Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) a fost deputatul țăranilor (pentru colegiul al IV-lea de Roman) în perioada 1876-1883. A publicat anual DĂRI DE SEAMĂdespre ce făcea în Parlamentul României și se întâlnea des cu alegătorii săi. Nu sunt multe relatări despre cei care s-au întâlnit și l-au ascultat vorbind pe Ion Ionescu.
În ziarul DIMINEAȚA din 9 iulie 1928 (la o zi după inaugurarea bustului marelui agronom la Școala de agricultură Horia-Roman) a apărut un articol foarte interesant, despre cum Vasile Morțun l-a văzut și l-a ascultat pe Ion Ionescu de la Brad când vorbea la iarmarocul de la Roman (în calitate de deputat al țăranilor). Această informație a fost preluată din DEVĂRUL ILUSTRAT de la 16 decembrie 1896, unde se află un capitol din amintirile lui Vasile Morțun.
Acesta s-a născut pe 30 noiembrie 1860 la Roman (d. 30 iunie 1919 comuna Broșteni – azi Bahna – jud. Neamț). A fost un publicist, colecționar de artă și om politic. El a devenit primul deputat socialist în Parlamentul României în 1888, trecând apoi în anul 1899 la liberali, cu „gruparea socialiștilor generoși”. În anul 1901, V. G. Morțun a fost ales ca deputat de Roman, la Colegiul al II-lea, devenind în 1902 vicepreședinte al Camerei Deputaților. Până la sfârșitul vieții va fi ales ca deputat și senator. În perioada 12 martie 1907 – 28 decembrie 1910, a îndeplinit funcția de ministru al Lucrărilor Publice, realizând în această calitate reforma legii drumurilor, reorganizarea căilor ferate, îmbunătățirea navigației fluviale și maritime.
Capitolul amintit formează o schiță de sine stătătoare, intitulată „întâiul dascăl”. Acesta nu e prima călăuză întru cunoașterea buchilor, așa cum a fost la Ion Creangă.
Iată ce spune acest elev despre „dascălul său „: Întâi arată chipul și împrejurările în care l-a văzut și auzit propovănduind țăranilor într-o zi de august la iarmarocul de la Roman. Morțun nu-și amintește bine anul. Fusese în 1876? Sau în 1877? Își aduce aminte numai cum. Într-o căruță improvizată ca tribună, un bătrân cu un fel de antereu și cu pălărie de paie, împărțea sătenilor cuvinte cu tâlc și niște cărticele. Mai cu rugăminte – spune Morțun – mai cu vicleșug și dând mereu din coate am răzbătut până la căruță. Fața nu i-o puteam vedea, dar glasul lui îmi era cunoscut. Sta dinspre proțap, iar la spatele lui, ghemuită o țărancă bătrână ținea un copil în brațe. Când îi văzui fața rămăsei cu gura căscată și îmi scosei pălăria înaintea lui. Îmi era cunoscut, căci îl văzusem adesea ori, în casa tatălui meu; era Ion Ionescu de la Brad, deputatul colegiului al IV-lea de Roman.
Bătrânul dădu din cap, zâmbi şi căutătura ochilor lui buni şi dulci stătu, o clipă, pironită în ochii mei, apoi îşi urmă şirul vorbei. Grăia rar şi apăsat şi căta lung şi drept un faţa omului. Era o dare de seamă, limpede şi mişcătoare. Ţăranilor li se dăsfăşurau greutăţile întâmpinate de adevăratul lor ales în Sfatul Ţării, oridecâteori bătrânul aducea acolo vorba de nevoile sătenilor. El li arăta „cât e de nedrept ca 50 de ţărani să aleagá un delegat şi că scăparea lor nu poate fi decât votul universal[1]„.
Se redă titlul cărților tipărite de Ion Ionescu, după fișele cutiilor aflătoare în sala vechiului catalog din biblioteca Academiei Române. Sunt enumerate 19 tipărituri (dar totalul lor a fost de 42 cărți și broșuri).Se prezintă și câteva aspecte din viața și activitatea sa, cu unele citate semnificative.
Partidul muncii de după război, apoi mişcarea ţărănistă, îl socotesc, de asemeni, drept un mare ante- mergător. Bogdan-Duică, pe când întreprindea istoria ţărănismului (a cărui mişcare a părăsit-o acum trei ani) a Închinat lui lonescu dela Brad primul volum care are titlul: „Vieaţa şi opera întâiului ţărănist român“.
Serbările de la Roman, desigur, vor scoate la iveală, deopotrivă ambele laturi ale muncii uriaşe: pe terenul agricol şi pe cel politic.
[1] La 3/16 noiembrie 1918 a fost pus în aplicare printr-un Decret-lege principiul votului universal (numai pentru bărbaţi), egal, direct, secret, obligatoriu, stabilit de Parlament în 1917, la Iaşi. În noiembrie 1919 au avut loc primele alegeri parlamentare (pentru Adunarea Deputaţilor – între 2-4 noiembrie, iar pentru Senat – între 7-9 noiembrie) pe baza votului universal, la care, pentru prima oară, cetăţenii din toate provinciile româneşti au ales un singur Parlament al României Mari
Ion Măzăreanu
Toma-Tudor Rețeanu
Melidonium 