Gheorghe A.M. Ciobanu: IRIMESCU – Un Cavaler Carpat al „Ordinului…Dalta”

Gh.A.M.CiobanuSculptorului Irimescu…

Sau, mai profund gândind, Sculptură prin Irimescu. Un binom, care s-ar putea relua, prin zicerea de „creaţie irimesciană” – şi spunând aşa, am ajuns la relaţia esenţială a fenomenului artistic: singularitatea.
Luată în sine, ca meşteşug „de peste zi”, în a ciopli materia, dăruindu-i închipuire omenească, de la „cariatidele” de pe Insula Paştelui, la prefigurările lui Modigliani, existenţa cosmică, cu a ei „materie neagră”, ajunsă a fi şi stelară, tinde, prin creativitatea fiinţei noastre, nu doar să se antropomorfizeze, ci, mai mult, să se umanizeze. Oricare sculptură este uman – duală, o bio – formă abiotică şi o spiritualitate aspirituală. O dualitate, cu geneză unică: creaţia. Continuă lectura

Reclame

Liviu Dănceanu – Scrisoare deschisă către Gheorghe A. M. Ciobanu

Stimate Domnule Profesor,
Ani de zile v-am citit cronicile şi eseurile împrăştiate cu generozitate prin varii reviste moldave. Mărturisesc, vă credeam un om pedant, scrupulos, uneori surprins, alteori uşor iritat fiind de consecvenţa cu care vă menajaţi cele două iniţiale din nume: Gheorghe A.M. Ciobanu, ca şi cum aţi fi ţinut să îmbrăcaţi cât mai extravagant un obştesc manechin. Nu mi-a trebuit mult să înţeleg că era o pedanterie protocolară, ce cobora de pe versanţii inundaţi de aerul tare al unei conduite existenţiale exemplare. Articolele dumneavoastră despre fenomenul muzical deconspirau, înainte de toate, o candidă curiozitate. Vă şi vedeam uitându-vă prin gaura cheii unei porţi ce duce miraculos la cei ce modelează Continuă lectura

Ontifonismul sau dragostea fãrã rest

La începutul anilor 80 ai secolului trecut, Ştefan Niculescu îmi atrăgea atenţia asupra unui autentic discipol al meşterului Manole, care şi-a zidit, n-o să vă vină să credeţi, existenţa într-o scriere, blocând suveran orice insinuare a vanităţii, orgoliului şi meschinăriei. Alexandru Bogza, căci despre el este vorba, trudise întrega lui viaţă la o singură carte. O carte ce-l supusese la o asceză intelectuală unică în peisajul spiritualităţii româneşti, căci cartea lui Alexandru Bogza este o construcţie teoretică întemeiată pe reflecţia profundă asupra criticismului filosofic de sorginte kantiană, ce motivează o soluţie inedită de abolire a crizei fizicii contemporane, precum şi o ofertă surprinzătoare de instituire a unor baze muzicale ale metafizicii de la sfârşit de secol 20. Continuă lectura

Gheorghe A. M. Ciobanu: „Un zugrav” şi al său penel – Ştefan Luchian

Lanţul carpatic al Spiritualităţii româneşti, lansat la o altitudine impresionantă, cunoaşte o multitudine de piscuri vizionare, pe care generaţii de demiurgi s-au încumetat să le escaladeze şi să rămână, apoi, în perimetrul lor creator, îmbogăţind astfel revărsările artistice, de la condei la baghetă şi de la daltă la pe¬nel, ale acestui spaţiu daco-strămoşesc, mult încărcat de zbucium, dar şi aureolat de realizări.
Un astfel de „Zburător”, cu aripi îndrăzneţe, dar cu o protoplasmă care 1-a şi prăbuşit, a fost, pentru pictura noastră naţională în arcuirea ultimelor două veacuri ale ei, Ştefan Luchian. O retină ajunsă dincolo de sensibilitatea fotonilor, ce a devenit însă, treptat, stânjenită de a mai reţine tremurul imponderabil al acestora, din cauza unui penel neputincios acum în a mai răspunde la zvâcnirile unei mâini, atât de bogată odinioară, în coregrafii creatoare. Continuă lectura

Gheorghe A. M. Ciobanu – De ,,Înălţare”, la Cordun, popas înălţător

Gh.A.M.CiobanuCordunul, în ,,multiplă” sărbătoare. Cordunul, acest până mai ieri, un ,,..sat patriarhal”, iar astăzi, o ,,metropolă” în devenire, a fost, în zilele din urmă, în haine festive, ajunsă, de ce nu, chiar la dimensiune de ,,Festival”. O simbioză fericită de ,,sacru cu profan”, de amintiri şi perspective, de omagieri şi preţuire. Un ,,fenomen de masă”, petrecut într-o aşezare statornică, cu oameni gospodari din ,,moşi-strămoşi”, ce s-a impus de la un an la altul, în istoria acestor locuri şi economic sau religios dar şi în zămisliri intelectuale.
Vom poposi la un alt moment valoric al acestei zile de excepţie pentru Cordun, acel al conferirii solemne al Titlului de ,,Cetăţean de Onoare” cu apartenenţă locală. Au fost 14 nominalizări, nu numai declarative, ci şi însoţite de o amplă motivaţie ,,pro” pentru fiecare.
Dorim mult să-i omagiem şi noi, într-o succesiune alfabetică, aşa cum o cer şi uzanţele oficiale. Acatincăi Ioan (colonel), Balint Filip (primul primar liber ales după 1989), Chelaru Ioan (senator), Diaconu Adrian (inginer, actual primar al Cordunului), Dumitrache Toader (inginer), Ghideanu Tudor (profesor universitar), Jicmon Ioan (preot), Panaite Nica (economist), Pelin Ioan (preot, veteran de război), Jesus Arturo Sagredo Fernandez (profesor) şi Spoială Nicolae (consilier). Au fost omagiaţi post-mortem, cu acelaşi Titlu: Feraru Petrică (economist), Ionescu Adrian (profesor) şi Tudor Constantin (funcţionar).
Diplome de Onoare au fost conferite ziaristei Cristiana Bortaş, coautoare la Monografia Cordun şi editoarei, scriitoarei Emilia Ţuţuianu-Dospinescu, coautoare şi editoare a ultimei ediţii a volumului Monografia Cordun.

>>>

Gheorghe A. M. Ciobanu – ,,Primii fiori” ai mei, la ,,Muşatinia”

Gh.A.M.CiobanuCu zece ani în urmă, eram la ,,primul meu rendez-vous” editorial, încredinţând tinerei ,,Muşatinia”, cele dintâi înfiorări ale mele, în meşteşugul literar. Astfel, în anul următor, cu o copertă adolescentină, ce reproducea culorile de miraj ale unei ,,Singurătăţi” victoriene – Stanciu – a văzut lumina tiparului volumul, el în sine o capodoperă ,,gutenbergiană”, postfaţat de universitarul de altitudine Tudor Ghideanu şi grafiat portretistic de sculptorul Demo, volum ce cuprinde în el acel ,,taifas” al autorului, purtat, juvenil, cu frumosul condeiesc.
,,Primii fiori”… Prima mea poposire în lumea cuvântului scris, primele mele îndrăzneli literare, în una din cele mai îndrăzneţe şi ele, domenii ale creativităţii umane. Şi toate, dăruite contemporan unui non-stop cultural, prin la fel de curajoasa Editură Muşatinia. De aceea, parafrazând denumirea unui film ,,mare” al lui ,,ieri”, voi şopti mereu: ,,Muşatinia, dragostea mea”. O ,,Muşatinie” dominant spirituală, ca şi Voievodul cu acelaşi nume, turnat, în viziune zaharesciană, din veşnicie şi din bronz, veghind Oraşul multisecular. >>>

Emilia Ţuţuianu – Dizertaţii editoriale cu scriitorul Gheorghe A.M. Ciobanu

Cu ocazia Zilei Cărţii, Casa Armatei din Iaşi prin col. Tiron şi pictorul ieşean Nelu Grădeanu, cu participarea Editurii Muşatinia din Roman, prin editor Emilia Ţuţuianu, au adus în atenţia iubitorilor de carte patru volume apărute la editurile romaşcane Filocalia şi Muşatinia: Identităţi artistice la Roman, autor Minodora Ursachi, Creştinismul abia începe, autor Ioachim Giosanu, Mioriţa mit triadic şi Mecena, medic, misionar – Teodorescu, autor Gheorghe A.M Ciobanu.
Prezent la invitaţia organizatorilor în capitala culturală a Moldovei, scriitorul şi eseistul romaşcan Gheorghe A.M. Ciobanu a oferit un regal literar de înaltă ţinută, într-o luare de cuvânt concretizată într-un summum de cultură romaşcană, o exegeză literar-filosofică asupra cărţilor amintite mai sus. Dorinţa omului de a depăşi teluricul, de a transcede bioticul într-o mai mult ca finită existenţă este gândul către care ne-a purtat discursul eseistului Ciobanu. În planul religiei, picturii şi mitologiei dorinţa omului de a fi şi dincolo de vieţuirea temporală a protoplasmei celulare, este concretizată prin credinţa într-o ,,lume de apoi”, ce prelungeşte viaţa prin duh, prin operele de artă care transced vieţii şi poartă numele creatorilor în nemurirea artistică la fel şi speranţa mioriticului cioban care îşi doreşte dac-o fi să mor o nuntă cu stelele universului.
Fragilitatea protoplasmei, determinismul cosmic, existenţial şi uman este duală în concepţia scriitorului Gheorghe A.M. Ciobanu, care a subliniat rolul ,,universului” cerebral, cu toate componentele sale vizibile şi demiurgice cât şi rolul materiei. >>>

Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu

Gh.A.M.CiobanuViaţa cetăţilor şi a locuitorilor lor este de obicei marcată de zbaterile obişnuite ale zilelor care trec nelăsând nici urme, nici semne pe pânza vremii. De aceea doar Dumnezeu mai ştie numele atâtor oraşe care au apărut, au ars un timp în flacăra vieţii, apoi au dispărut în neantul uitării ca firele de nisip ale deşertului spulberat de vânturi. Din când în când, însă, în agora câte unei cetăţi apare un om, un simplu om, aşa cum au mai fost poate până atunci mii ca el, care, însă, prin vocea sa marchează definitiv identitatea ei în istorie. El reprezintă quintesenţa valorilor şi aspiraţiilor, sublimând într-o formă profund identitară cultura locului.
În micul nostru oraş cu nume de imperiu antic avem şansa de a avea printre noi un concetăţean care ne-a dat şansa la neuitare. Zilnic, de nouăzeci de ani, micuţa umbră a profesorului Gheorghe A.M. Ciobanu se strecoară timidă pe străzile pline de amintiri, printre clădiri şi oameni, ca un memento perpetuu al întâmplărilor, viselor şi năzuinţelor unei urbe aproape milenare. Un secol de istorie, un secol de viaţă cu Profesorul a fost şansa pe care ne-a dat-o Dumnezeu să ne cunoaştem şi să ne regăsim. A fost şansa de a nu ne pierde identitatea culturală într-o lume prea uşor dispusă la a renunţa la valori pentru a se amorfiza într-un neant existenţial numit modern mondializare. Poate profesorul nostru drag n-a încercat decât să facă ceea ce ştie mai bine: să ne crească, să ne înveţe, să ne ajute să iubim ceea ce contează cu adevărat în viaţă. Tocmai acest lucru simplu, dar făcut în mii de feluri a fost ceea ce aveam nevoie într-un secol chinuitor şi sărac, ajutându-ne să nu ne pierdem creativitatea şi identitatea. >>>

Patriarhului literelor romaşcane, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, la împlinirea vârstei de 89 de ani

Gânduri si sentimente prilejuite de o aniversare

D-l profesor Gh. A.M. Ciobanu mi-a fost profesor, ulterior mentor, fiind și apropiat sufletului meu. Cu prețuire şi recunoștință exprim gânduri şi sentimente, acum, la aniversare. Instrucția, o structură şi conștiință aparte, o curiozitate continuă în cunoaștere, exigent cu sine în a fi autodidact, probitatea sa moral-intelectuală au condus la erudiție. Este, cred, un Pantagruel pe care părintele, zidind, în cazul nostru, l-a sfătuit: ,,nimic să nu-ți fie necunoscut”, devenit precept al cunoaşterii renascentiste. Interesant, uimitor chiar, în formația d-lui profesor Ciobanu, teoria evoluționistă şi cea creaționistă apar ca două organisme într-o perfectă simbioză, lumescul se împletește cu cosmicul, tradiția armonizându-se cu inovația. Ascultându-l pe vorbitor, care întotdeauna are o inspirație fecundă, o exprimare debordantă, remarcăm că este novator în arta cuvântului şi a muzicii, care solicită, îmbogățeşte şi uimește. Deși accesibilă, fraza cu asocierile sale unice, metafora fiind omniprezentă, unică si inimitabilă cere, să recunoaștem, o anumită instrucție din partea auditoriului. Deseori am asistat la adevărate prelegeri-lecții de estetică şi filozofie de arte plastice şi muzică, ale unui eseist de excepţie, un spirit liber, dezinvolt; cum ar spune d-l profesor ,,un cioban mioritic ce doinește într-un continuu acord cu muzica sferelor” spațiul cosmic fiind deseori cadru de referință. >>>

Ghe. A. M. Ciobanu la lansarea cărţilor PS Ioachim Băcăuanul

Ion Irimescu, aniversare 95 de ani – Simpozion la Fălticeni, în anul 1998

>>>

Gh. A. M. Ciobanu – Primii fiori (II)

10iar notarul, găsind pe o masă alăturată o revistă franceză, o deschise vizibil şi zgomotos, în timp ce ochii i se aprinseră la o fotografie, care era un instantaneu de la un concurs ciclist de acum cincisprezece ani la Lyon. Toate acestea merseră până când D-l. Dimitrie Dimitrescu aruncă plicul terminat într-o parte pe biroul arhiplin, manieră pe care o urmară şi ceilalţi: preotul îşi vârî cutia de chibrituri înapoi în buzunar şi directorul sfârşi cu pantofii prin ruperea bruscă a şireturilor. Numai notarul continua să privească atent la un colţ al fotografiei, unde de-altfel nu era nimic.
-Est-ce que le monsieur parle le français?- întrebă primarul cu o voce străină.
La auzul acestor cuvinte notarul, foarte calm, depuse revista pe masa alăturată, după care se aşeză mai bine pe scaun, ca un om care începe să dea atenţie celor ce se petrec în jurul său. Dar, spre mirarea sa, cu toate că presupuse că primarul începuse deja şedinţa, văzu pe toţi liniştiţi şi atenţi, ca în aşteptarea unui răspuns. Atunci, atribuind cuvintele auzite unei persoane exterioare, întoarse deodată capul spre uşa închisă, întrebând mirat:
-Nu ştiu dacă mi s-a părut numai, dar am impresia că e cineva afară… >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Primii fiori (I)

10Cu deosebită sinceritate, autorul
mulţumeşte distinsei Doamne Corina Grecu
pentru neegalata sa amabilitate de a fi sprijinit
editarea acestui volum, prin care
să ne reîntâlnim cu trecutul îndepărtat
al unor „Primi fiori”.
De asemenea, o aleasă preţuire
scriitoarei Emilia Ţuţuianu şi editurii sale muşatine,
pentru strădania bibliofilă deosebită, pe care
a dăruit-o cu multă sensibilitate,
întru apariţia volumului nostru.
Autorul

                                                                              ***
Prefaţă
Enciclopedism şi Creaţie

Apar din când în când, în cultura noastră, făpturi enciclopedice, care îşi edifică Lucrarea ca pe un „avânt eroic” (Degli erroici furori -Giordano Bruno) în chip armonios multiplu: poezie, muzică, ştiinţă, filosofie. Aşa au fost, desigur: Henri Coandă, Dimitrie Cuclin, Alexandru Bogza (fratele celebrului Geo Bogza), Pius Servien, Matila Ghyka ş.a.
Astăzi, iată, îl întâlnim cu Bucurie tandrică pe muzicianul-filosof, poet, publicist şi om de ştiinţă Gheorghe A.M.Ciobanu, din sacrul târg al Romanului, după cum el ar putea să se revendice drept fiu al Fălticenilor lui Ion Irimescu.
În suita de înfăptuiri pe care ne-o relevă volumul „Primii fiori”, totul parcurge, parcă, cei patru timpi ai formei sonată, în temporalitatea experiată, trăită a unei Anamnesis, dintr-un vălmăşag istoric, dintre anii 1936-1944. Ceea ce se poate remarca, de la început, este legătura („coinonia”), cununia prin Muzică între toate cele patru „Coerenţe fundamentale”, despre care ne-a vorbit nu o dată tainicul Nichita Stănescu.
Poemele dintâi ale lui Gheorghe A.M.Ciobanu poartă semnificativ titluri beethoveniene sau eminesciene: „Sonata Lunii”, „Glossa”, „O, mamă sfântă…” dar şi tonalitatea lui Blaga, Goga, Esenin. >>>

Gh.A.M. Ciobanu – interviu

Gh. A. M. Ciobanuhttps://www.facebook.com/photo.php?v=598878670158256&set=vb.100001083867785&type=2&theater

https://www.facebook.com/photo.php?v=598890510157072&set=vb.100001083867785&type=2&theater

Cărţile eseistului romaşcan Gh.A.M. Ciobanu – note critice

Gh.A.M.Ciobanu >>>