SE COC PERELE
Se coc perele-n grădină
Înverzesc când e lumină,
Un zmeu a făcut minunea,
Dar nu crede toată lumea…
Perele stau sus pe ram,
Nu știu, pe ram? Sau în geam?
Când sunt în grădină, afară,
Par crescute lângă scară,
Când dau să intru în casă
Se culcă în iarba grasă.
Eu alerg să le culeg,
Dar e doar un vis întreg.
Mă retrag iar în pridvor,
Perele-mi strigă de zor…
Iau un băț să le dobor,
Ele-mi râd, nu cad ușor,
Mi-au trimis una pe nas
Și peltică am rămas
Cum? Peltică de la nas?
Păi… și nasul are… glas!
SĂ ÎȚI IEI UN ANIMAL
amuset
Să îți iei un animal
De companie… un cal,
Și să-l duci în dormitor,
Demolând chiar un ușcior…
Va sta cu tine la masă,
Tu mai robotești prin casă,
Îl mai urci în pod, la fân,
Împingându-l sus, puțin…
El, pe scară, tu pe jos,
El frumos, iar tu, burtos!
De urcat a fost ușor,
Îl cobori cu mare spor,
Luându-l ușor în brațe
Ca pe-un bobocel de rață.
Acum vremea-i de siestă,
I-ar trebui și o vestă,
Fiindcă de a ațipit
Neacoperit… a răcit!
Sunt extrem de fericită,
Am fost foarte chibzuită,
Luând un animăluț,
Acest bidiviu năltuț,
Animal de companie,
Cum mi s-a năzărit mie…
SEARA LA TELEVIZOR
Seara la televizor,
De fapt, luna pe covor,
Am văzut trei feți frumoși,
Bătrânei și cam gheboși.
Mi-au zis să bem o cafea
Sau apă de la cișmea,
Lăsată-n vaza de flori…
Mă simt bine, n-am fiori…
Medicul știe ce zice,
El mereu îmi caută price,
Zicându-mi ceva de cap!
Dar eu-l țin pe gât, nu-l scap!
Mi-am pierdut, iar, ochelarii,
Poate i-au luat hornarii
Care treceau ieri pe stradă…
I-am ascuns să nu mă vadă…
Mi-ați zice: Mère Pocinog,
Vă rugăm: Vă rog! mă rog…
Nici uitucă, dar stimată…
Nu fac nimic! Iese lată!
SCRIU FRUMOS
Scriu frumos,
Dar nu mă lasă…
Mai alerg șontâc prin casă,
Stau pe scaun lângă sobă,
Scriind… Omului cu robă,
Sau robit de dorul meu.
Scriu, dar nu curge cerneală,
Stilou am, îl țin de… gală,
De purtat la butonieră,
Când nu port lavalieră…
Privesc mereu pe fereastră,
Dar perdeaua e albastră…
Închid ochii ca să văd
Fericirea! Dar, prăpăd!
Cântă pe ram un cioroi
Împănat cu alb de soi,
Melodios, dogit, de ani
Speriind alde hultani…
Cade câte-o frunză jos,
Vântul de mare folos
O duce din nou în pom
Ca să-l scutească pe om
De munca de-a strânge foi,
Strâns, în pas de baraboi!
Tot am zis, de-acuma tac,
Am mult curaj! Numit trac!
CINE-A ZIS CĂ LUCREZ GREU
Cine-a zis că lucrez greu
Îmi zice „leneș”, mereu.
Munca mea e de folos,
Fiindcă eu șed mereu jos.
Semănatul în grădină
Îl fac doar pe lună plină,
De m-ajută o vecină.
Dacă fac o frigănea
Bravo, iese altceva,
Dacă repar o cămașă
Acul, ața-i buclucașă
De nu știe ce să facă
Și mă-nțeapă rău… o leacă.
Bate soarele pe geam,
Pâcla-l atârnă pe ram,
Mi se pare prea ciudat !
Dar eu văd adevărat…
Am pornit apoi pe jos,
Mergeam, dar pășeam întors,
Pe o mătură, călare,
Ea-i cu vraja, eu pun sare
Mi-ați văzul greul program,
Lucrez sprinten, doar… mai an!
Melania RUSU-CARAGIOIU
Timișoara – St. Constant, Quebec, Canada
25 iunie 2023
Melidonium 