Emilia Țuțuianu: Lansare de carte Editura Muşatinia la Bruxelles – scriitoarea Veronica Balaj

affiche - FR-NL

Editura Muşatinia a fost invitată la Casa de Cultură Belgo-Română din capitala Uniunii Europene, la prezentarea cărții scriitoarei și jurnalistei Veronica Balaj, Stampe imaginare. Au participat doamna Miu Mihaela Cosmina, Ministru Consilier a României la UE Bruxelles, doamna europarlamentar Maria Grapini şi doamna director al Casei de Cultură Belgo-română, Carmen Drăghici Hopârtean, în prezența unor iubitori de carte românească. Un eveniment cultural printre multe alte remarcabile activități pe care le desfășoară această instituţie în plan cultural şi educațional.
Felicitările mele din inimă pentru această instituţie care realizează o remarcabilă punte de legătură culturală dintre Belgia și România! Continuă lectura

Emilia Țuțuianu: Azi… pentru mâine – dialoguri

Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi

Azi… pentru mâine – dialoguri

Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi

Veronica Balaj: Coordonate critice

61Veronica Blaj: Facultatea de filologie, Universitatea de Vest, Timişoara, 1970. Studii postuniversitare de jurnalism – Bucureşti, 1987-1989; studii de jurnalism radio – Radio France Internationale, Paris, 1990; studii postuniversitare de limbă şi civilizaţie franceză – Universitatea Neuchâtel, Elveţia, 2000. Continuă lectura

Veronica Balaj – Precum Atlantida, pierdută

Vino, vino, ești ca şi Atlantida, ba am impresia că te-am găsit, ba dispari, dar ce mai contează , vino! își spunea Daria clocotind, în sinea ei, plimbându-se prin casă. Acceptase spontan tonul unei invocații. Îşi legăna brațele frumoase, îşi modula vocea de parcă-ar fi interpretat un rol dintr-un spectacol care urma să fie neasemuit. Îl aştepta pe Tudor cu patimă. Scânteia şi totodată se revolta. Așteptarea-i uneori mătăsoasă. De data aceasta, era o flacără.
Pe care ar fi vrut să i-o arunce în obraz, dacă s-ar fi putut. Fără milă. Pentru repetatele lui promisiuni neîmplinite. ,,Vin, vin, vin, fii liniștită!”, spunea doar ca să scape de insistenţele ei. Şi nu venea. Daria se simțea neînsemnata, dezarmată în faţa vieții. Chiar atunci, așa, ca un făcut, doar să-şi adâncească singură rana, îşi amintea remarca lui: ,,Părul tău aduce cu valurile unei ape gălbui… Picioarele însă, pot sprijini şi-o Atlantidă.” Continuă lectura

,,Veronica Balaj, argintul viu al literaturii feminine din Banat” – Emilia Ţuţuianu în dialog cu Veronica Balaj

Poeta şi prozatoarea Veronica Balaj reprezintă un criteriu valoric de prim ordin în cultura românească, un condeier care știe să prețuiască clipa, existenţa şi frumosul.

Veronica Balaj

Veronica Balaj

„Vocea umană este un tezaur magic, atât de senzațional, încât împreună cu ea, poate vibra în timp o parte din noi”, mărturisea realizatoarea de emisiuni la Radio Timișoara, poeta si prozatoarea Veronica Balaj. Pasiunea pentru comunicarea pe unde hertziene s-a materializat, între altele, într-o colecție de voci ale unor personalităţi de marcă din cultura românească şi internaţională contemporană.

A avut fericita șansă de a fi autoarea timp de 15 ani – şi îi dorim şi pe mai departe – a două incitante emisiuni culturale radiofonice, care-i definesc personalitatea şi cărora, firește, le-a conferit an de an câte ceva din complexa ei personalitate. Absolventă a Facultăţii de Filologie, activitatea sa jurnalistică a început încă din anul 1982, a urmat apoi cursul postuniversitar de jurnalistică la Bucureşti (1984-1986), apoi cursul de limbă şi civilizaţie franceză la Universitatea din Neuchatel, Elveţia, în anul 2000, urmând un schimb de experienţă (stagiu) la France Culture, redacţia de la Radio France Internationale (1992), Radio Bruxelles (1994), Radio Trois Vallee, Paris (1995), invitată la Radio Charante Libre, Angoulême, Franţa (1994) etc. >>>

Veronica Balaj – ,,Exil de zi şi noapte”: Prefaţă de Graţiela Benga

Exil de zi si de noapte_Page_01Nu mulţi sunt aceia care trăiesc aşezarea în cultură cu bucuria cu care o trăieşte Veronica Balaj. Reputat jurnalist, Veronica Balaj este şi autoarea unui şir de volume (de poezie şi proză), aşteptate cu interes pe scena culturală a Timişoarei. Cu îngerul la arat (1998), Ritualuri de scrib (1998), Băutori de nepăsări (2003), Poeme în civil/Timeless Hallucinations (2006) sunt câteva dintre exemplele care pot da oricând măsura sensibilităţii lirice a Veronicăi Balaj. Nici construcţiile narative de mai mică sau mai mare amplitudine nu îi sunt străine, autoarea exersându-şi condeiul atât în proză scurtă (Ploua la Troia — 1994), cât şi în roman (Sărbători amânate — 1993, Baltazara — 2001, Carnavalul damelor — 2006).
Exil de zi şi noapte apare într-un ceas al recapitulărilor. O recapitulare secvenţială, pentru buna fixare a unor etape înainte de a păşi, cu încredere, mai departe. E o carte în ale cărei secţiuni sunt adunate poeme din volumele publicate în anii anteriori (Poeme în civil şi Băutori de nepăsări), dar şi poeme noi, vorbind în numele stărilor de acum. Aşadar, nu doar o antologie este Exil de zi şi noapte, cât mai degrabă montajul unor cadre lirice astfel încât, dincolo de cele trei momente ale înregistrării, să se descopere evoluţia subiectivităţii în timpul ei natural.
De o plasticitate care vrea să îmbine forţa devenirii cu delicateţea contururilor, poemele primei secţiuni concentrează cu precădere patosul mărturisirii. Indiferent de starea interioară dominantă (de la tristeţe, însingurare şi confuzie până la uimire şi exuberanţă), din versurile Veronicăi Balaj se răsfrânge bucuria decupajului cultural, prilej de liberă confesiune şi de spectaculoasă fantazare. Adăpostită în adâncurile memoriei sau în zonele neştiute ale interiorităţii, realitatea (ne)văzută e adusă mai aproape şi luată în posesie. La fel, cuvintele realităţii — înşirate într-o mărturisire lirică sau smulse de sub membrana imprevizibilă a oniricului. >>>

Veronica Balaj interviu cu Smaranda Livescu (UNIFERO)

Veronica Balaj – Revista Melidonium, în rezonanţă cu necesităţile culturale contemporane

Veronica Balaj

scriitoarea Veronica Balaj

Revista Melidonium, cu o titulatură atât de poetică, rezonează cu necesitatea contemporană de a ne informa rapid, de a comunica, mai ales de-a comunica.
O revistă care reuşeşte să se remarce şi să existe în ritm susţinut în acest peisaj editorial atât de divers. Vreau să zic, în această concurenţă publicistică.
Ideea de interculturalitate, legătura cu revistele şi scriitorii de pe multe meridiane este una din coordonatele care-i asigură acestei publicaţii renumele dar şi rezistenţa în timp.
Oricât s-ar scrie în lumea literară, tot este loc pentru dăruire, în numele limbii literare, în numele culturii.
A face publicistică literară în acest context informaţional vertiginos este cât se poate de onorant şi… e nevoie de multă perseverenţă, de încredere în artă, când alte categorii, multe de fapt, foarte multe sunt orientate spre adunarea de arginţi, a te dărui pentru ca un anume segment uman, poeţii, scriitorii, oamenii de cultură să poată comunica, este fără îndoială ceva onorant precum spuneam. Mă număr printre favorizaţii care au fost publicaţi dar, merituoasa şi remarcabilă este atitudinea în general faţă de cei care işi doresc să publice, să inter relaţioneze cu semenii din breasla scriitoricească ori a artelor plastice, a culturii în general. Este generozitate, este încredere în arta. Tinerii sau mai noii scriitori au o uţă deschisa. E oare puţin lucru? >>>

Veronica Balaj – Pasărea cu cioc vitriolat

Veronica BalajO pasăre cu cioc vitriolat ţi-a sorbit răsuflarea. Privirea.
Putea fi o solie de bine dar ea, trimisă de nu se ştie unde s-a izbit de lumina ochilor tăi. De lumina din ornicul vieţii tale. Fiecare celulă îşi are un timp de lumină cronometrat cât să reziste ştiinţific. E clar. Dar viaţa e ceva cu mult mai complicat.
Pasărea nevăzută de noi, doar de tine, a furat lumina încrederii tale că bine. Aşa spuneai chiar cu câteva minune înainte să apară lighioana, că-ţi este bine. Exact aşa. Te mirai şi tu. Binele s-a spulberat brusc. Pasărea veninoasă a făcut ca timpul să se rotească derutat.
Acele ceasornicului se-nvârteau invers.
Îmi era cald. Şi slăbiciune şi îngheţ în mine. Jumătatea de univers nevăzută, bănuită uneori, se făcu hău.
Stop! Stop cardiac! Strigă asistenta. Începe o luptă cu secundele. Le rechemăm! Să revină. Secundele, timpul înseamnă viaţă. Însângerate, tremurătoare, golaşe, obosite, oricum să fie dar să ţi se dea dezlegare să le numeri din nou.
Aerul e strivit sub presiunea speranţelor noastre. Scrâşneşte speranţa în mine, în medicii care luptă.
Secundele trebuie înduplecate să revină la tine. Dumnezeu trebuie înduplecat de inimile noastre care bat într-o disperare sufocantă. Clipa izbăvitoare o promit cerului. >>>

Alexandru Moraru – Nesfârşita poveste: Veronica Balaj – Cina lupilor

LastScan (2)Când am citit, întâia oară, că 95% din genele omului sunt identice cu cele ale cimpanzeului, m-a pufnit râsul. Dar când am aflat, ulterior, că 95,5% din genele râtanului corespund şi ele cu cele umane, am amuţit. ,,Haida de!” – am cugetat. ,,E prea gogonată!” Apoi, mi-am amintit altceva. Potrivit specialiştilor, de la apariţia primei fiinţe gânditoare şi până acum, pe Terra au trăit aproximativ şaptezeci de miliarde de semeni. Iar dintre ei, peste jumătate au pierit de moarte violentă în conflicte şi războaie. Ce dovedeşte asta? Evident, natura belicoasă a omului. Plăcerea diabolică şi patima bolnavă de a-ş chinui aproapele, setea de a-1 umili, obsesia de a-1 distruge. Şi toate astea în numele unor ideologii, principii ori teze pretins superioare.
Neîndoielnic că există în codul genetic al lui Homo sapiens acest impuls permanent spre agresivitate şi dominare, atracţia irepresibilă spre exces şi acaparare. Realităţi ce expandează ciclic la scară globală şi care, în cazul conflagraţiilor, provoacă atâta ruină şi suferinţă.
Din câte ştim, individul este un binom. Dacă prevalează partea raţională, luminoasă, el înalţă, zideşte. Atunci e, într-adevăr, cea mai grozavă făpturi a universului. Şi sublim. Însă, predominând latura opusă, iraţională şi întunecată, el devine un monstru care răstoarnă lumea. >>>

Veronica Balaj – activitatea literară

Adrian Alui Gheorghe interviu la radio Timişoara, în preajma aniversării PS Ioachim Băcăuanul Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

Adrian Dinu Rachieru – Viaţa ca amintire

La o fugară cercetare retrospectivă, vom observa lesne că recolta de povestiri, legitimându-i o amânată intrare în lumea literară, pe care o propunea Veronica Balaj la debut, în volumul „cooperativizat” În căutarea timpului prezent (Ed. Facla, 1989), s-a văzut grabnic confirmată prin explozia editorială postdecembristă. Harnica prozatoare şi poetă, intrată într-un precipitat timp al recuperărilor, a tipărit, într-un ritm frenetic, un Jurnal de Timişoara (1990), dar şi Parisul fără mine (1992), chiar în versiune franceză, la o editură din Bruxelles, două romane (Sărbători amânate şi Vara himerelor) şi un volum de proză scurtă (Ploua la Troia, 1995), bine primite. Şi lista se lungeşte. Putem adăuga volumul de proză scurtă Puzzle veneţian (în 2008), Areopagus, în acelaşi an, reunind interviuri cu scriitori din diaspora, Piruetă pe catalige (poeme, 2010, în ediţie bilingvă română-germană, publicat şi la Budapesta), Exil de zi şi noapte, tot poeme, iarăşi în ediţie bilingvă, română-franceză, de astă dată (2010) şi, în fine, la Ierusalim, Scut iluzoriu (editura Zur-Ott, 2012). Ultimul titlu (deocamdată!) ar fi Cina lupilor, proaspăt apărut la editura ieşeană Cronica, prin grija poetului Valeriu Stancu, un roman consistent, meritând un popas analitic. Două constatări putem avansa, imediat. Întâi că d-na Veronica Balaj, poetă şi prozatoare, realizatoare de emisiuni radio-TV se mişcă dezinvolt în spaţiul mediatic, publicând ritmic, circulând în lume, beneficiind – graţie abilităţilor, inclusiv relaţionale – de numeroase traduceri. Apoi că vibraţia lirică şi alerteţea reportericească amprentează şi desfăşurările prozastice, impunând un ritm precipitat. Cazul recentului opus, încercând o radiografiere a unei epoci confuze, violente, vestind „noua zidire”, cum ar >>>

Veronica Balaj – proză scurtă

Veronica Balajhttp://www.scribd.com/doc/210211656/Intre-noi-Veronica-Balaj

http://www.scribd.com/doc/210212032/Puzzle-Venetian

http://www.scribd.com/doc/210212354/De-Sapte-Ori-Viata

Veronica Balaj – Trei poete din nord…

Veronica BalajAcesta este titlul unei   culegeri de versuri  traduse  din limba ebraică în limba română de către  romancierul Andrei  Fischof, născut  la Turda în România,  absolvent de   Fizică   experimentală la Cluj,  plecat în Israel în anul 1976 dar, fireşte  neuitând   locurile de baştină… ba chiar a continuat să  scrie în limba română, având poezii şi  romane  de referinţă. Romanul Domnişoara, am avut  îngăduinţa onorantă să-l prefaţez la a doua  ediţie.Cartea   despre care vreau să   fac  un scurt comentariu, mi-a fost înmânată  la Haifa, ca un semn de  salut literar. În seara când  am avut bucuria să mi se prezinte  volumul meu Ierusalim-Jerusalem,  Editura Zur-Ott Ierusalim, 2013, tradus în limba  ebraică prin  ştiinţa şi amabilitatea   poetului  Menachem  Falek.

  Volumul celor trei poete israeliene   a apărut în  1997,  sub  egida Cercului  Cultural ,,Petah Tikva”,   a scriitorilor de limbă ebraică din  zona Haifa. Iată  şi numele autoarelor care  semnează în aceste pagini: Rahel  Asherov, Irit Weissman şi  Sara  Halafon. >>>

Veronica Balaj – Revedere cu ,,Orașul alb”

vechiul-ierusalimM-am reîntors în toamna aceasta la Ierusalim, unde am avut șansa să revăd locurile care anul trecut m-au impresionat într-o manieră unică.
Aproape că nu e bine sa încerci sa diseci anumite stări .
Am fost însoțită din nou de Maica Nicolaida, de Maria, asistenta sa și în varii trasee de poetul Menahem Falek, traducătorul celui de-la doilea volum al meu în limba sfânta, ebraică.
Volumul”Ierusalim -Jerusalem”, apărut la editura Zur-Ott, din orașul -centru spiritual al lumii.

>>>

La aniversare – de 2 ani împreună

Aleasă preţuire, urări de ,,înainte” şi alpinism tematic, acestui Mesager multiplu al gândului muşat, revistei Melidonium, ajunsă la 2 ani de fiinţare, urări şi preţuire ce le dorim să fie şi pentru cei cu rânduri, bogate-n har şi farmec literar, cuprinşi în paginile ei, ca şi la cei cu truda nu uşoară, în a o întrupa, mai mult decât se cere azi în lume.

                                                                                           eseist Gh. A. M. Ciobanu – Roman

***

La aniversarea celor doi ani de existență, Melidonium rămâne un exemplu de rezistență culturală într-un peisaj tot mai sărac, în vremuri nu tocmai favorabile din multe puncte de vedere. Bucuria pe care o produce fiecare număr al revistei rămâne raza de speranță în mai bine. E bine că există, încă, semeni promotori de literatură de calitate și acesta este un semn încurajator. Nu-mi rămâne decât să vă urez curaj, putere de muncă spre bucuria noastră a cititorilor. La mulți ani, Melidonium !
                                                                                                   Sergiu Găbureac – Bucureşti

***

Melidonium, revistă de suflet românesc

Şi dacă “La început a fost cuvântul si cuvântul era Dumnezeu…” înseamnă că exprimarea lui se defineşte nu doar ca primordialitate a existenţei ci şi ca moment al contopirii cu divinul, cu excepţionalul, cu conştiinţa superioară.
Artizanul scrisului, mânuitorul de cuvinte, cel care le alege, le şlefuieste si le leagă în înţeles, dă consistenţă ideii, face ca abstractul să se întrepătrundă cu sfera realitaţii concrete, adună pâlpâirile nedefinite ale sufletului în spaţiul clar conturat al sentimentelor. El poate reproduce astfel , la altă scară, actul creator. Acesta devine valid, însă, doar atunci când mesajul lui işi găseşte cititorul, acel cititor pregătit să şi-l însuşească, apt să-l decodeze servindu-se de acelaşi mecanism mental, folosind aceleaşi instrumente intelectuale şi sufleteşti, cheltuindu-şi pentru aceasta timpul, strădania şi inteligenţa. Este, desigur, un fenomen bivalent pe care, prea tehnic, l-am putea numi comunicare – receptare, dar care, în adâncul său, reprezintă o subtilă şi sofisticată împărtăşire a spiritelor. El nu se poate petrece oricum şi nici oriunde. Cartea, cartea adevărată, revista de cultură…sunt acestea spaţii binecuvântate în care cel care scrie şi cel care citeşte, absorbindu-se unul pe celălalt, se împlinesc întâlnindu-se. “Melidonium” este unul dintre ele.
Frumoasa noastră revistă, în viziunea doamnei Emilia Ţuţuianu, care o îmbogăţeşte cu harul, munca şi inima sa, este oaza verde iscată pe întinsul cenuşiu al unei lumi prea frământate, care, prea grăbită, prea încrâncenată în confortul material, aleargă să şi-l asigure. Luminând în pragul aniversării sale, cuminte si deschisă, publicaţia, deşi aparţine comunităţii romaşcane, se adresează tuturor celor care simt romaneşte, oriunde s-ar afla ei.
Din Arizona cea fascinantă, unde mijlocul lunii noiembrie îmbracă in flori grădinile deşertului, în calitate de colaborator, dar mai ales de cititor al revistei “Melidonium”,
îi mulţumesc acesteia că există şi îi urez
                                     LA MULTI ANI!
                                                                                          Iulia Roger Barcaroiu – Arizona

***

2 ani de existență! Pe scara timpului s-ar putea să nu însemne prea mult, dar, pentru acei care, zi de zi,  s-au implicat în această dificilă activitate, acești doi ani s-ar putea să pară o veșnicie. Felicitări tuturor acelora care, sacrificându-și timpul, au pus (și continuă să pună) umărul la edificarea limbii și literaturii române. La acest ceas aniversar gândul meu este alături de dumneavoastră.        La mulți ani!

                                                                                                Adrian Erbiceanu – Montreal

>>>

Veronica Balaj – Poezia ca stare şi mărturisire

Veronica BalajAm a nota la rugamintea distinsei domane, Melania Rusu Caragioiu, cateva pareri despre scrierile sale. La orce intalnire cu lucrarile unui autor din domeniul artei, vine intrebarea de ce a facut aceasta alegere? In cazul activitatilor practice, lucrurile sunt clare. Desigur, exista in toate preocuparile noastre o motivatie. Cand este vorba de inspiratie, de creatie, ar trebui un intreg excurs psiho-existential pentru a defini indemnul lor cu note particulare de-a face cunoscut celorlalti o suita de idei, imagini, expresivitati ale vietii in straie specifice fiecarui autor in parte.
In cazul doamnei M.R.C, cred ca se pot articula doua argumente in favoarea optiunii de-a veni in perimetrul litarar. Ambele trimiteri sunt datorate celor doua profesii ale sale: unul e pentru ca a studiat agronomia si a fost atat de aproape de natura si miracolul ei incat a simtit nevoia sa comunice lumii in versuri, trairile fabuloase, sursa inimaginabila de energie, culoare, vitalitate, data de natura, iar al doilea motiv, presupun ca vine tot dinspre formatia sa intelectuala, anume, a lucrat intr-o mare biblioteca, avand specalitatea de profil. Sa traiesti intre carti o viata intreaga si sa nu te simti indemnata sa exersezi in mod propriu asa ceva, e greu de rezistat asa ca, lucrurile au mers pe un fagas cat se poate de firesc in ceea priveste colborarea cu fraza scrisa. Nu s-ar putea omite si o anume secreta chemare, interioara, o structura psiho-somatica adecvata. Nu excludem din asta nici ideea de talent, inspiratie…etc. >>>

Veronica Balaj – versuri

Veronica BalajSpectacol pentru întărâtarea vremilor

soseste jonglerul
cu rol principal
– îmi sarbatoresc,
toate zilele de nastere
deodata
si stau
înramata
între flacarile
iesite din mîinile lui
spectacol de gradina
între un gutui
si-un mar
cu samînta picata
din Eden >>>

Ioan Miclău despre cartea ,,Cina lupilor” autor Veronica Balaj

LastScan (2)Argumentand aforismul lui Lucian Blaga despre “animalitate si spiritualitate” – aflam versiunea faptului ca:” Lupul este setos de sange ca o dogma”. Dar tocmai aceasta metaforica asociere a lupului cu dogma ne deschide o cale spre a intra in intelegerea cartii “Cina lupilor”, a experimentatei scriitoare Veronica Balaj. Fiindca tocmai implementarea fortata a acelei dogme staliniste se manifesta asemenea lupului setos de sange, afectand familii si distrugand gospodarii istoric intemeiate. >>>

Iluzia cuvintelor plutitoare – Volumul « Scut Iluzoriu » de Veronica Balaj

Coperta Scut IluzoriuCu poeta şi jurnalista Veronica Balaj din Timişoara, România, m-am intalnit la Budapesta , cu prilejul Festivalului international de poezie,” Mare si cuvinte”, organizat de poetul Aron Gaal, un mediator intre poeții lumii si un poliglot. Dovadă e chiar participarea la ediția respectivă, a unor scriitori din Rusia, Finlanda Muntenegru, Bulgaria, România, Anglia, din Israel, subsemnatul si, desigur, scriitori din Ungaria. Cuvintele leagă mări şi țări, dar, mai ales, dimensiunile poeziei.
M-am bucurat să aflu acolo, încă pe cineva a cărui limbă maternă e româna, ca şi a mea (îmi place să spun asta chiar dacă am plecat de la varsta de zece ani în Israel şi mi-am facut studiile in limba ebraica).
Am schimbat cărţi cu Veronica şi am avut bucuria ca sa-si spuna parerea, in plen, despre cartea mea tiparită în limba maghiară (traducerea fiind semnata de Aron Gaal) şi prezentată la Budapesta in cadrul festivalului amintit.
O persoana comunicativa si foarte deschisa cum este Veronica, sustine usor orice fel de discuție pe mai multe planuri. De la literatura scrisă de mine, am ajuns la literatura română si la cărțile ei. Mi-a oferit un exemplar din volumul său, adus la festival, « Exil de zi si noapte », editie româno-franceza. >>>

Lansarea volumului ,,Un Slavici al Bucovinei” la Fundaţia pentru Cultură şi Învăţământ Ioan Slavici, Timișoara

Coperta Fata.page1În data de 23 Aprilie 2013,  în Sala festivă a Parcului Ştiinţific şi Tehnologic TIM SCIENCE PARK, (Str. Dr. Aurel Păunescu Podeanu nr.144, etaj 1, sala 102), a avut loc lansarea cărţii: “Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei” scrisă de Mariana Gurza şi editată, în cooperare, de 2 edituri timişorene: Editura Fundaţiei pentru Cultură şi Învăţământ IOAN SLAVICI şi EUROSTAMPA,  consilier editorial: prof.univ.dr. Dumitru MNERIE,  coperta:  Conf. Dr. ing. ec. Gabriela-Victoria MNERIE.

>>>

Veronica Balaj: Mariana Gurza – ,,Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei”

Universitatea Ioan Slavici din Timişoara, a  găzduit, în cadrul unui simpozion mai amplu, în data de 23 aprilie 2013 şi lansarea volumului VASILE PLAVAN, “UN SLAVICI AL BUCOVINEI”, semnat de Mariana Gurza, o poetă de excepţie – autoare a mai multor  volume de poezii

Această  nouă apariţie editorială, apărută la Editura Fundaţiei pentru Cultură şi ÎnvăţământIoan  Slavici, Timişoara şi tipărită la Eurostampa, este  o carte document.

Coperta Fata.page1

>>>

Eternul feminin – poesis şi creaţie

Bunica
 
Ţi-e faţa brăzdată,
        de şanţurile durerii.
Ţi-e părul albit,
        de povara anilor.
Ţi-s buzele subţiri,
       de mânia tăcerii.
Ţi-s ochii adânci,
       de mulţimea dorurilor.
 Dar sufletul ţi-e plin,
       de harul Iubirii,
       revărsat asupra  Tuturor… >>>