Gheorghe A. M. Ciobanu. „Portret” și „Autoportret”

Motto: „Lăsați Planeta să existe pentru ea și nu ca de pe ea să fugă Omul …” (Gheorghe A. M. Ciobanu, „Prefață” la „Mileniul trei pe portativ”, vol. III)

Pe 25 martie 1925 s-a născut, la Roman, cel căruia cohorte întregi de oameni, de la adolescenți și până la cei aflați la vârsta senectuții, îi datorează inițierea în experiențe estetice inedite, precum și nenumărate clipe de trăire a sublimului artistic.

Dintre toate caracterizările pe care i le-au făcut profesorului Gheorghe A. M. Ciobanu contemporanii săi care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin – în calitate de colegi de cancelarie sau colaboratori, ca elevi sau ca auditori la cele peste trei mii de expuneri tematice publice – nici una nu e mai sintetică și, în același timp, sugestivă, ca „autoportretul” pe care ni l-a lăsat la finalul unuia dintre volumele sale: „pluralic, corelații orizontalice, viziune expansiv-ascendentă, imaginativ, creativitate, vrea să nu supere pe nimeni, e mai mult cosmic, e dai și nu davai, recunoaște, ca trăsătură centrală, diversitatea lumii”. Această dovadă a unei profunde cunoașteri de sine încheie primul volum „Portrete printre rame” (Editura „Mușatinia”, 2012). Cartea însumează 151 de „portrete”, de fapt, crochiuri literare, creionate de un literat cu ochi de pictor și comentate de un filozof cu suflet de poet. Ele reprezintă existențe umane individualizate și reduse la esența lor.

,,Poesis şi Melos în lirica eminesciană” – Ziua Culturii Naționale la Roman

Preoți consilieri și inspectori ai Centrului eparhial Roman, preoți din Protopopiatul Roman, profesori și elevi, oaspeți de seamă şi un public iubitor de frumos au participat în 15 ianuarie, cu ocazia Zilei Culturii Naționale şi a sărbătoririi poetului nepereche al românilor, Mihai Eminescu, la manifestările  organizate cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, la Liceul Teologic ”Episcop Melchisedec” din Roman.

Sub genericul ,,Poesis şi Melos în lirica eminesciană”, Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, împreună cu preoții, profesorii, oamenii de cultură romașcani și elevii instituției de învățământ au participat la prezentarea unor comunicări ştiinţifice, susţinute de redutabilul om de cultură romaşcan Gheorghe A. M. Ciobanu şi de profesorul doctor Ovidiu Trifan, urmate de un moment poetic oferit de elevii liceului, precum și de lucrări corale interpretate de Corul ”Laudamus” al Liceului Teologic, dirijat de profesorul Gheorghe Gozar şi Corul ”Roman Melodul” al Protopopiatului Roman, dirijat de profesorul Ovidiu Trifan.

 

Eminescu omagiat la Liceul ,,Episcop Melchisedec” din Roman

Miercuri, 15 ianuarie, ora 17, cu prilejul Zilei Culturii Române, Liceul Teologic “Episcop Melchisedec” din Roman va fi gazda unei manifestări cultural-artistice dedicate aniversării a 164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu.

“Gazdă generoasă şi tradiţională a numeroase manifestări culturale şi religioase, Liceul Teologic Episcop Melchisedec a devenit, în timp, un punct de referinţă în viaţa spirituală romaşcană. Păstrând buna tradiţie de a-i celebra pe iluştrii înaintaşi ai culturii naţionale, Liceul nostru doreşte ca, prin această activitate, să aducă un pios omagiu celui care, pe drept cuvânt, a fost supranumit Luceafărul poeziei româneşti. Manifestarea, având titlul generic Poesis şi Melos pe-un picior de plai, se va desfăşura cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop, dr. Ioachim Băcăuanul, în parteneriat cu Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului şi Protopopiatul Roman. Evenimentul se înscrie în seria de manifestări ciclice consacrate momentelor de excepţie din istoria culturii române. ”, a declarat preot profesor Gheorghe Smerea, director al Liceului Teologic Episcop Melchisedec din Roman.

Ovidiu Trifan – Dumitru D. Botez, orfeul muşatin

              Profesorul şi arheologul romaşcan Ioan Teştiban spunea cândva că Romanul de odinioară tace, acoperit de o brazdă groasă de pământ[1]. În timp, prin strădania unor harnici iscoditori ai arhivelor, o parte din această „brazdă groasă” a fost ridicată, fapt care a permis, într-o mare măsură,  reconstituirea cărţii de identitate culturală a oraşului. În ea sunt înscrise nume de referinţă atât pentru spiritualitatea noastră naţională cât şi pentru cea universală. Aceste nume sunt cunoscute – din fericire pentru noi, romaşcanii – in orbi dar – din păcate, tot pentru noi – mai puţin in urbi, confirmându-se, încă o dată, zicerea de la Luca citire că nimeni nu-i profet în ţara lui. Luna aceasta, la 10 martie, s-au împlinit 118 ani de la naşterea unuia dintre ,,profeţii” romaşcani şi care, ca orice ,,profet” este puţin cunoscut astăzi în ,,ţara lui”, adică în Roman, dar comemorat şi omagiat la Bucureşti. Ne referim la dirijorul, profesorul şi compozitorul Dumitru D. Botez.

Ovidiu Trifan – Influențe ale folclorului muzical românesc în lirica eminesciană

Motto: Există o ,,Idee Eminescu” iar aceasta s-a zămislit sub zodii româneşti. (Lucian Blaga, Spaţiul mioritic)

 Nichita Stănescu spunea că pentru el patria este limba română. De aceea – continuă poetul –pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. Cu aproape un veac mai înainte, Eminescu a notat în epopeea dramatică Horia, unul din proiectele sale nefinalizate: Limba e muzica celui mai mare maestru al ei, muzica nu e decât limba română pusă-n muzică. Limba română născută pe note, limba română cântată în ape, ţeara unei feerii[1]. Ambele definiţii sunt complementare şi surprind în sintetize metaforice transcedentale tot

Ovidiu Trifan – Hora, arc peste timp și spațiu

  Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română/ Să-nvârtim hora frăției/ Pe pământul României, sunt binecunoscutele versuri ale Horei Unirii pentru care Alexandru Flechtenmacher a compus celebra melodie cu același nume. Ca și în cazul multor romanțe inspirate din lirica eminesciană, majoritatea publicului leagă atât poezia cât și muzica de numele lui Alecsandri. Faptul că bardul de la Mircești a apelat la cuvântul horă pentru a-și intitula poezia și că adresează românilor îndemnul: să-vârtim hora frăției, ne atrage atenția că hora – ca fiind cel mai popular dans românesc – are o semnificație aparte pentru neamul nostru, ca purtătoare ale unor valențe culturale aparținând spiritualității românești. Pornind de la această idee, vom încerca să realizăm o conexiune între Hora Unirii, ca expresie artistică a unității noastre naționale și rolul îndeplinit de acest joc străvechi în viața culturală și spirituală românească.