Redacţia

                    „Am dedicat întreaga noastră activitate, prin tipărirea revistei Melidonium, ce va avea apariţii bianuale, fondatorului primei biblioteci publice de la Roman, George Radu Melidon. 
                    Rubricile permanente înserate în primul număr al acestei reviste vor fi îmbunătăţite şi completate cu fiecare apariţie. În paginile revistei cititorii vor găsi atît fragmente din studiile şi creaţiile unor scriitori romaşcani, cît şi articole şi studii aparţinînd celor ce îşi desfăşoară munca în biblioteci, grădiniţe, şcoli, muzee şi alte instituţii de cultură. ”  Emilia Ţuţuianu, fondatoarea şi realizatoarea revistei.

                   Chiar şi în cultură avem nevoie de manageri, de oameni care să adune laolaltă elitele intelectuale şi mai mult, sa pună mult suflet şi dăruire pentru un ideal frumos. Revista Melidonium, gândită ca o reflectare şi transpunere concretă a obiectivelor Asociaţiei Culturale „George Radu Melidon” „..cunoaşterea moştenirii culturale a comunităţii din urbea Romanului, zonă cu un bogat trecut cultural, prezentarea, păstrarea şi promovarea patrimoniului acesteia pentru oamenii de azi şi pentru viitorime, cât şi promovarea noilor talente in literatură, poezie, artă în general.”, încearcă prin deschiderea largă a domeniilor culturale, spirituale şi de cunoaştere abordate în cuprinsul ei, plecând de la artă, tradiţii, educaţie ajungând la credinţă, istorie, să răspundă idealurilor generoase enunţate mai sus.

Revista tipărită cuprinde următoarele rubrici:                            Editorial, Evocări,

                                                                                 Cartea – un univers bibliomental,

                                                                                 Basilica şi filosofia creştină,

                                                                                 Municipium Cetate şi Urbanitate,

                                                                                 Literatura şi critica literară,

                                                                                 Şcoala – tradiţie şi continuitate,

                                                                                 Poesis şi creaţie

Redactor şef: Emilia Ţuţuianu

Colaboratori

Veronica Balaj – Timişoara                                           Dimitrie Grama – Gibraltar
Maria Diana Popescu – Bucureşti                               Vavila Popovici –  S.U.A.
Mariana Gurza – Timişoara                                         Ioan Miclău – Cringila, Australia
Mariana Cristescu – Târgu Mureş                                Adrian Erbiceanu – Canada
 Tudor Ghideanu – Iași                                                   Ileana Costea – S.U.A.
Gh. A. M. Ciobanu – Roman                                           Ben Todică, Australia
Vasile Ursachi – Roman
Irina Lucia Mihalca – Bucureşti
Ion Ionescu Bucovu – Piteşti
Constantin Tomşa – Piatra Neamţ
Constantin Enianu – Roman
Petruș Andrei- Vaslui
Eugen Dorcescu – Timișoara

 

mail:          asociatiagr.melidon@gmail.com

 

32 de gânduri despre „Redacţia

  1. Bună ziua stimată redactie!

    Revenită pe meleagurile natale , după o lungă şedere în sudul ţării , afundată în lumea cifrelor, îmi limpezesc mintea aşezându-mi gândurile nărăvaşe pe paginile unui blog personal. Aşa mă simt eliberată de toate frustrările şi angoasele adunate în cei 56 de ani de existenţă efemeră.V-am descoperit datorită unui bun prieten al nostru, la îndemnul căruia vă scriu acum. Copil fiind , dădeam frâu liber imaginaţiei şi aşezam pe hârtie tot ceea ce producea creieraşul meu dupa apusul soarelui. Eram bună la limba si literatura romana, astfel că părinţii au decis să urmez Facultatea de Filologie a Universităţii „Al.I.Cuza ” din Iasi , pe care am abandonat-o puţin mai târziu în favoarea uneia economice. Nu ştiu dacă a fost bine sau rău , mi-a fost însă puţin cam greu .Mi-ar fi plăcut să mă dezvolt într-un mediu artistic . Iubesc tot ce înseamnă artă, creaţie , artişti , creatori , genii umane. Mi-aş dori să-mi îngăduiţi , numai dacă veţi considera că merit, să postez în paginile revistei „Melidonium”, câteva din creaţiile bietului meu creieraş.
    Eu sunt Elena Munteanu, locuiesc în Roman, am călcat adesea pragul Bibliotecii municipale, mă simt bine în lumea cărţilor.
    Cu stimă şi mulţumiri .

    .
    Elena M.

  2. Stimate domnule director,

    Printr-o simplă întâmplare am aflat de existența revistei Melidonium. Și m-am bucurat. M-am bucurat pentru că, pe undeva, mă consider și eu romașcan. I-am dezvăluit acest lucru, prin 2005, domnului Constantin Enianu, ca un adagio la un comentariu pe site-ul „agonia.ro”. Răspunsul Domniei sale m-a dezarmat: „Poza ta, nea Adriane, m-a speriat plăcut. Semeni cu răposatul meu tată. Privire severă în aparență, dar cu dragoste în esență „.
    Din toamna anului 1941 (pre când aveam cam vreo 8-9 luni) și până în vara anului 1947, am stat la bunici, la Roman. Se pare că cei aproape „șapte ani de acasă” au lăsat o impresie puternică asupra mea. Cu o lună înainte de a pleca din țară am simțit nevoia de a mai vizita o localitate,
    este vorba de orașul dumneavoastră, Roman.
    Luna trecută, la Montréal, a avut loc lansarea volumului meu de poeme Printre silabe, volum apărut în cadrul Proiectului „Întoarcerea poetului risipitor”, proiect organizat de Editura
    SINGUR din Târgoviște. Îmi permit să vă atașez link-ul către Sumarul prezentării făcute de
    către prof. Ortansa Tudor. Dacă vă interesează, îl puteți prelua. De asemenea, poeziile mele vă stau la dispoziție. Le puteți găsi pe site-ul meu la rubrica „Poezii” sau, dacă doriți o mai largă varietate, la rubrica „Linkuri despre autor”. Lectură plăcută!

    Cu stimă,
    Adrian Erbiceanu
    http://www.adrianerbiceanu.com

    http://www.revistasingur.ro/articol-pres/7438-lansare-de-carte-in-proiectul-qintoarcerea-poetului-risipitorq-adrian-erbiceanu-canada

  3. Mulţumim pentru onoranta dvs. „vizită” şi pentru destăinurile emoţionante ce ni le-aţi făcut… Vom avea şi noi bucuria de a face cunoscute versurile dvs. şi romaşcanilor şi tuturor celor ce ne citesc. Vă mulţumim!
    Cu stimă şi cu bucuria redescoperirii unui călător al meleagurilor romaşcane
    Emilia Ţuţuianu Dospinescu
    coordonator proiect Melidonium

  4. Nu inteleg de ce nu functioneaza motorul de cautare. Am preluat materialul „23 August 1944 – O trădare naţională?” si m-am lovit, intamplator, de indiferenta motorului.
    MD / Chisinau

  5. Buna ziua ! Urez revistei MELIDONIUM din Roman, activitate intensa, succes si prosperitate. Profesor gr.I inginer Octavian Vitcu,scriitor si publicist. Ibanesti-Botosani. 27 August 2ol2.

  6. Buna ziua,

    Acum v-am descoperit, ma bucur mult sa ma simt astfel mai aproape de acasa. Nu stiu daca vreuna din scrierile mele ar merita sa stea aici, sigur mi-ar face mare placere.Salutari la Piatra Neamt! toate cele bune si mult succes.

  7. Revista „Melidonium” m-a impresionat intr-adevar; pare un izvor de apa vie care ne reinoieste fiinta si cugetul de Romani ai acestui plai romanesc, ai acestui frumos grai romanesc!

    Cu drag si respect din Australia.

  8. Doamnei editor şi dragei mele colege, Emi, gânduri senine şi îmbrăţişări în această zi specială.Să te bucuri de tot ce-i frumos în jurul tău,să iubeşti, să zâmbeşti, să fii puternică şi încrezătoare şi să ai o primăvară frumoasă. La mulţi ani de ziua noastră!

  9. Stimata Doamna Emilia Tutuianu.

    Citesc de mult cu emotie si pasiune Revista Melidonium . Mai nou,prin generoasa dv invitatie de a-mi declara adresa electronica ,revista face parte zilnic din viata mea ,imi inobileaza viata.

    De mult doream sa va scriu si sa va adresez felicitari pentru acest miracol romascan pe care l-ati fondat si ….sa va mutlumesc pentru binefacerea de a ne darui aceasta desfatare sufleteasca . Felicitari pentru modul si talentul dv de a conduce aceasta institutie de cultura. Felicitari si colegilor din redactie Sunteti o echipa extraordinara !

    Sunt fratele profesorului Victorin Lozinschi pe care desigur dv l-ati cunoscut si apreciat. Avea o inclinatie speciala pentru evocarea trecutului spiritual si urbanistic al orasului Roman.

    Impulsul de a va scrie imediat, mi l-a dat exceptionalul omagiu pe care l-ati scris acum , la aniversarea distinsului prof Ciobanu . Cuvintele dv sunt atit de profunde si frumoase. Intre Domnia sa si fratii Lozinschi legatura este „de o viata” . Cu Victorin fratele meu , au fost colegi de clasa, de armata ,de activitati comune .

    Sunt coplesit de admiratie pentru ” Gica” , pentru absolut tot ce a realizat si pentru personalitatea sa. Sunt la curent cu totul despre el , iar revista dv, prin texte si video mi-l aduce mereu linga mine . Din pacate nu-i stiu adresa electronica dar am banuiala ca nu a aderat la internet ,raminind consecvent comunicarii clasice. Indraznesc sa apelez la dv pentru a-i transmite prin dv urari de sanatate , ginduri bune , ” la multi ani „, si ……aceiasi vivacitate incintatoare.

    Iar pentru dv si colectivul dv , cele mai profunde sentimente de recunostina si considratie.

    ing . Constantin Lozinschi

    24 martie 2013

  10. Din pacate, hackerii, probabil, mi-au distrus agenda si nu pot face urarile cuvenite macar prietenilor de suflet. Profit de aceasta oportunitate pentru a ura minunatului colectiv al redactiei „Melidonium”, in frunte cu doamna Emilia, Sarbatori luminate, cu sanatate, bucurii, impliniri si cer senin. Hristos a inviat! Mariana

  11. Distinsă Doamnă Emilia Ţuţuianu, primiţi-mi cordialele felicitări pentru actul de curaj – izvorât din actul cultural – de a scoate şi conduce o revistă unde-şi pot încerca condeiul, şi cei mai mai „mari”, şi cei mai „mici” mânuitori ai cuvântului bine măiestrit!
    Voi încerca să mă strecor printre pagini şi autori, în hăţişurile creaţiei vindecătoare.
    Doresc drum lung publicaţiei şi celei ce o păstoreşte, – Doamna Emilia Ţuţuianu!

    Cu adâncă consideraţiune,
    Vasile Popovici

  12. Va mulţumesc pentru aprecierile dvs. dorim să credem că facem un lucru bun şi folositor comunităţii.
    Doamne ajută!

    Emilia Ţuţuianu

  13. O revistă în care poţi să-ţi speli sufletul, să uiţi de cotidian, o călătorie în istorie dar şi o privire înspre viitor, o aventură în conştiinţa plaiului mioritic ce se cheamă România. Mă bucură descoperirea acestei publicaţii şi vă felicit pentru întreaga osteneală.
    Toată consideraţia mea de-aici de la o azvârlitură de băţ , de la Tg. Frumos.
    Cu respect, Costică Nechita, iubitor de frumos şi novice în ale scrisului versificat.

  14. Pluguşorul vechi şi nou ca-n seara de Anul Nou

    Bună vremea gospodari
    La cumpăna dintre ani!
    Anul ăsta-i pe sfârşite,
    Dar noi mergem înainte…
    Uităm griji, uităm nevoi
    C-aşa-i obicei la noi;
    De anul nou să ne urăm
    De necazuri să uităm!
    Aşa ne-a spus sfântul Vasile:
    Cât ai trăi măi române
    Om cu om să vă uraţi
    Obiceiul să nu-l uitaţi!
    C-aşa am făcut şi eu
    Când am plecat din satul meu!
    La plug boii-am înjugat
    Şi am plecat la arat!
    Şi arând aşa pe coastă
    Am ajuns la dumneavoastră,
    Am tras plugu-n bătătură
    Să vă fac o urătură,
    Am tras plugul la fereastră
    S-ascultaţi urarea noastră.
    De vreţi să ne ascultaţi
    La geam urechia plecaţi,
    Da-ţi-vă pe lângă noi
    Vedeţi plugul tras de boi!
    Daţi-vă lângă perdele
    Şi-ascultaţi vorbele mele !
    Noi suntem din Câmpulung
    Şi-am pus şase boi la plug,
    Din tot satul câte-un bou
    Să vă urăm de anul nou.
    Anul nou o să vă fie
    Început de veselie,
    Să se ducă dintre noi
    Orice grijă şi nevoi!
    Iarbă verde de pe văi
    Mai sunaţi din zurgălăi
    Şi-ndemnaţi la plug flăcăi
    Hăi, Hăi
    Să vă povestesc un lucru
    Cum purtam pe timpuri plugul,
    Aram dealuri, aram văi
    Că n-aveam grijă de noi.
    Purtam cămaşă de bumbac
    Şi iţari cu fundul larg,
    Dar azi portul s-a schimbat
    Se poartă pantalon larg,
    Iar la plug cu doi viţei
    De-ţi amărăşti zilele cu ei.
    La căruţă un cal slab
    Tras de hăţuri de-un moşneag.
    Nu mai sunt tineri prin sate
    Că s-au dus prin alte state
    Şi-au rămas ogoarele
    Să le are ciorile!
    S-au dus la un trai mai bun
    Şi se-ntorc doar de Crăciun.
    Vin să-şi mai aduc-aminte
    Cum era traiu-nainte.
    Înainte nu erau cucoane
    Nici pe sus aieroplane,
    Casa cu pereţi de tei
    Daţi cu humă peste ei,
    Ţesea pânză cu mânjală
    Nu se da cu rumeneală.
    Astăzi avem termopane
    Lumea-i plină de cucoane
    Nu se-nchină la icoane!
    Prin baruri flăcăi fac clacă
    Nu mai ştiu să mulg-o vacă!
    Toţi acum stau la butoane
    Pe tablete, telefoane,
    De muncă ei au uitat
    De când vremea s-a schimbat!
    Frunză verde baraboi
    Mai strigaţi cu toţii măi!
    Hăi, Hăi
    Staţi să vă mai povestesc
    Cât boii se odihnesc!
    Era-ngheţat şi drumul bun
    Aduceam vin de Crăciun,
    Poposeam din han în han
    Dormeam cu capu-n suman,
    Făceam chef şi veselie
    Nu ştiam de fudulie!
    Dar cu căruţa boită verde
    Pâine-n pod nu se mai vede
    Şi pe drum când merge toacă,
    La şapte case mulge-o vacă!
    Apoi tineretu-i plin de boală
    Nu mai ştie când se-nsoară,
    Iar fata când se mărită
    Parcă-i o găină opărită!
    Când o iei de la părinţi
    Stăruieşte să-i pui dinţi,
    Când o iei s-o duci la rază
    Parcă-i o oaie cu gălbează!
    Plină-i toată ce cercei
    Pe unde vrei şi nu vrei,
    Poartă unghii colorate
    Nu prea ştie de bucate!
    De-o rătăceşti printre oale
    O să rabzi cam mult de foame!
    Pân’ ţi-o face ea friptură
    O să faci vătămătură.
    Dar mata gazdă din casă
    De ce stai aşa sfioasă?
    Poate nu ai vin pe masă
    Şi ceva mâncare-aleasă?
    Nu-ţi fie cu supărare
    C-am făcut astă urare
    Că nu-i vinovată gura,
    Aşa-i scrisă urătura
    Şi mai bine şi mai rău
    Ca-n seara de anul nou.
    Iar dacă te-am supărat
    Ne-i da un colac uscat
    Şi dacă urarea-i bună
    Ne-i omeni pe măsură
    Cu un braţ de fân la boi
    Şi-o friptură pentru noi
    Înc-o roată măi flăcăi
    Hăi, Hăi
    Bună seara bună gazdă
    Boii trag adâncă brazdă,
    Pentru brazda de sub plug
    Am mai pus doi boi la jug
    Să-ţi fac arătur-aleasă
    Poate m-ai chema în casă
    Să mă dau pe lângă sobă
    Să mai stăm puţin de vorbă,
    Căci pe plită văd friptură
    De-mi lasă apă din gură,
    Văd o sticlă şi-un pahar
    Ca la omul gospodar…
    Hai flăcăi cu toţi odată
    Nu mai staţi proptiţi în poartă,
    Mai uraţi pe gospodar
    Că ne-apuc-aici Gerar
    Şi-aduceţi-i voi aminte
    Cum era portu-nainte
    Că în vremea cea străbună,
    Zău, era moda mai bună!
    Pentru fete şi flăcăi
    Haine lungi până-n călcăi;
    Fetele erau cuminţi
    Şi toate purtau catrinţi.
    Cu opinci şi cu catrinţe
    Şi pe spate cu codiţe,
    Nu erau atunci cucoane
    Nici fete cu silicoane,
    Iar flacăii erau mulţi
    Şi se purtau ca în munţi
    Cu iţari de pânză tare
    Şi chimir la cingătoare;
    Când sunau din zurgălăi
    Răsunau vreo zece văi,
    Sculau oamenii din sat,
    Fetele săreau din pat.
    Frunza verde păpuşoi
    Veni şi vremea de-apoi,
    Nu mai vezi tu baietanul
    Cu opinci şi cu sumanul,
    Nici fetiţe cu codiţe
    Îmbrăcate în catrinţe.
    Moda-n lume s-a schimbat
    Şi de multe s-a uitat!
    Frunză verde de cicoare
    Fusta-i pân’ la cingătoare,
    Feciorii dau în lingoare
    Tot cu ochii la picioare.
    Cum să mergi tu la arat
    Cu aşa fete prin sat?
    Mânaţi măi nu vă opriţi
    Şi staţi cu ochii boldiţi,
    Mai strigaţi odată măi
    Şi sunaţi din zurgălăi
    Hăi, Hăi
    De urat aş tot ura,
    Dar mă prinde noaptea grea
    Şi nu sunt de ici colea.
    Sunt de la Ciuca Muca
    Unde-i mămăliga cât nuca,
    Iar 12-o păzesc cu măciuca
    Şi m-aşteaptă şi-alte case
    Cu bucatele gustoase,
    Cu-n vin roş şi doi curcani,
    La anul şi la mulţi ani!
    Dar pentru astă urare
    Număraţi ceva parale,
    Cântăriţi ceva cârnaţi
    Şi vreo doi pepeni muraţi,
    Un rachiu şi un covrig
    Că am îngheţat de frig!
    Să nu mă chemaţi în casă
    C-asta-i vorbă ruşinoasă
    Ori să mă lăsaţi afară
    C-asta-i vorbă de ocară.
    La ureche clopoţei
    Dejugaţi şi boii mei
    Şi-opriţi plugul măi flăcăi !
    Hăi, Hăi

    LA MULŢI ANI 2014 !

  15. *
    Anul Nou cu bine,
    Cu zile senine,
    S-aveţi sănătate
    Şi mult spor în toate,
    Iar la toate mesele
    Inimile vesele…
    Spor la camp,
    Noroc la plug,
    Bucurie din belşug!
    Sorcova, vesela,
    Să trăiţi, să înfloriţi,
    Ca mărul, ca părul,
    Frumoşi ca bujorul,
    S-aveţi de toate în casă
    Şi voie bună la masă,
    Să traiţi în bucurii
    Ca florile pe câmpii…
    Să nu ştiţi ce e tristeţea
    Şi s-ajungeţi bătrâneţea,
    Iar în anul ce-am intrat
    S-aveţi spor la treierat,
    De copii să fiţi iubiţi
    Întru mulţi ani fericiţi
    Anul ăsta şi la anul
    Şi cât ne-o ţine sumanul,
    Cald cuptorul să vă fie
    Să trăiţi ani doar o mie!

  16. Deşi în timpul ce îl trăirăm, uram ani mulţi pentru un același viitor al dumneavoastră, monoliniar, cu fiecare revenire la noi Răscruci solemne, când iarăşi răsturnăm Clepsidre, acel fir lung îşi fragmentează drumul, lăsând în urmă, ca mătăniile sacre, o înșiruire de nenumărate zbateri, cu o realitate aspră pentru toţi, ceea ce face ca acuma eu, ajuns la ultimele ziceri până azi, să vă doresc – şi a dori, nu e totuna cu a fi – ca începând de mâine să fie viața-vă, fără adâncuri sau colaterale constrangeri, ca o supremă împlinire….

    Gheorghe A.M. Ciobanu

  17. Luceafăr printre stele

    O stea s-a înălţat spre culmi;
    Acum luceafăr este printre stele,
    Dar pe sub tei şi printre ulmi
    Se-aud doar cântece de iele.

    Pe dealuri buciumul îşi cheamă
    Cu jale-apusul menestrel,
    El, printre nori ce se destramă,
    Îşi cântă doina singurel.

    Codrul îşi leagănă coroana
    Plecându-şi crengile în vânt,
    El caută şi-acum morgana
    Privind ades către pământ.

    Scrisori a încetat a scrie
    Către a inimii crăiasă,
    Din frageda-i călătorie
    Rămas-a drumul către casă.

    Şi din prea lunga-i pribegie
    Ce-l poartă printre stelele arzând
    Îşi deapană nocturna elegie
    Prin constelaţii neştiute rătăcind.

    Doar plopii cei de timp uitaţi
    Pe unde-adesea a trecut,
    Deşi au fost mult încercaţi
    Ei sigur l-au recunoscut.

    O stea spre cer s-a înălţat
    În veci purtându-şi nemurirea,
    Pe-acest pământ s-a framântat
    Plinindu-şi cu osârg menirea.

Lasă un comentariu