GENEZA STATALITĂȚII UCRAINENE

 Republica Populară Ucraineană și Republica Sovietică Ucraineană ─ două formațiuni statale antagonice, ambele ostile României

                                                                    “Cine nu cunoaște istoria nu poate să înțeleagă prezentul și nu poate să prevadă viitorul.”

1. Încercările de înjghebare a unui stat ucrainean în perioada Primului Război Mondial.

             Imediat după revoluția din februarie 1917, la 17 martie, la Kiev ucrainenii și-au proclamat autonomia în cadrul unei Rusii Federative, sub forma Republicii Populare Ucrainene (R.P.U.), cu o majoritate  socialistă în Parlament (Rada Centrală). În noiembrie 1917 Rada a condamnat lovitura de Stat bolșevică din octombrie de la Petrograd. 

Politica educațională xenofobă a Ucrainei

Baza legislativă a politicii  ucrainene de deznaționalizare a românilor din nordul Bucovinei, ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei

I. A doua zi după victoria “Euromaidanului” (revoluție după unii, lovitură de stat, după alții) și înlăturarea de la putere a președintelui ales, Viktor Ianukovici, la 23 februarie 2014, Rada de la Kiev a abrogat legea 5029-VI/2012 „Cu privire la principiile politicii lingvistice de stat”, conform căreia limbile minorităților naționale aveau statut de limbi regionale pe teritoriile corespunzătoare.

Poetul-martir Ilie Motrescu omagiat în Crasna lui natală

Suita de manifestări omagiale dedicate împlinirii a 80 de ani de la nașterea poetului-martir Ilie Motrescu a avut loc recent în Crasna lui natală.

Dublă sărbătoare în casa românilor din Cernăuți

În a doua zi a marii și frumoasei sărbători creștine Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile cum i se mai zice în popor a coincis cu un eveniment important pentru toți oamenii de creație din acest ținut mioritic.

          Chiar a doua zi de Rusalii în Sediul renovat al Casei românilor din Cernăuți a avut loc prima manifestare culturală: prezentarea unei noi cărți. Apariția oricărei cărți este un prilej de bucurie și sărbătoare. Ei bine, cum spuneam, ne-am adunat cu toții la prezentarea cărții, a 32-a la număr, a savantuui bucovinean Ilie Popescu, doctor în științe filologice, președintele Societății regionale „Golgota”.

Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru – Suceava, Bucovina, România Ediția I, 5-12 Iulie 2014

Moto: First Fist – Best Drama

Opt zile și câteva lumi noi de văzut, prin magia trupelor de teatru aduse de FIST la Suceava, din toată lumea, nenumărate universuri scenice inventate prin texte semnate de Alexandr Galin, Nico Vaccari, Jean-Paul Sartre, Sofocle, Tadeusz Slobodzianek, Laurent van Wetter, George Ștefan, German Sadulaev, Radu Țuculescu, Sarah Kane, John Fowles: first FIST. Școlile actorului și ale regizorului sau ale scenografiei, construcția de rol și deconstruirea inteligentă a textului, șlefuirea gamelor infinite ale trăirii umane accelerând pe evoluții surprinzătoare ce țin de psihismul auctorial, toate aceste produse tipice ale artelor scenice au făcut obiectul demonstrațiilor de clasă și de studiu ale formațiilor de actori incluși în program.

O foarte originală premieră mondială pentru lumea teatrului s-a consumat recent în Bucovina: Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru a reunit, la Suceava, Fălticeni și Câmpulung Moldovenesc, între 5 și 12 iulie, trupe aparținând celor mai diverse școli de interpretare, începând cu cele naționale (București, Iași, Tirgu Mureș, Sibiu, Cluj), și până la cele din Londra, Budapesta, Chișinău sau Lodz. Această primă ediție a avut ca organizatori Consiliul Județean Suceava prin Muzeul Bucovinei, Asociația pentru Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” din București, Institutul Cultural Român, iar ca parteneri Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, Iulius Mall și Teatrul “George Ciprian” din Buzău. Lor li s-au adăugat alte importante forțe de parteneriat media locale și regionale. Neprețuit a fost și ajutorul Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava. S-au implicat direct Ministrul pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, domnul, cunoscut actor și el, Bogdan Stanoevici, Președintele Consiliului Județean Suceava, Cătălin Nechifor și Prefectul de Suceava, Florin Sinescu, precum și domnul Stelian Nistor, Președintele Adociației pentru Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru.

Felicia Nichita-Toma, Cernăuţi, Bucovina – Jurnal de război

„Fiind fiii şi fiicele Neamului Românesc din Ucraina şi purtătorii aceleiaşi istorii şi limbi, indiferent cum ne numim – români, moldoveni sau volohi, – suntem cu toţii îngrijoraţi de agravarea situaţiei politice din ţară. Drept urmare a acestei situaţii alarmante ne adresăm cu un apel de a Vă respecta obligaţiile de cetăţeni şi de a Vă apăra doar în mod paşnic drepturile acordate de Constituţia şi legislaţia în vigoare, inclusiv a Legii cu privire la principiile politicii lingvistice de stat. După stabilizarea situaţiei în Ucraina de a convoca şedinţa senatului Uniunii interregionale « Comunitatea Românească din Ucraina », la care să fie examinată starea implementării legii Ucrainei « Cu privire la principiile politicii lingvistice de stat » în toate zonele cu populaţie românofonă din Ucraina. Şi aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”. Apelul a fost semnat de Ion Popescu, preşedintele Consiliului Naţional, Vasile Tărâţeanu, preşedintele senatului, Aurica Bojescu, secretar responsabil. Mănăstirea Bănceni, 8 februarie 2014.

O, sfântă naivitate! Dar câte apeluri privind implementarea Legii cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor a adresat respectivul deputat „fiilor şi fiicelor Neamului Românesc”? Nici unul!Cu toate că de la adoptarea legislaţiei respective s-a scurs nu puţin timp – peste un an şi jumătate – din iulie 2012, iar promisiunile s-au dus pe apa sâmbetei. „…implementarea oricărei legi noi presupune anumite cheltuieli din Bugetul de Stat”, citez cuvintele deputatului Ion Popescu din interviul amintit mai sus. „”Dacă ea nu era adoptată şi semnată până la 15 august a.c. (2012 -n.a.), se tărăgăna prea mult aplicarea ei, până prin 2014. Noi, însă, am făcut tot posibilul ca implementarea ei să poată fi prevăzută în bugetul pe anul viitor (2013 – n.a.). Cu atât mai mult, cu cât nu toate normele legii prevăd cheltuieli suplimentare din Bugetul de Stat. Ea are acţiune directă, implementarea ei urmează să se realizeze în trei luni, adică după ce Cabinetul de Miniştri va elabora mecanismul de realizare a acelor prevederi sau norme care presupun cheltuieli bugetare. Legea prevede foarte multe norme cu acţiune directă. În şcolile din toate unităţile administrativ teritoriale (sat, orăşel, raion, regiune, unde vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare întrunesc 10 la sută din populaţie conform datelor de statistică) se studiază în mod obligatoriu nu numai în limba de stat, ci şi limba regională. În acest fel, începând cu noul an de învăţământ 2013-2014, limba română va fi predată obligatoriu şi în şcolile ucrainene din localităţile româneşti…”. [1]

Cicerone Ionițoiu despre identitatea istorică a Basarabiei și Bucovinei

Provincii însângerate de  tăvălugul  rusesc (1)

,,Identitatea istorica a Basarabiei si Bucovinei se înscrie într-un ansamblu de date care dovedesc ca fac parte dintr-un tot inse¬parabil, cu un teritoriu bine delimitat pe care s-au plămădit si dezvoltat păstrându-şi limba, credinţa, datinile si obiceiurile, co¬mori spirituale ce au constituit un izvor de energii si valori românesti ce definesc patrimoniul naţional.
Mult am sângerat si grele au fost etapele prin care am stră¬puns vitregia timpurilor datorita aşezării noastre în “calea rautatilor”, la Gurile Dunării.
In 1917, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Wilson, mişcat de drama neamului românesc scrie regelui Ferdinand:
“Suferinţele si persecuţiile la care este supus poporul român provoacă indignarea si compasiunea lumii civilizate.”
Iar primul ministru francez, Alexandru Ribot trimite telegrama: “Franţa saluta naţiunea româna, sora sa curajoasa, care a arătat în mijlocul greutăţilor de acum cele mai eroice virtuţi.”
Omenirea se găsea angajata în vâltoarea unor prefaceri fundamen¬tale de convieţuire internaţionala bazata pe morala si principii sănătoase de drept subliniate de preşedintele Wilson:
“…Nu exista puteri mari si puteri mici. Toate sunt egale si se bucura de aceleaşi drepturi. Daca o naţiune se dezvolta mai mult decât alta, ea are nu numai datoria, ci si privilegiul de a proteja si apară micile puteri,”

Emilia Ţuţuianu: Dr. Epifanie Cozărescu la centenar

Desigur este o şansă de a fi contemporan şi a cunoaşte personalităţi marcante ale urbei noastre, oameni remarcabili care au avut contribuţii majore în varii domenii pentru istoria comunităţii romaşcane – dar tot atât de fructuoasă poate fi cunoaşterea unei asemenea personalităţi studiind opera sa – văzând rezultatele muncii de o viaţă, cu realizările şi neobosita implicare în viaţa concitadinilor.
L-am cunoscut indirect pe domnul dr. Epifanie Cozărescu – şi acela a fost momentul când, împreună cu membri ai Asociaţiei Pentru Antropologie Urbană, Roman am lucrat la punerea în pagină şi editarea cărţii – O viaţă în slujba semenilor – Doctorul Epifanie Cozărescu, un mănunchi de mărturii, impresii şi gânduri, rememorări de fapte şi amintiri ale celor care au lucrat, au colaborat şi care l-au cunoscut pe distinsul dr. Epifanie Cozărescu. Am descoperit astfel o persoană implicată trup şi suflet în acţiunile care au ţinut, fie de activitatea sa de medic – la Spitalul din Roman, fie de cercetările privind istoria medicinei romaşcane cu înfiinţarea Muzeului de istorie medicală din Roman şi activitatea ca Preşedinte al Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, fie de păstrarea identităţii cultural-medicale romaşcane prin cărţile sale Paramedicalia şi Istoricul Spitalului Municipal Precista Mare până la bicentenar (1998).

Aspazia Oţel Petrescu – …frumoasa mea Bucovină

Stimată doamnă Mariana Gurza,

Acum, când m-am hotărât să vă scriu este sfârşit de toamnă şi în grădiniţa mea „doamna melopeelor” îşi desfăşoară nostalgica sa romanţă. Îşi aşterne covorul galben-auriu de frunze moarte printre florile înfiorate de suflul rece al acestei dimineţi sticloase, cu un cer încă senin, dar cu geană de nori plumburii spre asfinţit. Copacii aproape goliţi de frunze se leagănă trist în vântul sprinţar; par stindarde zdrenţuite ce se pleacă în calea soarelui, care se mai îndură să salute cu suliţe lungi de lumină trandafirii şi daliile ce se străduiesc cu elan să mai dea „farmec regretelor”.
Părea o zi obişnuită, nu lipsită de farmec, dar o tristeţe surdă punea stăpânire pe sufletul meu – îmi lipsea ceva. Un dor nesfârşit îmi încleştă inima, ziua aceasta semăna cu ceva ce pierdusem definitiv şi iremediabil şi totuşi ceva ce era dorit cu intensitate.

Prin cuvânt, Mariana Gurza însuflețește omul și istoria literară

Întrucât o cunosc bine pe Mariana Gurza, am rămas plăcut impresionată de complexitatea abordării genurilor literare, motiv pentru care am citit această carte cu mult interes. Cu atât mai mult cu cât am aflat că personajul real al cărții în cauză, Vasile Plăvan, este unchiul ei. Dar cine este Vasile Plăvan?

În anul 1936 a apărut la „Tiparul Glasul Bucovinei” cartea intelectualului de marcă Vasile Plăvan, carte intitulată „Boabe de lacrimi”. Lucrare care a relevat personalitatea și talentul unui scriitor de marcă al Bucovinei.

Au trecut 71 de ani fără ca această importantă lucrare a Bucovinei să mai vadă lumina tiparului. Apoi, în 2007, eruditul om de cultură Artur Silvestri, a tipărit ediția a doua a cărții „Boabe de lacrimi” la Editura Carpathia Press.