Așa cum datina creștină ne invata ca orice prunc sosit pe această lume trebuie să fie botezat, tot asa al optulea copil de suflet al autoarei cartea de proza ”Prin ochii mei” a avut parte de un superb ” botez ” fiind lansată pe data de 4 iunie 2022 în cadrul evenimentului intitulat foarte sugestiv ” Să dansăm pe valul libertății ” .Domeniul Roman din localitatea Berthierville care reprezinta ”colțul nostru de rai românesc” locul de intalnire al romanilor din zona Montrealului, a găzduit evenimentul mult așteptat.
Sala restaurantului a fost pregatita de sarbatoare iar bunatatile apetisante pregatite in bucatarie asteptau sa fie asezate pe mese.
Distinșii oaspeți au onorat invitația la acest eveniment deosebit sosind din diverse colturi ale provinciei Quebec si nu numai caci ne-au incantat cu prezența la eveniment si două familii sosite din îndepărtatul Moncton oraș situat în provincia New Brunswick la o distanță aproximativă de 700 de km.
Musafirii au fost intampinati la intrare de insasi autoarea cartii Mihaela CD ciocnind cate o cupa de sampanie si inmanandu-le diecaruia cate o carte Prin ochii mei.
Vă invit să parcurgem împreună momentele memorabile ale serii. Cuvantul de bun venit a fost adresat de distinsa doamna Edviga Iordachi deja cunoscută pentru rolul de prezentatoare în cadrul evenimentelor organizate de revista Poezii pentru sufletul meu, editura Globart Universum și de Universum VIP studios.
Programul serii a fost alcătuit din două părți,prima dedicată lansării de carte si a doua parte dedicata muzicii si dansului
In prima parte a programului luarile de cuvant au fost intercalate cu momente artistice de muzica si poezie.
Primul val de aprecieri și aplauze pe deplin meritate au revenit doamnei Elena Grădinaru după recitarea impecabila a poeziei, ”Iubiți-vă voi oameni” poezie apartinand autoarei Mihaela CD ce va face parte din volumul ”La casa de nebuni”
La doar câteva minute după acest frumos moment poetic, virtuosul Marius Băețică ne-a răsfațat auzul ș ne-ai încântat inimile cu superba melodie ”ADAGIO” .Ovațiile și aplauze freneticele au urmat imediat ce arcușul viorii s-a oprit să mai mângâie strunele minunatei sale viori de un negru de abanos decorata cu diamante sclipitoare.
Sarmanta doamnă Edviga Iordachi revenind la microfon a vorbit publicului despre activitatea literară a Mihaelei CD incluzând participarea la diverse festivaluri si concursuri literare enumerand doar cateva dintre medaliile și diplomele obținute
Renumitul și talentatul cântăreț George Șomle a fost primit de public în aplauze îndelungate, prima melodie a serii fiind un cunoscut șlagăr al anilor 80′ din repertoriul românesc.
A succedat la microfon doamna Ana Maria Surugiu jurnalistă de excepție cu peste 40 de ani de activitate atat in Romania cat si in Canada . Domnia sa a făcut referire la recenzia scrisă de doamna profesor Aurelia Rînjea cartii Prin ochii mei.
Indrăgita artistă Cătălina Mirică ne-a încântat cu o melodie superbă intitulată ” Nouras” interpretata cu mult profesionalism si demonstrând încă odată calitatile sale vocale si faptul că muzica ocupă un loc extrem de important în viața ei.
După binemeritatele aplauze pe scenă a fost invitată doamna Ileana Anghel Meșter o talentată pictoriță cu o colecție impresionantă de icoane pe sticlă dar și o poetă cu mult har. Domnia sa s-a prezentat publicului ca si o moață neaoșă din Abrud, mândra de originea sa.
Doamna Meșter a citit recenzia distinsului domn profesor Victor Manole cuprinsă în finalul cartii Prin ochii mei.
După doamna Ileana Anghel Meșter, locul pe scenă i-a revenit îndrăgitei cântărețe doamna Paula Alecu o artistă ce nu mai are nevoie de nicio prezentare, domnia sa fiind foarte populară în rândul românilor canadieni și nu numai fiind mereu prezentă în mijlocul comunității la diverse evenimente culturale.Cu un timbru vocal plăcut și energic stăpânește cu mult profesionalism un spectru larg de genuri muzicale cu care încântă publicul ori de câte ori se află pe scenă.De această dată ne-a cântat și încântat cu superba melodie ”Acasă-i România”.
În calitate de editor al volumului ” Prin ochii mei ” am dorit să mă adresez celor prezenți pentru o scurtă prezentare de ansamblu a cărții Prin ochii mei punând accent pe recenzia scrisă de doamna profesor Violeta Bobocea.
Înainte de a părăsi scena am invitat-o în aplauzele celor prezenți, pe autoarea superbei carti, scriitoarea Mihaela CD adresându-i cele mai calde și sincere felicitări pentru păstrarea verticalității si a simțului civic cu care a apărat dreptul la libertate,pentru demnitatea și tăria de caracter de a expune versiunea nealterată a realității pe care o trăim și o experimentăm în viața cotidiană.
In semn de apreciere si mulțumire pentru implicarea atât de activa în apărarea valorilor sănătoase, într-o societate tot mai confuză și zdruncinată i-am oferit Mihaelei CD un superb buchet de flori de un rosu aprins, inflacarat!
Cu acest moment festiv s-a încheiat prima parte a serii, iar după o scurtă pauză în care s-au făcut fotografii și Mihaela a acordat autografe doritorilor a urmat un alt moment minunat si solemn ,în care tortul purtand imaginea cartii a fost adus într-o ploaie de steluțe iar spațiul restaurantului a răsunat de minunatul ”La mulți ani”Sa traiti o mie de ani” a lui Radu Ile.
Artista Cătălina Mirica aflată la microfon a plusat momentul cu tradiționalul La mulți ani sprijinită cu ardoare de întreaga sală.În clinchetul paharelor de șampanie dar mai cu seamă într-o atmosferă ce radia o energie extrem de pozitivă s-au exprimat felicitări,urări de bine și la cât mai numeroase volume în viitor.
O surpriză muzicală deosebit de savurată a fost melodia pe versurile Mihaelei CD la care ea însăși a compus în întregime linia melodică ”Românii din lumea mare”cântată cu mult entuziasm de Cătălina Mirică pe superbele acorduri de acordeon ale maestrului Marius Băețică iar în câteva clipe s-a încins o horă de proporții, ce s-a extins pe toată suprafața restaurantului,clipe unice trăite cu intensitate și rezonanță.
Cântec, dans și voie bună sunt cuvintele cheie ce vor descrie a doua parte a evenimentului! Cei cinci artiști prezenți Cătălina Mirică, Paula Alecu,George Șomle,Marius Băețică și Vasilică Cojocaru n-au precupețit nici un efort pentru a crea și oferi invitatilor un spectacol de zile mari presărat fiind de o bogată varietate de melodii dansante și de pahar. În tot acest timp gazdele noastre au servit un meniu bogat si gustos ce a cuprins un aperitiv traditional romanesc garnisit după gustul și tradiția românească cu salata de boeuf si salata de vinete, urmat de un platou principal cald alcătuit din diverse fripturi aromate, cartofi si salata , ce au fost udate apoi cu o Fetească Neagră sau o Grasă de Cotnari. Nu au lipsit nici delicioșii mititei din meniu spre răsfățarea papilelor gustative.Tortul festiv a fost și el servit alături de un pahar de șampanie.
Ringul de dans a fost solicitat la capacitate maximă pe toată durata evenimentului , șlagărele și hiturile în vogă au făcut deliciul dansatorilor.La ceas târziu în noapte,când energia și entuziasmul au cedat în fața oboselii dar pe deplin satisfăcuți de reușita evenimentului am urat gazdelor o noapte liniștită urandu-ne la revedere pe curând!
În liniștea calmă ce învăluia pădurea de arțari canadieni doar goarna unui vapor de pe bătrânul fluviu St Laurent aflat in apropiere a spintecat tăcerea nopții pentru o clipă, timp în care noi ne îndreptam spre șoseaua principală ce duce spre uriașa metropolă care nu doarme niciodată. Iar după mai bine de 40 de minute de condus in noapte , se zăreau în zare milioanele de licurici ce iluminau splendidul Montreal.
Adresez infinite mulțumiri tuturor celor care au făcut ca acest minunat eveniment de mare ținută să aibă loc și invit cu această ocazie pe toți acei oameni minunați care iubesc arta,frumosul și în general tot ce este aproape de sufletul și tradițiile sfinte românești să participe ori de câte ori au ocazia la diverse evenimente culturale din frumoasa noastră comunitate, pentru că prin unitate și interacțiune vom păstra tot ce este mai pur și mai frumos, tot ce înseamnă român și românesc!
Senior editor Johnny Ciatlos Deak
NE-AM NĂSCUT SĂ FIM LIBERI
Cartea PRIN OCHII MEI, a scriitoarei MIHAELA C.D., Ed. Globart Universum, Montreal, Canada, 2022, este o carte de eseuri, impresii, articole, recenzii și cronici literare, care ne întâmpină cu convingerea autoarei că scriitorii au o mare responsabilitate, „aceea de a transmite cititorului mesaje relevante și adevărate, pozitive, care să-l îmbogățească, să-l valorizeze, să-l ajute să se autovalorizeze.”. Avem nevoie de „mesaje pozitive, gânduri optimiste, valori morale, învățături creștine”, iar pana scriitorului este „arma sa cea mai de preț”.
Scriitorul, ca un om de bază al cetăţii, se implică prin opiniile sale în viaţa comunității. Scriitorul de azi e într-o permanentă stare de solicitudine, mereu în gardă, ca de fapt întreaga lui viață, cu o nobilă misiune de înălțare spirituală a lui și a celor din jur.
Un frumos cuvânt al editorului ne prezintă personalitatea MIHAELEI C.D. și ne arată că acest volum ne-o prezintă și într-o ipostază nouă, de jurnalist și cronicar.
Autoarea aduce mulțumiri și recunoștință Iuliei (am tresărit plină de emoție, pentru că și eu am o fiică Iulia), pentru susținerea în scrierea acestei cărți.
De astă dată, am făcut o lectură exploratorie, care să vă dezvăluie esența textului, înainte ca dumneavoastră să o savurați, citind-o. Un proces de recunoaștere a acestei creații literare, spre a-i dezvălui cele mai semnificative și inedite fațete și trăsături. O lectură inițiatică, cu accent pe aspectele ce merită a fi relevate în pregătirea dumneavoastră spre a descoperi cartea cu mesajul ei.
Primul capitol, În slujba scriiturii, ne prezintă misiunea pe care scriitorul o are în aceste vremuri tulburi ale globalismului planetar, care se întinde ca o molimă, în care scriitorul român, indiferent unde se află are „responsabilitatea educării noilor generații, a transmiterii valorilor, a predării ștafetei graiului si scrisului românesc celor ce ne vor succede”.
Frumos și realist, surprinde că scrisul a devenit o „formă de eliberare, de decantare a propriilor trăiri”… „cu nuanțe psihologice”. Se scrie mult, se citește puțin, relevând rolul educativ al lecturii pentru cunoaștere, pentru dezvoltarea personalității și evoluția sănătoasă a societății umane. Prezintă de asemenea problema existențială a scriitorului, neînțeles de societate, care greu își vinde cărțile, mulți le așteaptă gratis, fără a-l susține în admirabila lui muncă de creație, lăsând în urma lui „ca moștenire, o cultură, o limbă, un alean și un imbold” pentru generațiile viitoare. Face o invitație de susținere a scriitorului român și aici țin să remarc proiectele de suflet ale Editurii Globart Universum, pentru promovarea culturii și scriitorilor români peste hotare. Azi, scriitorul român este pe cont propriu. Astăzi, să creezi și să susții un eveniment, înseamnă zbatere de unul singur și înseamnă bani. Scriitorul nu este și administrator, el visează, el construiește altfel de realități. Și asta pentru ca lumile acelea, de care toți avem nevoie, să existe, iar poveștile lui să fie vii.
De asemenea autoarea ne provoacă la a reflecta ce alegem, carte tipărită sau cea electronică, venind cu argumente pertinente, decizia însă aparținând cititorului.
Capitolul II, De peste mări și țări, ne întâmpină cu bucuria sosirii poștașului, aducător de daruri literare din România, reviste, antologii, enumerând autorii, un periplu spiritual care face ca inima autoarei să-i bată cu pulsul celor de acasă. Da, pe români îi cunoşti, oriunde te-ai afla, după un anumit fel de vibraţii al trăirilor lor, al dorului unic de acasă.
Poștașul din Canada, e un Moș Crăciun autentic, cu daruri din toată România, pline de gândurile scriitorilor așternute în pagini de carte, cu rezonanțele cărților MIHAELEI C. D. în sufletele lor, aceasta venind cu un frumos imbold: „Moș Crăciun stă în fiecare dintre noi, toți putem să aducem un zâmbet și o bucurie cuiva. Fii și tu un Moș Crăciun pentru cei din jurul tău!”
Capitolul III, Descoperiri parfumate, ne prezintă o suită de cronici literare realizate de MIHAELA C.D., pentru Simfonia culorilor de Gabriela Raucǎ, Paula, Împlinire târzie – Mara Popescu Vasilca,valențele artistice ale Lǎcrimioarei Iva, Vanda între Dorință și Rațiune –Mara Popescu Vasilca,Scrisori de peste ziduri – Lucian Dumbravă, în care autoarea scoate în evidență esența, spre a oferi cititorului o viziune premergătoare lecturii, cu ochiul său ager și talentat, subliniind și faptul că arta presupune a te deschide către dimensiunea sacră a existenței, de a-ți oferi o evadare, cu condiţia esenţială ca aceasta să fie bazată pe sentimente și să avem o perspectivă inedită asupra lucrurilor. Arta nu se adresează doar inteligenţei reci şi raţiunii, ci mai degrabă emoţiilor şi sentimentelor, ca şi poezia, de altfel.
Capitolul IV, Reflecții printre file de carte, autoarea ne prezintă arta folosirii imaginilor cu valoare de simbol în „Nora în căutarea identității” – Mara Popescu Vasilca, cronici la romanul „Caruselul” de Aurelia Oanca, „Strǎinii” de Mara Popescu-Vasilca, „Simfonia cuvintelor” a luiStefan Doroftei Doimaneanu, poetul simfoniilor sufletului, „Ursula, o mamă judecată de copii” – Mara Popescu Vasilca, în care reliefează aspecte semnificative legate de stilul folosit, mesaje și conținut, îmbrăcate într-o estetică remarcabilă a cuvântului.
În Capitolul V, Drumul spre libertate, începe cu „TREZIREA! Cu Dumnezeu înainte! BINELE va învinge!” Într-o, lume în care lupta dintre bine și rău se dă și pe față și pe dos, în care asistăm la alterarea, diminuarea sau chiar anihilarea virtuților umane, autoarea constată „o scădere galopantă a valorilor tradiționale, a moralei și a bunului simț”… „apoi renunțarea pas cu pas la educația religioasă și introducerea unor erori grave în programele școlare”, cât șipromovarea distrugerii familiei tradiționale. Asistăm la un război „al valorilor, al drepturilor și al libertăților”, la planul diabolic al unor minți bolnave, la robotizarea umană care creează dependențe periculoase, în care totul se vinde, fără să vedem Binele din noi. Într-o lume în care am uitat să iubim, să ne îmbrățișăm, să trăim, ne lăsăm manipulați de zvonurile false, cu libertățile jucate la ruletă.
Globalizarea este un fenomen care se întâmplă. Drogurile au luat locul Poeziei, iar aroganţa şi tupeul au luat locul bunului-simţ. Asistăm la o rostogolire liberă spre o lume bazată pe instincte primare, în care contează doar supravieţuirea şi plăcerile neşlefuite, care nu necesită efort şi rafinament intelectual.
Dar a venit vremea schimbării, 29 ianuarie 2022, Canada s-a trezit, pentru ca Vocea Binelui să fie auzită, pentru că „Ne-am născut liberi și așa vrem să rămânem!” O radiografie fină și profundă a umanității căzută în derizoriu, în care oamenii de bine își adună puterile și se trezesc pentru a învinge. Bineînțeles, „Îngerii păzitori din Ottawa există atunci când pornești cu Dumnezeu la drum!”, dispuși să facă gesturi de bine, semn că nu suntem singuri.
Incertitudini și nebunie, manipulare și îndoctrinare, dar convingerile ies la lumină: „Am crezut întotdeauna în forța binelui și în puterea lui Dumnezeu, care nu va lăsa să piară umanitatea creată de El”. Conștientă de necesitatea ridicării nivelului vibrațional al Binelui, ne îndeamnă: „Să rămânem pozitivi!”. O libertate greu de câștigat, dar „Numai împreună cu iubire și cu pace vom dobândi ceea ce ne aparține de drept: Libertatea!”
Într-un „convoi al libertății”, șoferii camioanelor, dârji și drepți, verticali și demni, susținuți de oamenii de bine, duc un război contra distrugerii umanității. „LA OTTAWA este o atmosfera extraordinară de frăție, de iubire, de prietenie! EI SUNT SIMBOLUL UNITĂȚII, AL COMUNITĂȚII ȘI AL BINELUI!”
Deşi trăim într-o lume în care lucrurile şi valorile se năruie, vieţile se schimbă continuu, timpul trece parcă mai repede ca oricând, neavând răgaz să conștientizăm totul, speranța rămâne, generând bucurie celor din jur, iubitorilor ei, expresie a libertăţii şi originalităţii individuale, cu credință în valorile umanului. De nimic să nu ne întristăm peste măsură, să nu ne pierdem nădejdea!
Autoarea dovedește că se situează în miezul evenimentelor, realizează scrieri cu valoare documentară, autentice, redând fapte, oameni, trăiri și stări reale de lucruri. O radiografie a vremurilor, o retrospectivă a evenimentelor trăite, cu caracter sintetic și axiologic, toate văzute prin ochii autoarei, de unde fac trimitere la titlul cărții, bine ales.
În Capitolul VI, Gânduri de ieri și de azi, autoarea sintetizează ideile, concentrează mesajul care trebuie să fie precum o rază laser de lumină, purtătoare de înțelepciune și credință: „Iubirea se află în noi și așteaptă să fie descoperită!”, dincolo de „acceptarea tacită a abuzurilor / agresivității care înseamnă aprobarea acestora”… „dependenți de o gândire negativă indusă”.
Mesajul acesteia este de fiecare dată îmbrăcat în emoţia pură a celui mai frumos dintre simţămintele omeneşti, iubirea, care mișcă totul, alături de forţa cuvântului.
„Ignoranța și joaca de-a libertatea” devin periculoase, asemenea unui coșmar fără sfârșit. Au fost și greșeli recunoscute, care așteaptă a fi îndreptate. Ținuți departe de adevăr, de jocurile făcute cu ușile închise, cu libertăți condiționate în stresul, dezbinarea și frica generalizată, în aceste vremuri fără precedent, autoarea ne îndeamnă la a ne asculta intuiția, să luăm decizii fără a fi constrânși, pentru că gândirea și Liberul Arbitru ne aparțin, să ascultăm divinul din noi: „CREDE în BINE și el se va realiza”,… „Să avem puterea, curajul și șansa să fim mai buni”… „ca să ne fie BINE atât nouă cât și generațiilor ce vor veni după noi!”
De asemenea MIHAELA C.D. ne prezintă un articol despre Robert Dumitrescu – regizor la 15 ani, care a pus in practică a fost scurtmetrajul „The Call / Chemarea”, lui aparținându-i scenariul, regia, găsirea actorilor, distribuția rolurilor, imagini, muzică și prezentarea în cadrul concursului, al cărui mesaj, nu întâmplător este: „prin credință vom putea învinge orice criză și vom fi mereu liberi”. Un copil ce poartă România în suflet oriunde este! Apreciez ca excelentă promovarea acestuia și cunoașterea acestei minunate realizări prin intermediul acestei cărți și nu numai.
Dar iată, că așa cum ne prezintă autoarea, „Războiul de la poarta sufletului”, se dă sub multe forme, ca un dragon cu multe capete, un „dragon globalist”, cu fațete false sub sloganul „binelui comun mondial”.
O luptă în care mai marii lumii folosesc întunericul, iar „Binele luptă prin îngerii neînfricați ai luminii”. Un război „care se dă la poarta sufletului fiecăruia”, … care este „războiul conștiinței cu propria persoană, cu propriile valori și convingeri”.
Asistăm la un dialog sincer cu cititorul: „Încă mai poți să nu fii de acord cu mine”, fiecare cu propria experiență de viață, cu propria conștiință, cu lecțiile învățate sau nu, în democrația care și-a pierdut esența. Folosindu-se de pandemie pentru îngrădirea libertăților, alternând între neîncredere și disperare, între neputință și frică, oamenii au fost continuu manipulați.
„Cele trei săptămâni de manifestări pașnice neîntrerupte de la Ottawa în plină iarnă”, … „au fost îmbrăcate în gesturi nobile și îmbrățișări calde, pline de iubire”. Iubirea, această lege fundamentală a creaţiei, eternă și misterioasă, ne stă la îndemână să punem la lucru energiile iubirii. A iubi înseamnă, a lumina partea cea mai frumoasă din noi!
În tot acest context, „armele scriitorului și ale jurnalistului sunt condeiul si glasul, arme pe care le-am folosit în spiritul dreptății și al adevărului, cât am putut mai bine pentru a trezi pe cei adormiți încă”… „Cu Dumnezeu înainte spre democrație și libertate!” Scrisul apare ca mijloc de eliberare din durere, cu efect cathartic, mesager și vizionar.
În ultimul Capitol, Totul are un rost, autoarea este convinsă de misiunea sa, specială, pe care o are aici pe pământ, în această viață, de darurile spirituale care i-au bucurat existența și a înțeles că acestea trebuie înmulțite și dăruite și altora, pentru ca prin împărtășire, bucuria să fie deplină. Un C.V. literar, unul al parcursului său ascendent, cu rezonanțe noesice, cu rezonanțe adunate în cartea sa „Binecuvântare și chin”. Scriind, ai puterea la fel ca în Biblie, să preschimbi blestemul în binecuvântare. Tot ce atingi devine binecuvântat. Acesta este marele miracol al scrisului, cu condiţia să scrii despre lucruri adevărate, despre oameni adevăraţi, despre locuri şi întâmplări trăite. Cartea face parte din miracolul lumii, din miracolul creaţiei la care şi tu iei parte. Şi trebuie să-i mulţumeşti Lui Dumnezeu pentru că te-a ales să faci asta!
Urmează celelalte cărți ale autoarei, cu aprecieri critice remarcabile ale oamenilor de breaslă, (în acest volum, în jur de 25). Dăruire și trăire, un tabloul întregit al personalității sale artistice, la care pentru a fi complet, adaugă acum și scrierile sale în calitate de jurnalist și redactor, fiind deopotrivă „scriitor, poet, jurnalist și cronicar”, toate încununatecu succes.
Scrisul este prin esența sa terapie, regăsire de sine și lumina interioară a celor îndrăgostiți de cuvânt. Cuvântul are putere doar când țâșnește din miezul Logosului. De aici începe terapia prin Cuvânt, blândă și frumoasă, ca o apă lină care îți mângâie teritoriile interioare, limpezindu-le așezându-le, întregindu-le. Scrisul e un fel de competiție cu tine însuți, al cărei rezultat îl aștepți și în care MIHAELA C.D. este o câștigătoare, alături de cititorii ei.
Dacă poetul este un luminator înțelept care conduce mesajul direcționat spre cititor, ca un jurnalist acesta va promova mereu iubirea, recunoștința, binecuvântarea, asumarea și acceptarea, în numele virtuților umane creștine, în contextul realității în care trăiești.
Evidențiem existența unui parcurs ascendent al permanentei descoperiri de sine, a scriitoarei MIHAELA C.D., care continuă să se descopere în fiecare zi, prin ceea ce face, dar mai ales, prin ceea ce scrie, descoperă în ea valenţe noi, nebănuite, abordări şi poziţionări din cele mai diferite faţă de realitatea înconjurătoare şi faţă de propria sa creaţie, fie lirică sau jurnalistică. Scrierile ei jurnalistice te situează și pe tine, cititorule, în mijlocul evenimentelor, pe care le trăiești împreună cu ea, în iureșul lor, cu interpretări pertinente și scoatere în evidență a unor aspecte semnificative. Cred că această formă de exprimare prin scris, jurnalismul, aștepta latent să iasă la lumină și iată că MIHAELA C.D. o face în modul cel mai reușit posibil, surprinzându-ne și bucurându-ne totodată.
În era comunicării instantanee, a știrilor rapide și a unui flux copleșitor de informație, un reportaj bun înseamnă să fie corect, să redea faptele cu acuratețe, să nu fie părtinitor, să prezinte mai multe puncte de vedere și perspective, să caute adevărul, să folosească informații, să relaționeze cu cei din jur, dezvoltând calitățile umane, să mențină legături comunitare, să facă conexiuni între punctele cheie prezentate, să fie deschis și transparent, să evoce emoțiile, să gândească vizual, dar având o viziune, să atragă și pe consumatorii de știri, devenind un mod real un dialog și o conversație, una care se adaugă cunoașterii umane.
Un jurnalist, se remarcă prin abilitatea de a observa, capacitatea de a asculta, dorința de a reuși prin inteligență, curiozitate, curaj, intuiție, perseverență, verticalitate, pasiune, sacrificiu și devotament și cel mai de seamă lucru, de a reda toate acestea în forma cea mai potrivită din punct de vedere cultural, informațional, axiologic și estetic. Dacă analizez scrierile MIHAELEI C.D, după aceste criterii, pot spune că deja se anunță un jurnalist de excepție! Așa că, bun drum și pe acest făgaș nou, care să întregească și să vă definească întreaga dumneavoastră personalitate și creație literar-artistică.
Am fost surprinsă în modul cel mai plăcut de relatările dumneavoastră din iureșul evenimentelor, care ating sufletul, captivează și eliberează. Sunteți un model de demnitate, de scriitor integru, cu un stil propriu, de român adevărat, trăind amplu și curat tot ceea ce Creatorul i-a dat spre binecuvântare.
Închei cuvântul meu, precizând că există cărţi spre care te îndrumă alții să le citeşti şi există cărţi pe care le descoperi singur, spre care te îndeamnă propriul instinct. Important este să citești cărțile în care te regăsești. Vă asigur că în această carte vă veți regăsi în multe din scrierile autoarei, veți vibra alături de ea, veți spera și veți trăi românește alături de ea!
O activitate creativă prolifică, prin care se reinventează, se redescoperă, într-o libertate a spiritului care o definește și pe care o induce ca o respirație, tuturor celor cu care ea interrelaționează. O felicităm și îi dorim mult succes în creațiile și proiectele viitoare!
AURELIA RÎNJEA
Recenzie
Privind prin ochii scriitoarei Mihaela CD
În cartea ”Prin ochii mei” scriitoarea Mihaela CD ne invită să privim lumea înconjurătoare cu tot ce are ea de oferit, prin ochii autoarei, într-un regal literar contemporan.
Ajutată de darul universului, dar și de cel interior, al sufletului său, scriitoarea Mihaela CD are un har divin, scrie cu o realitate magnifică și prin aceasta reușește să transmită cu ușurință și cu înțelepciune către cititori mesaje importante ce vor fi recepționate rapid deschizând cititorilor drumuri de urmat.
Calitatea de scriitor a doamnei Mihaela CD indică înălțarea sa spirituală care este o certitudine, ce se adaugă la realitatea cotidiană pe care a cuprins-o în scrierile sale din cartea ”Prin ochii mei” și apoi a dăruit-o lumii într-un adevăr absolut și care este o hrană spirituală și o speranță pentru viitorul neamului nostru.
Scrierile literare ale Mihaelei CD se remarcă prin muzicalitatea și sensibilitatea discursului liric ce se sprijină pe figuri de stilbine conturate dezvăluindu-ne o fascinantă emoție deoarece cuvintele sunt purificate iar imaginile sunt grațioase și ne poartă prin lumea de vise încadrate într-un scenariu liric perfect și impecabil cepresupune naștere, zbatere și substanță de logică a frumosului absolut.
Cartea autoarei Mihaela CD ”Prin ochii mei” cuprinde 7 capitole,iar fiecare capitol este însoțit de o imagine semnificativă ce amplifică intensitatea trăirii.
În primul capitol denumit ”În slujba scriiturii” scriitoarea cuprinde importanța scrisului, susținerea scriitorului și responsabilitatea scriitorului de a transmite valorile culturale și morale, generațiilor viitoare. Mesajele scriitoarei sunt reale,pozitive și ușor de înțeles, pentru ca ele să predea mai departe, cu vrednicie, valoarea. Scrisul este o sărbătoare a minții și a sufletului, este lumina scriitorului dar și lumina pentru fiecare cititor. Suntem responsabili pentru ceea ce scriem, pentru educarea tinerei generații prezente și viitoare.Filonul creator al cărților scriitoarei Mihaela CD este acela care hrănește cititorul deoarece cuvintele scrise ard ca o flacără în momentele când sunt citite și pot să influențeze, să educe și să modifice comportamentul.
În capitolul doi, ”De peste mări și țări” scriitoarea Mihaela CD descrie într-o suită de articole ce cuprind diverse perioade ale anului, marea sa bucurie la fiecare sosire a poștașului, care îi aduce cărți, reviste și felurite surprize, pentru delectarea sufletului, ce o fac să ardă de nerăbdare pentru a le citi și a gusta din valoarea deosebită a creațiilor literare.Aceste daruri literare ce vin de peste mări și țări înseamnă pentru scriitoarea Mihaela CD zboruri pe aripi de cuvinte într-un dans nesfârșit către lume.
În capitolul al treilea ne sunt dezvăluite ”Descoperiri parfumate”pe care le-a făcut autoarea, aceasta prezentând cititorilor cărții sale ”Prin ochii mei” câteva cronici și recenzii literare absolut superbe, făcute unor cărți pe care le-a citit și care au impresionat-o.”Descoperind-o pe scriitoarea Gabriela Raucă în Simfonia culorilor”, Mihaela CD aduce în inima cititorilor o lumină și o prospețime de bucurie plină de culoare și de tandrețe, o iubire de oameni, de natură, de locuri dragi, de copilărie, de familie, pe care le poartă în inimă la fel ca și autoarea cărții. Apoi, referindu-se la romanul ”Paula, împlinire târzie”, al scriitoarei Mara Popescu -Vasilca, în recenzia sa ” Dragostea nu are vârstă” ne introduce în povestea fascinantă a romanului pe care îl prezintă ca pe o adevărată lecție de viață, căci iubirea și dragostea există la orice vârstă.
Despre scriitoarea și artista Lăcrimioara Iva, care este o scriitoare de succes și este înzestrată cu talent artistic, Mihaela CD scrie o cronică care o analizează pe aceasta cu ochiul format al scriitorului care este și artist, cu un simț și o pătrundere intuitivă, dincolo de cuvântul scris,concluzionând prin însăși titlul pe care îl alege:”Lăcrimioara Iva, Înțelepciunea artistică într-un suflet de copil”. Folosind tehnici diverse, într-un întreg proces literar- artistic care se petrece în sufletul său, Lăcrimioara Iva,reușește să emoționeze și să transmită cititorului sentimentele sale,într-o maturitate și o înțelepciune artistică.
Scriitoarea Mihaela CD ne împărtășește impresii despre o altă carte scrisă tot de Mara Popescu-Vasilca: ”Vanda, între dorință și rațiune”,în recenzia sa ”În căutarea fericirii” în care ne vorbește despre căutarea, găsirea, păstrarea și prețuirea fericirii. Dar toate acestea nu sunt posibile dacă nu lupți, dacă nu vrei și dacă nu îți dorești cu adevărat să o găsești.
Despre cartea ”Scrisori de peste ziduri” ce poartă semnătura scriitorului Lucian Dumbravă, autoarea Mihaela CD ne spune că se citește într-un singur respiro pentru că este o carte ce te captivează datorită emoțiilor puternice pe care ți le creează, trăind intens durerea alături de personajul principal ce se reflectă asupra cititorului prin luptele spirituale, psihologice și filosofice ce ledă cu propriul sine.
În capitolul cu numărul patru, scriitoarea Mihaela CD ne invită să citim câteva ”Reflecții printre file de carte”, aceasta,referindu-se la ”Arta folosirii imaginilor cu valoare de simbol” cu trimitere la cartea ” Nora, în căutarea identității” care este un roman de succes al autoarei Mara Popescu-Vasilca.
Scriitoarea Mihaela CD ne invită apoi la o ”Lecție de iubire adevărată” , care este o cronică la romanul ”Caruselul” al autoarei Aurelia Oancă. În cronica sa, Mihaela CD își arată fascinația față de acest roman care este ”medicamentul de care avem nevoie”și față de scriitoarea Aurelia Oancă care ”prin capacitatea sa de creație poetică” și prin ”mesajul, forța și dăruirea din poveștile pentru copii” reprezintă un model de urmat, un scriitor plurivalent apreciat și recunoscut.Privind prin ochii scriitoarei Mihaela CD, aflăm că citirea romanului ”Caruselul” ne oferă ”o lecție de iubire, adevărată, autentică și unică, acea iubire care rezistă dincolo de obstacole, opreliști ,necazuri și supărări, și mai ales dincolo de timp și spațiu”.Lectura acestui roman ”curge precum un izvor lin și care în același timp inundă sufletul cititorului cu fluvii de emoții”
”Trădarea sufletului prin compromisurile vieții” este o recenzie la romanul ”Străinii” al autoarei Mara Popescu -Vasilca pe care îl descrie ca ” un adevărat taifun cu o succesiune impresionantă de evenimente din cele mai interesante dar și prin tematică abordată și anume aceea a compromisurilor făcute în viață cu prețul trădării sufletului.” Despre scriitoarea Mara Popescu- Vasilca, Mihaela CD spune că aceasta:” demonstrează că știe cum să atingă acea coardă sensibilă a sufletului și să acapareze atenția cititorului ”pe care îl trezește la adevăr făcându-l să participe la poveste.Scriitoarea Mihaela CD ne invită apoi, în același capitol, să citim cronica sa: ”Ștefan Doroftei Doimăneanu, poetul simfoniilor sufletului” în care ni se arată că poetul poartă în suflet”Simfonia cuvintelor” , care este și titlul cărții recenzate.Despre poet , scriitoarea Mihaela CD spune că: ”poartă în suflet harul rapsodiei necuvintelor care printr-o strălucită armonie cu Universul și printr-un incontestabil talent creator, orchestrează poetic în simfonii ale sufletului, partituri de nestemate literare.” Poeziile sale sunt de o profundă trăire, au culoare și lumină iar ”Legătura sa cu divinitatea este evidentă, poetul relaționându-se la Univers, la celest, fiind convins de infinita iubire divină.”
”Gustul binelui pe buze” este o recenzie, la cartea ”Ursula, o mamă judecată de copii” aparținând autoarei Mara Popescu-Vasilca ce ”reprezintă o uluitoare lecție de viață, ce împletește într- un buchet vast, sentimente, trăiri și frământări învelite în voalul opac al prejudecății, dar și o analiză perpetuă a propriei conștiințe”. ”Autoarea ne invită în sufletul răvășit al unei femei lovite de soartă, Ursula, care forțată de împrejurări nefaste ajunge să-și calce în picioare propria conștiință vânzându-și trupul pentru a supraviețui”
În capitolul cinci, scriitoarea Mihaela CD ne invită pe ”Drumul spre libertate” iar primul său articol este ”Trezirea! Cu Dumnezeu înainte! Binele va învinge!” unde aceasta face o radiografie profundă a problemelor din ziua de azi, a luptei dintre bine și rău unde ” râul și-a făcut loc mai mult sau mai puțin în fiecare om,ispitindu-l fără să-și dea seama” De multă vreme se observă o răsturnare a proporțiilor între bine și rău în toate domeniile ”remarcându-se îndeosebi o scădere galopantă a valorilor tradiționale, a moralei și a bunului simț”.Se observă o creștere a lipsei de educație și s-a promovat distrugerea familie,a identității de gen și a valorilor creștine.A crescut trufia, egoismul, ignoranța șiprimează goana după bani și ura fără limită. ”Bunătatea tradițională devine o virtute rară, binele făcut devine privit cu frică, dubios și interpretabil! Alergăm ca și niște cobai în cușcă și înregistrăm kilometri fără rost când binele pe care îl căutăm disperați este în noi”. Ura înaintează ”perfid printre oameni, manipulând și transformând în rău orice urmă de bunătate. Frica este inoculată populației și totul ia forma unui război tacit al supraviețuirii în care suntem vârâți fără știință duși de nas precum niște copii inocenți. Limitele sunt împinse la maxim cu dorința supunerii și ca-pitulării totale până la renunțarea de bună voie la identitate. Forțele răului se văd deja câștigătoare și dansează săltând pe mormintele binelui îngropat adânc.” Dar scriitoarea Mihaela CD vede o speranță căci: ” Vocea binelui se face tot mai auzită, în diverse țări din lume oamenii ies în stradă revendicându-și dreptul la libertate” și concluzionează: ”Ne-am născut liberi și așa vrem să rămânem! Cu Dumnezeu înainte! BINELE va învinge!”
În următorul său articol ”Îngerii păzitori din Ottawa există atunci când pornești cu Dumnezeu la drum”, scriitoarea Mihaela CD ne vorbește despre propria sa experiență, reală și trăită de dumneaei în capitala Canadei, despre puterea binelui care există și care apare când ai nevoie de el. ”Absolut toți oamenii cu care am intrat în contact erau atât de amabili și de calzi dornici să ne ajute! O atmosferă de bucurie și iubire, pozitivism, zâmbete de parcă veniserăm să salvăm lumea întreagă. Părea că toată bunătatea și-o revărsau asupra noastră precum niște îngeri păzitori!”Cu toate că lumea întreagă se află pe marginea prăpastiei și a dezastrului, conștiința și credința mă-ndeamnă și pe mine ca și pe scriitoarea Mihaela CD să mai cred în izbânda binelui așa cum spune în articolul său ”Încă mai cred în izbânda binelui”. Autorii mascaradei globale trag disperați de sforile manipulării timorându-ne cu tot felul de intimidări grotești cu scopul înrobirii și decimării umanității. Amenințările de tot felul ne distrag atenția și ne distrug curajul de a lupta pentru drepturile noastre fundamentale de viață, ”Știri contradictorii vin să inunde spațiul virtual îmbolnăvit și suferind de nesiguranță” dar adevărul iese la suprafață și lumea se trezește.”Timpul trezirii ne acaparează, mințile se deschid tot mai mult și tot mai puternic.Celofanul care acoperea până ieri milioane de minți se rupe brusc și se pierde fără urmă. Conștientizarea socială se îngroașă precum o gogoașă scufundată în ulei fierbinte.”
Scriitoarea Mihaela CD care este un luptător pentru adevăr și libertate, într-o exprimare clară, curată și dreaptă scrie:”Nu mai ține, ne-am prins,ne-am deșteptat și-am învățat să vedem dincolo de cortina pe care ne-o fluturați în față! Am învățat să ne ascultăm propriile instincte care nu mint. Am învățat să ne bazăm pe propria logică și pe propria conștiință”. Numai împreună vom învinge trebuie să fim uniți, să fim solidari, să formăm o unitate comună de luptă pentru o pace durabilă și pentru dreptul nostru la viață, concluzionând: ”Să rămânem deci pozitivi! Eu încă mai cred în izbânda binelui!”
Următorul articol” Numai împreună cu iubire și cu pace vom dobândi ceea ce ne aparține de drept :Libertatea!” este o continuare a ideii de unitate din articolul precedent și-n același timp o descriere a manifestărilor de la Ottawa care au durat trei săptămâni , la care scriitoarea a participat în fiecare weekend, pe o iarnă năprasnică la temperaturi de -25 de grade celsius. Făcând o descriere a camionorilor care au manifestat neîntrerupt acolo pe toată perioada și care în acele condiții vitrege au reușit și au aprins o scânteie de speranță în lumea întreagă, scriitoarea întrebând retoric cititorii : ”Vă întreb dragii mei cum altfel DECÂT AȘA arată EROII ADEVĂRAȚI?”Scriitoarea vorbește despre adevărații eroi cei care iubesc pacea și libertatea care luptă împotriva cenzurii împotriva intimidărilor și a presiunilor sub formă deghizată sau la vedere, ce susțin în mod vădit micile și marile interese de corupție și hoție la orice nivel.Pacea și libertatea sunt simbolurile binelui, al adevărului care implicǎ luptǎ, solidaritate și demnitate cǎci ” Numai împreună cu iubire și cu pace vom dobândi ceea ce ne aparține de drept: Libertatea!”
Scriitoarea Mihaela CD a realizat un interviu cu unul dintre eroii de la Ottawa, domnul Csaba Vizi care a fost legat la mâini apoi bǎtut bestial și arestat pentru cǎ a manifestat demn, cu curaj și cu verticalitate demonstrând patriotism și stoicism. Acesta ne dǎ:”Lecția de demnitate: Refuzați să fiți găini, fiți vulturi”
În capitolul șase scriitoarea Mihaela CD ne invitǎ sǎ citim ”Gânduri de ieri și de azi” și sǎ aflǎm cǎ ”Iubirea se află în noi și așteaptă să fie descoperită”. În ziua de azi omul nu își mai exprimǎ bunǎtatea ci lǎcomia, invidia, lașitatea,indolența, comoditatea, nepăsarea, cǎci ”a lăsat să fie acaparat și condus de curentele impuse de elitele care ne conduc” Scriitoarea explică atitudinea celor care spun” Nu mă bag, Nu mă interesează, Nu mă complic!”căci și această atitudine ”este la fel de dăunătoare ca și practicarea și acceptarea răului în sine pentru că nu este suficient să nu te bagi ca să fii un om bun” , concluzionând: ”Ca să fii un om bun trebuie să iei atitudine, să expui râul și să încerci să înveți, să explici, să-i îndrumi pe cei care greșesc”.
”Concentrarea asupra propriei persoane și individualismul a dus la înrăirea omului universal care este mai degrabă un luptător ce vrea să cucerească lumea, să adune bogății și admirația celor din jur decât să facă un bine celor din jurul său.” Autoarea Mihaela CD invită cititorul la o reflexie, la o gândire profundă, la o descoperire de sine, la o auto-evaluare a propriei persoane pentru că vindecarea societății se va obține prin vindecarea de sine. ” Să învingem așadar Răul care s-a infiltrat în lume prin descoperirea Binelui din noi! Iubirea se află în noi și așteaptă să fie descoperită!”
În articolul său ”Ignoranța și joaca de-a libertatea” scriitoarea Mihaela CD încearcă să sensibilizeze cititorii și să deschidă ochii celor care nu pot să accepte chiar dacă aud sau știu ce se petrece, preferând să ignore ce se întâmplă în jur. Ea transmite niște concepte extrem de adevărate, pe care și le asumă și le explică pe înțelesul tuturor ” Cel mai important este să acceptăm și să înțelegem că EXISTĂ LUCRURI pe care nu le știm și care dacă noi nu le știm nu înseamnă că ele nu există!”, ”Vorba ”Capul plecat sabia nu-l taie” este cea mai mare minciună care există! Nu e adevărat! IGNORANȚA și SUPUNEREA totală DISTRUG totul și fac cărare RĂULUI să se instaleze confortabil și să-i facă misiunea mai ușoară!”,”CUNOAȘTEREA este cel mai bun instrument pentru a decide singur dacă vreți să vă salvați sau nu, depinde numai de noi ce decizii luăm și ce răspunderi ne asumăm,dar trebuie să le luăm în deplină cunoștință nu trebuie să ne lăsăm orbiți și antrenați în joaca de-a libertatea” Și pentru ce această zbatere, ne explică tot autoarea: ”să nu fim IGNORANȚI, ca să ne fie BINE atât nouă cât și generațiilor ce vor veni după noi! Doamne ajută!” Despre trezire, credință și responsabilitate ne vorbește și în articolele”Războiul de la poarta sufletului”, ”Încă mai poți să nu fii de acord cu mine” și ”Robert Dumitrescu-regizor la 15 ani”,articole care prin modul în care sunt scrise trezesc interesul cititorului, îi dau un impuls de a merge mai departe, oferindu-i motivație să urmărească atent desfășurarea povestirii până la sfârșit.
În capitolul șapte, ”Totul are un rost” , autoarea acestei cărți excelente și deosebite,” Prin ochii mei”, scriitoarea Mihaela CD, face o retrospectivă asupra vieții sale literare și culturale,cu titlul „Adevărata menire o afli numai când ești pregătit” în care explică rolul și menirea pe care Dumnezeu i le-a arătat atunci când a considerat EL că este pregătită pentru a urma calea. ”Cred în Dumnezeu și cred că NU ne-a lăsat să venim pe pământ doar așa, ca să fim! M-am întrebat ani la rând dacă menirea mea și voia lui a fost aceea de a fi un bun profesionist sau o bună fiică, o bună mamă, o soție iubitoare sau e mai mult decât atât? Am simțit și am știut întotdeauna că voi afla într-o bună zi!”
Scriitoarea face o oprire asupra activităților artistice și talentelor evidente încă din copilărie declarând:”Din fragedă pruncie am avut talente artistice și o înclinație spre frumos, spre literatură, muzică, artă teatrală și pictură! Am fost un copil vesel, deschis,prietenos și foarte inventiv. Am avut o copilărie fericită”Apoi, continuând scriitoarea Mihaela CD pune accent asupra scrierilor de debut literar, care a avut loc în urma unor evenimente tragice din viața dumneaei.” Viața ne dă lecții când ne așteptăm mai puțin! La numai 6 luni de la plecarea tatălui meu am pierdut-o și pe draga mamă a soțului meu care-mi era ca o mamă si o bună prietenă!”
Scriitoarea ne introduce în atmosfera cărții Binecuvân-tare și chin prin poezia care dă și titlul volumului ”Poezia mea Binecuvântare și chin care dă titlul volumului descrie exact trăirea:”Să fie oare doar o întâmplare ? Este și binecuvântare e și chin/De când eu l-am pierdut pe tata, într-una versurile-mi vin./Și nu mă lasă noaptea toată, se-nvârt în cap, să dorm nu pot/Când vreau să spun orugăciune, mă rog în versuri strop cu strop.”Acestei poezii i se adaugă câteva impresii semnate de personalități binecunoscute din lumea literară contemporană, scriitori, critici, jurnaliști și croni-cari:Mugurel Pușcaș, prof. Violeta Bobocea, Lăcrimioara Iva, Violeta Butnaru și Teodora Dumitru.Poeta Mihaela CD a știut să îmbrace durerea și tristețea în haine de lumină, în toate sunetele universului liric pe care le-a așezat cu măiestrie în versurile sale.
Înțelegând tot mai mult că versurile vin fără să le ceară și o caută noapte de noapte poeta a scris continuu zi și noapte pentru că versul i-a fost leagăn, alinare și un mod de viață. Astfel s-a născut și a doua carte a sa Focul din noi la care a colaborat cu pictorul Mircea Rustiuc. ”Văpăi de simţiri legate în soartă/Dragoste, dor, regrete şi împliniri/ Deschisă-i azi a sufletului poartă/Să-i dăm cinste fiecărei amintiri(Focul din Noi). Poeta deține cheia magică a comunicării prin trăirile, emoțiile și simțămintele ei tainice, pe care le împarte cu cititorul, reușind să-i pătrundă în suflet, formândun corpus literar de excepție.Scriitoarea Mihaela CD ne lasă să gustăm un fragment din prefața acestei cărți, scrisă de distinsa scriitoare Aurelia Oancă, făcând referiri și la impresiile scrise de scriitorii: Sandu Chivă, Teodora Chiric și Lăcrimioara Iva.
La scurt timp a publicat cartea sa de aforisme, bilingvă, româno-engleză ”Uneori Elefanții zboară/Sometimes elephants are flying” care a fost scrisă în dorința de a ajuta pe cei care au nevoie de un imbold ”m-am gândit să dăruiesc pozitivism celor din jur, să le fac o bucurie care poate să îi și motiveze să nu renunțe la vise, să nu se descurajeze”. Unele dintre aceste aforisme sunt menționate de scriitoare: ”Crede în visul tău și oricât ți-ar fi de greu, nu renunța niciodată! Succesul este medalia perseverenței!”/”Fiecare persoană pe care o întâlnești oricât de nesuferită ar părea are în ea și ceva bun.Depinde de tine să descoperi ce!”/” Toate florile sunt frumoase doar că nu miros la fel!”/ ”Ignoranța doare mai rău decât o palmă!”,precum și un fragment din recenzia scrisă de prof Victor Manole, cronica literară de prof. Violeta Bobocea și impresii de Vasile Bele. Aforismele cu valoare de simbol scrise de poeta Mihaela CD, sunt adevărate simfonii ale sufletului său, scrise într-un stil unic și original, scriitoarea știe cum să țină cititorul aproape, oferindu-i cu blândețe soluții, pilde și învățături care să-l îmbogățească și să îl lumineze.
Scriitoarea Mihaela CD a înțeles că aceasta este menirea sa, ”Am înțeles cu fiecare zi ce trecea că voia Domnului este să dăruiesc tot ce am ținut închis în suflet!” fapt care apare și în poezia sa ”Menirea-n vers” :”Eu mi-am găsit menirea-n vers , prin suferință/Mi-e dorul candela ce pâlpâie în neputință /Mă bântuie slovele-n gând și nu-mi dau pace/Arzânde să exprime tristețea ce-n suflet zace” Scrisul Mihaelei CD este o renaștere a naturii și a ciclurilor vieții, căci unește cuvântul dăruit și ne face să nu uităm cine suntem de unde venim și ce vrem să transmitem Se pare că voința lui Dumnezeu este și voința dumneaei, poemele sale sunt frumosul exprimat prin cuvinte scrise cu responsabilitate fiindcă din biografia Mihaelei CD face parte și propria ei operă, o hrană sufletească sclipindă și caldă.
Scriitoarea Mihaela CD ne împărtășește din activitatea sa culturală, a scris texte la11melodii, a organizat concursuri literare și de artă, a organizat evenimente culturale prin care să promoveze tinere talente dar și scriitori și artiști consacrați.
”Pășind prin viață am adunat experiențe și amintiri care se află adânc în suflet și care înmuiate în penița harului divin, devin versuri.”, iată așa s-a născut cartea ”Pași de catifea” din care ne dăruiește și câteva versuri ”Văd paşii tăi cum repezi au trecut/Prin agonia frunzelor de toamnă/S-au tot grăbit…, nu i-a durut…/Că vine-o toamnă şi-apoi altă toamnă..”. (Paşi de catifea), apoi scriitoarea face referire la ”Cuvântul înainte” al prof. Victor Manole,la o cronică de jurnalista Ioana Poenaru, la un fragment din prefața scrisă de Al. Florin Țene, Președintele Ligii Scriitorilor Români.Cărțile scriitoarei Mihaela CD sunt pline de trăire, fiindcă nu sunt numai viața sunt și sufletul și inima autoarei, ce croiesc în drumul lor către cititori, aripi și vise.
Periplul literar continuă cu cartea ”Dialog peste ocean”, care esteo punte de poeme pentru suflet, un rod al colaborării cu scriitorul și omul de cultură Trandafir Sîmpetru și o altă carte în limba engleză ”The Fire Within Us” ambele fiind lansate în cadrul aceluiași eveniment Garden Party.Poeta face referiri la impresiile semnate de jurnalista Ioana Poenaru, la cuvântul editorului de Johnny Ciatlos Deak și la un fragment din prefața semnată de Olga Văduva Grigorov.Scriitoarea Mihaela CD deschide ușa universului unde trăiește într-o lume frumoasă, în liniște, lumină și pace, pentru că scrierile sale, sunt vibrație, sunt simfonie,sunt primăvară și strălucire.
Cartea de poezii de dragoste,” Iubește-mă în fiecare anotimp” neeste prezentată de autoare ca fiind o dedicație făcută soțului, ocarte în care din nou poezia se îmbină cu pictura printr-o colaborarecu artistul Mircea Rustiuc. Superba poezie care dă titlul cărții esteprezentată în întregime de autoare, eu aici doar menționez câtevatulburătoare versuri: ”Când iarna-ți bate-n geam cu fulgi dedor/Iubește-mă iubite, la fel precum odinioară/ Când fulgii ceimărunți pășesc încet încetișor/Și ninge-n suflet amintiri din primavară./Și-n vântul fin ce-adie primăverile din noi/Iubește-măiubite,la fel precum odinioară/ Când ne sorbeam din ochi văpăile dinploi/Și inimile ne cântau la unison ca o vioară”Scrisul trebuie întotdeauna să fie ca o evanghelie, ca prin el săpoată să supraviețuiască cultura.Prin scrierile Mihaelei CD amdescoperit dorința de a merge mai departe, tandrețea sufletului săuplin de iubire, dăruirea față de cititori, asigurându-mă că este unstâlp de bază pentru supraviețuirea culturii românești contemporane.Postfața cărții ”Iubește-mă în fiecare anotimp” din carescriitoarea Mihaela CD ne prezintă un fragment este semnată deLăcrimioara Iva, continuând cu un fragment din cronica scrisă deAl. Florin Țene, un fragment din ”Cuvânt de încheiere” semnat deprof. Aurelia Rînjea , un fragment de recenzie semnat de prof. VictorManole, un fragment de cronică semnat de Trandafir Sîmpetru în careacesta vorbește ”Despre Mihaela CD”, un fragment de ”Cuvânt deînceput” semnat de Aurelia Oancă și o cronică semnată de SilviaMihalachi.
La finalul acestui volum autoarea Mihaela CD povestește despre perioada de redescoperire în care se află : ” mă aflu într-o perioadă prolifică și creativă, mă reinventez și mă redescopăr zi de zi, mă bucur și apreciez tot ce primesc!”și despre planurile sale și cărțile aflate în lucru printre care se află și această carte ”Prin ochii mei”, o carte care m-a fascinat și care a scos în evidență calitățile sale de excepție, de jurnalist și cronicar pe lângă cele de minunat poet și scriitor.
Dumnezeu a înzestrat-o cu daruri divine, cu daruri de rațiune și de libertate dar și cu voința.Visurile Mihaelei CD se materializează în fapte la fiecare pas.Proiectele sale frumoase și grandioase sunt adevărate oaze de stări de bine, creații mărețe ce vor dăinui peste veacuri ca porți de deschidere către literatură, care vor dăruilumina.
Scriitoarea Mihaela CD, dovedește încă o dată și în cartea Prin ochii mei că nu și-a uitat rădăcinile iar prin cuvântul scris ce ia act de existență și adevăr, ceea ce o definește ca OM de mare omenie și prin descrierea propriilor trăiri cu nuanțe psihologice, cartea sa devine o hrană spirituală pentru cititori.
În acest haos existențial cartea Prin ochii mei este ca o respirație proaspătă, precum mâna unui copil ce mângâie firul de iarbă și îi dă valoare printr-o atingere și creează un spectacol mirific pe care apoi îl trimite spre lume,pentru cititorii care îi citesc frumusețile, ce se identifică în fibra lingvistică a neamului românesc.
Îi transmit sincere felicitări și îi doresc scriitoarei Mihaela CD,din toată inima, multă sănătate și înflorire continuă!
prof. Victor Manole
Membru al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Asociației Poeților Mondiali
Membru al World Poets Association România
Creatorul de frumos
Cartea Mihaelei CD aduce un suflu nou în literatură, e ca o respirație proaspătă, o adevărată renaștere, deoarece este o profesiune de credință a creatorului de frumos, descriind condiția scriitorului de astăzi, din zilele noastre, într-o lume incertă, confuză, în care binele abia dacă se mai vede în depărtare.
Opera doamnei Mihaela CD transmite mesaje, lecții de viață, promovează valori morale, de prea mult timp uitate, strânse într-un mănunchi, într-o legătură profundă cu Dumnezeu.
Scriitorul, acel Homo Faber, poartă întreaga responsabilitate pe umeri, mai ales în aceste vremuri tulburi în care avem nevoie de adevăr și credință, de stabilitate și certitudine.
Scrisul a fost și va rămâne o regăsire de sine, o terapie, o formă de eliberare, dar și o mângâiere a sufletului, o carte de vizită pentru viitor.
Este important ceea ce transmiți, este important mesajul pe care-l transmiți semenilor , iar scrierile trebuie să aibă o morală, o înțelepciune, să lași un semn din existența ta pe o coală de hârtie, chiar dacă” peste toate o lopată de țărână se depune”( motivul deșertăciunii – vanitas vanitatum în „Scrisoarea I ” a lui Mihai Eminescu).
Scriitorul, dăruit cu dar, cu inspirație creatoare, ” arde ca o flacără”, dăruiește bucăți de suflet, părticele din el însuși, oferă mereu și nu așteaptă nimic în schimb.
Scriitorii și poeții nu încasează sume fabuloase din vânzarea cărților, iar cei mai mulți dintre ei doar le oferă cadou celor dragi sau celor care își doresc cu adevărat acea carte.
Oare se mai poate vorbi de meseria de scriitor sau de o vocație?
Indiferent cum stau lucrurile, scriitorul continuă să scrie, să lase o dâră de lumină în ciuda trecerii timpului, un semn pentru eternitate, pentru că arta și cultura nu au preț, ele rămân adevărate mărturii peste timp generațiilor următoare, bijuterii literare păstrate în cărți.
Îndemnul doamnei Mihaela CD este de a cumpăra cărți românești și de a le oferi în dar.
Cartea rămâne leac pentru suflet, hrană , dar și moștenire spirituală peste veacuri.
Întrebarea autoarei este dacă va supraviețui cartea tipărită sau cea electronică?
Este adevărat că numai cartea tipărită ne oferă plăcerea inegalabilă a cititului, dorința de a simți mirosul proaspăt de cerneală al unei cărți abia cumpărate din librărie.
Poștașul este cel care ne readuce zâmbetul pe buze și bucuria în suflet, ” un adevărat martir care își continuă drumul, indiferent de vreme”, lăsându-ne în cutie acele daruri de suflet venite de departe.
Cărțile vor fi întotdeauna daruri binecuvântate, atunci când te afli atât de departe de țară, cărți primite în dar și așteptate cu bucurie și emoție.
Bucuria de a dărui este inegalabilă!
Moș Crăciun stă în fiecare dintre noi, de aceea este minunat să dăruim un zâmbet, o bucurie cuiva, atunci când persoana respectivă se așteaptă mai puțin.
Tot poștașul vine odată cu primăvara, atunci când totul renaște și în suflet” ne înmuguresc speranțe de primăvară”.
Mihaela CD se oprește asupra cărții Gabrielei Raucă, „Simfonia culorilor”, o carte din care se revarsă cu multă sensibilitate versuri pline de mister și lirism, aducând în inima cititorului o lumină, o prospețime, dar și o bucurie a sufletului mereu tânăr.
Romanul ” Paula, împlinirea târzie”, ne oferă lecții de viață, povești impresionante, tulburătoare de viață, prin care autoarea Mara Popescu-Vasilca demonstrează că dragostea nu are vârstă, că această febră a sufletului există, dacă vrem să o primim.
Lăcrămioara Iva- un suflet de artist, ne fascinează cu acel festival al culorilor copilăriei, creează o poveste în spatele fiecărui desen, cu maturitate și măiestrie, dar și cu înțelepciunea artistică într-un suflet de copil.
Un alt roman al autoarei Mara Popescu-Vasilca este”Vanda, între Dorință și Rațiune” , un roman inedit despre fericire. Eroina pornește în căutarea fericirii- unii o caută toată viața, iar altora le scapă printre degete, de aceea ” trebuie să lupți pentru fericirea ta”-îndemnul de a căuta fericirea!
„Ursula, o mamă judecată de copii”- un alt roman al autoarei strânge într-un mănunchi sentimente, trăiri, frământări lăuntrice, demonstrând că în fiecare om, oricât de rău ar fi, există și ceva bun, trebuie doar să căutăm binele în fiecare, frumosul din noi.
„Scrisori de peste ziduri”, autor Lucian Dumbravă, descrie o poveste tristă, o pleiadă de emoții, de dureri fizice, psihice, filosofice, o cascadă de trăiri și emoții. Cu toate acestea, autorul renaște ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă!
Un alt roman-„Nora în căutarea identității”( Mara Popescu- Vasilca), un poem profund despre viață și fericire,despre căutări și regăsiri, răspândește miresme de speranță, invită cititorul să reflecteze asupra problemelor existențiale cu care se confruntă omenirea.
Romanul ” Străinii” de aceeași autoare este un adevărat taifun cu sentimente delicate, dar și cu o dragoste sinceră, necondiționată, într-o simbioză cu divinitatea.
Aurelia Oancă, în romanul”Caruselul”, impresionează prin lecția de viață pe care o transmite, dar și prin valorile pe care le promovează, prin morala operei- împăcarea prin iubire.
Poetul Ștefan Doroftei Doimăneanu răspândește un fior liric de profunzime, fiind un poet complet, un poet al simfoniilor sufletului, ce ne oferă un evantai de sentimente, acel creator de frumos ce „vinde fericirea sufletească”.
Mihaela CD remarcă faptul că se observă tot mai acut o răsturnare a proporțiilor între bine și rău, societatea suferă, este „schimonosită”, bolnavă, totul este de vânzare, peste tot doar zvonuri false pentru a ne distrage atenția de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm, frica a pus stăpânire pe oameni.
Trebuie să renunțăm la răutate, egoism și invidie, la trufie!
Binele pe care-l căutăm este tot mai aproape de noi, este în mintea noastră, în noi, în sufletul curat al fiecăruia dintre noi, în bunătatea pe care o dăruim.
Binele trebuie să triumfe, să învingă, mai ales acum când omenirea suferă sub talpa neputinței, lumea este întoarsă pe dos, veștile rele de tot felul vin ca o avalanșă.
Este momentul să demonstrăm că suntem puternici, să rămânem pozitivi și să luptăm pentru adevăr.
Românii nu s-au plâns niciodată, au luptat și luptă pe baricade, fiind modești și încrezători în zilele ce vor veni.
Doar împreună vom dobândi libertatea, doar cu iubire și pace!
O lecție de iubire realizată de către camionorii neînfricați ce au condus sute, mii de kilometri, în speranța redobândirii libertăților pierdute, nu se uită nicicând!
Lupta dintre bine și rău a existat întotdeauna, dar noi avem datoria de a restabili binele, adevărul, valorile reale și adevărate, bunătatea, dăruirea, altruismul.
Iubirea se află în fiecare dintre noi, ea trebuie găsită!
Armele scriitorului rămân condeiul și glasul, sub privirea protectoare a lui Dumnezeu!
Mihaela CD își amintește cu nostalgie de copilăria fericită, de menirea sa pe acest pământ, de copilul talentat căruia îi plăcea să citească sau să petreacă mult timp în bibliotecă.
Anii au trecut cu repeziciune, iar autoarea a intrat în lumea nebănuită a slovelor.
Menirea Mihaelei CD este în vers, poezia fiind o binecuvântare, un zbor spre infinit, un balsam al sufletului.
Valsând pe clapele iubirii, pe corzile sufletului, pe cărări de dor, sub ploaia de gânduri, Mihaela CD pendulează între durere și bucurie, fiind convinsă că poezia este ca respirația, precum aerul, în care binele triumfă.
Poezia e umbra și lumina care catifelează viața și-i dă omului senzația că trăiește cu planeta lui în cer. Pretutindeni și în toate este poezie, sete de frumos și adevăr!
Prin ochii autoarei , valorile morale ale omenirii vor triumfa, iar noi, scriitorii vom duce mai departe o răsuflare din acest veac, zâmbind dimineților cuminți, izvoarelor dătătoare de viață, timpului nerăbdător…
Frumosul din noi trebuie strecurat în fiecare pagină, în fiecare cuvânt, bucăți de suflet să lăsăm în stihurile noastre!
Mihaela CD rămâne peste timp un mesager al iubirii și al frumosului, al binelui, dar și al adevărului, al slovelor încărcate de lirism și sensibilitate.
Prof. Violeta Bobocea,
Liga Scriitorilor, filiala Buzău
Melidonium 