HARMONICA APROAPELUI (HC3)

M-am întors în cabina de la capătul tunelului de sub dealul Golgotei. Era plină de fum Am zis că-l voi salva pe tânărul abandonat de mine cu o seară înainte.  Acum era cu amândouă mâinile ridicate în fața ferestrei de sus pentru a opri fumul ce întra furios în cabină însoțit de crengi uscate și frunze. Două vârtejuri asemenea unei tornade se învârteau în jurul palmelor sale și aruncau fumul din cabină ca două jeturi de avion. Palmele îi sunt găurite și mă trezesc țipând:

Citește în continuare „HARMONICA APROAPELUI (HC3)”

Interviu cu Veronica Balaj

Locul meu de pe pământ”?… este o bucățică din univers unde, încă, se vorbește graiul în care m-am născut, LIMBA ROMÂNĂ. 

CONVORBIRE CU  SERGIU CIOIU Actor, interpret al diverselor genuri  muzicale, inspirat reprezentant al cântecului poetic, un nume care a făcut istorie și care, cred, va rămâne în clasamentul celebrităților.

Citește în continuare „Interviu cu Veronica Balaj”

Să lăsăm să cadă cuvintele în amintirea poetei Ana Trestieni – Ileana Costea, Los Angeles, 6 septembrie 2022

Poezie de toamnă

Privind un arbore
Mă simt asemeni arborelui din faţa mea.
El şi-a pierdut primele frunze.
Şi eu am pierdut câte ceva:
Râsul în hohot, sclipirea din ochi.
El îmi arată nuanţele : verde spre galben, roşu spre maro,
Eu nu mai cred în bine şi rău.
Pe amândoi ne pândeşte îngheţul.
El şi-a pregătit o siluetă subţire şi neagră,
Eu paltonul negru şi lung.
În somnul iernii, el va visa foşnet de frunze în miez de vară,
Eu foşnetul clipelor îmbrăţişând o iubire.

Citește în continuare „Să lăsăm să cadă cuvintele în amintirea poetei Ana Trestieni – Ileana Costea, Los Angeles, 6 septembrie 2022”

EUGEN EVU

Îmi amintesc de Eugen Evu. Vreau să vorbesc din nou despre el, cu el, să-i mai spun câteva cuvinte. Poate le va citi, poate le va auzi… Dumnezeu să-l odihnească!

A plecat din lumea noastră într-o altă lume, cea a eternității și împăcării cu sine. Destinul său pământean a început la 10 septembrie 1944 în Hunedoara, minunatul oraș transilvănean, al țării noastre România, în care și-a dus viața dedicându-se creației, și din care a plecat la data de 20 octombrie 2017.

Citește în continuare EUGEN EVU

Ben Todică: HARMONICA DIVINĂ (HC 2)

Stația termonucleară din Zaporije (Zaporizhzhia) a fost lovită, și nici vechiul Cernobîl (Chornobyl) nu a fost iertat. Vântul a purtat plapumă radioactivă peste Ucraina și jumate din Europa. România e afectată până în regiunea Banatului. Eu mă aflu cu o delegație ONU condusă de secretarul ei general, Antonio Guterres în Ciudanovița, complexul minier care a hrănit cu uraniu stațiile Uniunii Sovietice după al doilea război mondial. De ce n-or fi făcut-o atunci. Zece mii de români au trecut pe aici, sacrificând viitorul copiilor lor în radiațiile minereului ciudanovițean pentru despăgubirile de război cerute de sovietici. 14 blocuri au mai rămas azi și noi mergem din apartament în apartament să alertăm lumea.

Citește în continuare „Ben Todică: HARMONICA DIVINĂ (HC 2)”

O seară magnifică – lansarea cărţii  PRIN OCHII MEI autor Mihaela CD  la Domeniul Român -Canada

Așa cum datina creștină  ne invata ca orice prunc sosit pe această lume trebuie să fie botezat, tot asa  al optulea copil de suflet al autoarei  cartea de proza ”Prin ochii mei”  a avut parte de un superb ” botez ” fiind lansată pe data de 4 iunie 2022  în cadrul evenimentului intitulat foarte sugestiv  ” Să dansăm pe valul libertății ” .Domeniul Roman din localitatea Berthierville  care reprezinta ”colțul nostru de rai românesc” locul de intalnire al romanilor  din zona Montrealului,  a găzduit evenimentul mult așteptat.

Citește în continuare „O seară magnifică – lansarea cărţii  PRIN OCHII MEI autor Mihaela CD  la Domeniul Român -Canada”

Darul lui Dumnezeu

                Se spune că nu demult, pe la începutul anilor patruzeci ai secolului trecut, Dumnezeu și Sfântul Petru stăteau de vorbă în grădina Raiului, rememorând cu ce anume a înzestrat, în ziua Marii Împărțiri, pe fiecare țară în parte. Americanilor le-a dat…, francezilor le-a dat.., nemților le-a dat…, englezilor le-a dat…, rușilor le-a dat…, și tot așa, amintind fiecare țară de pe Pământ și cadoul pe care i l-a dăruit, până când, la un moment dat, au ajuns și la țara noastră.

Citește în continuare „Darul lui Dumnezeu”

IOAN MICLĂU_GEPIANU: PE DRUMURILE ARTEI-Versuri

Citește în continuare „IOAN MICLĂU_GEPIANU: PE DRUMURILE ARTEI-Versuri”

Magdalena Albu: BARITONUL NICOLAE HERLEA – DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL

„(…) arta sunetelor îşi reconfirmă permanent calitatea de liant afectiv

 fără de care societatea umană ar fi cu mult mai atomizată decât o cunoaştem.”

MIHAI DINU

Citește în continuare „Magdalena Albu: BARITONUL NICOLAE HERLEA – DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL”

Valeriu DULGHERU: LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ LA A 33-A ANIVERSARE 

„N-avem două limbi şi două literaturi,  

ci numai una, aceeaşi ca peste Prut”. 

(A.Mateevici)  

Se spune pe bună dreptate că un popor există atâta timp cât îşi vorbeşte limba. Drept argument aduc cazul Rusiei. În procesul lăţirii sale peste vecini imperiul ţarist a colonizat peste 200 de popoare. După o guvernare dictatorială a „velicoruşilor” dar, în special, după cei peste 70 de ani de rusificare diabolică sovietică sub masca internaţionalismului proletar circa 100 de popoare mici au dispărut. Ce molimă a dat peste aceste popoare? Nu a avut loc nici un cataclism natural. Au dispărut, fiind complet asimilate. În momentul când aceste popoare nu şi-au mai vorbit limba, nu  şi-au mai educat copiii în limba maternă, ele au dispărut. Acest lucru s-a întâmplat într-o formă mai uşoară şi cu această frântură de popor din Basarabia. A se observa că conaţionalii noştri din Transnistria, aflaţi în „raiul ruso-sovietic” doar cu 20 de ani mai mult decât noi, sunt alţii, gândesc altfel, vorbesc altfel. Dacă imperiul ruso-sovietic ar mai fi existat vreo 50 de ani probabil că basarabenii, ca exponenţi ai naţiunii române, ar fi dispărut, iar limba vorbită (şi la bucătărie) ar fi fost limba rusă. Ceea ce i-a salvat întrucâtva de la asimilare completă a fost acea vecinătate permanentă favorabilă pentru menţinerea flăcării aprinse (a se vedea România de peste Prut). În perioada ţaristă intelectualitatea basarabeană se refugia peste Prut pentru a-şi păstra limba şi istoria. În perioada sovietică, pentru cei rămaşi în Basarabia, graţie progresului tehnic limba română trecea Prutul chiar dacă acesta avea şapte rânduri de sârmă ghimpată şi era păzit vigilent.

Citește în continuare „Valeriu DULGHERU: LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ LA A 33-A ANIVERSARE