Ben Todică – UNDE E ACASĂ?

Sunt în gara insulei Filip din Australia. Aștept trenul care să mă ducă la destinație. Nu știu unde, poate undeva pe fundul Oceanului. Calea ferată vine de pe continent și aici pe plaja Pinguinilor coboară în picaj, se scufundă în ape. E o gară frumoasă, betonată cu structuri de conductă galvanizată și sticlă. Pinguini, pescăruși și verdeață tropicală.

Ben Todică – Drama Lumii

Am fost corectat de mai multe ori la pronunția numelui POPORULUI BĂȘTINAȘ ABORIGINEZ. Prima oară am fost corectat în România de o doamnă jurnalist, spunându-mi că se pronunță ABORIGINAL și că pluralul e ABORIGINALI. Pentru mine sună comic, pentru că eu nu pot să asociez gramatical cuvântul aboriginal cu criminal. Pot declina un caz actual cu un caz aboriginal, dar nicidecum să-l numesc pe nativ altcumva de cum am auzit când am pășit pe continentul lor fiind menționat în comunitățile de români ca aboriginez și plural ABORIGINEZII sau ABORIGENII nu ABORIGINALII.  Nu critic și nu pretind că am dreptate, însă am descoperit aici că un capitalist nu este interesat de semnele mele de punctuație și de gramatică sau de aborigenul care cântă de peste 50 de mii de ani în deșert, dacă nu are câștig diferit de cel de care profită paznicii politicii noastre corecte din țară. Capitalistul este interesat de ideea ta, dacă o acțiune anume e profitabilă, adică să câștigi din ea. Acesta poate fi motivul pentru care ei merg ÎNAINTE iar noi ÎNAPOI. Încă odată: Eu nu țin parte nimănui.

IGNORÂND GOLGOTA

Sunt pe valea zonei ICCF-ului cu partenerul meu către Minele EMB-ului Oravița, sectorul Lisava, într-un mustang american de război în colonia anului 2032. Visez la anii copilăriei mele comuniste când se circula cu Molotovul lui Nea Chișe, prelat ducându-ne la lucru. Șoseaua din beton armat rezistă și acum. Doar pădurile erau chele și moarte. Totul a fost distrus ca după un război teribil. Nu te poți pune cu mafia pământului‚ „nici chiar Dumnezeu să fii”, zic ei, pentru că El e doar pentru cei ce CRED. Doamne, ce virus a coborât pe Pământ!? Îi zic celei de lângă mine. O blondă totală cu ochi albaștri digitali și obraji fardați electronic.

Ben Todică: HARMONICA MINCIUNII

  Civilizația înoată într-un ocean, care, deși plin ochi de cunoștințe și informații dobândite și transmise prin educație sunt pe cale de dispariție. Mulțime de viețuitoare țipă după ajutor. Singurul rămas pe mal strigă: Dați din mâini! Este singurul sfat pe care îl știe. Toți improvizează. Nu mai sunt legi. Tot ce a fost câștigat de generații a fost abandonat dintr-o boală denumită Lene. Civilizația este victima acestei pandemii. Lenea ca și durerea de măsele sau durerea din lovitură este un mecanism de inițiere a mecanismelor de apărare. Tratamentul. Antidotul lenii este educația, informația. A șți cum să te implici în astfel de stări. Bogătașii, din puturosenie nu au mai învățat și acum din lipsă de cunoștințe dau cu parul, consumă droguri, jefuiesc, pornesc războaie și prin asta duc la decimarea civilizației. Din acest întuneric și sărăcie se nasc idei constructive, omul se ridică, își întărește iar urmașii, dar de prea mult bine repetă fenomenul. Cine e de vină? Răspunsul e: CONȘTIINȚA, diminuarea și chiar anihilarea ei, lipsa de pârguire și coacere a minții, MATURITATEA sa în stabilirea unui ECHILIBRU al SUFLETULUI.

Ben Todică: HARMONICA DIVINĂ (HC 2)

Stația termonucleară din Zaporije (Zaporizhzhia) a fost lovită, și nici vechiul Cernobîl (Chornobyl) nu a fost iertat. Vântul a purtat plapumă radioactivă peste Ucraina și jumate din Europa. România e afectată până în regiunea Banatului. Eu mă aflu cu o delegație ONU condusă de secretarul ei general, Antonio Guterres în Ciudanovița, complexul minier care a hrănit cu uraniu stațiile Uniunii Sovietice după al doilea război mondial. De ce n-or fi făcut-o atunci. Zece mii de români au trecut pe aici, sacrificând viitorul copiilor lor în radiațiile minereului ciudanovițean pentru despăgubirile de război cerute de sovietici. 14 blocuri au mai rămas azi și noi mergem din apartament în apartament să alertăm lumea.

Ben Todică – COLONII și MOBRE DIGITALE

 

După al doilea război mondial ne-au colonizat rușii și au început exploatarea minereului de uraniu în Ciudanovița unde ajunsesem la 5 ani din Moldova împreună cu sora mea Mariana și părinții Gheorghe și Aurica Todică. După căderea Blocului Sovietic ne-au luat Europenii, iar bocancii lui Stalin încălțați de Ana Pauker s-au transformat în legile draconice ale Bruxelles-ului livrate de doamna Ursula von der Leyen, în bocanci americani care nu vrea să audă că noi, românii venim dintr-un alt timp milenar care nu poate digera cu ușurință legile lor de modernizare a României, de transormare a țăranului român dintr-odată în cetățean global. Când nu era mama acasă mă jucăm cu sora mea și mai cochetam în rochiile mamei, îmi puneam cerceii ei, jucându-ne de-a Sarita Montiel, dar asta nu înseamnă că aș fi renunțat la dreptul meu genetic de a rămâne bărbat. Așa că am crescut și mi-am cumpărat o Mobra pentru că bani de motocicletă rusească nu aveam cum avea Vasile Chișe a cărui soție era soră de spital și-și permiteau.

Ben Todică – Cum își bat joc americanii de la al doilea război încoace

Și dacă nu tac, îmi dau peste bot. Întreaga specie umană se preface că doarme și n-o poți trezi. Margaret Albright declara că merită să fie sacrificăți cinci sute de mii de copii pentru democrația americană, însă ce terorist e Asad pentru un copilaș pe țărmul Mării Adriatice abandonat de refugiați? Toată omenirea s-a trezit la un semnal să-i zdrobim pe sirieni, dar nici o atitudine împotriva lui Bush care îl răzbună pe tăticuțul său împotriva lui Sadam. Și-a hipnotizat generalul să mintă în adunarea Națiunilor Unite și și-a fascinat întreaga națiune să-l urmeze. Și nu numai pe el, ci și pe Clinton care, ca să scape de urgia sa sexuală a făcut Serbia praf. De fapt, ei au dezmembrat întegral Iugoslavia și această lipsă de orice etică a început de la Gorbaciov și Reagan, când la destrămarea blocului sovietic, americanii au ajuns la concluzia că ei nu mai au nevoie de morală și viață creștină. Că toate aceste drepturi umane în vest au fost funcționale doar ca să combată filozofia comunistă: uite și la noi sunt drepturi omenești.

Ben Todică – GENEZA CONFLICTULUI DIN UCRAINA

A fost odată două case mari asemenea celor din Romeo și Julieta. Pe una o chema URSS și pe cealaltă SUA. Statele americane erau mereu geloase pe averea Uniunii Sovietice și pentru asta o tot sâcâia cu realizările ei tehnologice și drepturile omului, dându-i peste nas încât într-o zi Rusia obosită de intensele și neîntreruptele provocări la competiție a cedat motivând că nu mai poate face față la cerințele locatarilor blocului sovietic multinațional și, greu de înțeles, acesta fiind și motivul rămânerii în urmă. Atunci, America i-a propus să îi dea afară pe cei din Bloc și în felul acesta nu va mai avea cheltuieli cu întreținerea casei. Zis și făcut. Rusia a eliberat toate țările din uniune, spunându-le: v-am crescut și educat până aici, dar de acum încolo mergeți și stați pe propriile picioare. America a bătut din palme și a aplaudat îndelung, după care, ca lupul flămând a intrat între oile orfane și a început să le violeze, jupuindu-le de toată averea lor economică și înhămându-le la împrumuturi mari.

Ben Todică – OARE SUNT OSCAR?

Limba părinților este împletită în ADN-ul nostru la formare în pântecul mamei. După naștere, cuvintele pe măsură ce le pronunți se nasc din tine, este vibrația vocii divine care a legat scara și în compoziția cuvintelor întră și dialectul. Pe durata vieții, dacă te îmbolnăvești de DOR sau STRES, pronunțarea originală a vorbelor părinților tăi în mângâiere te va vindeca de vătămarea venită dinafară. Vracii și vrăjitorii știau acest lucru încă din vechi, vechi timpuri, însă noi i-am pedepsit și în special biserica simțindu-se în inferioritate datorită ignoranței lor i-au ars pe rug.

Ben Todică: INTEGRITATEA SPECIEI un semn de întrebare

Evoluția a atins viteze  amețitoare  pentru  flămândă  generație  tehnofascistă și această trecere de la Capitalism la noua orânduire este acceptată cu greu de chiaburii cu suflete de ghiață care o conduc, declara fostul ministru de finanțe  al Greciei, Yanis Varoufakis.