Emilia Țuțuianu: Azi… pentru mâine – dialoguri

Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi

Reclame

Azi… pentru mâine – dialoguri

Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi

Tudor Ghideanu – Theofil Simenschy (1892-1968)

prof. dr. Tudor Ghideanu

Savantul lingvist îşi începe activitatea ştiinţifică publicând articolul ,,Spre ideal” în revista Arhiva XXIV, 1-2 şi 3-4, la Iaşi, în anul 1913, în care susţine importanţa învăţământului clasic: ,,Frumuseţea clasică, rece şi liniştită, e pătrunsă de raţiune, după cum frumuseţea romantică, modernă, e dominată de sentiment. Ea trebuie să fie, pentru noi, idealul, care să alunge scepticismul şi blazarea care bântuie societatea de azi. La ea trebuie să ajungem ori de câte ori vom voi să ne înălţăm, măcar o clipă, deasupra acestei lumi”.
În anul 1927, fiind asistent la Catedra de Limba şi Literatura greacă, de la Universitatea din Iaşi, Simenschy şi-a susţinut doctoratul, sub conducerea lui Cezar Papacostea, cu tema ,,Le complement des verbes qui signifient ,,entendre” chez Homer”, studiu de sintaxă istorică şi comparativă care-l anunţă pe filologul comparatist de mai târziu.
Tipărit la editura ,,Casa Şcoalelor”, studiul lui Simenschy a fost recenzat în termeni elogioşi de savanţi iluştri, precum André Meillet şi P. Kretschmer. Este bine de ţinut minte că: ,,la propunerea lui André Meillet, din anul 1927 Theofil Simenschy devine membru perpetuu în ,,Societé de Linguistique de Paris”. În acelaşi an, este numit membru în Societatea ştiinţifică Indogermanische Gesellschaft.
Devine conferenţiar suplinitor, de limbi clasice, la Facultatea de Teologie din Chişinău, începând cu anul 1929. După trei ani, din 1932 devine membru permanent şi în Societatea ştiinţifică ,,Deutsche Morgenländische Gesellschaft”. La data de 27 august 1936, Simenschy este ales, la Copenhaga, ca reprezentant al României în Comitetul de conducere al Societăţii ştiinţifice Indogermanische Gesellschaft, alături de savanţi ca Charles Bally, E. Schwyzer, F. Sommer, J. Wackernagel, A. Debrunner etc. >>>

Comuna Cordun, Neamţ: Acordare de titluri de Cetăţean de Onoare şi lansare de carte Editura Muşatinia

Tudor Ghideanu – Satul cireşilor seculari

Tudor GhideanuAdesea îmi întorc gândul, înapoi, spre satul meu natal şi îmi repet acele versuri inimitabile, ale marelui nostru Eminescu, cuvinte ce nu pot fi spuse, în şoaptă, iubitei:
,, Atât de fragedă te-asemeni, cu floarea albă de cireş”, pentru că prin faţa ochilor memoriei, îmi trec cei vreo 10-12 cireşi mari, foarte mari, al căror trunchi nu putea fi cuprins decât de trei oameni, stând cu mâinile întinse: astfel, de la fântâna-adăpost, a celui poreclit ,,Roşu” (Constantin Nica) şi din faţa caselor familiilor Dinu (zis ,,Slabu”) şi Miron, cireşii seculari – toţi cu gustul dulce, nici unul amar, se înălţau, aliniaţi pe zona dinspre Răsărit a şoselei dintre Roman şi Simioneşti, ca nişte adevăraţi paznici ai vechimei satului Cordun, oricum mai tânăr decât satul Simioneşti (unde se şi aflase Primăria şi Jandarmeria, pe timpul naşterii mele: 30 Martie 1938!).
Dacă satul Simioneşti se înălţase în jurul conacului moşierului Cristoveanu, satul Cordun se ridicase încă din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea pe pământurile, foste ale Episcopiei Romanului!
Mi-aduc bine aminte că cireşul din faţa casei noastre (chiar în poarta familiei Radu Vasile, poreclit ,,Haplea” , fost coleg de clasă al mamei mele, Anica Ghideanu (fostă Tudor, după numele bunicului meu, Gheorghe Tudor, participant la Primul Război Mondial – un frate al său, Pavel, a murit pe frontul de Apus (în Ungaria), cireşul din faţa casei noastre era – desigur, aşa cum mi-l proiectează fidel memoria – era, zic, cel mai înalt şi cel mai rămuros dintre toţi semenii săi seculari. >>>

Tudor Ghideanu – Sã te naşti în Cordun, Sã-ţi iubeşti etern Moldova cea cristalinã, Sã te întorci Acasã!

Tudor Ghideanu

prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu

Pământul acesta binecuvântat de Dumnezeu s-a populat încă de la Roman I Muşat, dar sporadic, pe daniile Domneşti, de la Smirodava şi Gâdinţi până la Porceşti şi Trifeşti, de la Tămăşeni, Adjudeni, Doljeşti şi Butea, pe râul Siret, la Cordun, Simioneşti, Pildeşti, Gherăeşti, Săbăoani, pe râul Moldova.

Încă de la Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, după nume, Cordunul vine din acel Nord – nespus de frumoasa Bucovină – dintre Udeştii Sucevei al lui Eusebiu Camilar – şi ţinutul Herţei, mai la deal de Botoşanii lui Eminescu, ţinut de graniţă, pe unde poetul nepereche al neamului nostru putea să treacă spre Şcolile sale către Cernăuţi, cu Aron Pumnul, marele transilvan de la 1848.
Pe-acolo, trecând, Eminescu scria catrene în felul popular, de puternică expresie critică: Sună pietricică (de la Perpessicius intitulată chiar: Scrisori din Cordun): >>>

Emilia Ţuţuianu – Dizertaţii editoriale cu scriitorul Gheorghe A.M. Ciobanu

Cu ocazia Zilei Cărţii, Casa Armatei din Iaşi prin col. Tiron şi pictorul ieşean Nelu Grădeanu, cu participarea Editurii Muşatinia din Roman, prin editor Emilia Ţuţuianu, au adus în atenţia iubitorilor de carte patru volume apărute la editurile romaşcane Filocalia şi Muşatinia: Identităţi artistice la Roman, autor Minodora Ursachi, Creştinismul abia începe, autor Ioachim Giosanu, Mioriţa mit triadic şi Mecena, medic, misionar – Teodorescu, autor Gheorghe A.M Ciobanu.
Prezent la invitaţia organizatorilor în capitala culturală a Moldovei, scriitorul şi eseistul romaşcan Gheorghe A.M. Ciobanu a oferit un regal literar de înaltă ţinută, într-o luare de cuvânt concretizată într-un summum de cultură romaşcană, o exegeză literar-filosofică asupra cărţilor amintite mai sus. Dorinţa omului de a depăşi teluricul, de a transcede bioticul într-o mai mult ca finită existenţă este gândul către care ne-a purtat discursul eseistului Ciobanu. În planul religiei, picturii şi mitologiei dorinţa omului de a fi şi dincolo de vieţuirea temporală a protoplasmei celulare, este concretizată prin credinţa într-o ,,lume de apoi”, ce prelungeşte viaţa prin duh, prin operele de artă care transced vieţii şi poartă numele creatorilor în nemurirea artistică la fel şi speranţa mioriticului cioban care îşi doreşte dac-o fi să mor o nuntă cu stelele universului.
Fragilitatea protoplasmei, determinismul cosmic, existenţial şi uman este duală în concepţia scriitorului Gheorghe A.M. Ciobanu, care a subliniat rolul ,,universului” cerebral, cu toate componentele sale vizibile şi demiurgice cât şi rolul materiei. >>>

Emilia Țuțuianu – Prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu, personalitate marcantă a filosofiei româneşti: La mulţi ani!

S-a născut la 30 martie 1938 şi a copilărit în împrejurimile Romanului (la Cordun), făcându-ne onoarea de fi mândri de contribuţia sa în a ridica numele acestui oraş şi faima meritelor sale la loc de cinste.Tudor Ghideanu
A urmat studiile gimnaziale şi liceale la Roman (1958), apoi Facultatea de Filosofie a Universităţii Al.I.Cuza din Iaşi.
Încă de elev, a fost preocupat de ambiţia de a fi primul, de a atinge o platformă valorică a întâietăţii greu accesibilă multor altora, greu de cucerit fără o muncă imensă, o pasiune intensă pentru cunoaştere şi un efort permanent de a promova adâncimea de esenţă a gândirii filosofice româneşti, contemporane sau universale.
Iată drumul parcurs de acest adevărat slujitor al Filosofiei româneşti:
– în sesiunea iunie-iulie 1963 obţine Diploma de merit (nr.5010) şi
devine diplomat în filosofie; >>>

Tudor Ghideanu – Ortodoxia Românească în societatea şi istoria postmodernă: PS Ioachim Băcăuanul – Creştinismul abia începe (I)

În şirul teologilor de maximă importanţă pe care i-a dat spiritul românesc, de la Mitropoliţii Dosoftei, Varlaam şi Petru Movilă, până la teologul panortodox, Marele Părinte Dumitru Stăniloaie, se înscrie şi episcopul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, teologul pr. prof. dr. Ioachim Giosanu, hirotonisit ca Prea Sfinţia Sa Ioachim Băcăuanul. Simultană lucrării sale ecleziale şi misionare, opera de teolog ortodox edifică prima sa treaptă, prin teza de doctorat La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, susţinută la Institutul ,,Saint Serge” din Paris, sub savanta conducere a profesorului Boris Bobrinskoy şi a teologului Olivier Clement.
IPS Ioachim BacauanulEpiscopul Ioachim Băcăuanul consideră, întemeiat, că ,,punctul central al teologiei Părintelui Stăniloaie este îndumnezeirea omului” (Eveque Ioachim Giosanu La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, Ed. Filocalia, Roman, 2013, Avant.propos, pag. 33).
PS Ioachim Băcăuanul nutreşte credinţa şi convingerea că ,,Teologia Părintelui Stăniloaie este animată, înainte de toate, printr-un mesaj divin şi poartă amprenta luminii şi a căldurii pe care le răspândeşte Sfântul Duh. Astăzi, nu există nimic care să ne lipsească atât ca această lumină şi această căldură” (op.cit. pag. 34). >>>

.

MelidoniumIvită sub imperativul edificator al dezvoltării prin cultură, revista romaşcană Melidonium aniversează 4 ani de apariție editorială şi 2 ani de existenţă pe internet.
Dacă în paginile ei naţional-responsabile au publicat academicieni recunoscuţi, literaţi şi poeţi de reală valoare, trebuie să ne raliem tuturor acelora care, cu răbdare şi simţ echitabil, aplaudă apariţia de excepţie a unei publicaţii în care aflăm receptivitate la creaţia autorilor, judecată de valoare bine gândită asupra literaturii tinerei generaţii, asupra dificultăţilor prin care trece cultura românească actuală, asupra perspectivelor de emancipare universitară a vechii Cetăţi a Romanului. Revista Melidonium, în conexiune făuritoare cu Editura Muşatinia şi cu Asociaţia Culturală George Radu Melidon din Roman, promit o triadă, edificatoare, de promptitudine în spectrul actului spiritual al Moldovei româneşti, întru creaţie şi valoare.
Felicitări şi urări de mult succes tuturor colaboratorilor noştri!

Prof. univ. emerit dr. Tudor Ghideanu, preşedintele Societăţii Culturale George Radu Melidon

Tudor Ghideanu – Constantin Noica în context european

  Tudor Ghideanu Comprehensiune  şi explicare

Aidoma lui Empedocle, care şi-a urcat mereu Etna lui, până la dispariţie, asemenea lui Heidegger, care s-a retras în munţii săi Pădurea Neagră spre a înţelege Fiinţa, Noica şi-a instalat „ermitajul” său filosofic, pe înălţimile Păltinişului, unde l-au urmat adesea şi mucenici şi „clone” şi „fii” credincioşi, şi fii „naturali”, „bastarzi” ai cugetării, „clone” sau „entităţi vii” care se înmulţesc artificial – şi nu pe calea dată de Dumnezeu! – adică fiinţe „fără de Mamă şi Tată” excrescenţe damnate, ale unei „istorii” de clocot al secolului XX.

            Teza obsesivă şi paricidă a acestei „Hydre” este „nu există filozofie românească”, totul, la noi, este un fel de Ersatz, venit de peste tot, de aiurea! Cu o îndărătnicie luciferică, „clonele” îşi ameţesc sindromul pe care l-am numit „sindromul Simion Dascălu”, acel nenorocit care l-a  „suspendat” pe venerabilul vornic, ziditor de Letopiseţ: vornicul românesc Grigore Ureche cu al său „de la Râm ne tragem!”. >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Primii fiori (I)

10Cu deosebită sinceritate, autorul
mulţumeşte distinsei Doamne Corina Grecu
pentru neegalata sa amabilitate de a fi sprijinit
editarea acestui volum, prin care
să ne reîntâlnim cu trecutul îndepărtat
al unor „Primi fiori”.
De asemenea, o aleasă preţuire
scriitoarei Emilia Ţuţuianu şi editurii sale muşatine,
pentru strădania bibliofilă deosebită, pe care
a dăruit-o cu multă sensibilitate,
întru apariţia volumului nostru.
Autorul

                                                                              ***
Prefaţă
Enciclopedism şi Creaţie

Apar din când în când, în cultura noastră, făpturi enciclopedice, care îşi edifică Lucrarea ca pe un „avânt eroic” (Degli erroici furori -Giordano Bruno) în chip armonios multiplu: poezie, muzică, ştiinţă, filosofie. Aşa au fost, desigur: Henri Coandă, Dimitrie Cuclin, Alexandru Bogza (fratele celebrului Geo Bogza), Pius Servien, Matila Ghyka ş.a.
Astăzi, iată, îl întâlnim cu Bucurie tandrică pe muzicianul-filosof, poet, publicist şi om de ştiinţă Gheorghe A.M.Ciobanu, din sacrul târg al Romanului, după cum el ar putea să se revendice drept fiu al Fălticenilor lui Ion Irimescu.
În suita de înfăptuiri pe care ne-o relevă volumul „Primii fiori”, totul parcurge, parcă, cei patru timpi ai formei sonată, în temporalitatea experiată, trăită a unei Anamnesis, dintr-un vălmăşag istoric, dintre anii 1936-1944. Ceea ce se poate remarca, de la început, este legătura („coinonia”), cununia prin Muzică între toate cele patru „Coerenţe fundamentale”, despre care ne-a vorbit nu o dată tainicul Nichita Stănescu.
Poemele dintâi ale lui Gheorghe A.M.Ciobanu poartă semnificativ titluri beethoveniene sau eminesciene: „Sonata Lunii”, „Glossa”, „O, mamă sfântă…” dar şi tonalitatea lui Blaga, Goga, Esenin. >>>

Editura Muşatinia la Târgul de carte Libris

EditorEditura Muşatinia din Roman, care  a împlinit 11 ani de la înfiinţare şi a dat tiparului peste 100 de volume, va participa, în perioada 3 – 6 octombrie, la Târgul de carte Libris Neamţ 2013. Aflată la a III-a ediţie, manifestarea este organizată de Consiliul Judeţean Neamţ şi Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Judeţean Neamţ. Sâmbătă, 5 octombrie, Editura Muşatinia va lansa volumele ,,Portrete printre rame şi ,,Mecena medic misionar -Teodorescu”, ambele scrise de publicistul romaşcan Gheorghe A.M. Ciobanu, precum şi albumul ,,Încheierea cronologiei picturii moldoveneşti din secolele XV-XVI cu datara ansamblurilor de la Părhăuţi şi Arbure”, de Sorin Ullea. >>>

Veronica Balaj – Interviu cu editor Emilia Ţuţuianu

Veronica BalajÎn contextul actual, când se  intersectează atâtea  informaţii în domeniul cultural şi când  totul se află cu repeziciune, ar fi o pierdere dacă accentele culturale dintr-o zonă sau alta a ţării nu ar intra în atenţie, nu ar fi parte din imaginea întreagă a efervescentei culturale naţionale. Orice  act cultural este un adaos, un câştig adus spiritualității  unei regiuni. O emblemă care se  diversifică  mereu prin valorile create de persoanele interesate de acest palier al existenţei. O individualizare spirituală, cu marca fiecărei culturi regionale este absolut necesară tocmai acum, mai mult ca oricând, când se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum să ne individualizam? Cum să  marcam ceea ce ne caracterizează şi ne preocupă,  decât  prin  intervenții diferite, prin acţiuni  variate, susţinute cu şi din dăruire?

Emilia Tutuianu

     Acest  lucru îl exersează de ani buni şi dna. Emilia Țuțuianu din Roman care conduce Editura Muşatinia. În  discuţia care urmează vom înțelege  că mai există oameni pasionaţi, care nu-şi precupețesc  forţele  întru propagarea  unor idei  sau în interconectarea de valori culturale.

 Veronica Balaj: Doamnă Emilia Ţu­ţuianu, cum v-a venit ideea acestei edituri pe care cu dăruire o conduceţi şi în ce împrejurări aţi pus bazele ei. De ce Editura Muşatinia? >>>

Tudor Ghideanu – Satul cireşilor seculari

Tudor GhideanuAdesea îmi întorc gândul, înapoi, spre satul meu natal şi îmi repet acele versuri inimitabile, ale marelui nostru Eminescu, cuvinte ce nu pot fi spuse, în şoaptă, iubitei:
,, Atât de fragedă te-asemeni, cu floarea albă de cireş”, pentru că prin faţa ochilor memoriei, îmi trec cei vreo 10-12 cireşi mari, foarte mari, al căror trunchi nu putea fi cuprins decât de trei oameni, stând cu mâinile întinse: astfel, de la fântâna-adăpost, a celui poreclit ,,Roşu” (Constantin Nica) şi din faţa caselor familiilor Dinu (zis ,,Slabu”) şi Miron, cireşii seculari – toţi cu gustul dulce, nici unul amar, se înălţau, aliniaţi pe zona dinspre Răsărit a şoselei dintre Roman şi Simioneşti, ca nişte adevăraţi paznici ai vechimei satului Cordun, oricum mai tânăr decât satul Simioneşti (unde se şi aflase Primăria şi Jandarmeria, pe timpul naşterii mele: 30 Martie 1938!).
Dacă satul Simioneşti se înălţase în jurul conacului moşierului Cristoveanu, satul Cordun se ridicase încă din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea pe pământurile, foste ale Episcopiei Romanului!
Mi-aduc bine aminte că cireşul din faţa casei noastre (chiar în poarta familiei Radu Vasile, poreclit ,,Haplea” , fost coleg de clasă al mamei mele, Anica Ghideanu (fostă Tudor, după numele bunicului meu, Gheorghe Tudor, participant la Primul Război Mondial – un frate al său, Pavel, a murit pe frontul de Apus (în Ungaria), cireşul din faţa casei noastre era – desigur, aşa cum mi-l proiectează fidel memoria – era, zic, cel mai înalt şi cel mai rămuros dintre toţi semenii săi seculari. >>>

Melchisedec Ştefănescu (1823-1892) – in memoriam

images-7Născut la 15 februarie 1823, în comuna Gârcina, judeţul Neamţ, era cel dintâi  din cei unsprezece copii ai preotului Petrache si ai prezbiterei Anastasia Ştefănescu. Tatăl sau a fost un bun preot şi un adevarat slujitor al Bisericii lui Hristos. El a păstorit parohia Garcina timp de 50 de ani. Iar mama sa „a fost model virtuţilor femeii de ţară, cu deosebire, a soţiei preotului de ţară”. Dând copiilor lor o educatie creştineasca aleasă, cinci dintre ei au imbratisat viata calugareasca.
Melchisedec Ştefănescu a fost un ierarh complet, erudit şi literat, istoric şi diplomat, profesor şi teolog, orator şi scri­itor. A trecut prin toate treptele slujirii, fiind diacon: între anii 1834-1838 urmeaza Seminarul de la Socola-Iasi. Dupa ce sta patru ani de zile ca invatator de sat, reia cursurile, si in anul 1843 este numit profesor de retorica, pastorala, istorie si geografie, la seminar dovedindu-se un talentat dascal si catehet. În acelaşi an primeste tunderea monahala cu numele de Melchisedec, iar in anul urmator este hirotonit ierodiacon. Fiind daruit de Dumnezeu cu multa intelepciune si cu o viata duhovniceasca exemplara, intre anii 1848- 1851, ierodiaconul Melchisedec işi continuă studiile la Academia Teologica de la Kiev, infiintată de mitropolitul Petru Movila. Apoi este hirotonit ieromonah si numit profesor de patristica, drept canonic, liturgica si teologie comparata la Socola, unde functioneaza pana in anul 1856. Arhimandritul Melchisedec, prin personalitatea si cultura sa, ridica Seminarul la Socola – cel dintai seminar teologic din tara noastra (1803) si prima scoala gimnaziala din Principate cu predarea in limba romana la nivelul unei adevarate academii teologice romanesti. Aici au crescut si s-au format mii de slujitori ai sfintelor altare. In anul 1856, arhimandritul Melchisedec este numit rector al Seminarului de la Husi, reusind in cativa ani sa-l reorganizeze in intregime, pe masura celui de la Iasi, cu local propriu, cu profesori buni si la un nivel duhovnicesc satisfacator. Aici s-au format peste o mie de preoti buni pentru Biserica lui Hristos, pregatiti cu parinteasca grija de acest mare pedagog. Intre anii 1857-1859, arhimandritul Melchisedec a staruit cu timp si fara timp la unirea Principatelor Romane, folosind cu multa intelepciune, atat catedra, cat si amvonul.  A condus pentru scurt timp des­tinele a două scaune episcopale  al Huşilor (1861-1865) şi al Dunării de Jos, după care, la 3 aprilie 1879, episcopul Melchisedec este chemat sa pastoreasca Eparhia Romanului, pe care o conduce cu aceeasi demnitate si intelepciune duhovniceasca timp de peste treisprezece ani. Ca mare organizator al treburilor bisericesti si luminat pedagog, episcopul Melchisedec dă o mare amploare Seminarului de la Roman. În plan social-administrativ a fost ales şi şi-a îndeplinit cu responsabilitate mandatul de depu­tat în Divanul Ad- hoc, luptînd pentru ca Biserica Ortodoxă să-şi păstreze identitatea şi autonomia. >>>

Tudor Ghideanu

Cogito-ul românesc în doliu

 „S-a stins vibraţia caldă a metafizicii româneşti actuale.

Era de aşteptat ca unicul luptător împotriva comunului cultural în România să nu mai poată rezista injuriei prelungite a paţachinei iconoclaste.

Filosofie, Politică, Morală sunt trei registre ale vieţii. >>>

Melidonium III

Sâmbătă 22 octombrie 2011 a avut loc lansarea numărului III al revistei Melidonium, fondată şi realizată de Doamna Emilia Ţuţuianu, sub egida Societăţii Culturale „George Radu Melidon” împreună cu alte două cărţi editate recent la Editura Muşatinia din Roman,

22 oct 2011 lansare Melidonium III

Lansare revista Melidonium numărul III

>>>

Melidonium II

Coordonată şi realizată de Doamna Emilia Ţuţuianu, revista „Melidonium”, apărută sub egida  Societatăţii Culturale „George Radu Melidon”, a avut lansarea celui de-al doilea număr,  la Biblioteca municipală din Roman.

>>>

Melidonium I

..Vineri, 22 mai 2009, Biblioteca Municipală „George Radu Melidon” din Roman a găzduit

prima ma­nifestare organizată de Societatea  Culturală „G. R. Melidon”. Programul  a cuprins prezentarea revistei culturale „Melidonium” şi lansarea volumului „Omnifonismul”, scris de profesorul Gheorghe A. Ciobanu. Apărută  recent, sub egida Societatăţii  Culturale „G. R. Melidon”, revista „Melidonium”

Lansare revista Melidonium numărul I                          Lansare revista Melidonium numărul I în Aula Bibliotecii „George Radu Melidon” Roman

>>>

Tudor Ghideanu – George Radu Melidon sub lumina întemeietoare a lui Eminescu

prof. univ. dr. Tudor Ghideanu

„Luminarea poporului”, condiţie a emancipării lui.

Trebuie să reamintim că George Radu Melidon (13 Martie 1831- 11 Mai 1897) a studiat la Academia Mihăileană şi după absolvire a funcţionat ca profesor de retorică, poetică şi mito­logie la Gimnaziul Central din Iaşi, iar din anul 1875 a fost şef de secţie la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii publice din Moldova, >>>