Daris Basarab – versuri

borisEram copil…

Eram copil când s-a-ntâmplat –
Fugeau cazaci-n disperare –
Mânând cu ei oameni şi care,
Lăsau cadavre la uscat.

Fiind o vară prea fierbinte,
Praful sudoarea o-nghiţea –
Convinşi că tata nu minţea,
Mânam noi calul înainte.

Pe Nistru podul ne-aştepta –
Să-l trecem pentru-ntâia oară –
Convoi al celor făr’ de ţară,
Înspre Bender se îndrepta.

Când seara-ncet s-a aşternut
Cazaci-au început să tune –
Voiau în cerc să ne adune
Făcând în jurul nostru scut. >>>

Reclame

Cicerone Ionițoiu despre identitatea istorică a Basarabiei și Bucovinei

Cicerone Ioanitoiu

Provincii însângerate de  tăvălugul  rusesc (1)

,,Identitatea istorica a Basarabiei si Bucovinei se înscrie într-un ansamblu de date care dovedesc ca fac parte dintr-un tot inse¬parabil, cu un teritoriu bine delimitat pe care s-au plămădit si dezvoltat păstrându-şi limba, credinţa, datinile si obiceiurile, co¬mori spirituale ce au constituit un izvor de energii si valori românesti ce definesc patrimoniul naţional.
Mult am sângerat si grele au fost etapele prin care am stră¬puns vitregia timpurilor datorita aşezării noastre în “calea rautatilor”, la Gurile Dunării.
In 1917, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Wilson, mişcat de drama neamului românesc scrie regelui Ferdinand:
“Suferinţele si persecuţiile la care este supus poporul român provoacă indignarea si compasiunea lumii civilizate.”
Iar primul ministru francez, Alexandru Ribot trimite telegrama: “Franţa saluta naţiunea româna, sora sa curajoasa, care a arătat în mijlocul greutăţilor de acum cele mai eroice virtuţi.”
Omenirea se găsea angajata în vâltoarea unor prefaceri fundamen¬tale de convieţuire internaţionala bazata pe morala si principii sănătoase de drept subliniate de preşedintele Wilson:
“…Nu exista puteri mari si puteri mici. Toate sunt egale si se bucura de aceleaşi drepturi. Daca o naţiune se dezvolta mai mult decât alta, ea are nu numai datoria, ci si privilegiul de a proteja si apară micile puteri,”Moldova >>>

Sergiu Găbureac: La un semn deschisă-i calea – noua tabletă de weekend

Despre Basarabia am auzit de când eram de-o şchioapă. Tatăl, meu, preotul Dumitru, a fost misionar în Transnistria. Fapt pe care l-am aflat mult mai târziu. Îmi spunea, din când în când, câte ceva despre acei oameni care trăiau peste Prut şi care erau fraţii noştri. În mare parte. La fel vorbea şi despre Cernăuţi, unde terminase facultatea şi, de fapt, de unde se trăgea, neamurile fiind la vreo 14 km. La Mămăieşti. De Jos sau de Sus. A trecut în eternitate cu speranţa reunirii neamului românesc despărţit ca urmare a infamului pact Ribbentrop-Molotov şi a unor greşeli ale guvernanţilor vremii! Oficializat, apoi la Yalta. Tema a fost fluturată, de vreo câteva ori, şi pe timpul dictaturii comuniste.

>>>

Gheorghe Pârlea: 1 Decembrie – 95 de ani de la Marea Reîntregire a Neamului

Basarabia-Pământ-RomânescLa 95 de ani de la Marea Reîntregire a Neamului,
dedic (sfios) obolul meu de dor fraţilor români de dincolo de nedreptul hotar ce ne sfâşie Vatra strămoşească.

Ecou de Dor

Mă mistuie un dor de Mamă,
Deşi-s mereu în poala ei,
Mă mistuie un dor de Mamă…
Mi-i oare dorul cu temei?
*
Mă mistuie un dor de Casă,
Deşi-s mereu pe prispa ei,
Mă mistuie un dor de Casă…
Mi-i oare dorul cu temei?

>>>

Mihai Dascălu – Ţara MOLDOVEI in faţa Adevărului

Moldova”Nihil possumus contra veritatem” (Nimic nu poti face contra adevarului)
                                                                          ***
Daca este adevarat ca la 16 (28) mai, anul 1812, Rusia Tarista a sfasiat Tara Moldovei in doua, atunci –
– jumatatile nu pot fi decat identice;
– Interfluviul Nistru – Prut este tot atat de roman, precum e spatiul dintre Prut-Carpati;
– supozitiile ”stiintifice” ale sovieticilor despre sterila controversa moldoveni – romani sunt mincinoase;
– statalitatea moldoveneasca are o singura continuitate, cea a Principatului Moldova, si nu poate fi combatuta de ”statalitatea socialista moldoveneasca“, instrument veritabil in expansia revolutiei permanente;
– niciodată în istorie Basarabia nu a fost o entitate teritoriala;
– pseudo – „Maldova” de pe malul Bicului constituie o totala aberatie comparativ cu frumoasa legenda a descalecatului Moldovei;
– Romania nu poate avea frontiera la est cu Moldova (? – si viceversa!) – aceasta fiind una din componentele statului;
– la discretia Federatiei Ruse, ”independenta” din 27 august 1991 a satisfacut ambitia personala si de grup a liderilor locali, dar a sacrificat Unirea; in fapt, suntem complicii unui haos; >>>

Aducem Basarabia acasă!

Daniel Ciugureanu, un simbol al istoriei naţionale!

Daniel_CiugureanuDaniel Ciugureanu este unul dintre arhitecţii României Mari, omorât cu bestialitate de către comunişti, la Sighet şi pe nedrept şi cu ură şters din istoria și conștiința națională, ca şi cum n-ar fi existat!
Supranumit şi Iuliu Maniu al Basarabiei, tocmai contribuţiei covărşitoare a acestuia în procesul unirii Basarabiei cu România, devenind astfel după Alexandru Ioan Cuza, deschizător de drumuri şi sursă de inspiraţie şi curaj pentru liderii românilor din celelalte provincii istorice asuprite de străini, dându-le poate, un impuls în a fii mai hotărâţi în a-şi lua crucea românimii călcată în picioare de secole de toţi neaveniţii de pe acele meleaguri străvechi româneşti şi a o ridica ca un stindard de luptă de eliberare de sub jugul străin şi spre unitatea naţională. >>>

16 Mai 1812 – Primul rapt al Basarabiei

conferinta-basarabia-1812-chisinau-iasi-2012-ziaristi-online„Un steag nu fâlfâia în aer şi o oaste nu stătea supt arme…”

 Motto: „Lucrăm către neîntârziata trezire a neamului întreg. Neînţelegerea de sus şi neputinţa inculturii sărăciei de jos vor trebui să înceteze. Nu vom cruţa nicio silinţă pentru ca să ajungem acolo.” (Nicolae Iorga, Bucureşti, 16 mai 1912)

 În număr de şase, în perioada 1711-1812, Războaiele ruso-turce au însemnat o adevărată calamitate pentru poporul român. Dintr-o descriere a cronicarului Ioan Neculce, la 1736, aflăm că ruşii jefuiseră atât de crunt Moldova, încât supravieţuitorii refugiaţi în mănăstiri mureau acum de foame. În mod paradoxal, salvarea a venit de la tătari, care au adus ceva grâu. >>>

Vavila Popovici – Fragment din cartea „Popasurile vieții”- în pregătire

Statuia lui Mihai Eminescu din satul Noua Sulita, regiunea CernaNoua Suliță –  Hotin

Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeste pentru că s-a petrecut.”

Gabriel Jose Garcia Marquez

  Trecutul însemnă timp trăit, prezentul este doar o clipă. De aceea refuz să cred că ceea ce s-a petrecut aparține morții, întrucât trecutul, se răsfrânge asupra clipei prezente și asupra viitorului nostru.
Istoric vorbind, după dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală și de Est la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 1599- 1601, România Mare. >>>

Mihai Dascălu – Ultima „taină” a Moldovei

Romania mareLa 4 noiembrie 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice emite “Decretul cu privire la stabilirea graniței între R.S.S. Ucraineană si R.S.S. Moldovenească” prin care se hacuie intentionat Basarabia și pretinsa R.A.S.S. Moldoveneasca. Nordul, sudul provinciei rapite, precum si o parte a Transnitriei, sunt incorporate arbitrar la Ucraina. Doctrina bolsevica se impune deschis, fara sinchiseala si, ca rezultat, indiferent de metodele sau mijloacele aplicate, Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca e tratata in calitate de „libera” – incarcerata. De unde si se trage – in afara anumitor inutile explicatii, trunchierea ei aroganta.

Desi responsabil de integritatea Basarabiei rapite, Chisinaul bolsevizat n-a protestat contra  raptului, reiterat triplu. N-o face nici astazi, cand s-a afirmat, chipurile, independent! De ce, oare? Iata o enigma demna de pana sfatosilor cronicari. >>>

Daris Basarab: Povod – un roman ce merită citit, destine basarabene…(I)

 coperta1 De câte ori încerc să răscolesc amintiri din copilărie, reuşesc, involuntar, să desfăşor un spectru larg de trăiri care pornesc de la minunat la infernal. De-a lungul anilor, m-am străduit să relatez din trecut doar clipele de basm ale copilăriei mele, să şterg din noianul de memorii şi amintiri evenimentele întunecate, să rămân în suflet doar cu amintiri plăcute, să anulez orice urmă de duşmănie şi ură. Anii au trecut, şi nu puţini, dar starea de nelinişte care însoţeşte orice încercare de a călători în trecut nu mă slăbeşte. „Înţelepciunea“ populară spune că „poţi ierta, dar nu poţi uita“! Oare aşa să fie?! Atunci, de ce nu reuşesc şi eu să fac din această sintagmă o conduită care să aştearnă liniştea şi pe „uliţa mea“?! Să ierţi! Poate că dacă aş reuşi să uit, aş scăpa de ură – nu poţi urî în lipsa obiectului! Dar uitarea înseamnă amnezie, iar amnezia e o stare de boală şi nu îmi pot dori aşa ceva. Spuneam de clipele de basm ale copilăriei mele. Da, ele au existat încă din frageda-mi prezenţă, într-un loc dăruit de Dumnezeu, dar lovit de istorie! Vechiul sat dunărean Smil, aşezat pe braţul Chilia, între lacurile Ialpug si Catlabug, transformat pe la >>>

Unirea noastră cea de toate zilele

Basarabia-Pământ-RomânescIon Coja: „Idealul Unirii trebuie trecut în Constituţie!”

„Unirea în cuget şi simţiri a românilor de pretutindeni este mai importantă decât unirea politică!”

Domnule profesor Ion Coja, aţi primit din Basarabia un filmuleţ de câteva minute cu Iacov Golovcă, pătimaşul şi inimosul luptător pentru Unirea Basarabiei la Patrie. Iar celui care v-a trimis filmul, dlui Ilie Bratu, i-aţi trimis următorul comentariu:

E frumos ce spune bravul Iacob Golovcă. Dar cât este de realizabil acum? La 1918 a fost un concurs de imprejurari excepțional de favorabile! Nu mai putem spera să se repete! Și cu toate astea, marile puteri – SUA; Anglia, Franța, nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu Țara!… De ce oare?!…
Condițiile de azi sunt net diferite! România nu are niciun aliat care să o susțină! Lucrul cel mai important de făcut este să se pună capăt rusificării! Să se întoarcă Basarabia la o viață românească! Să întărim conștiința românească pe ambele maluri ale Prutului! Să redobândim sudul Basarabiei! >>>

Vasile Șoimaru – Românii din jurul României în imagini

Basarabia Istorică (Ucraina)

Această prezentare necesită JavaScript.

>>>

Vasile Șoimaru – Românii din jurul României în imagini

Nordul Bucovinei şi al Basarabiei şi Ţinutul Herţa (Ucraina)

Această prezentare necesită JavaScript.

>>>

Dinu Poştarencu – Politică rusească în Basarabia a fost antiromânească

Postarencu DinuDinu Poştarencu, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în dialog cu Ilie Gunca, de la Jurnal md. –Ilie Gulca: Stimate domnule profesor, pentru început, aş vrea să-mi satisfaceţi o curiozitate jurnalistică. La o primă privire a hărţii etnografice a RM, constatăm că elementul românesc este concentrat preponderent în zona centrală, iar la extremităţile de sud şi nord avem un pronunţat mozaic etnic… >>>

Aspazia Oţel Petrescu: „A fost odată”

Doamna-Aspazia-Otel-Petrescu-Feb-2013-Foto-Cristina-Nichitus-Roncea

„A fost odată”, aşa îşi intitulează recenta lucrare Aspazia Oţel Petrescu (născută în 1923) – fostă deţinută politic timp de 14 ani – prietena şi colega mea de liceu.

 Pagini cu minunate descrieri ale naturii din Bucovina şi Basarabia

După titlu s-ar crede că „A fost odată” ar fi o carte de poveşti. Da, este o carte de poveşti adevărate în care eroii nu sunt Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, ci oameni reali, adevărate modele de viaţă pentru tineri. Lucrarea este structurată pe trei părţi, „A fost odată”, care cuprinde nouă capitole, „Gânduri răzleţe”, alcătuită din şase capitole şi „Din lumea necuvântătoarelor”, care conţine şapte povestiri interesante, atrăgătoare, pline de tâlc şi învăţăminte. >>>

Pământul care doare – Cealaltă Românie, de Mariana Cristescu

Coperta PAMANTUL JPGDistinsă doamnă Mariana Cristescu,
Stimat auditoriu, mărturisesc că m-am simţit onorat atunci când, în urmă cu o săptămână, am primit volumul care se lansează astăzi şi totodată invitaţia de a-mi face cunoscute opiniile despre acesta.

L-am primit cu plăcere şi l-am citit cu atenţie, aşa cum fac ori de câte ori am ocazia de a o citi pe Mariana Cristescu, fie că este vorba despre poezie sau proză.

În „Cuvântul înainte” al noului său volum, „Pământul care doare. Cealaltă Românie”, Mariana Cristescu ne spune lămuritor faptul că această carte, nu este, citez: „Nici de istorie, nici de beletristică şi nici de ficţiune”. >>>

Poetul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Scriitorul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi câştiga libertatea de creaţie”

Leo ButnaruLeo, ai deţinut, deţii încă, funcţii în Uniunea Scriitorilor din Chişinău? Cum trăiesc scriitorii din Basarabia? Îi ajută statul, guvernul?

–  Între 1990-1993 am fost unul din cei doi vicepreşedinţi ai USM, responsabil de relaţiile literare. (De unde şi nota de jurnal reprodusă mai sus.) Între 1998-2005 am fost preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Astăzi fac parte din consiliile acestor două organizaţii scriitoriceşti, dar nu am o funcţie oficială, cu toate că >>>

Periplu de suflet prin Basarabia cea frumoasă…

Am vizitat de mai multe ori Chișinăul și plaiurile Basarabiei. Am tot amânat să evoc această experiență, din motivul de a nu greși, de a nu putea valoriza lucrurile în adevărata lor înfățișare.

Am vizitat de mai multe ori Chișinăul și plaiurile Basarabiei. Am tot amânat să evoc această experiență, din motivul de a nu greși, de a nu putea valoriza lucrurile în adevărata lor înfățișare. Primul contact cu Chișinăul s-a realizat la începutul anilor 90 și s-a reluat de mai multe ori cu prilejul unor manifestări academice. Cunoașterea acestei zone culturale s-a făcut treptat, fie direct, prin „imersiunea” noastră în mediul basarabean, fie indirect, prin intermediul studenților sau al doctoranzilor care au studiat la universitatea ieșeană. Dificultatea a stat în decelarea diferențelor specifice, în adulmecarea corectă a unor particularități sau contraste din partea unui observator el însuși „contaminat” de bagajul cultural examinat (purtat de un moldovean de pe malul celălalt al Prutului). >>>

Mariana Cristescu – România despre care tăcem din ce în ce mai des…

,,Dintre ţările care alcătuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche ţară română. Cu mult înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, dacii din Dobrogea au început să vorbească latineşte, să se închine ca romanii şi să-şi facă oraşe şi sate romane…” (Vasile Pârvan)

       Cel mai vechi oraş european – Provadia, în vârstă de peste 7 milenii – a fost găsit lângă un fost teritoriu românesc – ne anunţă gazetele lumii civilizate, referindu-se la recentele descoperiri arheologice de lângă Varna, datând din perioada 4.700 – 4.200 i.Hr. Descoperirea a fost confirmată de cercetătorii japonezi, britanici şi germani. Potrivit acestora, aici se află „pereţi înalţi de 3,3 metri şi groşi de 2 metri, iar în acel oraş locuiau între 300 şi 350 de oameni, toţi foarte prosperi, pentru că stăteau în apropierea uni mine de sare. În epoca preistorică, sarea era monedă de schimb.”
       Este importantă pentru noi, românii, această informaţie, deoarece oraşul Provadia se afla în apropiere de Cadrilater, parte integrantă a României Mari, împreună cu Caliacra şi Durustorul, cedate ruşinos, fără luptă, Bulgariei, în 1940, ca şi Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi Transilvania, la presiunile Germaniei. >>>

Mariana Cristescu – „România, nu uita: Basarabia e a ta!”

„România, nu uita: Basarabia e a ta!”;  „Chişinău şi Bucureşti – două inimi româneşti”; „Basarabia – pământ românesc!”; „Acelaşi sânge, aceeaşi ţară,/ Români am fost cu toţi, odinioară”; „Basarabia e România!”; Trăiască, trăiască, trăiască Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”. 3.000 de glasuri tinere basarabene au înălţat către cerul Capitalei româneşti aceste chemări.

Duminică, 21 octombrie 2012, s-a scris o nouă pagină de istorie. Din păcate, ostentativ, nebăgată în seamă. Poate doar aparent??? Din laşitate mioritică?

Poate doar din prudenţă, ca să nu provocăm un conflict diplomatic, fiindcă iată ce relata Radio Europa Liberă în aceeaşi zi de duminică, 21 octombrie:Unioniştii moldoveni au organizat un marş la Bucureşti. Câteva sute (n.n. – !?!) de persoane purtând steaguri tricolore au scandat în faţa clădirii guvernului României, în Piaţa Victoriei, lozinci ca: «Basarabia, pământ românesc» şi «România, nu uita, Basarabia e a ta!». Demonstraţia a avut loc din iniţiativa Platformei Civice «Acţunea 2012», aceeaşi care a organizat marşuri unioniste în principalele oraşe moldoveneşti, inclusiv la Chişinău şi Bălţi. În urma acelor demonstraţii, formaţiunile moldoveneşti de stânga au introdus în parlament proiecte de legislaţie care ar scoate în afara legii chemările la desfiinţarea statului moldovean prin unirea cu România.” >>>

Iurie Osoianu – Exodul moldovenilor

… Vezi moldovenii cum se duc
Pe drumuri care parcă curg
Pe drumuri care n-au întors
Perdute- n albăstrii de bolţi >>>

Despre Bucureşti şi bucureşteni – Interviu cu Andrei Oişteanu

Cu ocazia Zilei Bucureştilor (21 septembrie 1459 – cea mai veche atestare a oraşului, într-un document semnat de Vlad Ţepeş), publicăm un interviu cu antropologul ANDREI OIŞTEANU, preluat de pe site-ul B365.ro.

Ce ne puteţi spune despre Bucureşti, ca oraş mul­ti­et­nic?

Când se vorbeşte despre oraşe româneşti multietnice şi mul­ticulturale, de regulă se vorbeşte de Timişoara, de Cer­năuţi, de Brăila. Întotdeauna se uită Capitala. Or, Bu­cureştiul este un oraş multietnic şi multicultural tipic. În primul rând, pentru că a adunat – ca şi alte capitale – populaţii din diverse regiuni ale României: moldoveni, tran­silvăneni, bănăţeni, dobrogeni şi, evident, mun­teni. De-a lungul secolelor, oraşul a atras şi diverse gru­puri etnice. S-a creat ceea ce sociologii numesc un „eth­nic melting pot“, un „mojar de mixtură etnică“, în care toate aceste comunităţi etnice s-au amestecat, social şi cultural, s-au produs căsătorii mixte şi a ieşit o populaţie relativ distinctă, numită „bucureşteni“. Este vorba des­pre foarte multe comunităţi etnice alogene: armeni, greci, evrei, nemţi, ruşi, turci, unguri ş.a. La un moment dat, umbla legenda că Bucureştiul este al doilea oraş, după Budapesta, >>>

Pactul Ribbentrop Molotov este în vigoare. De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor

23 august 1939 – sa nu uitam ca in aceasta zi a fost semnat pactul Ribbentrop-Molotov, prin care Romania a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta!

Îndrăznesc să spun că Pactul Ribbentrop Molotov este în continuare în vigoare. Ruşii se apără spunând că înţelegerea dintre Hitler şi Stalin a fost denunţată de multă vreme, din 24 decembrie 1989. Doar că foarte puţini au citit documentul acestei denunţări.

Puteţi citi aici hotărârea Sovietului Deputaţilor Poporului în care este condamnat Pactul Ribbentrop Molotov. Această hotărâre spune în sesenţă la punctul 2 că URSS a fost silită să facă această înţelegere cu Germania nazistă de contextul internaţional (deputaţii sovietici au suferit o mică amnezie cu privire la negocierile purtate de Stalin cu Franţa şi Marea Britanie în paralel cu cele purtate cu Germania nazistă, Stalin putea alege să se alieze cu Londra şi Parisul). >>>

Unirea Basarabiei cu România – Act întemeietor pentru ordinea Europei

După cum vă anunţam în numărul de ieri al ziarului nostru, luni, 20 august, în capitala Moldovei de dincolo de Prut, la Chişinău, în sala „Begonia” a Hotelului Leogrand, s-a desfăşurat o conferinţă-dezbatere cu titlul „Reunirea celor două state germane – model pentru reunificarea celor două state româneşti”. Evenimentul, prilejuit de vizita la Chişinău a cancelarului german Angela Merkel, aşteptată în 22 august, a fost organizat de Centrul Român de Studii şi Strategii, Asociaţia „George Marshall”-Republica Moldova şi Centrul European pentru Studii Etnice al Academiei Române, în parteneriat cu Platforma Civică „Acţiunea 2012”, condusă de preşedintele PNL, Vitalia Pavlicenco. În acest cadru au fost prezentate rezultatele unui sondaj de opinie efectuat în România, potrivit căruia, 85% din intervievaţi consideră că „Basarabia este pământ românesc”-transmite Moldpres. Istorici, jurnalişti şi politicieni din Republica Moldova şi România au discutat luni, la Chişinău, despre posibilitatea aplicării modelului german pentru eventuala unire dintre cele două state. De pe blogul Vitaliei Pavlicenco aflăm opinia deputatului liberal Valeriu Saharneanu: „Republica Moldova este ultima consecinţă a Pactului Ribbentrop-Molotov şi trebuie să muncim ca această consecinţă să fie lichidată”. Desigur, afirmaţia acestuia este limitativă, după cum constată şi un >>>

Iurie Osoianu – Frau Merkel…

Frau Merkel,
Vă salută necăjitul, despuiatul 
şi totuşi mândrul ciob al unui protocol
Ce ne-a trecut pe-o hartă haşurată 
ca noţiune de moldovenesc popor
Şi uite de atunci din trei’ş’nouă 
eu nu mai am nici linişte nici loc
Indiferent de ninge sau de plouă
pe umbra spuzei mele de noroc…
Dar dat fiind că-n optzeciş’nouă Gorbachev 
de Kohl a fost convins că nemţii sunt o ţară
Tot stau şi-aştept ciocanul altui Ribentrop
pe Holocaust-ul meu rusificat de nicovală… >>>

Athosul românesc din Basarabia

Pe Valea Răutului din Basarabia, în sectorul inferior, între satele Tribujăni şi Butuceni, în abruptul malului calcaros secţionat de râu, se găsesc mai multe mănăstiri rupestre, ce datează din vremea geţilor. Osârdia, ascetismul şi dorinţa de înnobilare a sufletului i-au determinat pe călugării geţi să se retragă în acest perimetru stâncos pentru a atinge desăvârşirea spirituală.

Peisajul de canion, vegetaţia ce are ca predominanţă tufişuri scunde de scumpii, peliniţa, iarba grasă ce se aseamănă cu nişte cactuşi suculenţi, rocile dure albicioase etc, amintesc de peisajul semiarid al Dobrogei, semănând ca o enclavă vegetativă de tip mediteraneean tocmai în latura central nordică a Podişului Moldovenesc, ce are ca o caracteristică de bază clima temperat-continentală. >>>

Basarabia eternă e româneasca nu pe hartă, ci în suflete

In mai 1812, la Gurile Dunarii, Imperiul otoman ceda Imperiului tarist un tinut  asupra caruia nici unul dintre cei doi vremelnici puternici ai zilei nu avea vreun drept, caci era stapanit si locuit  de totdeauna de romani.

Astazi, dupa 200 de ani de la anexarea Basarabiei  de catre Rusia, cu toata uriasa, indelungata, cruda sau vicleana lucrare de deznationalizare intreprinsa aici, acest tinut ramane  prin excelenta unul al romanitatii.  Apartenenta organica a romanilor de peste Prut la spatiul spiritual si istoric romanesc  nu mai poate fi azi tagaduita de cineva in mod serios iar pericolul instrainarii si chiar pieirii lor ca neam, pericol real pana nu prea demult,  se indeparteaza.   E o victorie peste timp a romanilor de peste Prut, dar una mult prea scump platita. >>>

La Chișinău și Iași se desfășoară o conferință internațională ce marchează împlinirea a 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist

Institutul de Istorie, Stat și Drept  al Academiei de Științe a Moldovei, Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” – Filiala Iași a Academiei Române, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău  desfășoară, în perioada 13-16 mai 2012, Conferința științifică internațională “Basarabia – 1812. Problemă naţională, implicaţii internaţionale”.

Departamentul Pentru Românii de Pretutindeni este co-finanțator al evenimentului ce marchează împlinirea a 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist în anul 1812. >>>

Două secole de la răpirea Basarabiei!

Ce reprezenta Basarabia la 1812? În primul rând, o asemenea regiune nici nu exista. Acel sector din sudul provinciei pruto-nistrene, numit Basarabia, cel mai probabil după numele dinastiei muntene care ar fi stăpânit, scurt timp, gurile Dunării, nici nu mai era menţionat în izvoare; călătorii ruşi scriau despre această regiune ca despre una tătărască. Exista, într-adevăr, un spaţiu care, conform tratatului de la Bucureşti (mai 1812), a intrat în componenţa Imperiului ţarist; dar acesta nu avea o denumire stabilă şi era şi neomogen din punct de vedere politic. Provincia „Basarabia” trebuia, aşadar, „inventată”; sau, cum am spune noi astăzi, „construită” în imaginarul locuitorilor şi al autorităţilor… >>>

Eminescu şi Basarabia

“Am răsfoit cărţi, ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi şi am arătat că poporul român niciodată nu a renunţat la drepturile sale asupra Basarabiei şi că prin urmare nici astăzi nu are dreptul de a renunţa”.              Mihai Eminescu

Deşi Eminescu, ne încredinţa amicul Slavici, „privea toate lucrurile din punctul de vedere al omului care nu moare niciodată”, cu elan vizionar, de copleşitoare vitalitate intelectuală, >>>

Frica de a fi român

Nu te poţi da jos de pe cal şi să te sui pe câine”. Aşa mi-a explicat un bătrân din Maramureşul istoric modalitatea prin care şi-au păstrat identitatea naţională românii regiunea Transcarpatia a Ucrainei.
„Noi suntem nobili din Evul Mediu şi acum avem actele. Noi nu am fost ţărani aserviţi, nu am fost şerbi”. Românii din Transcarpatia vorbesc o română curată, fără nici un fel de influenţe ale limbii ruse – chiar dacă au făcut parte din Uniunea Sovietică tot atâta vreme cât Republica Moldova. „Nu te poţi da jos de pe cal şi să te sui pe câine” >>>

Constantin Bostan- Vizita Familei Regale Române în Basarabia

G.T. Kirileanu-Pagini de jurnal (20 – 25 MAI 1920)

Nota editorului: Textele ce urmează reprezintă im colaj alcătuit din: reportajul oficial al vizitei Familiei Regale (realizat de G. T. Kirileanu pe atunci bibliotecar al Palatului Regal şi, în parte, secretar particular al Regelui Ferdinand I), însemnările complementare „de culise ” ale lui G, T. Kirileanu. precum şi file din Jurnalul inedit al Reginei Maria, Completările şi precizările din paranteze pătrate [ ] aparţin editorului.

Joi, 20 mai, la ora 9.40, trenul regal soseşte în gara Chişinău în uralele mulţimii şi sunetele muzicii militare, care intonează Imnul Regal. M. S. Regele, M. S. Regina Maria şi A. S. R. Principesa Elisabeta se dau jos din tren însoţiţi de d-l general Averescu, preşedinte al Consiliului [de Miniştri] şi de suita regală. >>>

Mariana Cristescu- „Basarabie română”…

„Avem o singura istorie, un singur Eminescu, o singura Dunare si un singur Dumnezeu…” (Nicolae Dabija)
 
La Chisinau a reinflorit speranta! Conform  Ministerului de Interne de la Chisinau, peste 3.000 de persoane au marsaluit duminica, 25 martie, prin centrul capitalei modovene, pentru a marca 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania si pentru a cere intoarcerea pamantului furat la Patria-Mama. Marsul a inceput in scuarul Academiei de Stiinte. La actiune s-au alaturat si membri ai Consiliului Unirii, ai Partidului National Liberal (PNL), precum si alte organizatii civice unioniste. Manifestantii, intre care foarte multi tineri, insotiti de o formatie orchestrala care interpreta cantece patriotice, scandau: ,,Unire cu Romania”, ,,Limba romana,/ Unica stapana”, ,,Romania Mare, in vechile hotare”, ,,Basarabia e Romania”, ,,Refuz,/ rezist,/ sunt anticomunist”.  >>>

Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918)

Basarabia, prima provincie care s-a reîntregit în hotarele româneşti. Unirea a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu proclamarea principiului autodeterminării, până la despărţirea de imperiul multinaţional în care provincia româneasca a fost înglobata forţat in 1812. >>>

Mihai Dascălu- Nodul din papură al „moldovenismului”

 Natura a creat papura fără noduri. Iar zicala a căuta nod în papură conturează indicele alarmant că cineva căuta părți negative acolo unde ele nu există. Proiectată la curentul moldovenist din Republica Moldova, cunoscuta zicală scoate la iveală grotescul acţiunilor contra moldovenilor. România, arată ei, se face vinovată în dezbinarea poporului moldovenesc, asumându-şi intervenţii peste măsură de necuviincioase în istoria neamului. Încarcătura ticăloasă a intenţiei devine atât de evidentă, că gestul nu poate fi calificat drept o simplă aluzie la vestitul nod gordian. >>>

Mădălin Necșuțu: Transnistria – o rană deschisă de 20 de ani pe trupul chinuit al Republicii Moldova

În Europa de azi se vorbește tot mai des despre așa-numitul „dosar transnistrean“. Despre acest experiment separatist și despre dorința Rusiei de a-și face ordine în propriul lagăr chiar și după mai bine de 20 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice. O rană deschisă pe corpul Basarabiei care nu poate fi cauterizată sau bandajată cu niciun pansament standard din infirmeria politică a Vestului sau al Estului. >>>

Eroi români uitați

Să susținem refacerea monumentului Regimentului 14 Dorobanți și a celorlalte Monumente militare din orasul lor natal Roman, pentru Eroii care au murit pentru Romania. Oraș pe care nu l-au mai vazut. Oraș care i-a uitat..

Emil Cioran: „Traim la marginea istoriei pentru ca nu am fost niciodata un popor de cuceritori” >>>

Mihai Dascălu – 1812, anul blestemat al moldovenilor

Basarabia nu a fost niciodata in istorie o entitate teritoriala. Cu atat mai mult, nevrednicul ei copil, Republica Moldova. La argumentarea statalitatii careia se toarna atata apa – in prisos, caci de unde nu-i, nici Dumnezeu nu poate da. Sau, cum mai spune o vorba desantata: din coada de caine nu se face sita de matase. Este important sa retinem insa ca in intelesul de astazi al notiunii, Basarabia nu avea in trecut vreun nume deosebit, ea era parte intregitoare din Moldova[1], tara intemeiata la 1359 si cuprinsa intre muntii Carpati, >>>

Basarabia – imagini vechi (1812-2012)

>>>

George Roncea – românii din jurul graniţelor

ziarist, Bucureşti

Romanii din jurul granitelor – uitati, vanduti, tradati, pierduti…abia acum se internationalizeaza cat de cat situatia romanilor din Serbia …asa cum rusii au inventat “moldovenii” si sarbii au inventat “vlahii”. Protocolul interministerial semnat ieri intre Belgrad si Bucuresti este apa de ploaie,in opinia mea, daca avem in vedere ca exista inca din 2008 un document european in care se cerea Belgradului respectarea drepturilor romanilor ce traiesc in Serbia, ignorat complet. >>>

Victor Leahul – „Starţun între temniţă şi vecie” (XV)

Bucovina

      Noi, studenţii fără părinţi din regiunile răpite de sovi­etici, lipsiţi de orice sprijin familial şi hărţuiţi de aceştia şi chiar de autorităţile române aservite lor, lipsiţi uneori de cele mai de bază bunuri materiale, cum ar fi hrana şi îm­bră­cămintea, am ajuns la un fel de conştiinţă de colectivi­tate, ca şi cum am fi fost cu adevărat fraţi şi surori. Numai solidaritatea care a existat între noi ne-a ajutat să răzbatem prin timpurile grele de la sfârşitul războiului. Un moment în care această coeziune s-a manifestat în toată puterea ei ne-a fost oferit de o întâmplare neaşteptată în iarna lui 1947/48. >>>

Visarion Puiu – un vitregit al istoriei

Mitropolitul Visarion Puiu (1879-1964)

   Născut în  27 februarie 1879, în Paşcani, jud. Iaşi, decedat la 10 august 1964, în Viels-Maison, lângă Chateaul-Thierry, dep. Aisne (înhumat ulterior în cimitirul Montparnasse din Paris). Studii la Seminariile din Roman (1993-1896); (printre profesori, l-a avut la limba română pe Calistrat Hogaş, despre care mitropolitul îşi va nota în însemnările sale „sever şi exigent dar drept. Lui îi datorez primele compuneri stilistice bunişoare şi primele îndemnări de a citi literatură română şi străină”. >>>

Cristian Negrea – Premisele răpirii Basarabiei

Anul acesta se împlinesc două sute de ani de la anexarea Basarabiei de către imperiul ţarist. Este important, în acest context, să ne aplecăm mai mult asupra acestei provincii româneşti înstrăinate, recăpătate şi din nou pierdute, care nici astăzi încă nu şi-a găsit calea şi drumul, care încă bâjbâie şi ezită între cele două direcţii diametral opuse ce i se deschid, spre est şi spre vest. Dar pentru asta este necesar să vedem cum s-a făcut această anexare a Basarabiei de către Rusia la 1812. >>>

Sorin Ullea – Există o singură Moldovă

           istoric, Bucureşti1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către  ruşi

            Într-o frumoasă zi de vară, prin August 1956, mă aflam în incinta mănăstirii Suceviţa. Era  pe  la  patru după-amiază şi-mi trăsesem din biserică o masă şi un scaun şi cu binoclul citeam inscripţiile de pe faţade şi le  transcriam   într-un  caiet.  Pe  atunci  nu  erau  turişti   (n-aveau  maşini),  iar  drumurile  erau  grele  şi  trebuia să  mergi  mult  pe  jos,  ori  să  ai  norocul  să  agăţi  la întâmplare un camion sau o căruţă.

>>>

Sorin Ullea – Graniţele Moldovei (V)

    1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est                         de către ruşi

            Format  ca om  de  cultură  umanistă  înainte de bolşevizarea învăţământului românesc în toamna anului 1948, pot privi istoria în perspectivă. I-au trebuit 400 de ani de continuă şi consecventă dezvoltare limbii române pentru a ajunge la perfecţia şi bogăţia mijloacelor ei de exprimare care sunt cuvintele aşa cum se vede la marii scriitori de până atunci şi cu precădere în opera de scriitor şi critic literar a lui E. Lovinescu, al cărui cenaclu numit Sburătorul a jucat un rol imens în formarea şi lansarea în public a mai tinerilor săi confraţi sau chiar a unora de vârstă cu el.

>>>