După ce a înființat Fundația Literar-Istorică „STOIKA” și Revista „Independența Română – Independența prin Cultură”, pe care le patronează de câțiva ani, domnul Florian Laurențiu Stoica a intrat onorabil în rândul oamenilor de cultură, jurnalism și literatură, publicându-și creațiile proprii în volume de autor intitulate sugestiv: „Bucle de Lumină”, poezii, 2014; „Lumini sub umbre”, eseuri, 2015; „Lumini pestrițe”, eseuri, 2020 și „Lumini în ultraviolet”, poezii, 2022, Editura LAURENT.
Astfel s-a adeverit zicala: „nimic nu este întâmplător”, că rădăcinile arborelui genealogic din care vine Florian Laurențiu Stoica vibrează din adâncimea de secole, aducând la lumină faptul că face parte dintr-un neam de iubitori și creatori de cultură, patrioți, eroi care s-au jertfit pe câmpul de luptă, pentru România, țara în care s-au născut. Despre eroismul lor în Primul Război Mondial, vorbesc decorațiile și însemnările sub diferite forme, dovezi ce se află în arhivele Academiei Române, Muzeului Armatei Române, Muzeul Național al Literaturii Române etc.
Referitor, acum, în mod special la cartea apărută recent: Lumini în ultraviolet, constatarea este aceeași: „visare și iubire”. Orice om, oricât ar vrea el să pară că nu se lasă copleșit de sentimentalisme, măcar din când în când își dă în petic, deschizându-și cu bună știință sau involuntar, câte un colțișor din chichița sufletului. De altfel, chiar mintea se poate rătăci în propriul ei labirint, din cauza mulțimii de sentimente din care este alcătuită. Dintre toate, cele mai des întâlnite sunt sentimentele iubirii și visării. Și aceasta fiindcă omul a fost creat din iubire. Iar pe de altă parte, omului i-au fost dăruite numeroase moduri de a iubi, precum și diferite dimensiuni în care să-și dăruiască iubirea. Pe de altă parte, iubirea apelează adesea la visare.
„Sufletul are puterea de a se regăsi pe calea iubirii eterne”, spune autorul, în una dintre poeziile de la începutul volumului mai sus amintit, al cărui titlu ne va lumina gândurile. De altfel, în cele 270 de pagini câte are cartea, vom găsi o paletă consistentă de stări, în primul rând ale autorului care nu se sfiește să vorbească despre ele, clasificându-le în capitole: „Rugă pe altar”, „D”ale politichiei”, „Adolescentine”, „Încrâncenări” și „Neobositele trăiri”. Ordinea a fost stabilită de către autor, iar fiecare poezie reprezintă o poveste de viață. Viață înseamnă trup în mișcare aleasă cu atenție. Astfel mintea abundând de posibilitatea creerii efectelor, va contribui la producerea a tot ce-și propune.
De-a lungul vieții, umblând pe multiplele căi ale cunoașterii lumii în care ne scăldăm cu toții, a dorit și a reușit să-și folosească darurile cu care a fost înzestrat la venirea pe lume: pictura și sculptura, latură artistică binefăcătoare oricărui „visător”. La momentul oportun, le-a făcut cunoscute public, expunându-le și în paginile cărților de poezie.
Din cartea Lumini în ultraviolet, am aflat că domnul Florian Laurențiu Stoica, de meserie economist și jurist, cochetează cu poezia încă din anii adolescenței, mărturisindu-și în cuvinte visele și stările: „Draga mea, cântarea pădurii ne așteaptă”; sau „La nunta mea aș vrea să fie primăvară”.
După cum demonstrează titlurile și ofertantul volum, temele creației poetice sunt diverse: de la iubirea de mamă și de familie, la iubirea de semeni, de patrie cu tot ce cuprinde ea din punct de vedere geografic, economic, politic etc.
Autorul, de la nimic nu se dă în lături spre a se însingura și a suferi fără speranțe, ba, dimpotrivă, caută să ia atitudine, să rezolve probleme și situații ale lui, ale altora sau ale întregii nației din care face parte, spunând: „Rostul orânduirii noastre pare a avea izvoarele secate”. Cu toată maturitatea gândirii, înțelege că legea e de partea celor care au puterea și întreabă, fiind convins că nimeni nu-i va răspunde: „Unde ești falnică uzină”?
Ca o trezire a acelora care trândăvesc în funcțiile în care au fost aleși de popor, ca omul care vede tot, înțelege tot, poate da o mână de ajutor la nevoie, însă oferta nu-i e recunoscută și acceptată de către cei care dețin puterea, spune cu revoltă: „Sunt un pribeag în gândurile mele”.
Nu disperă, însă, consideră că sunt mulți semeni de valoae în jurul său, care merită respect și le adresează cuvinte sincere și obiective, așezate în versuri.
Lumina în culorile dragostei aduce bucurie sufletească oricând! Felicitări!
––––––––-
Ioana STUPARU
București, Februarie 2023
Melidonium 