Emilia Tutuianu – Mariana Gurza, in memoriam

Emilia Țuțuianu: În ciuda neființării, cu siguranță va rămâne, în amintire, acel suflet ales, generos și implicat în orice înseamnă echilibrarea oamenilor și a daimonilor lăuntrici.

Menirea sa a fost să facă bine, să limpezească asperitățile, oriunde ar fi fost acestea, să aprindă lumina iubirii fiecăruia dintre noi!În vremurile potrivnice cum mai prețuim prietenia…și atunci când ne este bine dăm la o parte recunoștința, închipuindu-ne că poate suntem fericiți prin noi înșine, iluzii… Omenia a fost prima dintre virtuțile Marianei Gurza iar tot ceea ce lasă în urmă acum este rezultatul a ceea ce a gândit, simțit și realizat cu sacrificii, trudă și multă, multă dăruire.

A fost o ființă discretă, iar formula sa de viețuire, ca și confruntările din cultură au ținut-o retrasă în penumbră, înțelegând profund, întotdeauna peste ceasurile vremilor. De aceea s-a străduit să lase pentru urmași, frumoase și curate daruri de suflet.

Dacă pentru ea, a viețui, a fost ,,stânca,, a cărei însuflețire a trecut pe lângă clipe asemenea unei vântoase potolite, pentru mine Mariana Gurza a fost ființa care mi-a stat aproape de fiecare dată în lunga și rodnica colaborare din paginile revistei Melidonium; a fost sora de suflet, prietena, care m-a cunoscut destul de profund și mi-a prezis multe-multe afirmări care în timp s-au dovedit a fi fost adevărate.

Menirea ei a fost aceea de a Scrie. Asta i-a fost un scut, iată, rezistă și va rezista în fața anilor. Vor rămâne cărțile sale, cuvintele, pentru că lumea sa rămâne bună, onestă, iubitoare. Așa a fost prin structura sa: Poeta cu Suflet de Înger!

O prietenie ce s-a cimentat în Timp, în gânduri, cărți și amintiri de neuitare. Așa cum spuneai tu, dragă Mariana ,,Ce ne-a apropiat? Totul! ,,Nihil sine Deo!” ( Nimic fără Dumnezeu!)

Revista pe care a inițiat-o și a condus-o, Logos si Agape, a construit un drum de cuvinte, de artă poetică. A lăsat o moștenire tinerilor literați, așa încât putem să îndrăznim a crede că Mariana Gurza, prietena noastră, a rămas, și continuă să fie mereu în mintea și sufletul nostru. Dacă îngerii vor dori cuvinte de slavă și lumină părintească, vor avea un dar de la ea. Poate acolo o vor întâmpina cu muzica versurilor sale. Doamne, fă cumva ca Mariana, atât de iubitoare aici pe pământ, să aibă parte dincolo, în veșnicii, de iubirea și pacea ta! A fost atât de credincioasă ție, încât, slava ta credem că o va apăra acolo, în ceruri la nesfârșit!

Mariana Gurza – expresie a disponibilității umane, a sensibilității și receptivității față de frumos, capabilă de a plăsmui valori spirituale și de a vibra odată cu ele. Un om care a înțeles să pătrundă adevărul, realitatea și să dăruiască, prin delicatețea etică ce o caracterizează, sensibilitate și iubire, tuturor celor din jurul său:

Minunea mea, iubirea

,,Mă cațăr tot mai sus, să pot atinge cerul
Cu mâinile însângerate,
Cu ochii plini de lacrimi,
Mă amestec printre nouri
Și chiar dacă nu văd nimic,
Simt cum aripi nevăzute mă poartă
Spre ușile albe,
Unde mă așteaptă în cântec,
O mantie argintie,
Pe care, o voi purta
multă vreme…
Durerea ce o simt o voi lăsa în prag
Și-mi voi regăsi zâmbetul pierdut,
Dincolo de nori.
Știu că iubirea,
Doar ea, nu mă va părăsi
Ea fiind minunea mea.”

Mariana Gurza

Poeta, editoarea și eseista creștină Mariana Gurza s-a născut pe 2 octombrie 1955 în localitatea Oțelul Roșu, jud. Caraș Severin, și a plecat la Ceruri pe 28 martie 2021, de lângă Timișoara.

Debutul literar are loc în revista Semenicul din Reșița, în anul 1975.

,,Versuri ce combină un material sufletesc neoromantic și metodologie imagistă în cărți reprezentative de poezie,,, notează prietenul și colaboratorul cel mai prețios al poetei, publicistul Artur Silvestri.

Volume publicate:
– Paradox sentimental – poeme, Ed. Augusta, Timișoara, 1998;
– Gânduri nocturne – poeme, Ed. Augusta, Timișoara, 1999;
– Nevoia de a sfida tăcerea – poeme, Ed. Augusta, Timișoara, 2000;
– Lumini și Umbre – poeme, Ed. Augusta, Timișoara, 2001;
– Lacrima iubirii – poeme, Ed. Artpress, Timișoara, 2003;
– Ultimul strigăt – poeme, Ed. Eubeea, Timișoara, 2006;
Șoapte gândite – poeme, Ed. Atticea, Timișoara, 2006;
– Vasile Plăvan: Boabe de lacrimi, ediție îngrijită de Mariana Gurza, Ed. Carpathia Press, 2007;
– Petru Ciobanu, un iubitor de neam – memorialistica, Timișoara, 2007;
– Destine umbrite – eseuri, Editura Atticea, 2008.
– Pe urmele lui Zenon /On Zeno’s footsteps – poeme, volum bilingv, Timișoara, Editura Timpolis, 2012, traducerea prof. univ. dr. George Anca;
– Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei – restituiri, Editura Fundației pentru Cultură și Învățământ Ioan Slavici și Eurostampa, Timișoara, 2013, consilier editorial: prof.univ.dr. Dumitru Mnerie;
Mariana Gurza – Apropieri pelerinaj prin idee, gând și suflet, Ed. Mușatinia 2017
– Dumnezeu și umbră/ God and shadow – volum bilingv de versuri (română-engleză), Editura Singur, Colecția Scrisul de azi, 2016.
– Icoane vii, Ed. Mu
șatinia 2020

Lacrimi tăcute

Lacrimile tale tăcute
le-am adunat în cupe de cristal.
Eşti frumoasă!
Aş fi dorit să-i dau lui, celui drag,
tainica licoare a dorului nesfârşit.
„Iubirea”, floarea vieţii adevărate,
te învăluie şi clocoteşte
şi acum în tumultul fraged
când suntem cu toţii mai trişti…
Boarea zilei de azi este un balsam
aşa cum în fiecare primăvară
lacrima iubii şi-a pus sărutul
în inima celui ce îngenunchează
cutezând a te iubi aşa cum o face
ani de-a rândul,
sărutându-ţi, fără să vezi, urma paşilor,
gândul lui este plin de iubire,
iubirea fiind tu;
„Eul” lui este pretutindeni,
aşa cum îl simţim noi;
ochii săi trişti, trişti de prea multă dragoste,
rătăcesc în miez de noapte căutându-te.
Eternul Dumnezeu mai poate rivaliza

cu marea dragoste a vieţii lui…

Manifest pentru viaţă

Lăsaţi caii să zburde pe câmpiile-ntinse
Liberi în jocul nebunesc de altă dată,
Fără poveri şi fără lanţuri groase
Să simtă ce-i aceea viaţă.

Lăsaţi florile să crească unde e verde
Şi mugurii înrouraţi de zori,
Să nască în soarele viselor crude,
În viaţa aceasta plină de erori.

Lăsaţi-mi gândul neîntinat
Dogorind în iubiri pierdute,
Lăsaţi-mi sufletul curat
Şi visele plăpânde.