Volumul cu acest titlu,publicat în 2016, la Editura Libertatea, din Panciova, Serbia,este semnat de Mariana Stratulat, care acum îndeplinește funcția de Director al presigioasei instituții, Casa de Presă și Editură Libertatea din Panciova. Colecția de literatură contemporană Licon, căreia îi aparține cartea în discuție, a fost înființată în 1998.
Dintr-un chapeau ,pe pagina de început aflăm următoarele: Acest roman are la bază povestirea „Lecție online pentru tata”,cu care autoarea a fost premiată la concursul de proză scurtă publicat cu ocazia aniversării a 65 de ani de activitate neîntreruptă a Casei de Presă și Editură din Panciova.(27 mai, 2010.)
Epicul paginilor scrise sub titlul, Fiorela, un titlu inspirat și de neuitat, datorită unui anume farmec în structura sa lingvistică,este structural pe mai multe planuri.Scenele au o notă de neprevăzut ceea ce conferă textului o atractivitate sporită. Îmi displace să povestesc derularea narațiunii ,răpind în acest fel o parte din interesul cititorului și plăcerea lui de-a descoperi singur nuanțele și sensurile care leagă contextul.Prefer mai degrabă să mă refer doar la câteva punctări atât cât să-mi argumentez o părere.
Așadar, naratorul, personajul Ștefan este în primă atenție.Nu are calități speciale, este de fapt un tânăr complexat, nicidecum un om exemplar. Intră în scenă printr-o conversație on-line cu Fiorela.Pare un lucru adesea întâlnit așa că, nu ne așteptăm la nimic spectaculos.E doar invitația să fim implicați în ritmul cotidian al zilelor noastre.În mediul virtual încap oricâte idei și fantazări dorește cineva.Așa se întâmplă până la un punct și de astă dată.Între Ștefan și Fiorela se leagă o poveste de iubire.Dar autoarea deține o capacitate admirabilă de-a răsuci narațiunea. Nimic nu se va petrece în mod …previzibil.Inventivitatea Marianei Stratulat este formidabilă .Acum , lectorul este invitat pe tărâmul dragostei.Dar nu una romantică, decât în secvențe frânte.Care duc la hiatusuri, zbucium, căderi, reluarea firului afectiv se face în mod imprevizibil și fără durată.Vreau să spun că tematica romanului este foarte complexă.Și actuală și general umană și particulară. Cum ar fi iubirea,trădarea, neîncrederea ura, durerea sufletească pentru pierderea cuiva, drag, (e vorba tot de Ștefan care nu se poate vindeca de amintirea surorii sale vitrege plecată în veșnicii într-o situație,conformă cu nota dominantă a romanului.Adică,inexplicabilă, uluitoare, imprevizibilă). Cititorul urmează traiectoria personajelor prin seismul multor stări devenite suport pentru secvențele epice.Problematica tensionată este cea care brodează și partea afectivă a textului. Mereu se ivește un nod contradictoriu .Ștefan o iubește pe Fiorela dar o și urăște fiind un însingurat, un frustrat.Asta îl determină să fie inconsecvent și în relaționarea afectivă cu mama sa.Nu mai puțin cu tatăl său care, i se părea lui că o prefera pe sora geamănă,acum regretată. Ură și iubire, deloc atins punctul iertării. Toate aceste sinuozități afective dau romanului o vigoare și ține în tensiune cititorul.Dornic să afle ce anume se va întâmpla.Punctele sinusoidale din epic sunt mereu dublate de un punct culminant.Conflictual. Fiecare personaj este parcă destinat a fi incompatibil cu ceilalți din neam sau din relațiile de prietenie. Ștefan ,căsătorit cu Fiorela, ar vrea să nu fie adevărat.I-ar face mai mare plăcere să se retragă în lumea virtuală, a computerului.Problema actuală pe care autoarea știe să o exploateze din punct de verede psihologic.Neliniștea, nemulțumirea personajului din carte, dedublarea sa, este întâlnită adesea în realitate. Fiecare personaj are un parcurs de neimaginat dacă ne-am lua după regulile obișnuite. Fiorela se dovedește interesată în obținerea unor informații din cercetarea tatălui soțului său, Ștefan, pentru o posibilă fertilizare in vitro, Mama lui Ștefan , de asemeni , trece prin puncte nodale ,experiențe dramatice, suferindă pentru pierderea Ștefaniei, fiica geamănă a fiului debusolat, implicată în cotiturile vieții mult prea nepervăzute, găsește o cale ciudată pentru a-și afla un oarecare echilibru interiorpărăsindu-și familia. Palierul moral este apăsat ca o pedală care face bruiaj în jur.Adică în stările sufletești ale celorlalte personaje .Romanul este plin de viraje imprevizibile. Adesea în sensul unei încălcări a legii binelui și compasiunii.O mamă detestată de fiul părăsit și poate și de cititor când află că ea refuză să-l vadă,nici vorbă să-l susțină pe fostul soț ajuns pacient într-un spital de boli mintale.Tot de acest palier ține și planul răzbunării.Fiorela intră perfect în acest cadru.Lucrurile se complică impresionant.Personajele descoperă ele însele că au legături vechi, reluate acum dar , în situații deloc favorabile.Intervin scene de trădare, furt intelectual și, mai de neimaginat, gemenii născuți de Fiorela sunt prilej de noi prezumții și încărcături emoționale negative.
Din acest vertij de întâmplări, putem alege varianta admirativă pentru inventivitatea autoarei.O carte cu trăiri poliedrice,scrisă cu ritm ,fără pagini de plictis.Dimpotrivă, plină de suspans, de fantezie și atractivitate.O lectură experiment al inventivității creative într-un stil adecvat.
Veronica Balaj
Melidonium 