Admirație / Recunoștință

Timișoara e orașul care m-a făcut ceea ce sunt azi. O stea care a aprins in mine toate simțămintele omenești – cifrul divin. Curiozitate, interes, pasiune, iubire și altruism. A DĂRUI. Sunt mândru de voi și de dragostea Domnului Dumnezeu. Nu am urmat nicio școală a statului comunist oferită de oraș. Am fost un băiat simplu, fiu al unor părinți harnici și curați, refugiați din Moldova din cauza lichidării gospodăriei lor de valul comunist al anilor de după război. În Ciudanovița dormeam in paturi de fier militare și scaune fabricate, ad hoc, din lanteți/resturi aduse în spinare de tata de la mină, ca lemne de foc. Am văzut Timișoara, întâia dată, într-o fotografie din manualul de limba română la școală. Era o fotografie a bulevardului Gării de Nord, cu blocuri moderne și lămpi pe stâlpii înalți ce luminau o stradă plină de oameni, autoturisme, troleibuze și tramvaie. Mi s-a părut un oraș extra-modern, ca din filme.

Citește în continuare „Admirație / Recunoștință”

O SUCCINTĂ  ANALIZĂ A COMPASULUI MORAL

Un pastor m-a sunat să întrebe dacă am aflat vestea că Natanyahu, prim-ministrul Israelului l-a recunoscut pe Iisus Hristos drept Mesia și că el e alesul care pregătește țara pentru a doua venire a Mântuitorului pe pământ. Am rămas surprins, știind că evreii nu-l recunosc pe Iisus ca Mesia, așa că i-am promis că o să încerc să aflu această minune, acest miracol.

Citește în continuare „O SUCCINTĂ  ANALIZĂ A COMPASULUI MORAL”

Inteligența Artificială și Inteligența Divină

Omul rău a înțeles că nu poate supraviețui ca singularitate și atunci l-a construit pe cel bun. Această mașinărie binală macină și construiește progresul civilizației de mii de ani. Un motor nu poate funcționa alimentat de o baterie cu un singur pol. Când Gorbaciov a renunțat la opoziția vestului, Reagan s-a bucurat, însă imediat după, au realizat că se sinucid în filozofia lor militară fără adversar și s-au grăbit să-l aducă înapoi. E vechea formulă după care funcționează povestea.

Citește în continuare „Inteligența Artificială și Inteligența Divină”

Ben Todică – A fi IUBIT și APRECIAT de SEMENI

Meritul de a fi iubit l-am descoperit abia la vârstă de 71 de ani. Și acesta nu este de a fi frumos, a fi viril sau de a avea bani mulți. Nu. Este acela de a fi prezent, serios și de nădejde. Cât de important e în viață să fii responsabil pentru cei din jur! Toți scriitorii au scris prea mult, concluziona Emil Cioran, chiar Shakespeare a scris prea mult. M-am săturat să trag la răspundere universul. Pentru ce? Proștii zidesc, deștepții dărâmă.

Citește în continuare „Ben Todică – A fi IUBIT și APRECIAT de SEMENI”

Dispariția visării sau pervertirea OMULUI

Citeam „undeva” că în al doilea război mondial unui soldat american, prizonier într-un lagăr japonez i se pregătea să i se taie capul de către un ofițer.  Venind cu sabia sus deasupra capului, gata să-l dea exemplu pentru că își băgase mâinile în buzunar din cauza gerului de afară, îl întrebă dacă are vreun ultim cuvânt înainte de moarte. Prizonerul se întoarse și privindu-l pe ofițer direct în ochi îi spune: tu poți să mă omori fizic, însă niciodată sufletul. Sufletul meu va intra în tine și te va bântui până la moarte. Ofițerul înlemnit lasă sabia jos și pleacă. Această CONȘTIINȚĂ NE ESTE STRIVITĂ AZI. Filmul a fost promovat pentru America de azi în care politicienii sunt arestați și bisericile închise.

Citește în continuare „Dispariția visării sau pervertirea OMULUI”

Ben Todică – UNDE E ACASĂ?

Sunt în gara insulei Filip din Australia. Aștept trenul care să mă ducă la destinație. Nu știu unde, poate undeva pe fundul Oceanului. Calea ferată vine de pe continent și aici pe plaja Pinguinilor coboară în picaj, se scufundă în ape. E o gară frumoasă, betonată cu structuri de conductă galvanizată și sticlă. Pinguini, pescăruși și verdeață tropicală.

Citește în continuare „Ben Todică – UNDE E ACASĂ?”

Ben Todică – Drama Lumii

Am fost corectat de mai multe ori la pronunția numelui POPORULUI BĂȘTINAȘ ABORIGINEZ. Prima oară am fost corectat în România de o doamnă jurnalist, spunându-mi că se pronunță ABORIGINAL și că pluralul e ABORIGINALI. Pentru mine sună comic, pentru că eu nu pot să asociez gramatical cuvântul aboriginal cu criminal. Pot declina un caz actual cu un caz aboriginal, dar nicidecum să-l numesc pe nativ altcumva de cum am auzit când am pășit pe continentul lor fiind menționat în comunitățile de români ca aboriginez și plural ABORIGINEZII sau ABORIGENII nu ABORIGINALII.  Nu critic și nu pretind că am dreptate, însă am descoperit aici că un capitalist nu este interesat de semnele mele de punctuație și de gramatică sau de aborigenul care cântă de peste 50 de mii de ani în deșert, dacă nu are câștig diferit de cel de care profită paznicii politicii noastre corecte din țară. Capitalistul este interesat de ideea ta, dacă o acțiune anume e profitabilă, adică să câștigi din ea. Acesta poate fi motivul pentru care ei merg ÎNAINTE iar noi ÎNAPOI. Încă odată: Eu nu țin parte nimănui.

Citește în continuare „Ben Todică – Drama Lumii”

IGNORÂND GOLGOTA

Sunt pe valea zonei ICCF-ului cu partenerul meu către Minele EMB-ului Oravița, sectorul Lisava, într-un mustang american de război în colonia anului 2032. Visez la anii copilăriei mele comuniste când se circula cu Molotovul lui Nea Chișe, prelat ducându-ne la lucru. Șoseaua din beton armat rezistă și acum. Doar pădurile erau chele și moarte. Totul a fost distrus ca după un război teribil. Nu te poți pune cu mafia pământului‚ „nici chiar Dumnezeu să fii”, zic ei, pentru că El e doar pentru cei ce CRED. Doamne, ce virus a coborât pe Pământ!? Îi zic celei de lângă mine. O blondă totală cu ochi albaștri digitali și obraji fardați electronic.

Citește în continuare „IGNORÂND GOLGOTA”

Ben Todică: HARMONICA MINCIUNII

  Civilizația înoată într-un ocean, care, deși plin ochi de cunoștințe și informații dobândite și transmise prin educație sunt pe cale de dispariție. Mulțime de viețuitoare țipă după ajutor. Singurul rămas pe mal strigă: Dați din mâini! Este singurul sfat pe care îl știe. Toți improvizează. Nu mai sunt legi. Tot ce a fost câștigat de generații a fost abandonat dintr-o boală denumită Lene. Civilizația este victima acestei pandemii. Lenea ca și durerea de măsele sau durerea din lovitură este un mecanism de inițiere a mecanismelor de apărare. Tratamentul. Antidotul lenii este educația, informația. A șți cum să te implici în astfel de stări. Bogătașii, din puturosenie nu au mai învățat și acum din lipsă de cunoștințe dau cu parul, consumă droguri, jefuiesc, pornesc războaie și prin asta duc la decimarea civilizației. Din acest întuneric și sărăcie se nasc idei constructive, omul se ridică, își întărește iar urmașii, dar de prea mult bine repetă fenomenul. Cine e de vină? Răspunsul e: CONȘTIINȚA, diminuarea și chiar anihilarea ei, lipsa de pârguire și coacere a minții, MATURITATEA sa în stabilirea unui ECHILIBRU al SUFLETULUI.

Citește în continuare „Ben Todică: HARMONICA MINCIUNII”

Ben Todică: HARMONICA DIVINĂ (HC 2)

Stația termonucleară din Zaporije (Zaporizhzhia) a fost lovită, și nici vechiul Cernobîl (Chornobyl) nu a fost iertat. Vântul a purtat plapumă radioactivă peste Ucraina și jumate din Europa. România e afectată până în regiunea Banatului. Eu mă aflu cu o delegație ONU condusă de secretarul ei general, Antonio Guterres în Ciudanovița, complexul minier care a hrănit cu uraniu stațiile Uniunii Sovietice după al doilea război mondial. De ce n-or fi făcut-o atunci. Zece mii de români au trecut pe aici, sacrificând viitorul copiilor lor în radiațiile minereului ciudanovițean pentru despăgubirile de război cerute de sovietici. 14 blocuri au mai rămas azi și noi mergem din apartament în apartament să alertăm lumea.

Citește în continuare „Ben Todică: HARMONICA DIVINĂ (HC 2)”