Festivalul literar ,,Mihai Eminescu”, ediția a VII-a, Dumbrăveni, Suceava

Eminescu„Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape de dispreţuit.” (Emil Cioran)
…Optimism, cultură, creștinism, moralitate, profesionalism, promovarea adevăratelor valori, acestea sunt câteva dintre coordonatele de acum tradiționalului Festival literar „Mihai Eminescu”, frumoasă manifestare culturală aflată la cea de-a VII-a ediţie, care s-a desfășurat sâmbătă, 21 iunie a.c., în excelenta organizare a Primăriei comunei Dumbrăveni, Suceava, reprezentată prin primarul Ioan Pavăl, prin secretarul Mihai Chiriac și prin preotul Constantin Jaba. Evenimentul s-a bucurat de participarea mai multor invitaţi, personalități culturale de marcă, oameni politici, cadre didactice, pasionați de literatură şi a unei consistente audiențe. Printre personalităţile academice sau/şi eminescologice s-au numărat: acad. Eugen Simion, acad. Mihai Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, acad. Bogdan Simionescu (fiu al acad. Cristofor Simionescu, născut la Dumbrăveni), acad. Maya Simionescu, acad. Vasile Tărâţeanu, prof. dr. Tudor Nedelcea, prof. dr. Th. Codreanu, prof. dr. Nicolae Georgescu, dr. Lucia Olaru Nenati, prof. dr. Vasile Spiridon ș.a.
Dintre numeroșii slujitori ai condeiului prezenți spicuim cu totul aleatoriu câteva nume: Emilian Marcu, Ion Beldeanu, Ion Cozmei, Gheorghe Bâlici, Viorel Dinescu, Mihai Sultana Vicol. În grupul celor sosiți din Botoşani, alături de Ștefan Dodiţă şi colecţionarul Mihai Cornaci, s-a aflat printre alţii şi d-na notar Lili Bobu, autoarea unei lucrări bibliofile de excepţie dedicată acad. Nicolae Dabija şi care a susţinut o frumoasă intervenţie în care a recitat și un poem adecvat evenimentului din creaţia poetei Lucia Olaru Nenati. >>>

Reclame

Adrian Botez – Arcane alchimice în poemul „Mitologicale”, de Mihai Eminescu

EminescuEminescu este obligat, prin misiunea sa de Spiritus Rector al NEAMULUI ROMÂNESC, să întindă, periodic, capcane iniţiatice, pentru a verifica gradul de virilitate spirituală al Neamului pe care-l ocroteşte. Cea mai cunoscută capcană a poetului Eminescu se numeşte MEMENTO MORI – panorama deşertăciunilor.
Una dintre cele mai puţin cunoscute capcane iniţiatice eminesciene este poemul MITOLOGICALE. Însuşi titlul, prin sufixarea cuvântului „mitologic”, avertizând asupra unei funcţii de împlinit în plan sacral – cu sufixul „-ale” – trimite la semnificaţia derizoriului, ilariantului (de tip zaharicale – sau, la Creangă: puricale…).
Numai în două cazuri, omenirea reacţionează astfel, faţă de sacru:
1- când mitul a fost uitat şi s-a degradat, formal, până la forma-funcţie de divertisment (dar orice mit poate reînvia oricând, autoenergetizându-se – pentru că el pre-există, din vecie spre vecie, în GRĂDINA ARHEILOR…);
2- când mitul trebuie protejat, cu orice preţ (chiar cu preţul aparenţei derizorii), de către iniţiaţi, în faţa valului agresiv-profan ( a se vedea măştile de tot felul – cele mai cunoscute fiind cele de carnaval… – dar semnificaţia esoterică a acestor măşti s-a pierdut, uneori aproape total… – puţini ştiu, de exemplu, că Arlechino are funcţie funebru-infernală…).
Textul eminescian oferă un traseu iniţiatic dintre cele mai interesante.
Aparent, pentru un lector plictisit şi neavizat – poemul este o parodie autohton-românească, de gust îndoielnic, a scenelor mitice olimpiene – având drept protagonişti, solitari şi bufoni, perechea mitică URAGAN-SOARE. Aparent fără rost, nejustificabil în economia unei scenete mitice riguroase, capătă relevanţă, spre final, o pereche uman-alchimică, împinsă de poet spre forma derizorie: MARGARETA nu e MARGARETA lui Goethe – ci o proastă frumoasă, care-şi aşteaptă un amant extrem de terestru(în aparenţă) – nu FAUST-întineritul prin magie mefistofelică – ci „scriitor la subprefectură”. Scriitor-Creator – trecut sub „zodia” derizoriului administraţiei pur terestre. >>>

Prof. univ.dr. Codrin Liviu Cuţitaru – Responsabilitatea faţă de Eminescu

dictionar de cultura poeticaExistă la ora actuală, în cultura română, o iresponsabilitate faţă de Eminescu, şi nu numai faţă de Eminescu, ci în general, o iresponsabilitate faţă de valorile care au construit identitatea noastră de comunitate, identitatea noastră naţională în ultimă instanţă, în istorie. Dincolo de abordările istorice sau eminescologice, ne aflăm în faţa unei probleme, pe care voi încerca să o şi argumentez cu măcar trei exemple, o problemă de ontologie culturală, mai bine spus, de patologie culturală, prin ultimul termen înţelegând chiar o stare de boală a culturii. S-a ajuns, din păcate, la ora actuală, în cultura română, într-o stare de boală, o stare de raportare inadecvată la real, la realitate în general. >>>

Arhidiacon Ciprian Ioan Ignat şi preot Iulian Muşat – Din lirica eminesciană

Evenimentul cultural de la Liceul Teologic ,,Episcop Melchisedec” a mai cuprins un recital de melodii pe versuri de Mihai Eminescu interpretate magistral de către arhidiacon Ciprian Ioan Ignat, acompaniat la pian de către profesorul Ion Burlacu, iar la vioară de către profesor Viorica Burlacu, ambii artiști emeriți ai Şcolii de Artă ”Sergiu Celibidache” din Roman, precum și un recital liric de excepție al preotului Iulian Mușat, acompaniat la pian de către conf. univ. dr. Mihaela Spiridon de la Academia de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj. ”Păstrând buna tradiţie de a-i celebra pe iluştrii înaintaşi ai culturii naţionale, liceul nostru doreşte ca, prin această activitate, să aducă un pios omagiu celui care, pe drept cuvânt, a fost supranumit «luceafărul poeziei româneşti»”, a spus părintele Gheorghe Smerea, director al Liceul Teologic ”Episcop Melchisedec” din Roman.  Activitatea cultural-artistică a fost moderată de către părintele Valentin Băltoi, consilier cultural al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Arhidiacon Ciprian Ioan Ignat , acompaniat la pian de  profesorul Ion Burlacu, iar la vioară de către profesor Viorica Burlacu – artiști emeriți ai  Şcolii de Artă ”Sergiu Celibidache” din Roman  >>>

Gheorghe A.M Ciobanu – ,,Piscurile cele mai înalte au cunoscut de-a lungul timpului adevărate furtuni”

Cuvântul eseistului romaşcan Gheorghe A.M Ciobanu la evenimentul cultural-artistic
,,Poesis şi Melos în lirica eminesciană” – Ziua Culturii Naționale la Roman

,,Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!..”

Inaugurarea bustului EMINESCU la Piatra Neamţ

,,Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.”

DSC_4640DDD

Stimaţi prieteni,

Înainte de a vă mărturisi cât de rău îmi pare că nu sunt alături de dumneavoastră la această sărbătoare de o singulară importanţă, daţi-mi voie să aduc omagiul meu celor care au făcut-o posibilă. Pentru că, în climatul societăţii româneşti de azi, o asemenea iniţiativă este nu numai un act de cultură, ci şi unul de curaj, o iniţiativă mergând împotriva curentului şi punând în lumină o impresionantă încărcătură polemică.

Pentru a sprijini această afirmaţie – care ar putea părea ciudată, dat fiind că se referă la înălţarea firească a unui monument închinat poetului naţional – aş vrea să aduc două argumente, plasate la capetele opuse ale axei culturale, două întâmplări neasemănătoare, dar la fel de incredibile şi la fel de tulburătoare prin semnificaţii.

>>>

Eminescu omagiat la Liceul ,,Episcop Melchisedec” din Roman

Miercuri, 15 ianuarie, ora 17, cu prilejul Zilei Culturii Române, Liceul Teologic “Episcop Melchisedec” din Roman va fi gazda unei manifestări cultural-artistice dedicate aniversării a 164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu.

“Gazdă generoasă şi tradiţională a numeroase manifestări culturale şi religioase, Liceul Teologic Episcop Melchisedec a devenit, în timp, un punct de referinţă în viaţa spirituală romaşcană. Păstrând buna tradiţie de a-i celebra pe iluştrii înaintaşi ai culturii naţionale, Liceul nostru doreşte ca, prin această activitate, să aducă un pios omagiu celui care, pe drept cuvânt, a fost supranumit Luceafărul poeziei româneşti. Manifestarea, având titlul generic Poesis şi Melos pe-un picior de plai, se va desfăşura cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop, dr. Ioachim Băcăuanul, în parteneriat cu Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului şi Protopopiatul Roman. Evenimentul se înscrie în seria de manifestări ciclice consacrate momentelor de excepţie din istoria culturii române. ”, a declarat preot profesor Gheorghe Smerea, director al Liceului Teologic Episcop Melchisedec din Roman. >>>

Ion Ionescu-Bucovu: Farmecul poeziei eminesciene (164 de ani de la naștere)

21 decembrie 1883 – Apare, la editura Socec,  volumul „Poezii” de Mihai Eminescu.
Eminescologii din toate timpurile, împotriva rivalității lor, au ajuns la concluzia că există un miraj al eminescianismului, un fel de „armonie eminesciană” unică, din care iradiază veșnica modernitate a lui. „Ni se pare că oricare ar fi fost temeiurile influenței lui Eminescu, găsim de la început, până azi, un motiv neschimbat, care e armonia eminesciană. Propriu zis, acestă armonie e socotită ca un miracol cultural, e în orice caz unică în spiritualitatea românească, și sub vraja ei stăm cu toții de o jumătate de veac” (Camil Petrescu). Eu continui să cred că și astăzi…

Caracostea atrăgea atenția că factorul muzical este „ elementul primordial” al stilului eminescian. G. Munteanu consideră că edificiul operei eminesciene e structurat pe paradigma a trei „invariante”: sensibilitatea, reflexibilitatea și fantezia, alcătuind cunoașterea hyperionică. Când Maiorescu definea geniul poetic eminescian, „ care pentru noi este și va rămânea cea mai înaltă încorporare a inteligenței române”, el fixa un adevăr etern, o judecată de valoare definitivă despre Eminescu. De la „unde voi găsi cuvântul ce exprimă adevărul” până la „ a turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă”, Eminescu a parcurs un enorm drum de înțelegere a limbii. Descoperirea logosului eminescian a însemnat pentru el cheia boltei cu care a operat în poezie. El și-a clădit un fundament pe timpul și spațiul național, miturile lui sunt luate din din spațiul unde a trăit, mitul pădurii ( al codrului), motivul mării, motivul „domei”, dragostea ca idee mito-poetică centală, motivul melancoliei, motivul visului etc. >>>

Ion Ionescu-Bucovu: Eminescu și limba română literară (164 de ani de la naștere)

EminescuEminescu a apărut pe solul românesc ca o sămânță rodnică la o răscruce de timpuri când limba română își căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Școlii Ardelene care o ciuntise și-o transformase într-o păsărească de ciunisme și pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franțuzite și căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beția formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic și Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete și litere pentru ciudatele sunete și semne slave care nu existau în limba latină. Dacă citești procese-verbale din ședinţele Academiei referitoare la ortografie, îți dai seama câtă luptă s-a dus pentru stabilizarea alfabetului nostru.
Acum apărea Eminescu. Precum un Dante pentru italieni, care a făurit limba italiană modernă, un Goethe pentru germani, care a dat un nou suflu limbii germane, sau un Shakespeare pentru englezi, creatorul limbii engleze moderne, Eminescu este făuritorul limbii române literare. >>>

UZPR deschide seria Seratelor „Eminescu Jurnalistul”

afis uzpMarți, 10 decembrie, la ora 19,00, la Teatrul Mignon de pe Strada Hristo Botev nr. 1, demarează „Seratele Mihai Eminescu Jurnalistul”, inițiate de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Este un spectacol-dezbatere, la care publicul poate participa fără nicio altă restricție decât aceea a bunului simț.
Prima serată „Eminescu Jurnalistul” va avea ca suport piesa de teatru ”Interviu cu Mihai Eminescu” aparținând scriitorului și jurnalistului Miron Manega, membru UZPR. Va fi un montaj de teatru-lectură, cu concursul a patru actori (Cristi Dionisie, Sebastian Vâlcea, Claudia Drăgan și Raluca Grumăzescu), în regia lui Mihai Lungeanu. Sensul acestui demers este acela de a-l readuce pe Eminescu în conștiința opiniei publice, în toate dimensiunile personalității sale, inclusiv – și mai ales – aceea de jurnalist.
Seratele ”Mihai Eminescu Jurnalistul” vin în continuarea și spre confirmarea intenției declarate a președintelui UZPR, Doru Dinu Glăvan (cu prilejul decernării, în vara aceasta, a Premiilor „Eminescu ziaristul”), de a crea un centru de polarizare a jurnalismului creativ și moral: „Eminescu a fost și rămâne un model de etică profesională pentru orice jurnalist român care-și respectă meseria, de aceea l-am ales ca simbol tutelar al Uniunii noastre și de aceea am instituit acest premiu”. 28 iunie 1883 are semnificaţia morţii «civile» a lui Mihai Eminescu, scoaterea lui din presă. A fost o zi neagră pentru jurnalismul românesc, dar şi un indiciu al forţei sociale a presei, de vreme ce Eminescu jurnalistul nu a putut fi făcut să tacă decât prin cămaşa de forţă. Precizăm (…) că recursul la modelul jurnalistic Eminescu este un recurs la moralitatea şi valorile creative ale jurnalisticii în esenţa ei. Şi nu urmărim exploatarea în folos propriu a prestigiului uriaş al modelului, ci încercăm să ne raportăm la el, slujindu-l după puterile şi resursele noastre de conştiinţă. Slujindu-l pe el, ne slujim, de fapt, pe noi.” >>>

Ion Ionescu-Bucovu: Eminescu-stări de umilinţă trăite cu demnitate

EminescuEminescu nu a avut o viață colorată în roz, trăirile lui au fost mai mult interioare. Și-a trăit umilințele vieții cu demnitate. Se cunoaște mai puțin partea sumbră, mai dureroasă a vieții sale, poetul parcurgând uneori momente, stări și frustrări dureroase, care i-au marcat existența, trecând peste ele cu demnitate, cu înțelegere și cu discreție, uneori chiar și cu umor. Apropiindu-se ziua lui de naștere la mijloc de ianuarie, mi-am propus ca din viața lui să decupez scene mai puțin cunoscute publicului larg, care ilustrează umilința prin care a trecut de-a lungul vieții lui atât de scurtă. Pentru a fi mai autentice, am descris scenele din viața lui sub formă de dialog:
1. Hamal în port la Giurgiu
Interlocutor: Dumneata susții c-ai fost intim cu Mihai Eminescu?
Caragiale: De pe la 1866-1867. Mă țineam după Iorgu Caragiale care dădea reprezentații cu trupa la Giurgiu. N-avea sufleor. Am plecat în port să vedem de vom găsi vreunul cu știință de carte. În port am găsit unul care știa să citească.

>>>

Mariana Cristescu – Ziua Limbii Române, La Târgu-Mureş

31-august-ziua-limbii-romaneSâmbătă, 31 august 2013, conformându-ne nu numai inimilor, ci şi frumoasei Legi promulgate în luna februarie a acestui an, cu privire la instituirea Zilei Limbii Române, un grup – destul de restrâns, din păcate – de entuziaşti, iubitori de Neam şi Ţară, ne-am adunat la Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Târgu-Mureş, pentru a pune în operă proiectul iniţiat împreună cu Nicolae Băciuţ şi coordonat de directorul Direcţiei de Cultură, atât spiritual, cât şi (mai ales!) material, aportul instituţiilor abilitate şi obligate prin noua lege să se implice fiind cu desăvârşire nul. E adevărat, Parlamentul nu s-a gândit să fixeze Ziua Limbii în campanie electorală! Să fi văzut atunci cum s-ar fi adunat „patrioţii”, călcându-se pe bombeuri! Nu-i nimic, campanii au fost, şi-or să mai fie! Ştiţi şi dumneavoastră, … urna alege! Om trăi şi om vedea! Sănătoşi o să fim, deoarece, deşi fonduri au existat doar pentru gulaşul altor manifestări cu pretenţii culturale, noi pledăm >>>

Interviu cu Eugen Doga

descc483rcareEugen Doga ne-a vorbit despre spectacolul pe care-l pregăteşte pentru Ziua Limbii Române, noua sa lucrare despre dragostea dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle şi motivele pentru care a ales să-şi înregistreze lucrările departe de Moldova.

„Adevărul“: Maestre, ce ne veţi cânta de Ziua Limbii Române?
Eugen Doga: Săptămâna aceasta facem repetiţii pentru concertul de Ziua Limbii Române, care va avea loc în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Din păcate, mulţi solişti şi instrumentişti pe care i-aş dori în acest spectacol sunt plecaţi peste hotare. Voi cânta ceva la pian sau la muzicuţă. Va evolua şi orchestra „Lăutarii“. Vor mai fi naistul Vasile Iovu, baritonul Andrei Jilihovschi şi soprana Olga Busuioc. Ulterior, am să plec la tratament în Cehia, revin la Chişinău, iar apoi merg la Moscova şi la Sankt Petersburg pentru nişte concerte.
Ce surprize ne pregătiţi în aria „Dialogurile dragostei“, pe care o imprimaţi aici, la Chişinău?
Vreau să prezint această lucrare pe 15 ianuarie, de ziua lui Mihai Eminescu. Ce va fi? Am pornit de la ideea de a face o operă, dar nu e. Va fi un spectacol muzical. S-au spus multe despre Veronica Micle, inclusiv faptul că a fost o curvă. Dar în afară de ea, n-am auzit de vreo altă femeie uşoară care să fi scris versuri atât de frumoase. Nu se ştie dacă Eminescu ar fi fost cel pe care-l cunoaştem astăzi fără acest drac care-i strica viaţa, dar care, de fapt, îl îmbia la creaţie. E greu să găseşti în toată opera lui Eminescu un loc unde nu-i fie şi o adiere din această imagine a Veronicăi Micle. >>>

Ion Drăgan – Punţi de lumină într-un veac cu noapte mare: eveniment cultural la Târgu-Mureş

21 iunie 2013. Zi senină, luminoasă, fără nori, la Târgu-Mureş! Zi excesiv de călduroasă, dar plăcută, totuşi, faţă de vestul, estul şi mai ales sudul ţării, unde a fost… ”topenie”!
În această (cea mai) luminoasă zi din an, zi de apogeu al luminii, români din estul, din vestul, din sudul ţării, iubitori, preţuitori ai luminii răspândite de cultură, veniră în mijloc de ţară, în frumosul oraş transilvan, să omagieze valori ale neamului românesc aflate dincolo sau dincoace de hotarele ţării, dincoace sau dincolo de hotarele vieţii, şi, de asemenea, să omagieze valoarea absolută a Limbii Române, a Culturii Române, a Naţiunii Române, „domnul cel de nemurirea noastră”, Mihai Eminescu! >>>

Ion Ionescu Bucovu – Mitul Eminescu sau de la om la geniu

Mitul Eminescu nu s-a creat ad-hoc. El a început să se prefigureze cu ultimii ani ai vieții și primii ani de după moarte, substituindu-se figurii poetului mitul „tânărului geniu” (das junge Genie), de origine romantică germană. Romantismul a fost deosebit de productiv la capitolul mituri. Geneza mitului „das junge Genie” a urmat schema constituirii altor mituri romantice. Născut în Germania la finele secolului al-XVIII-lea, figura „tânărului geniu” s-a transformat spontan, fără nicio reticiență, pe teritoriul spiritual românesc. Eminescu a fost o figură ideală pentru a o întrupa. Nu încape îndoiala că transmutația s-a făcut prin ștergerea trăsăturilor concrete și prin adoptarea tacită a modelului constituit. Căpătând forță autonomă, figura eminesciană s-a abstractizat, depășind marginile istorice. Mitologizarea s-a făcut prin trecerea în umbră a detaliului și prin aspirația spre arhetip. Novalis și Kleist ne par exemplele celebre în acest sens. Descriind personalitatea geniului, >>>