Mihai Dascălu – Dulcea minciună (anti-omagiu unei Declaraţii)

stefan.cel.mareIn loc de motto: Ce-ai facut cu glia basarabeana cotropita, „eliberatorule”?

Spre marele regret al mancurtilor de toata spuma, Declaratia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova[1] (Nr.148-XII, din 23.06.90, “Vesti” Nr. 8/192, 1990) e patrunsa de o perversa Minciuna; inca din primele randuri. Cine nu crede, sa ia atitudine.

Textul spune: „Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a in cadrul primei sesiuni, apeland la adevar ca toti oamenii sunt egali si au dreptul la viata, libertate si bunastare, intelegand responsabilitatea istorica pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultura si traditii milenare, respectand dreptul la suveranitatea tuturor popoarelor, in scopul instaurarii legii, protectiei legale si stabilitatii sociale, exprimand dorinta poporului, declara solemn: >>>

Vadim Bacinshi: „Situația românilor din sudul Basarabiei este strigătoare la cer”

Romania-MareAgentia de presa Karadeniz-Press a realizat recent un interviu cu ziaristul și scriitorul din regiunea Odessa, Vadim Bacinschi. După ce sudul Basarabiei a rămas timp de câțiva ani fără nicio publicație în limba română, Vadim Bacinschi a decis să înființeze ziarul „Sud-Vest” pe care îl editează în România și îl duce în casele românilor din satele românești din raioanele Ismail, Chilia, Reni, Sarata și Tatarbunar.
K.P.:-Domnule Bacinschi, ce reprezintă publicația „Sud-Vest” pe care o editați pentru românii din regiunea Odesa?
V.B.:-Ziarul „Sud-Vest” este o publicație lunară culturală, social-politică și economică pentru cititorii din sudul Basarabiei. Este o continuare a periodicului „Sud-Vest”, supliment al ziarului național „Concordia” editat la Cernăuți, care nu mai apare din 2009. Noul ziar este editat la Alba Iulia cu ajutorul doamnei Areta Moșu, vicepreședinte ASTRA și președinte al Despărțământului „Mihail Kogălniceanu” Iași. După ce apare în România îl aducem și îl distribuim în casele românilor din satele noastre din Bugeac. „Sud-Vest” mai poate fi considerat un almanah de istorie și cultură. Și astăzi, ca și mai înainte, cred că omul are șansa să evolueze citind despre istorie și cultură. Numai așa omul poate ieși din mentalitatea sovietică și să înțeleagă lucrurile care se întâmplă în jur. În paginile acestui >>>

Mihai Dascălu – Şapte deosebiri dintre slăvitul oras Chişinău şi Târgul Ieşilor

2imagesI. La 27 august 1991 Chisinaul se dezice de Origini

a) Chisinau. Dupa aproape 200 de ani aflare in sclavia slavilor, pasalacul Chisinaului trufas isi schimba numele (23 mai 1991), dar nu si naravul. Lipsit de scrupule, incalca legea umanitatii privind unitatea natiunii si se autoproclama „Statul Republica Moldova”. Nu se intoarce acasa, de unde a fost rapit, ci, incitat fatis de “multi-etnici”, doreste a fi, efectiv, membru al ONU. Siretlicul ajuta ex-sovietica republicuta sa se transforme peste noapte din bastarda a gulagului intr-un “fermecator” statulet cu „antice” traditii.

Abilitatea de a minti e cocotata in capul mesei potentatilor zilei: facand vajnice prezentari “ot Moldova“, habar n-au de sechestrarea ei (vezi: http://www.asm.md; accesat la 24 aprilie 2014). Bine-a zis, cine a zis: ticalosenia catorva este o nenorocire pentru toti. Romantismul framantarilor de fraza “(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” nu reuseste sa acopere excentricitatea vanitosilor “alesi“. Mai degraba, vorbeste de falimentul beizadelelor (impreuna cu taticii mentori), calificand indubitabil biruinta moscalului.

Aranjamentul contemporan int-rus, adunat in rapa din jurul Chisinaului, reitereaza suta la suta fantasmagorica inventie a Uniunii Sovietice despre „doua popoare (doua limbi)” pe malurile Prutului. Multi, prea multi (adica, prostii – vorba boerului Motoc), inhiba minciuna si o promulga nu numai la intalniri protocolare cu om-ologii. Lehamite. Proclamandu-si l’indépendance (27 august 1991), Sovietul Suprem al R.S.S.M. a preluat de facto stafeta mentinerii frontierei artificiale pe Prut, instalate de agresor in a.a.1812 / 1940 / 1944. La randu-i, silind a recunoaste enclava separatista, Romania indeparteaza pe cat poate sclipirea reunirii. >>>

Mihai Dascălu – O lectie de nobleţe pentru Chişinăul separatist şi nu numai

Romania marePeste limita s-a umplut Chisinaul cu venin anti-national. Dovada peremptorie a triumfului rusesc de transformare a teritoriului anexat in a.1812 intr-o ordinara gubernie. Spre marea uimire a tuturor, nu ca rezultat al teroarei coloniale si nici al rezistentei bastinasilor (desi istoria notifica asemenea manifestatii). Explicatia vine de unde nu te astepti – din partea victimei.

Diferentele substantiale dintre partile risipite ale Moldovei – hotarate de suzeran, te afunda intr-o melancolie nesfarsita. Precipitarea ingrata a atmosferei politice chisinauieane demonstreaza, irefutabil, ca acesta devine centrul anti-romanismului contemporan, pe cand Tiraspolul releva o incorigibila repetenta in competitie. A quelles raisons?

Cu Armata a 14-ea rusa in carca, Tiraspolul de azi reflecta tabloul Chisinaului de ieri – intruchiparea falsei „statalitati sotialisti moldovinesti” (de import!) – „suverana, independenta si indivizibila”. Si daca pozitiunea Tiraspolului e clara, prin nenorocul sau, cea a Chisinaului ridica mari semne de nedumerire. Amarnic, chipurile, de „independenta”, fosta colonie sovietica o face pe-a neznaiului, in ruptul capului ne-dorind sa revina la mosia parinteasca. >>>

,,Nu ne uitați!”- Strigătul redactorului-șef al redacției în limba română de la Radio Ucraina Internațional, Vitalie Zâgrea

Vitalie-ZagreaAseară, târziu am aflat de la Vitalie Zâgrea, redactor-șef al redacției în limba română de la Radio Ucraina Internațional, cu sediul la Cernăuți despre secția închisă recent de autoritatile de la Kiev, suspendarea celor două ore şi 25 de minute de emisiuni în limba română.
La întrebarea mea, Vitalie Zâgrea , fiind în spital, cum l-aș putea ajuta, răspunsul a fost emoționant: “NU NE UITAȚI !!!”
Jurnaliștii , Victor Rocea, Ziaristi Online“, deja au luat atitudine.
,,Nu sunteți singuri!”
“Preşedintele Traian Băsescu a declarat sâmbătă, la Sulina, că îi este recunoscător preşedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici, pentru că nu a obstrucţionat dreptul etnicilor români din ţara vecină să înveţe în limba maternă. „Indiferent de opţiunile politice pe care le aveţi în Ucraina, vreau să ştiţi că din punctul meu de vedere, preşedintele Ianukovici a fost un preşedinte care şi-a ţinut cuvântul în ceea ce priveşte neobstrucţionarea dreptului românilor de a învăţa în limba română”, a afirmat Băsescu, discutând cu o profesoară venită din Ucraina la tabăra de la Sulina, pentru tinerii români din afara graniţelor ţării.” (Adevarul, 3 august 2013)

Vitalie Zâgrea, redactor-șef al redacției în limba română de la Radio Ucraina Internațional, cu sediul la Cernăuți, sectie inchisa recent de autoritatile de la Kiev, a suferit ieri un atac cerebral in urma disensiunilor din cadrul postului. O alta jurnalista, Ecaterina Gujuc, a murit subit in luna ianuarie. Redam apelul disperat al colegilor nostri din spatiul istoric si de expresie romanesc si ne alaturam lui: >>>

muzică cu Cătălin Josan

>>>

Ţara Românească a Moldovei – o altă Valahie

MoldovaMarele lingvist de renume mondial, Eugen Coseriu, mentiona intr-un amplu studiu “Latinitatea orientala” referitor la “asa-zisa limba moldoveneasca”:
«Zic «asa-zisa», fiindca o limba moldoveneasca diferita de cea româna, sau chiar si numai de dialectul dacoromân, pur si simplu nu exista; e o himera creata de o anumita politica etnico-culturala straina, fara nici o baza reala».

Savantul aducea cateva teze intru sustinerea afrimatiei sale:
1. Din punct de vedere genealogic, limba vorbita de populatia bastinasa si majoritara dintre Prut si Nistru – si, in parte, si dincolo de Nistru – tine de dialectul dacoromân.
2. Din punct de vedere tipologic, graiul «basarabean» tine de tipul lingvistic romanic in realizarea acestuia si de subtipul dacoromân, cu aceeasi hipertrofie a determinarii si cu aceleasi tendinte.
3. Din punct de vedere «areal», graiul basarabean e cuprins in aria dacoromâna, prezentand aceleasi trasaturi caracteristice, inclusiv influenta maghiara si constituirea limbii comune, si, in pofida influentelor straine, n-a fost atras in alta arie ori subarie lingvistica. Rusificarea sistematica (mult mai intensa sub comunism decat sub tarism) a esuat, in fond, in ceea ce priveste limba ca atare… A fost o rusificare a multor vorbitori, nu propriu zis o rusificare a limbii. >>>

Cicerone Ionițoiu despre identitatea istorică a Basarabiei și Bucovinei

Cicerone Ioanitoiu

Provincii însângerate de  tăvălugul  rusesc (1)

,,Identitatea istorica a Basarabiei si Bucovinei se înscrie într-un ansamblu de date care dovedesc ca fac parte dintr-un tot inse¬parabil, cu un teritoriu bine delimitat pe care s-au plămădit si dezvoltat păstrându-şi limba, credinţa, datinile si obiceiurile, co¬mori spirituale ce au constituit un izvor de energii si valori românesti ce definesc patrimoniul naţional.
Mult am sângerat si grele au fost etapele prin care am stră¬puns vitregia timpurilor datorita aşezării noastre în “calea rautatilor”, la Gurile Dunării.
In 1917, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Wilson, mişcat de drama neamului românesc scrie regelui Ferdinand:
“Suferinţele si persecuţiile la care este supus poporul român provoacă indignarea si compasiunea lumii civilizate.”
Iar primul ministru francez, Alexandru Ribot trimite telegrama: “Franţa saluta naţiunea româna, sora sa curajoasa, care a arătat în mijlocul greutăţilor de acum cele mai eroice virtuţi.”
Omenirea se găsea angajata în vâltoarea unor prefaceri fundamen¬tale de convieţuire internaţionala bazata pe morala si principii sănătoase de drept subliniate de preşedintele Wilson:
“…Nu exista puteri mari si puteri mici. Toate sunt egale si se bucura de aceleaşi drepturi. Daca o naţiune se dezvolta mai mult decât alta, ea are nu numai datoria, ci si privilegiul de a proteja si apară micile puteri,”Moldova >>>

Emilia Ţuţuianu: Dr. Epifanie Cozărescu la centenar

EditorDesigur este o şansă de a fi contemporan şi a cunoaşte personalităţi marcante ale urbei noastre, oameni remarcabili care au avut contribuţii majore în varii domenii pentru istoria comunităţii romaşcane – dar tot atât de fructuoasă poate fi cunoaşterea unei asemenea personalităţi studiind opera sa – văzând rezultatele muncii de o viaţă, cu realizările şi neobosita implicare în viaţa concitadinilor.
L-am cunoscut indirect pe domnul dr. Epifanie Cozărescu – şi acela a fost momentul când, împreună cu membri ai Asociaţiei Pentru Antropologie Urbană, Roman am lucrat la punerea în pagină şi editarea cărţii – O viaţă în slujba semenilor – Doctorul Epifanie Cozărescu, un mănunchi de mărturii, impresii şi gânduri, rememorări de fapte şi amintiri ale celor care au lucrat, au colaborat şi care l-au cunoscut pe distinsul dr. Epifanie Cozărescu. Am descoperit astfel o persoană implicată trup şi suflet în acţiunile care au ţinut, fie de activitatea sa de medic – la Spitalul din Roman, fie de cercetările privind istoria medicinei romaşcane cu înfiinţarea Muzeului de istorie medicală din Roman şi activitatea ca Preşedinte al Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, fie de păstrarea identităţii cultural-medicale romaşcane prin cărţile sale Paramedicalia şi Istoricul Spitalului Municipal Precista Mare până la bicentenar (1998). >>>

A mai cazut o stea – astrul Grebenicov

grebenicov„M-am născut român şi am să mor român, căci naţionalitatea este precum chipul sau încălţările.(…) Chiar dacă o bună parte din viaţa mea am vorbit şi am scris ruseşte, nu mi-am uitat totuşi limba mamei. Şi nu o voi uita şi nu mă voi dezice de ea niciodată. …Nu există naţiune moldovenească şi limbă moldovenească după cum nu există naţiune şi limbă oltenească, bănăţeană, maramureşeană, bucovineană, transnistreană. Există români şi limba română şi punctum, vorba clasicului.Cu această convingere am să intru şi în mormânt” (Eugeniu Grebenicov)

Nu e vorba de astrul Grebenicov, care încă sute de mii de ani va sclipi pe bolta cerească, ci de omul cu nume de astru (vorba distinsului patriot Vasile Puiu) Eugeniu Grebenicov. Ia fost predestinat să facă lucruri mari. Să ne amintim că numele Eugeniu reproduce nume personale greceşti, care la origine sunt compuse din eu „bine” şi gen „a zămisli, a naşte”, semnificaţia iniţială a numelor fiind „de neam bun, nobil”. Prin tot ceea ce a făcut în viaţa sa tumultoasă a demonstrat că şi-a meritat din plin numele primit prin botez în România Mare. Bunul nostru pământean, care a devenit deja o legendă ce înnobilează ştiinţa matematică şi cosmică, într-adevăr pare să fie din neam bun (precum a fost şi Eugeniu Coşeriu şi este Eugeniu Doga!), chiar foarte bun. S-a născut roman şi a murit român cu sufletul dar şi cu actele în regulă, având cetăţenia română solicitată la Moscova. >>>

Mihai Dascălu – Vai de capul nostru, daca o particica a unui stravechi popor…

In loc de motto: Aberatiile „moldoveniste” demonstreaza nu altceva, decat persistenta nihilismului cultural si paranoia ratiunii.”

Romania mare***

Vai de capul nostru, daca o particica a unui stravechi popor a fost constransa sa-si instituie sarbatoare din dreptul de a se exprima pre limba sa. Dupa care treaba, in loc sa-si intregeasca neamul, chisinauienii fac haz de necaz cu „stringente” novatii de genul „linghii de stat / Teara Maldovei / doua state romanesti“ etc. Vorba poetului: vai de cea populatie, sireaca, ce-inapoi tot da ca racul.

Amar de asa viata si atunci, cand denumirea limbii se constata nu pe criterii stiintifice, ci prin decizie de judecata. Numai in slavitul oras Chisinau se putea produce – si s-a produs ! – minunea. Universul intreg nu cunoaste asemenea ciudatenii strambe. Cat n-ar parea de incredibil, dar demersul loveste, in primul rand, in „fratele mai mare”. Ori, nici sa-ti inchipui o proba mai concludenta – la superlativ – a tiraniei si despotismului suzeranului contemporan, ce poate servi ca temei de atac in Curtea Internationala de Justitie. Relevand nivelul regresiei libertatilor si drepturilor omului in teritoriile controlate, pe ne-vrute, „slugile boborului” il scot in pragina pe „eliberator”. Vae victis. Clarificarea judiciara, chipurile, definitiva, in subiectul scornit al Republicii Moldova (vezi bine, nu economia e capul de afis), te lasa perplex. Triumful trambitat de unii aduce, mai de graba, a rusine nationala. Iar aberatiile „moldoveniste” demonstreaza nu altceva, decat persistenta nihilismului cultural si paranoia ratiunii. >>>

Ion Cârnu – in memoriam

carnuÎn aceste zile, poetul Ion Cârnu, unul dintre membrii de seamă ai Reprezentanţei Neamţ a Uniunii Scriitorilor, ar fi împlinit 66 de ani.

Născut la 19 decembrie 1947, în satul Borniş, comuna Dragomireşti, Ion Cârnu face şcoala primară în satul său natal, după care se pregăteşte în meseria de operator chimist la Grupul şcolar de chimie Piatra Neamţ. Legat de satul Borniş, aici a trăit şi a creat literatură pentru copii Elena Iuraşcu, soţia unui verişor matern al lui Eminescu, astfel că o parte din documentele din arhiva acestei familii de boieri moldoveni şi interpretări ale acestora a publicat poetul Ion Cârnu, în multe reviste literare din ţară, precum ”Clopotul” din Botoşani, ”Astra” de la Braşov, ”Petrodava” din Piatra Neamţ şi în ziarele locale. A urmat şi cursurile liceului teoretic „Calistrat Hogaş” din Piatra Neamţ şi a lucrat ca operator chimist la Săvineşti până la desfiinţarea uzinei. Talent înnăscut, Ion Cârnu s-a afirmat de tânăr în poezie, scrierile sale fiind găzduite de presa >>>

Dr. Vasile Ursachi: Cetatea nouă a Romanului – o mare şansă pentru romaşcani

ursachi-vasileÎn vederea punerii în valoare a celui mai important monument de arhitectură militară din perioada marelui muşatin Ştefan cel Mare, Cetatea Nouă a Romanului, existentă pe raza municipiului nostru, se impune lansarea unui program complex de valorificare turistică, în beneficiul populaţiei din această zonă, precum şi a numeroşilor turişti români şi străini, care ar putea să fie atraşi de acest interesant obiectiv. Totodată, zona de confluenţă a Moldovei cu Siretul, ar putea interesa şi un mare număr de investitori, legaţi de municipiul Roman şi de legendele, care, de cele mai multe ori, începeau cu cetatea lui Ştefan cel Mare şi tunelul de legătură cu Episcopia Romanului. Folosind această legendă, care a încântat copilăria tuturor romaşcanilor şi punând în valoare ceea ce ştiinţa arheologică a demonstrat, ne putem gândi la realizarea celui mai impunător obiectiv turistic din Roman, care să revigoreze, în mare măsură, viaţa oraşului şi locuitorilor lui.

        Pentru început se impune obţinerea transferului de teren pe care se află cetatea, de la comuna Gâdinţi la municipiul Roman, intabularea lui şi realizarea unui studiu de fezabilitate, în suprafaţă de câteva hectare, cu acces la drumul Gâdinţi – Ion Creangă şi râul Siret, după care este necesar să se alcătuiască un plan complex de valorificare a acestei zone, în strânsă legătură cu oraşul nostru. Toate acestea printr-o campanie de sensibilizare, atât a persoanelor particulare, cât şi a investitorilor şi instituţiilor de stat. >>>

Istoricul şi teologul Scarlat Porcescu

scarlat.porcescu1911-1991La 10 decembrie 1911 s-a născut Scarlat Porcescu, la Porceşti, azi Moldoveni, Neamţ (d. 3.12.1991, Iaşi). Studii: Seminarul „Sfântul Gheorghe” (1923-1931), Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1931-1935), Institutul Pedagogic Iaşi (1936), Facultatea de Litere şi filozofie Iaşi (1943-1947). Pedagog la Seminarul din Roman (1933-1939), hirotonit preot la Catedrala Episcopală din Roman (1939), profesor la Şcoala Normală de Băieţi din Focşani (1939-1941), la Seminarul din Roman (1941-1943; 1945-1947), la Seminarul „Veniamin Costache” din Iaşi (1947-1948), la Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti a Arhiepiscopiei Iaşilor (1948-1952), consilier administrativ-cultural (1952-1969) şi vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor 81969-1977), redactor al Revistei „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” (1954-1977). Opera: În volum: „Episcopia Romanului în secolul XV. întemeiere şi organizare”, B., 1941; „Biserica >>>

Sergiu Găbureac: La un semn deschisă-i calea – noua tabletă de weekend

Despre Basarabia am auzit de când eram de-o şchioapă. Tatăl, meu, preotul Dumitru, a fost misionar în Transnistria. Fapt pe care l-am aflat mult mai târziu. Îmi spunea, din când în când, câte ceva despre acei oameni care trăiau peste Prut şi care erau fraţii noştri. În mare parte. La fel vorbea şi despre Cernăuţi, unde terminase facultatea şi, de fapt, de unde se trăgea, neamurile fiind la vreo 14 km. La Mămăieşti. De Jos sau de Sus. A trecut în eternitate cu speranţa reunirii neamului românesc despărţit ca urmare a infamului pact Ribbentrop-Molotov şi a unor greşeli ale guvernanţilor vremii! Oficializat, apoi la Yalta. Tema a fost fluturată, de vreo câteva ori, şi pe timpul dictaturii comuniste.

>>>

Mihai Dascălu: Exercitiul ratat al bravilor „statalişti” moldo-ivani

Basarabia-Pământ-RomânescDedic modesta lucrare „clasei muncitoare” din slavitul oras Chişinău, care “descopera” Europa, devansand realizarile geografice ale marilor exploratori Fernando Magellan, Vasco da Gama – conte de Vidigueira, Cristofor Columb, chiar a cucoanei Chirita ot Barzoeni; ba mai fac si o “enorma” jertfa de sine prin elucubratiile cu respectivul vector in dezvoltarea „terii”. MD
***
Cand a facut lumea, Dumnezeu consacra poporului moldovean, Ţara Moldovei.
Harul Lui si slava Lui sunt insa ignorate brutal de nedemnii urmasi ai moldovlahilor, care la anul 2000 d. Hr. nu inteleg sa onoreze sfanta lucrare si sa lupte pentru integralitatea Patriei incredintate.
Asemenea, cum arata scriptura ca El „A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.” ( Ioan. 1.11), tot asa, Dumnezeu ne-a juruit Moldova, si noi nu o primim, declarandu-ne multumiti cu faramitura scapata de agresor printre degete.

>>>

Părintele Iustin Pârvu: „Trădările intelectualilor duc la prăbuşirea noastră”

Iustin Parvu16 ani grei de încarcerare ca deţinut politic în puşcăriile comuniste l-au apropiat pe Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României încă în viaţă, de tot ce poate fi numit sacrificiu, nevoinţă pentru credinţă, neam şi pentru aproapele. Imediat după 1989, pe locul unui străvechi schit de pe vremea lui Petru Rareş, din inima munţilor împăduriţi ai Neamţului, el a înfiinţat Mănăstirea „Petru Voda”, înspre care „curge” întreaga românitate – de la mic la mare.

După ce ne-am închinat la moaştele unor mucenici din perioada comunistă, adăpostite cu grijă de părintele Iustin în bisericuţa schitului de maici, ne-am amintit cutremuraţi de un alt erou devotat neamului şi Bisericii Ortodoxe – Gheorghe Calciu Dumitreasa, care odihneşte tot acolo. Apoi, stareţul de la Petru Vodă” a oferit un interviu în exclusivitate pentru JURNAL.

– Prea Cuvioase părinte Iustin Pârvu, aţi fost foarte îndrăgit de basarabeni, mai ales imediat după istoricul 7 aprilie 2009, când aţi adresat un mesaj lui Traian Băsescu, în legătură cu drama basarabenilor. Aţi cerut atunci preşedintelui să ne sprijine şi să se „împotrivească fiarei comuniste”. Cum apreciaţi evoluţia lucrurilor? Transformările ulterioare din RM au fost pe măsura aşteptărilor Dvs.?

>>>

Gheorghe Pârlea: 1 Decembrie – 95 de ani de la Marea Reîntregire a Neamului

Basarabia-Pământ-RomânescLa 95 de ani de la Marea Reîntregire a Neamului,
dedic (sfios) obolul meu de dor fraţilor români de dincolo de nedreptul hotar ce ne sfâşie Vatra strămoşească.

Ecou de Dor

Mă mistuie un dor de Mamă,
Deşi-s mereu în poala ei,
Mă mistuie un dor de Mamă…
Mi-i oare dorul cu temei?
*
Mă mistuie un dor de Casă,
Deşi-s mereu pe prispa ei,
Mă mistuie un dor de Casă…
Mi-i oare dorul cu temei?

>>>

Mihai Dascălu / Chişinău: „Melidonium” – model al demnităţii patriotice

Romania mareFelicitari colectivului Redactiei pentru munca si abnegatie.
In lumea asta noua, dar plina de reprosuri, calitatea de a fi competitivi nu e ultimul din semnele ce va caracterizeaza.
Dintr-un anumit unghi de vedere, efortul Revistei Dumneavoastra aseamana uluitor chinurilor anticului Tantal, caci va vad antrenati in vesnica cautare a izbavirii de pedeapsa pacatosilor. Mai ales acum, cand „Maldova intreaga” s-a inghemuit intr-o suburbie a slavitului oras Chisinau. Chit, ca acesta s-a si auto-intitulat ditamai „capitala” a Vlaquia Minor, uitand „cavalereste” ca e pe deplin responsabil de promulgarea separatismului, dezintegrarea Basarabiei, iar sorgintea sa „statala” e de un rosu artificial, la infinit.
E clar ca urmeaza sa fiu succint, dar durere e prea mare, ca sa n-o insir. Hai ca si dincolo de Prut naratiunea emana o nuanta mai mult decat rozovioara.

>>>

Aspazia Oţel Petrescu – …frumoasa mea Bucovină

Basarabia-Pământ-RomânescStimată doamnă Mariana Gurza,

Acum, când m-am hotărât să vă scriu este sfârşit de toamnă şi în grădiniţa mea „doamna melopeelor” îşi desfăşoară nostalgica sa romanţă. Îşi aşterne covorul galben-auriu de frunze moarte printre florile înfiorate de suflul rece al acestei dimineţi sticloase, cu un cer încă senin, dar cu geană de nori plumburii spre asfinţit. Copacii aproape goliţi de frunze se leagănă trist în vântul sprinţar; par stindarde zdrenţuite ce se pleacă în calea soarelui, care se mai îndură să salute cu suliţe lungi de lumină trandafirii şi daliile ce se străduiesc cu elan să mai dea „farmec regretelor”.
Părea o zi obişnuită, nu lipsită de farmec, dar o tristeţe surdă punea stăpânire pe sufletul meu – îmi lipsea ceva. Un dor nesfârşit îmi încleştă inima, ziua aceasta semăna cu ceva ce pierdusem definitiv şi iremediabil şi totuşi ceva ce era dorit cu intensitate. >>>

Film de prezentare a municipiului Roman

Mihai Dascălu – Independenţa, ce nu ne aparţine

unire_basarabia_romania„Desteapta-te pamant roman si biruieste-ti durerea. E vremea sa iesi din amortire, semintie a domnitorilor lumii. Astepti oare, spre a invia, ca stramosii sa se scoale din morminte? Ei s-au sculat, dar tu nu i-ai vazut, ei au grait, dar tu nu i-ai auzit. Cauta si asculta: cu cat mai mult pleci capul, cu atata cei nelegiuiti isi bat joc de tine si sug sangele tau. Dar ziua dreptatii se apropie.” Aleco Russo / Cantarea Romaniei
                                                                       ***
Rusinoasa prabusire a Uniunii Sovietice a facut ca fostele republici-„surori” sa purceada in graba la declararea independentei – dovada peremptorie a subrezeniei mult-trambitatei „prietenii” a popoarelor, adunate violent sub steag rosu. De altfel, un proces obisnuit la distramarea oricarui imperiu totalitar si valid -absolutamente- tarilor care au fost, pana la caderea in captivitate, subiecte ale dreptului international. Nu si pentru rupturi din patrimoniul unui stat, fragmente, care dupa eliberare, in mod normal, revin la starea initiala, adica se reintegreaza cu Patria. Tot asa, cum la eliminarea manifestarii prejudiciabile, copilul rapit de raufacatori, inevitabil, se intoarce acasa. Cei cu 7 ani de acasa pot observa reiterarea axiomei in intreaga lume animala. >>>

remember Emil Loteanu

Emil LoteanuEmil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie 1936, în satul Clocușna din raionul Ocnița (pe atunci în România, astăzi în Republica Moldova). A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București.
A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic „Viața învinge”. A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins. >>>

Ilustrul ierarh Veniamin Costachi – ctitor în învăţământul românesc

Mitropolit Veniamin Costachi, caimacam al Moldovei

Anul acesta (2013) se împlinesc 210 ani de când distinsul ierarh cărturar Veniamin Costachi a părăsit scaunul de episcop al Romanului, pentru a deveni mitropolit al Moldovei. Fost episcop al Huşilor (1792 – 1796), apoi episcop de Roman timp de 7 ani (1796 – 1803), Veniamin Costachi a devenit mitropolit al Moldovei, cu două scurte întreruperi, până în anul 1842.

Ocupând jumătate de secol din viaţa eclesiastică şi culturală a Moldovei, într-o epocă de răspântie, Veniamin Costachi continuă să constituie un punct nodal al istoriei naţionale si un centru de referinţă pentru cercetările istoricilor noştri. Cărturar distins, conducător spiritual, ctitor si îndrumător al şcolilor naţionale, el a desfăşurat totodată si o amplă activitate pe tărâm social. >>>

PS loachim Băcăuanul: Imn-acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva – ,,Bucură-te Parascheva, Sfântă mult folositoare!”

paraschevaAAAUn imn-acatist ce se adaugă formelor liturgice existente în cultul Cuvioasei Parascheva*

În raport cu sfinţii, oamenii rămân într-o perpetuă comuniune de iubire şi adâncă recunoştinţă pentru atitudinea mijlocitoare pe care aceştia o au în iconomia mântuirii. Sfânta Parascheva este una dintre cele mai iubite sfinte mijlocitoare pentru noi, creştinii din Moldova, având în vedere ajutorul pe care timp de patru secole ni l-a oferit, astfel încât ea a ajuns să fie supranumită „ocrotitoarea Moldovei“. Sfinţii sunt roadele Duhului Sfânt, căci ei au fost şi sunt mediul transparent prin care Dumnezeu Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt a luminat în istoria acestei lumi cunoştinţa adevărului. Ei reprezintă omul transfigurat pentru că au rămas într-o continuă legătură cu izvorul sfinţeniei, în ei locuind Hristos euharistie Care i-a încorporat Trupului ecleziastic. Prin viaţa lor liberă faţă de patimi au definit calea desăvârşirii umane experiind teandric drumul de la chip la asemănarea cu Dumnezeu. În ei a luat chip Dumnezeu. >>>

Cucuteni, civilizaţia care a inventat oraşul

Aşezat la 8 kilometri de drumul ce duce de la Târgu Frumos spre Hârlău, sătucul care a „întors pe dos“ istoria românilor e singur acum, uitat de oameni şi lipsit de agitaţie. Însă cu 123 de ani în urmă, Hubert Schmidt, cercetătorul care descoperise şi Cetatea Troiei, a scos la lumină civilizaţia cucuteniană, redând istoriei noastre sensurile iniţiale. „Neamţul“, cum i-au spus sătenii, a fost cel dintâi care a rostit numele aşezării moldave peste hotarele ţării. Iar ţăranii din Cucuteni nu l-au uitat nici acum.

Pe Dealul Pietrărie, la ieşirea din comuna cea mai mică a Iaşului, istoria a încremenit, ca şi timpul, ca şi firea locului. Cu excepţia clădirii muzeului, cu vârf ţuguiat a semeţie, semănând mai degrabă cu un OZN, nimic nu pare să se fi schimbat în 5000 de ani, cât au trecut de la începuturi. De pe versantul care a ajuns pe buzele savanţilor de renume de pe întreg mapamondul, făcând roată cu privirea, ai sentimentul unei călătorii în timp. Primul punct pe care coboară neînţeles de repede privirea e Dealul Cetăţuia, de dincolo de satul Băiceni, acolo unde primele cioburi de vase pictate aveau să scoată la iveală civilizaţia centrală a bătrânei Europe. >>>

Alin Cucuruzan – „Versuri eftine şi bune”

Glasul Tău, Ioane

Mi-e greu de glasul tău, Ioane.
Căci glasul tău e plâns de ţară.
Mi-e Dunărea puţină şi murdară.
Mi-i strâmtă ţara şi mă doare.

Mi-s ochii stinşi de plâns şi jeluire.
Mă înec c-un dumicat de pâne-amară.
Şi-ndur ocările. A câta oară?
Şi-un clopot prinde glas de tânguire.

Citeşte, Ioane, din Pravila Sfântă,
O rugă spre Tatăl cu toţi să-nălţăm.
Ascultă-ne, Doamne. Genunchii plecăm
Şi pavăză ţinem o cruce la grindă. >>>

Mariana Cristescu – Uităm prea repede! Şi… cine uită nu merită!

Romania mare„Dragi fraţi români, pentru mine deja sunt mai dulci gloanţele ruseşti decât palmele trase în obrazul nostru din partea fraţilor români.” (Leonida Lari)

Sâmbăta trecută ar fi împlinit 64 de ani. Născută la 26 octombrie 1949, la Bursuceni, aproape de Bălţi (Republica Moldova), Leonida Lari-Iorga, cea mai puternică poetă a Basarabiei contemporane, splendidă militantă pentru reunirea românilor de pe cele două maluri ale Prutului, om politic de impresionantă efervescenţă, s-a înălţat la ceruri, după o crâncenă şi îndelungată luptă cu un cancer nemilos, la 11 decembrie 2011, în Chişinăul pe care nu reuşise să-l aducă „peţitor” doritei Românii Mari.
Nu mai vorbim aproape de loc (nici) despre ea, cea care se împotrivise tancurilor rusofone cu firavul trup, care ne încălzea inimile cu versuri memorabile, demne de marile biblioteci ale lumii. Era membră a Uniunii Scriitorilor din România, iar Academia Română i-a conferit Premiul pentru poezie „Mihai Eminescu”. Era Cavaler al Ordinului Republicii Moldova şi…Cetăţean de onoare al oraşului Bacău! >>>

Mariana Cristescu – „Acelaşi sânge, aceeaşi ţară”…

Basarabia-Pământ-Românesc„Unire!”, „Basarabia e România!”, „Acelaşi sânge, aceeaşi ţară, români am fost cu toţii odinioară!”, „România!”, „Vrem Unirea”, „Sângele apă nu se face. Unire!”, „Chişinău şi Bucureşti, două inimi româneşti”, „Doar o ţară am, pe care o iubesc, Basarabia, pământ românesc”, „Vrem frăţie, prin unire, pe vecie”.
Duminică, 20 octombrie 2013, mii de glasuri au scandat aceste lozinci la Bucureşti, chemând acasă Basarabia. Mii de români, de dincoace şi de dincolo de Prut, cu steaguri şi fulare tricolore la gât, cu tricouri pe care scria „Basarabia e România”, au cerut, în stradă, ca Unirea cu Republica Moldova să devină prioritate naţională.
Un imens drapel tricolor de 1.200 de metri pătraţi, cusut şi adus de basarabeni de la Chişinău, a fost purtat pe braţe de manifestanţi, din faţa Guvernului României până la Palatul Parlamentului. Între aceştia, membri ai Platformei Civice „Acţiunea 2012”, în frunte cu preşedinta-deputată Vitalia Pavlicenco, principalul organizator al marşului, şi Mircea Druc – ex-premier al Republicii Moldova. >>>

Romanul în documente

r10Documentele de arhivă nemţene cuprind numeroase informaţii referitoare la vechiul oraş moldovenesc, azi municipiul de la confluenţa Moldovei cu Siretul, atestat documentar de la 30 martie 1392.
Roman a dat denumirea primului ţinut atestat documentar în Moldova și mai apoi judeţului Roman, desfiinţat abuziv în anul 1950. Oraşul a fost fondat de Roman Vodă şi apare pomenit documentar pentru prima dată în actul din 30 martie 1392, care se termină cu următoarele cuvinte:
”scrisus-a […] la Cetatea noastră a lui Roman Voievod”. Prin hrisov, Roman Vodă dăruieşte lui Ionaş Viteazul trei sate de pe Siret, și anume ”…Ciorsăceuţi, Vladimirăuţi și Bucurăuţi”.
Aşa cum aflăm din documentele păstrate la Filialele Arhivelor Statului Judeţul Neamţ, aşezarea avea un vornic, care făcea parte din sfatul domnesc, iar domnia acorda o atenţie deosebită bisericii de aici, prin daniile făcute, ridicând-o la grad de episcopie. Toate acestea vor creşte importanţa politică şi economia localităţii. Tratatul comercial din 8 octombrie 1408 va contribui la dezvoltarea târgului, mai ales că domnul îi acordă și dreptul de sigiliu. >>>

„Basarabenii sunt mult mai sufletişti, pentru că ei au suferit mult mai mult decât noi” – convorbire cu doctorul şi scriitorul Virgil Răzeşu

Virgil Razesu - Ura si invidiaDomnule doctor, am aflat din presa basarabeană, Biblioteca Municipală „B. P. Haşdeu” din Chişinău a găzduit o întâlnire al cărui protagonist aţi fost. Despre ce e vorba?
– Uniunea Scriitorilor şi Asociaţia Chirurgilor din Moldova „Nicolae Anestiadi” au organizat „O întâlnire cu cartea şi cu medicul-scriitor Virgil Răzeşu din Piatra Neamţ, România”. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi de primă mărime ale Ba­­sa­rabiei. În afara confraţilor mei, Gh. Ghidirim, Eugen Maloman, Romeo Scerbina, Gh. Rojnoveanu şi alţii, pe care îi cunoşteam din întâlnirile noastre de specialitate, am avut marea satisfacţie de a intra în dialog direct cu Vlad Pohilă, critic de artă, moderatorul întâlnirii şi, mai ales, cu cunoscutul scriitor Nicolae Dabija, cu Ion Ungureanu, omul de teatru şi fostul ministru al culturii, cu compozitorul Constantin Rusnac şi cu mulţi alţii. >>>

Mircea Druc: În loc de prolog – Gâşte sălbatice

MirceaDruc„Gâşte sălbatice” – este prologul unei lucrări, pe care sper s-o definitivez în curând, cu titlul „EI şi NOI”. Cartea prezintă adevăruri trăite de generaţia mea de români din teritoriile răpite de fosta Uniune Sovietică.

„Naţionalismul din mine este într-atât de natural, încât internaţionaliştii de orice speţă nu vor reuşi să-l extirpe niciodată”. Dmitrii Ivanovici Mendeleev

Noi, românii basarabeni, nord-bucovineni şi herţeni, eram sortiţi să trecem prin malaxorul Internaţionalei comuniste. Între 1940-1951, am suferit o deznaţionalizare brutală, agresivă. Şi, din 1951 până în prezent, trăim un alt proces de deznaţionalizare. Eu îl numesc „anihilarea silenţioasă”. Un milion de oameni! Primul exod din cele 11 judeţe şi Ţinutul Herţa, răpite de Imperiul Sovietic. Transnistria – un caz aparte de anihilare brutală şi silenţioasă a românilor înstrăinaţi. >>>

Sfânta Parascheva

Sf. Cuvioasa ParaschevaSfanta Parascheva este sarbatorita pe 14 octombrie. S-a nascut la inceputul secolului al XI-lea, in satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din parinti bogati si binecredinciosi. La varsta de zece ani, auzind in biserica cuvintele: „Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), raspunde imediat strigatului dumnezeiesc: isi schimba hainele cu imbracamintea unui cersetor.

Decide sa-si paraseasca parintii pentru Hristos, inainte de a implini douazeci de ani. Ajunge la Constantinopol, unde se bucura de invatatura unor calugari cu viata duhovniceasca placuta Domnului. La sfatul acestora, merge la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde se va nevoi cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului. >>>

Târgul de carte LIBRIS

Cea de a III-a zi a Târgului de carte „Libris” este cea mai încărcată în lansări de carte, fiind prezente nu mai puţin de 7 edituri importante din ţară dar şi din judeţ.

  •  În debutul programului de astăzi, de la ora 10, Editura „Răzeşu” din Piatra Neamţ îşi va lansa ultimele sale apariţii editoriale.
  •  De la ora 10,30, Editurii „Muşatinia” din Roman îi este alocată o oră, timp în care vor fi prezentate volumele: „Portrete printre rame” şi „Mecena medic misionar Teodorescu”, de Gheorghe A. M. Ciobanu, în prezentarea autorului; albumul „Încheierea cronologiei picturii moldoveneşti secolului XV-XVI, cu datarea ansamblurilor de la Părhăuţi şi Arbure”, de Sorin Ulea – prezintă directorul editurii Emilia Ţuţuianu şi coordonator ing. Dorin Dospinescu.DSC_4218
  •   >>>

Poetul Vasile Tărâţeanu, de la Cernăuţi: ,,Trebuie făcute multe pentru a salva limba română de la primejdia care o paşte”

Vasile TarateanuCel mai important scriitor de limbă română din Ucraina, Vasile Tărâţeanu împlineşte 68 de ani (născut la 27 septembrie 1945 în Sinăuţii de jos, regiunea Cernăuţi). Este autor a peste 20 de volume de versuri şi deţinător a trei premii importante acordate de colegii din România. Fiind recunoscut ca unul dintre cei mai împătimiţi apărători ai limbii române acolo, în Ucraina, după ce i-am transmis un călduros La mulţi ani!, l-am rugat să ne vorbescă despre starea limbii române de dincolo de Tisa. >>>

Mihai Dascălu – Ţara Moldovei în faţa Adevărului

Moldova”Nihil possumus contra veritatem”
(Nimic nu poti face contra adevarului)
***
Daca este adevarat ca la 16 (28) mai, anul 1812, Rusia Tarista a sfasiat Tara Moldovei in doua, atunci –
– jumatatile nu pot fi decat identice;
– Interfluviul Nistru – Prut este tot atat de roman, precum e spatiul dintre Prut-Carpati;
– supozitiile ”stiintifice” ale sovieticilor despre sterila controversa moldoveni – romani sunt totalmente mincinoase;
– niciodată în istorie Basarabia nu a fost o entitate teritoriala;
– statalitatea moldoveneasca are o singura continuitate, cea a Principatului Moldova, si nu poate fi combatuta de ”statalitatea socialista moldoveneasca“, instrument veritabil in expansia revolutiei permanente; >>>

Alexei Mateevici – ,,Limba noastră”

Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste. >>>

Inedit! 23 august 1944

b_300_472_16777215_0___images_stories_istorie_23.8.44Încet, dar sigur, adevărul iese la iveală. „Dumnezeu nu bate cu parul!”

Cu ani în urmă, un fost ofiţer a predat lui Nicolae Ceauşescu agenda lui Carol al II-lea – ţinută în secret decenii la rând – în paginile căreia Mareşalul Ion Antonescu şi-a consemnat impresiile fierbinţi ale orelor petrecute în camera-seif, unde fusese închis de regele Mihai. Preşedintele de atunci al României nu a distrus-o. A dat ordin să fie păstrată pentru posteritate. Prin amabilitatea regretatului profesor Gheorghe Buzatu a portalului Ziariştii online şi a revistei ART-EMIS, conţinutul însemnărilor Mareşalului au fost accesibile publicului larg. Astăzi, vă prezentăm un document inedit despre Marea Trădare Naţională de la 23 august 1944. Devin vizibile apucăturile de maidan şi ambiţiile nefaste ale unui rege infantil şi lipsit de demnitate. Vă reamintim că – excluzând longeviva relicvă regală, TOŢI ceilalţi participanţi şi/sau implicaţi în complotul de la 23 august 1944 au trecut în altă lume în împrejurări tragice, neclare, ori şi-au găsit sfârşitul în temniţele unde au fost trimişi şi schingiuiţi de către slugile alogene ale sovietelor. Redacţia mulţumeşte cercetătorului Mircea Vâlcu-Mehedinţi pentru punerea la dispoziţie a acestui text inedit – parţial reprodus după înregistrarea pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944 în Salonul Galben de la Palatul Regal. Documentul va fi prezentat şi în volumul „Istoria comunismului din România. Origini. Activitate”, vol. I (în lucru) – al cărei autor este domnul Mircea Vâlcu-Mehedinţi. >>>

Mariana Cristescu – „Cereţi Unirea, şi o veţi avea! Dar cereţi-o!”

600px-flag_of_romania-svgÎn perioada 12-16 august s-a desfăşurat, la Izvoru Mureşului, în judeţul Harghita, a Xl-a ediţie a Universităţii de Vară. Organizată de Centrul Cultural Topliţa, în parteneriat cu Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni (Bucureşti), Centrul European de Studii Covasna-Harghita (Sf. Gheorghe), cu sprijinul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni şi al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, sub genericul „ROMÂNIA ŞI ROMÂNII DE LA FRONTIERA UNIUNII EUROPENE şi NATO, ediţia 2013 a luat în discuţie, ca în fiecare an, realităţi dureroase, dramatice din comunităţile româneşti, adesea evitate sau în mod deliberat neabordate de cea mai mare parte a presei româneşti: • Drepturile minorităţilor din România vs. Drepturile minorităţilor româneşti din jurul frontierelor şi din Balcani; Cine este discriminat? • >>>

Interviu cu Eugen Doga

descc483rcareEugen Doga ne-a vorbit despre spectacolul pe care-l pregăteşte pentru Ziua Limbii Române, noua sa lucrare despre dragostea dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle şi motivele pentru care a ales să-şi înregistreze lucrările departe de Moldova.

„Adevărul“: Maestre, ce ne veţi cânta de Ziua Limbii Române?
Eugen Doga: Săptămâna aceasta facem repetiţii pentru concertul de Ziua Limbii Române, care va avea loc în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Din păcate, mulţi solişti şi instrumentişti pe care i-aş dori în acest spectacol sunt plecaţi peste hotare. Voi cânta ceva la pian sau la muzicuţă. Va evolua şi orchestra „Lăutarii“. Vor mai fi naistul Vasile Iovu, baritonul Andrei Jilihovschi şi soprana Olga Busuioc. Ulterior, am să plec la tratament în Cehia, revin la Chişinău, iar apoi merg la Moscova şi la Sankt Petersburg pentru nişte concerte.
Ce surprize ne pregătiţi în aria „Dialogurile dragostei“, pe care o imprimaţi aici, la Chişinău?
Vreau să prezint această lucrare pe 15 ianuarie, de ziua lui Mihai Eminescu. Ce va fi? Am pornit de la ideea de a face o operă, dar nu e. Va fi un spectacol muzical. S-au spus multe despre Veronica Micle, inclusiv faptul că a fost o curvă. Dar în afară de ea, n-am auzit de vreo altă femeie uşoară care să fi scris versuri atât de frumoase. Nu se ştie dacă Eminescu ar fi fost cel pe care-l cunoaştem astăzi fără acest drac care-i strica viaţa, dar care, de fapt, îl îmbia la creaţie. E greu să găseşti în toată opera lui Eminescu un loc unde nu-i fie şi o adiere din această imagine a Veronicăi Micle. >>>

Mariana Cristescu – „Auzit-aţi de-un Mihai?” – Se închide cercul sau se deschide spirala?

statuie Mihai ViteayulMotto: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoţ lumii la vedere felul neamului…” (Miron Costin, „care am fost mare logofăt în Moldova”)

În urmă cu 37 de ani, tânăr redactor muzical ajuns (prin repartiţie guvernamentală, datorită mediei „astronomice” de absolvire a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”) la Radio Bucureşti, în trupa de elită a regretatului Iosif Sava, părăseam Capitala natală, apartamentul nou-nouţ (cu trei camere) proprietate personală şi o poziţie socială de invidiat, pentru a mă transfera la Radio Târgu-Mureş, oraş care m-a primit cu chiu cu vai, abia după … intervenţii, fiind „închis” la vremea aceea, depunctată salarial (studioul teritorial nu era „instituţie de gradul zero”!), înghesuindu-ne, tânără familie cu doi copii şi bani puţini, în locuinţe improprii. „Îmi luase Dumnezeu minţile”, abandonând Bucureştiul – îmi reproşau cunoscuţii şi, pe parcurs, ajunsesem să cred chiar şi eu. Aterizasem într-un mediu ostil de la început, „covorul roşu”, nederulat la sosirea mea, rămăsese în debara, în grija moliilor, aveam de învins temeri şi prejudecăţi. Am luat totul de la capăt, nu o dată, şi nu a fost tocmai uşor. Dar eu sunt o persoană tenace, deşi cred în destin. Şi cred că destinul, chiar dacă nu poate fi schimbat în totalitate, suportă ajustrări, pe ici-colo, dacă omul nu aşteaptă ca Dumnezeu „să-i vâre şi în traistă”. De altfel, până şi Antichitatea romană recunoştea că… „Audaces Fortuna juvat” (Norocul îi ajută pe îndrăzneţi). >>>

Mariana Cristescu – «Dumnezeu a vrut ca, odată cu capul, să fie cinstit şi trupul Sfântului Voievod, nedescoperit încă la acea dată»…

Mihai Viteazul, Voivode of Wallachia, Transylv...

Motto: „Iată că s-au descoperit acum, într-un sat din Teleorman, aceste oseminte, fără cap, galbene şi frumos mirositoare. Nu ştim dacă sunt ale lui Mihai Viteazul, dar sunt câteva argumente ce ar demonstra că ar fi cu adevărat ale domnitorului..” (Părintele Iustin Pârvu, 25 noiembrie 2011).

Târgu-Mureş, secolul al XVI-lea. În anul 1595, Mihai Viteazul obţine două victorii importante împotriva Imperiului Otoman, la Călugăreni şi la Giurgiu, care vor determina încheierea unei păci favorabile Ţării Româneşti şi vor asigura o anumită stabilitate în zonă, ce îi permite voievodului punerea în aplicare a măreţului plan de a cuceri Transilvania şi Moldova şi de a înfăptui unirea tuturor teritoriilor locuite de populaţie de origine română. În anul 1599, în bătălia împotriva principelui transilvănean Andrei Báthory, găseşte sprijin şi în rândul iobagilor secui din zona Mureşului, care îşi revendicau dreptul la dezrobire promis de principele Transilvaniei. După victoria de aici şi intrarea triumfală în Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599, Târgu-Mureşul va fi printre primele oraşe care recunoaşte stăpânirea lui Mihai Viteazul. Drept urmare, acesta îl va lua sub protecţia sa şi va acorda libertate iobagilor secui: «Am luat sub ocrotirea noastră pe locuitorii din Târgu-Mureş – se arată într-un document emis de domnitor, la Alba-Iulia, 3 noiembrie 1599 – fiindcă le cunoaştem credinţa arătată faţă de noi.» >>>

Nicolae Dabija: ,,E necesar să ne asumăm fiecare dintre noi, nationalitatea română. Ca moldoveni, suntem ai nimănui”.

Nicolae DabijaNu se poate să stea în aceeaşi cuşcă lupul şi mielul, şi lupul să nu fie ofensat de miel…
Nu se poate ca Federaţia Rusă să ne fi deportat părinţii, să ne fi rupt ţara în două, apoi în trei, să ne fi smuls limba din gură, să ne fi dat jos crucile de pe biserici, să ne fi ucis intelectualii, să ne fi mutilat istoria, şi să nu se simtă ofensată de noi toţi încă pentru o mie de ani înainte.
După ce a pus gheara pe Transnistria, ea se consideră jignită prin faptul că lui Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Popa, Ştefan Urâtu şi Petru Godiac li s-a conferit Ordinul Republicii, calificând miile de apărători ai integrităţii republicii „criminali”, „terorişti”, „călăi”, „naţionalişti”, iar pe Igor Smirnov şi banda lui de ucigaşi „eroi”. >>>

Mariana Gurza – Justin Pârvu, Dumnezeiască Lumină a Neamului Românesc

Iustin ParvuMotto:
“Pământul este baza de existenţă a naţiei. Naţiunea stă ca un pom, cu rădăcinile ei înfipte în pământul ţării. Nu există neam care să poată trăi fără pământ, după cum nu există pom care să trăiască atârnat în aer….
Ne-am născut din negura vremii pe acest pământ odată cu stejarii şi cu brazii! De ei suntem legaţi nu numai prin pâinea şi existenţa pe care ne-o dă muncindu-l din greu, dar şi prin toate oasele moşilor şi strămoşilor care dorm în ţărâna lui! Toţi părinţii noștri sunt aici. Toate amintirile noastre, toată gloria noastră războinică, întreaga noastră istorie, cu fapte bune şi rele , aici stă îngropată…
Moartea nu anulează şi nici măcar nu simplifică lucrurile şi faptele, vorbele sau gândurile noastre de aici de pe pământ, ci le complică, implicându-le în veşnicie…” (Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos, vol.2, pag.130-131) >>>

Gheorghe Stoica – versuri

gh.stoica       Cordunul


    Cordunul meu iubit, te port
    În minte totdeauna

    Când noaptea farmecului tău
    O zugrăveşte luna.

 În nopţi senine când te văd
  Sub bolţi cu mii de stele,
 Cordun, tu satul meu iubit
 Eşti cuibul vieţii mele.

Azi mii de amintiri mă port
Sub ale tale umbre,
Când înc’odată mai păşesc
Pe fermecate urme.

Privesc Cordunul plin de farmec
Cu zâmbetul copilăresc,
Pentru un cuib al amintirii
Şi-un loc pe care îl iubesc.

Ah, tu viaţă ce-ai trecut
Pe-atâtea căi răzleţe,
Eşti ca o rouă ce-a căzut
În mii de dimineţe. >>>

Mihai Dascălu – ,,Brâul” de la Chişinău: uite rusul, nu e turcul…

Romania mare„Una salus victis: nullam sperare salutem” (O singura salvare pentru cei invinsi: sa nu spere in nici o salvare) Vergiliu, „Eneida”, II, 354.

Nu stiu cum mustrau, la un cuvant, pe cel neindemanatic in Valahia Minor. Idee nu am, de asemenea, despre cuvintele de dojana ale anticilor geto-daci, scapate la mana iute. Dar in sat Vanatori, Nisporeni, unde am vazut lumina zilei, am prins ca obicei de la batrani, vorba cu „turcul”.
Astfel, la o greseala ori neintelegere oarecare era de regula sa fi-i apostrofat sever – „mai turcule”. Te blagosloveau la tot pasul parintii, rudele, vecinii, da orisicine la o inconvenienta oarecare; ba si intre noi, copiii, ne batjocoream la cearta tot asa. Iar la o graba cam pripita, insotita mai ales de vreo peripetie, se obisnuia in popor a avertiza – „hai, ca nu dau turcii”. Cu toate ca se perindau timpurile „slavitei” Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti (R.S.S.M.) si, prin urmare, umbra de osman – ma scuzati, nu zaream. Banuiesc, totusi, nu de flori de cuc a nascut intelepciunea batraneasca inflacaratele repere ca mijloc de expresie si comunicare. Ele au intrat in circuitul lexical, s-ar putea rezuma, proiectand tragismul evenimentelor parcurse de poporul roman in decursul a cateva secole de robie. >>>

Ioan Miclău – Lupta mea cu imaginaţia proprie!

Ioan_MiclauImediat după colţul realităţii, apare infinitatea imaginaţiei care ne duce prin lumile ei infinite dar niciodată imposibile. Intrarea mea în lumea poeziei, de exemplu, îmi este şi azi o enigmă. Mă lupt să-i găsesc rădăcina, chemarea! Mă izbeau de multe ori pretenţiile de tot felul ridicate de cei cu şcoli si studii, de cei ce ştiau deseori merge(vorbi) pe trei cărări, sau cum se mai zice modern, a şti să calce pe cele patru puncte cardinale, dintr-o dată!
Când am trecut pragul Universităţi, am crezut că am găsit şi eu izvorul lumii! Da de unde!
Dimpotrivă, ceva neânţeles mă atrăgea înspre frumuseţea artelor libere, într-o libertate deplină a imaginaţiei mele proprii. Îmi plăcea pictura, muzica,, sportul, si…cartea, incă din copilărie. Alergam în imaginaţia mea, oprindu-mă pe la felurite arte si genuri ale acestora!
A le visa pe toate, înţelegeam, a fi un amalgam adunat în imaginaţie, care deschidea o luptă
din care puteai ieşi şi un rătăcit, cu vise deşarte, rupt în toate părţile neadunând nici un întreg. Dar, presimţeam în mintea mea, încă tânără, că, o legătură între viaţa reală de zi cu zi, şi cea a imaginarului în care ne zbatem, să fie o mai vie atracţie/legătură naturală, decât neapărat albirea mea alergând după diplome de tot felul, doar, doar, am să prind secretul vieţii! >>>

Interviu cu scriitoarea Vavila Popovici

Vavila PopoviciIonut Dusca: Vavila Popovici, ce nume frumos! Ce origine are acest nume? Dar purtătoarea acestuia?
Vavila Popovici: Mă bucur că vă place acest nume. M-am născut în ziua de 24 ianuarie și m-au botezat în aceeași zi, de teamă să nu mă piardă, cum se spunea. Bunica care se afla de față le-a sugerat să-mi dea numele sfântului din acea zi, ca să-mi poarte noroc. În calendarul ortodox era trecut Sântul Mucenic Vavila. Nașa se numea Maria și preotul a grăit: „Se botează în numele Domnului Vavila – Maria”. În certificatul de naștere a fost trecut numai primul nume: Vavila. Popovici este numele de familie pe care l-am obținut prin căsătorie. M-am născut în nordica Bucovină, din părinți născuți și ei tot în aceeași parte a țării.
Despre Sfântul Mucenic Vavila se spune că a fost a fost episcop al Antiohiei între anii 237-253 d. H. În anul 250, pe vremea împăratului păgân Decius care a domnit între 249-251 d.H. – prigonitor al creștinismului – a fost prins și împreună cu trei tineri cărora le era dascăl, a fost întemnițat, legat în lanțuri și refuzând să renunțe la credință i s-a tăiat capul atât lui, cât și celor trei tineri. Persecuția creștinilor începuse din anul 64 odată cu împăratul Nero și ar fi durat până în anul 313. >>>

Muzeu ,,Neculai Păduraru” la Sagna

neculai-paduraru-foto-lucian-munteanSculptorul Neculai Păduraru va dona comunității manuscrise, fotografii, materiale documentare, articole din presa vremii, picturi, desene, scupturi și o bibliotecă cu aproximativ 1.000 de volume. Copiii satului, dar și iubitori de artă din țară și străinătate vor fi prezenți în școlile de vară pe care sculptorul le va organiza în cadrul muzeului. Construcția muzeului va fi realizată din sponsorizări și este estimată la aproape 150.000 de euro.

Cunoscutul artist  este foarte aproape de a-și vedea visul cu ochii. Dorința sa de a deschide un muzeu care să-i adăpostească lucrările va deveni realitate în satul Sagna, judeţul Neamţ, unde sculptorul a văzut lumina zilei. Proiectul marelui artist, profesor universitar al Universității Naționale de Arte București și doctor în Arte Vizuale al Universității Naționale de Arte București, are susținere din partea primarul comunei Sagna, Gheorghe Iacob, și a preotului Vasile Anghel, parohul bisericii din Sagna. Muzeul “Neculai Păduraru” ar putea fi oportunitatea de promovare a zonei. >>>

Mihai Dascălu – Ţara MOLDOVEI in faţa Adevărului

Moldova”Nihil possumus contra veritatem” (Nimic nu poti face contra adevarului)
                                                                          ***
Daca este adevarat ca la 16 (28) mai, anul 1812, Rusia Tarista a sfasiat Tara Moldovei in doua, atunci –
– jumatatile nu pot fi decat identice;
– Interfluviul Nistru – Prut este tot atat de roman, precum e spatiul dintre Prut-Carpati;
– supozitiile ”stiintifice” ale sovieticilor despre sterila controversa moldoveni – romani sunt mincinoase;
– statalitatea moldoveneasca are o singura continuitate, cea a Principatului Moldova, si nu poate fi combatuta de ”statalitatea socialista moldoveneasca“, instrument veritabil in expansia revolutiei permanente;
– niciodată în istorie Basarabia nu a fost o entitate teritoriala;
– pseudo – „Maldova” de pe malul Bicului constituie o totala aberatie comparativ cu frumoasa legenda a descalecatului Moldovei;
– Romania nu poate avea frontiera la est cu Moldova (? – si viceversa!) – aceasta fiind una din componentele statului;
– la discretia Federatiei Ruse, ”independenta” din 27 august 1991 a satisfacut ambitia personala si de grup a liderilor locali, dar a sacrificat Unirea; in fapt, suntem complicii unui haos; >>>