cărţi legate, relative la istorie, litere şi sciinţă, cu dulapul de care mencionaţi; în condiţiunile şi scopul propuse. Conform autorizaţiunei ce am, vin în numele Consiliului, a vă exprima vii mulţumiri pentru această ofrandă,recunoscând încă un act de mare importanţă săvârşit de dvs.cel ce în toate ocaziunile aţi fost în fruntea faptelor frumoase.

Această hotărâre a Consiliului comunal a fost publicată în ziar de către primarul Grigorescu. N ⁰ 1379 1855 April 29 Publicaţiune pentru diar Domnul George Radu Melidon, vechiu profesor, catăţean din această urbe, a binevoit a oferi pentru înfiinţarea unei biblioteci în Comună No de 216 volume cărţi legate, destul de valoroase, relative la ştiinţe, litere şi istorie naţională cuprinse într-un frumos dulap, care va purta ad-memoriam numele de donaţiunea „Melidonium” însoţit de fotografia sa.

Subscrisul primar primind foarte bucuros aseminea ofrandă, am pus’o în cunoscinţa Consiliului comunal în şedinţa de la 11 ale curentei şi cu toţii au admis’o luînd decisiune:să se înfiinţeze o bibliotecă publică la comuna Roman,autorisindu-me a lua demersele cuvenite intru aceasta. Tot odată m’a însărcinat a exprima în numele consiliului, vii mulţumiri pline de recunoştinţă onor, D ^lui Melidon, care în toate ocasiunele a fost în fruntea faptelor frumoase. Doresc ca ofranda făcută de Dl. Melidon să serve de exemplu, găsind mulţi imitatori, ca astfeliu să putem ajunge la realizarea unei frumoase celecţiuni, înavuţind biblioteca noastră publică din urbea Roman. Primar Dr. Grigorescu “.

Biblioteca a fost deschisă în holul principal al primăriei iar cărţile, numerotate şi fişate,au fost aşezate într-un „dulap special” deasupra căruia se afla fotografia lui George Radu Melidon.

 

Printre cărţile donate se numără:

•    „Satirile lui Antioh Cantemir”, traduse de C. Negruzzi şi A. Donici

•    „Voyage d’un naturaliste” par Ch. Darwin
      „Agricultura în judeţul Mehedinţi”, de Ion Ionescu de la Brad.

•      „Agricultura în judeţul Putna” , de Ion Ionescu de la Brad
     „Agricultura în judeţul Dorohoi” , de Ion Ionescu de la Brad.

•  „Istoria românilor”, de August Treboniu Laurian.

•    „Histoire de la Campagne de France”,1870-1871 par Ferdinand Delannay,1871,Paris

•     „Origine de l’Alemagne et de l’empire germanique” par Jules Zeller,1872,Paris

•      „Dreptul public al Românilor” de Simion Bărnuţiu

•      „Metternich’ nachgelassenen Papieren”

•      „Histoire univerrselle” par Durnz,2 volume.

•     „Lepturariu” de Aron Pumnul,2 volume.

•     „La Bible dans l’Inde” par Jacoliot.

•       „Griechische Literatur” de Benhardi.

•     „Oamenii mari ai Românilor” de B.P.Haşdeu.

•     „Descrierea Moldovei” de Cantemir,ediţia 1851.

•   „Poeziile lui Asachi,viaţa şi scrierile lui” de I.Negrea.

•    „Istoria Bisericii române” de Filaret Scriban.

•    „Buciumul român” de Th. Codrescu.                              
•    „Istoria pentru începutul românilor” de P. Maior.                           
•     „România” de B.P Haşdeu (revistă).
•     „Eteria în Moldova” de vornicul A.Beldiman.             
•    „Ateneul român” de V.A.Urechia.    „Zimbrul”, 1855-1856       
•    „ Şcoalele săteşti” de V. A. Urechia.

***

 

Doru Mihăescu – Un nedreptățit al vremurilor: George Radu Melidon