„Nașterea supranaturală a lui Hristos, Învierea și ridicarea Lui la ceruri, rămân adevăruri eterne, oricâte îndoieli ar aduce faptele istorice despre realitatea acestora.” (David Friedrich Straus)
Cea mai mare sărbătoare din Ortodoxie și temelia creștinătății este Învierea Domnului – praznicul Mântuitorului cu Lumină din Lumină și Dumnezeu adevărat din Duhul Sfânt, care s-a întrupat și luat chip de om în Fecioara Maria, la Sfânta Buna-Vestire.
Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paștilor este și sărbătoarea bucuriei, cea mai veche sărbătoare a creștinătății, care a adus speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. De Paști nimeni nu trebuie să fie trist, pentru a nu fi estompată lumina Învierii Mântuitorului, care a adus bucuria Învierii în salutul creștinesc până la Înălţarea Domnului, timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul creștinesc „Hristos a înviat!„, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!”
Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică și se traduce prin trecere Paştele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Roşie, să scape din robia Egiptului în pâmântul făgaduinţei, Canaan.
El Și-a dat viața drept jertfă pentru păcatele noastre, devenind Mântuitorul omenirii din robia păcatului.
„Și la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul?
Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” – Matei 16:26
La câteva zile după intrarea triumfală în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat, chinuit și răstignit, a murit pe cruce și a fost pus în mormânt. Chinurile prin care a trecut Mântuitorul sunt greu de imaginat.
„Adu-ți aminte de Iisus din Nazaret, șchiopătând pe picioarele-i zdrobite, ieșind din mormânt întru înviere, purtându-și trupul ca un însemn al unei înfrângeri ce este o victorie, o magnifică înfrângere a sufletului uman aflat în mâinile Domnului.” (Frederick Buechner)
După trei zile, duminica dimineața, El a Înviat pentru mântuirea neamului omenesc, adeverindu-se profeția „va învia a treia zi după Scripturi”.
Mărturia Învierii Mântuitorului a treia zi se găseşte în Evanghelii: Marcu 9:31; Matei 16:21; 17:23; 20:19; Luca 9:22; 18:33; 24:7.46; şi în Fapte (10:40), făcând posibilă menirea apostolică și propovăduirea credinţei creştine de către Biserica primară. Așa cum demonstrează studiile asupra Noului Testament, evangheliile au fost scrise mai târziu (probabil după 70 d.Hr.), pe când Epistola 1 Corinteni a fost scrisă la Paştele anului 55 d.Hr.
Tradițiile Pascale
Tradițiile Pascale încep cu Slujba de Înviere în jurul orei 23.00, în interiorul lăcaşurilor de cult, iar vestea Învierea Mântuitorului este anunțată în afara bisericii pentru că ea îi priveşte pe toţi credincioșii, la miezul nopţii, când preotul iese din biserică având lumânarea aprinsă şi îi îndeamnă pe cei prezenţi:
„Veniţi de luaţi Lumină!„. În multe biserici, Lumina este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropite cu vin, trupul și sângele Mântuitorului denumite Paşte. După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, credincioșii în frunte cu preotul și dascălul, înconjoară biserica de trei ori, cântând:
„Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le„.
Apoi se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează până în jurul orei 03.00 dimineaţa. După slujbă este tradiţia ca preotul să binecuvânteze bucatele pe care le aduc credincioşii la biserică: ouă înroșite, cozonac și pască. Preotul citește din Sfânta Evanghelie:
„Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Iisus care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți.” (Matei 28: 5-7)
Duminică, spre prânz, credincioşii sunt aşteptaţi la biserică pentru slujba cunoscută ca „A doua Înviere„, la care vor fi citite în 12 limbi, inclusiv limba romană, versetele 19-25 din capitolul XX al Evangheliei după Ioan. În slujba Bisericilor Ortodoxe Orientale, Sfintele Paşti se bucură de aceeaşi cinste ca în Bisericile Ortodoxe Răsăritene, fiind foarte dezvoltate din punct de vedere liturgic. Din această familie de Biserici, în prima grupă sunt Biserica Ortodoxă din India şi Biserica Ortodoxă Siriană din Antiohia, care au acelaşi tipic pentru slujba Învierii. În unele din aceste biserici, preotul, cu crucea în mână, însoţit de diaconi cu luminări aprinse şi cu cădelniţe, spune:
„Fraților, vă spun o veste nouă: Hristos a Înviat din morţi şi a doborât pe duşmanii Săi la spatele Lui.
– Noi credem că adevărat a Înviat” (răspund credincioși). Acest ritual se rosteşte de trei ori, în timp ce sună clopotele.
Biserica Ortodoxă Etiopiană, care face parte din acelaşi grup de Biserici, are un ritual dezvoltat în ceea ce priveşte sărbătoarea Învierii Domnului. Preotul citeşte Evanghelia de la Matei, Marcu şi Luca, după care, cu o cruce în mână, le spune credincioşilor: „Hristos a Înviat din morţi„, iar aceştia răspund: „Cu marea putere dumnezeiască”.
În Biserica Ortodoxă Armeană, Sfânta Liturghie începe în jurul orei 20.00, după care are loc procesiunea în timpul căreia se cântă „Astăzi a înviat din morţi!”. La final, toţi oamenii prezenţi, începând cu preotul preot, îşi spun unii altora „Hristos a înviat!”.
Creștinii ortodocși și greco catolici de pretutindeni sărbătoresc Învierea Domnului, considerată a fi cea mai mare sărbătoare a creștinismului. Ea aduce omenirii, speranța mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. În noaptea Învierii se produce minunea prin care lumina înlătură întunericul, iar iubirea învinge moartea.
Oul pascal în tradiții
Oul pascal reprezintă simbolul învierii morţilor, prin Învierea cea din morţi a Domnului. În tradiţia creştină se spune că Maria Magdalena s-ar fi înfăţişat împăratului Tiberiu cu un ou roşu şi i-ar fi spus: „Hristos a înviat!“. Există opinii potrivit cărora acest fapt ar fi generat introducerea ouălor roşii în cadrul sărbătorii Paştilor.
Prezența în Creștinism a ouălor roşii este simbolică şi reprezintă o altă mărturie a vechimii acestui mare praznic. În multe dintre mormintele vechi ale creştinilor au fost descoperite şi coji de ouă, dovada că acest aliment nu lipsea de la agapele ce se făceau în acele vremuri. În antichitate, în special la egipteni, oul era simbol al lumii şi al eternității.
Pentru iudei, ouăle erau simboluri ale creaţiei şi ale învierii. Creștinii au legat traditia ouălor roșii de simbolismul învierii neamului omenesc prin Mântuitorul Iisus Hristos, culoarea roşie însemnând sângele Domnului scurs pe Cruce. În cultura populară românească se spune că Maica Domnului, care venise să-și planga fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și ele s-au înroșit de sângele care picura din rănile lui Iisus. Din această percepție derivă încondeiatul sau împistritul ouălor cu ceară de albine, ca în final ouăle să fie în alb și roșu. Imaginația a luat amploare, iar ouăle sunt vopsite în toate culorile și decorate artificial, dintr-o amploare comercială.
Obiceiuri si traditii de Inviere
Odată cu praznicul Învierii Domnului ca o țâșnire de viață dumnezeiască în creație și ca atare o țâșnire de lumină mai presus de fire, Paștele este țâșnirea deplină a vieții dumnezeiești în existența noastră creștină. Natura noastră omenească nu mai e străluminată numai trecător de o rază dumnezeiască, care arată că ea nu e de la sine și singura existentă, ci această natură e străbătută deplin și pentru veci de viață dumnezeirii, e transfigurată, ridicată din înlănțuirea procesului de corupere continuă care duce trupul nostru la descompunere, iar sufletul în iadul tenebrelor.
Paștele este o explozie de bucurie, care se perpetuează în fiecare anotimp al renașterii, explozia de bucurie a ucenicilor care L-au văzut pe Domnul înviat. De aceea credincioșii se salută cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o altă bucurie: „Hristos a înviat!” „Adevărat a înviat!”, până la Înălțarea Domnului, de când se salută cu altă veste tot așa de mare, legată interior de prima: „Hristos s-a înălțat!”, până la Cincizecime, care anticipează Cincizecimea deplină sau umplerea desăvârșită a vieții noastre de Duhul Sfânt.
Mielul este un alt produs alimentar și simbolizează inocenţa, blândeţea şi puritatea, este simbolul Mântuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea. În Romania servește la masa de Paste, carne de miel preparată sub diverse forme.
Pasca este elementul care departajează Paștele de toate celelalte sărbători de peste an.
Ca o pâine rotundă și nelipsită la masa de Paști, seminificând promisiunea învierii trupurilor şi a vieţii veşnice. Dulceața aluatului sugerează împlinirea sufletească ce urmează strădaniei din post. Pasca este dusă la biserică, pentru a fi sfinţită și stropită cu vin, un obicei ritualic si o reprezentare a jertfei Mântuitorului.
Bucuria aceasta are atâta entuziasm în ea, încât ea e ca o „sfântă beție”, o „beție trează” despre vorbește Sfântul Grigorie de Nyssa. E ca o „beție trează”, pentru că e produsă de cea mai autentică dar și cea mai minunată realitate, a vieții veșnice, care depășește orice imaginație, motiv pentru care Sfântul Grigorie de Nyssa spunea că îngerii nu pun în funcție nici o imaginație, pentru că realitatea pe care o văd întrece orice imaginație.
La miezul noptii, preotul ia lumina de la candela de pe Sfântul Altar și o dă mai departe credinciosilor, zicând de trei ori: „Veniți de luați lumină!’.
Apoi cântă: „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, ingerii o laudă în ceruri, și pe noi ne învrednicește cu inima curată să Te marim”. Preotul citeste evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16) binecuvîntează și cântă Troparul Invierii: „Hristos a invitat din morti cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte, viata daruindu-le!”. Slujba continua cu Canonul Invierii, stihirile Invierii si ale Pastilor, apoi Sfanta Liturghie.
Lumina Pascală
În noaptea de Inviere, credincioșii sunt încurajați sa meargă la biserică și să ia Lumina Învierii. Ei trebuie sa aduca de acasa o lumanare, pe care o vor aprinde cu cea pe care o scoate preotul din altar. Lumina este simbolul Învierii lui Hristos și al învierii generale Cele mai multe familii păstrează restul de luminare nearsă dupa slujba Învierii Domnului și o aprind în cursul anului, pentru cei care trec printr-un mare necaz. La sfârșitul slujbei de Înviere, preotul împarte Sfintele Pași sau Pasca, enoriașilor care cântă troparul Învierii Mântuitorului.
„Hristos a înviat din morți,
Cu moartea pe moarte călcând
Și celor din morminte,
Viață dăruind-le.”
De Paşti există credinţa că cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se întoarcă printre cei vii, pentru a-i proteja.
Dumnezeu a știut că această viață avea să fie plină de încercări și de incertitudini. El a știut că omenirea se poticnește în noi urma să ne poticnim și să facem greșeli, dar cu toate riscurile asumate, Și-a trimis unicul fiu – Iisus Hristos – pe Pământ.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” – Ioan 3: 16
În timpul conflictului geo-politic, un război fraticid, de expansiune teritorială a Rusiei în Ucraina, să-l rugăm pe Mântuitorul, în ziua Învierii dintre morți, să stingă focul armelor care ucid neîncetat și să trimită pacea veșnică la cei care au cea mai mare nevoie de ea.
Învierea Domnului înseamnă trecerea de la moarte la viață și de la Pământ la cer, lăsând omenirii – pacea.
„Pacea Mea o las vouă. Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.“ (Ioan: 14, 27
Bucuria Învierii să fie binecuvantare pentru toată făptura creștină, aflată în comuniune spirituală cu Dumnezeu prin tainele și minunile cerești, cu speranță în lumea și viața de apoi.
Aceasta este ziua pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu să o sărbătorim, cinstindu-L pe Mântuitorul. E ziua Învierii, iertării și bucuriei, a speranței în lumea și viața de apoi.
Hristos a înviat!
Paște binecuvântat!
Maria FILIPOIU
Melidonium 