Vavila Popovici – ,,Divide et impera”

Vavila_Popovici„Prin unire cetățile mici se dezvoltă, prin dezbinare și cele mai mari se distrug.”

Expresia provine din latină unde exista și ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca:„dezbină și stăpânește”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat și a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaște, mult mai veche. Heinrich Heine (1797-1856) o atribuie regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î.e.n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naționalități. >>>

Poeta Cecilia Bănică-Pal, între cele două linişti

PalProtagoras este autorul celebrului aforism: “Omul este măsura tuturor lucrurilor, și a celor care există precum există, și a celor care nu există, precum nu există”.
Poeta Cecilia Bănică-Pal, în volumul La umbra timpului, editura Muşatinia, Roman, 2010, prefațată excelent de prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu, cu o postfaţă semnată de Ghe. A. M. Ciobanu, ,,măsoară timpul / dintre cele două liniști…/ așteptând mereu liniștea de după noi”. (Măsura timpului, pg. 19)
Așa cum însăşi autoarea ne atenționează: ,,tot ce am scris s-a născut la umbra timpului”. Grafica volumului aparține fiului poetei, Sabin Pal.
Viziunea poetei despre timp şi spațiu face trimitere spre estetica transcendentală a lui Kant care expune în prima secțiune concepțiile despre spațiu, pentru ca în cea de-a doua secțiune să vorbească despre timp. ,,Iluminarea este ieșirea omului din starea sa de imaturitate auto-impusa”.
Problematica umană constituie o preocupare frecventă a oamenilor de cultură.
Conform Dicţionarului de Filozofie (Editura Politică, Bucureşti, 1978) spaţiul şi timpul desemnează ,,formele de bază ale oricărei existenţe”. Încă din antichitate au fost abordate filozofic de cei mai mari cugetători. Spațiu şi timpul, teme inepuizabile pentru gânditorii de ieri şi de azi.
Cecilia Bănică-Pal aidoma lui Blaga, se pare că ,,a făcut un pact de coexistenţă paşnică cu timpul: nici el nu mă urmăreşte, nici eu nu fug de el. Într-o zi ne vom întâlni”.
Fiorul istoriei o regăsește ,,pe căi târzii” urmărită de ,,umbre de zei” ce o înfioară. ,,Aşa plecară, an de an/ vremurile de glorii şi durere…/iar osemintele sub lan/ se transformă în flori şi-n stele.” (Fiorii istoriei, pg.20) >>>

Lazăr Lădariu şi „Secunda de pământ”

Pages from L¦dariu, coperta, 2013„Grădinile suspendate ale Poetului sau prăbuşirea în cer” îmi intitulam un comentariu trecut, vorbind despre „Vecerniile memoriei”, un alt volum de versuri  al al lui L.L.. Şi spuneam atunci despre lirica sa, comparând-o, ca şi pe cea despre care vorbim acum –  „Secunda de pământ” -, cu luxurianta  grădină ridicată, în miezul deşertului, de Nabucodonosor, pentru Semiramida, regina sa persană, afirmând că, asemenea acesteia, din filele cărţii imaginaţia clădeşte, ca dintr-un abur de vis, bătrâne trepte de piatră prinse în încleştări de ramuri verzi, pe care, urcându-le, îşi vor fi tocit gândurile înţelepţii, ocrotiţi de arbori cu rădăcini în cer. >>>

Te iubesc, o Doamne, mai presus de toate

icoanaRasai asupra mea… – Mihai Eminescu
 
 Răsai asupra mea…
 
   de Mihai Eminescu, 1879
   Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, Maică Sfântă, Pururea Fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
 
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă, caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară. >>>

Constantin Noica: “Ce e etern și ce e istoric în cultura românească?”

Constantin.NOICA-fotografiromani.ro-foto:Dinu.Lazar“De ce noi, romanii, etnic vorbind mai omogeni decat germanii, a trebuit sa asteptam soarta o mie de ani? Situatia geografica defavorabila, neprielnica conditiilor istorice, navaliri barbare, vecini salbateci? Dar acestea ar fi trebuit sa fie motive in plus de afirmare, elemente de marire proprie, daca pornirea de a face istorie, pornirea oarba si primordiala, ne-ar fi aruncat irezistibil in vartejul universal. Astazi la ce-am ajuns? La vointa de a face istorie. Cine a inteles acest lucru este lamurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rational, abstract, constient in tragicul nostru “.

Randurile acestea, scrise de un tanar acum cativa ani, pot nedreptati sau nu neamul romanesc; aceasta nu ne intereseaza. Ele ne aseaza insa dintr-o data in inima tensiunii care domina, pe toate planurile lumea romaneasca de azi. >>>

Ovidiu Trifan – Influențe ale folclorului muzical românesc în lirica eminesciană

prof. dr. Ovidiu Trifan Motto: Există o ,,Idee Eminescu” iar aceasta s-a zămislit sub zodii româneşti. (Lucian Blaga, Spaţiul mioritic)

 Nichita Stănescu spunea că pentru el patria este limba română. De aceea – continuă poetul –pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. Cu aproape un veac mai înainte, Eminescu a notat în epopeea dramatică Horia, unul din proiectele sale nefinalizate: Limba e muzica celui mai mare maestru al ei, muzica nu e decât limba română pusă-n muzică. Limba română născută pe note, limba română cântată în ape, ţeara unei feerii[1]. Ambele definiţii sunt complementare şi surprind în sintetize metaforice transcedentale tot >>>

Anca Adumitroaie – ,,Vreau să joc”: expoziție ,,Jerry W. McDaniel” la ,,Viitorul Român”

Anca Adumitroaie

  Anca Madalina Adumitroaie (Director Cultural si Secretara de Presa a Societatii Viitorul Roman, castigatoarea tabloului „Vreau sa Joc” insiprat dupa poezia cu acelasi nume de Blaga), artistul american eterogen Jerry W. McDaniel; Diana Cosma (castigatoarea nocturnei europene “Champs Elysees”), si Ionela Kloes (Presedinta Societatii Viitorul Roman). (Fotografie: Ileana Costea)

Albastrul profund si sincer incadreaza ca passe-partout explozia de alb-violet in flori de lavanda care, la rindul ei, imbratiseaza languros conturul banuit al femeii dezgolite. Absenta culorii, ca o pata de vis, intr-o mare dezlantuita de nuante, e ceea ce defineste latura impresionista, de traire a clipei, a pinzei pe nume “Sleeper In Lavender”, care m-a intimpinat si captivat de la intrare la vernisajul cu titlul “I Want To Dance” (“Vreau sa joc”) al pictorului Jerry W. McDaniel. >>>

Agonia limbii române în Transnistria

orig (1)Vă spunem poveştile dramatice ale profesorilor din Transnistria, care se luptă să predea în româneşte. Ele dau naştere unor întrebări: ce mai înseamnă limba română pentru cei care pot să o vorbească liber? Mai înseamnă ceva?

Republica Moldova nu e pregătită pentru a intra în Uniunea Europeană. José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a fost, săptămâna trecută, la Chişinău şi i-a mângâiat pe cap pe moldoveni. „Perspectiva europeană nu este tabu“ şi „mai importantă decât viteza este substanţa progreselor“, a spus Barroso. Printre rânduri, Europa e prin preajmă, dar e totuşi departe.

Moldovenii ştiu asta. O ştiu de mai bine de 20 de ani, de când Moldova poartă în ea un corp străin: Transnistria. Nu poţi intra în Europa când te numeşti republică parlamentară şi totuşi ai două guverne, doi preşedinţi, două curţi de justiţie, două armate şi două steaguri. >>>

George Petrovai – Fantasticul, magicul și fabulosul în cultura română

Incontestabil că fundamentele gândirii și culturii românești sunt alimentate de izvoarele curate și bogate ale culturii sale populare. De aici decurge specificul culturii noastre, sau ceea ce definea Lucian Blaga prin „matricea spirituală a poporului român”.

Acuma sigur că sunt voci care se arată nemulțumite ba de specificul culturii românești, ba de neîmplinirile ei, ba de amândouă deodată. „Căci”, spun aceste voci, „o cultură atât de impregnată de folclor ca cea românească, are toate șansele să fie receptată de culturologii străini, în speță cei occidentali, ca o cultură interesantă în exotismul ei, dar are puține șanse să părăsească periferia culturii universale. Poți foarte bine, susțin nemulțumiții, să menții specificul național, dar în același timp să te apropii de marea cultură universală, singura modalitate prin care pot fi atinse cele două mari aspirații ale oamenilor de cultură: înfrățirea culturală și recunoașterea internațională. Dar pentru asta, noi, românii, trebuie să renunțăm la autarhismul cultural datorat folclorului, suficienței și influențelor pernicioase alimentate de vitregiile istoriei naționale. Nu în acest mod au procedat Eminescu, Blaga sau Mircea Eliade, cu toții trecuți prin universitățile Apusului?” >>>

Sergiu Găbureac – Bibliotecarul ca blestem

Am avut parte de un weekend plin de surprize. Conferinţa Naţională a Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ed. a 23-a) m-a determinat să iau drumul spre locaţia ţinerii reuşitului eveniment. Organizat impecabil. Am  verificat, pe viu, cum a nimerit orbul Brăila. Ştia braille !

Un serviciu de bibliotecă ce funcţionează, de mai bine de un deceniu, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Înfiinţat pentru cei mai bine de 8.000 de potenţiali utilizatori existenţi pe malurile Dâmboviţei. Cu concursul altui neliniştit Sergiu. Ruba. >>>

Mariana Cristescu – Volumul de poezii „Ofrandă” autor Petre Curticăpean

 „În dimineţi cusute cu lumină din candele împărăteşti”….

 Scriitorul Petre Curticăpean nu prea ne-a dat răgaz să-i studiem creaţia, în anii din urmă sufletul lui de ardelean prea cuminte dând în foc şi revărsându-şi prea-plinul de frumuseţe prea îndelung ferecat în tăcute şi cuminţi pupitre şcolăreşti. Căci, înainte de a ni se revela ca poet, Petre Curticăpean a fost dascăl şi director de prestigioasă instituţie târgumureşeană de învăţământ. Iar când porţi ani de zile o asemenea responsabilitate, ceasurile de taină cu tine însuţi sunt implacabil dijmuite de clipa cea repede ce ni s-a dat. >>>

Album de suflet: Constantin Ghenescu

Constantin Ghenescu, sau Costică cum îi spunem noi colegii, s-a născut la 12 februarie 1944 în Bucureşti şi a crescut în Alba Iulia.

A absolvit Institutul de artă teatrală şi cinematografică în 1969 cu rolul Sancho Panza din „Don Quijote”, la clasa prof. Moni Ghelerter şi a fost repartizat la Teatrul Tineretului. Venea în teatrul nostru împreună cu Pilu Crişan, erau absolvenţi la clasa pe care o absolvisem şi eu în urmă cu patru ani. Am încercat să îi ajut fiindcă ştiam cât de timorant este să debutezi într-un colectiv sudat, într-un teatru celebru. Costică a început uşor, juca ce i se dădea, dar se străduia să facă totul cât mai bine. În perioada 1969-1982, când a plecat la Teatrul Bulandra, a interpretat 35 de roluri. Îmi amintesc cu plăcere de Costică în >>>

Bustul Aniţăi Nandriş-Cudla va fi dezvelit la Mahala, în Nordul Bucovinei

În localitatea Mahala din regiunea Cernăuţi va avea loc, duminică, dezvelirea bustului Aniţăi Nandriş-Cudla, o ţărancă din Nordul Bucovinei, ridicată în 1941 de KGB, împreună cu cei trei copii mici ai săi, separată de soţ şi deportată în Siberia – scrie MAX MEDIA. Bustul a fost prezentat recent la Ploieşti, în prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, în timpul lansării cărţii „20 de ani în Siberia”, un volum ce reîmprospătează memoria victimelor Gulagului sovietic. În „20 de ani în Siberia”, autoarea, Aniţa Nandriş-Cudla, îşi povesteşte anii trăiţi dincolo de Cercul Polar. >>>

Influențe ale folclorului muzical românesc în lirica eminesciană

Nichita Stănescu spunea că pentru el patria este limba română. De aceea – continuă poetul –pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. Cu aproape un veac mai înainte, Eminescu a notat în epopeea dramatică Horia, unul din proiectele sale nefinalizate: Limba e muzica celui mai mare maestru al ei, muzica nu e decât limba română pusă-n muzică. Limba română născută pe note, limba română cântată în ape, ţeara unei feerii[1].

Ambele definiţii sunt complementare şi surprind în sintetize metaforice transcedentale tot ceea ce n-ar putea conţine o raţională şi riguroasă formulare filologică. >>>

Capela Sixtină a ortodoxiei româneşti: biserica din Drăgănescu. Picturile profetice ale Părintelui Arsenie Boca

Această prezentare necesită JavaScript.

Motto: “Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta [pr. Arsenie Boca] ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului” (teolog Nichifor Crainic). >>>

Mândria de a fi român

În ultimul timp am întâlnit persoane, în special dintre tineri care, la întrebarea daca sunt mândri de faptul că sunt români sau ce părere au despre România, dădeau un răspuns scurt: nu, nu sunt mândru că sunt român…fiecare argumentând în felul lui. Acum, întrebarea mea este: ce i-a determinat pe aceşti oameni să fie aşa indiferenţi faţă de propria lor ţară şi de ce? Care sunt cauzele si cine se face vinovat de aceste lucruri? Nu o să incerc să aflu răspunsuri la aceste întrebări pentru ele se află în faţa fiecăruia dintre noi, în schimb o să încerc să pun problema mândriei de a fi român pe baza istoriei.

>>>

Ovidiu Drimba- Et in Italia ego

Am revenit în apartamentul familiei Drimba de pe str. Sperantei din Bucuresti cu o neliniste si o tristete covârsitoare, întrucât din locul acela binecuvântat în care Ovid si Adrienne ne desfãtaserã de nenumãrate ori cu coplesitoarea lor culturã si cu modelul unei vieti de cuplu de o neprihãnitã armonie acum lipsea sotia. Si ea fusese cariatida vietii si operei vaste a profesorului de literaturã universalã de la Facultatea de Litere din Bucuresti. Câte generatii au beneficiat de cultura lui Ovidiu Drimba! Si ce personalitãti impuse apoi în viata stiintificã româneascã nu fuseserã modelate de profesorul acesta exemplar, care si-a >>>

Manifestări ale solidarităţii romaşcane în anii primului război mondial

    Identificat deopotrivă ca spațiu al libertății, dar și loc al pierzaniei, al alterării și degradării tradiției, unde omul trăiește în „concretul mecanic,/ într-o trează și lucidă superficialitate” (Lucian Blaga), orașul este totodată și spațiul unde se manifestă cel mai pregnant antiteza individualism – solidaritate.

   Dacă individualismul este extrem de vizibil în spațiul urban, unde, de cele mai multe ori primează interesul particular al individului, solidaritatea este cumva la polul opus, fiind mult mai greu de sesizat. De altfel, progresul tehnic a contribuit la accentuarea individualismului, văzut de unii gânditori moderni ca o realizare majoră pe calea inevitabilă a progresului (descoperirea bogăției eului, a sensibilității individuale, diversitatea indivizilor etc.); sau, dimpotrivă, ca pe un mod elegant de a legitima realități umane nu tocmai măgulitoare: ura, invidia, viclenia (născute și din permanenta competiție între oameni).[1] >>>

Nichifor Crainic şi ţinutul Neamţului

„Ne-am instalat la Agapia, jud[eţul] Neamţ, până luneviitoare. Aici e un rai pe care nu l-am bănuit. Face să stai vară întreagăStăm la Arhondaric3. Curăţenie desăvârşită, masă ideală.”

Biografia poetului, eseistului, gazetarului, traducătorului şi memorialistului Nichifor Crainic (n. 1889 – m. 1972) nu e cunoscută, în >>>

„Întoarcerea poetului risipitor” – Adrian Erbiceanu, Canada

                                  Adrian Erbiceanu – Printre silabe

(Sumar al prezentării făcute de prof. Ortansa Tudor, sâmbătă 21.04.2012, cu ocazia lansării volumului poetului Adrian Erbiceanu, Printre silabe, lansare organizată deAsociaţia Scriitorilor de Limbă Română (ASLRQ), la Centrul Socio-comunitar, 6767 Côte-des-Neiges, Montréal)

 Spunând Adrian Erbiceanu, ne gândim, în primul rând, la cofondatorul şi Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec şi la Directorul executiv al Editurii de limbă română (ASLRQ) din metropola canadiană Montréal. Dar de data aceasta Adrian Erbiceanu ni se prezintă cu un volum de poeme, carte ieşită proaspăt de sub tipar datorită efortului Editurii SINGUR din Târgovişte. >>>

Lucian Blaga- in memoriam

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu, >>>

Sunt moldovenii români sau nu? Despre teoria moldovenismului…

Istoriografia din Republica Moldova, scrisă după 1940, s-a construit în întregime pe baza ,,teoriei moldovenismului”, cea de-a doua teză importantă falsă a istoriografiei privind trecutul spaţiului românesc (prima fiind teoria roesleriană). >>>

Cristina Maria Necula : Exilul românesc – O nostalgie și o ,,chemare” a ,,patriei-cuib”, o ,,călătorie” și o regăsire a sinelui în străinătate

Cristina Maria Necula

Fascinația povestirilor din cartea Exilul românesc la mijloc de  secol XX – ,,Pașoptiști” români în Franța, Canada și Statele Unite, Editura Anthem, Arizona, 2011, aparținând  scriitorului și publicistului Octavian Curpaș, cade sub incidența darului povestirii, originalității și genialității spiritului artistic autohton, specific românesc, revelând ecouri din universul nuvelelor lui Caragiale, cât și din universul povestirilor lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu. >>>

George Anca – “Colocviile de Marţi”

        Marţi, 28 februarie, orele 17.00 la evenimentul cultural

  “Colocviile de Marţi”

MITURI ŞI RITURI GLOBALE-ROMÂNEŞTI. CENTENAR ROMULUS VULCĂNESCU
Evenimentul va avea loc la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională
Str. J.L. Calderon nr.39
 

David Alexandru – aniversare

poet, Piatra Neamţ

S-a născut la 27 februarie 1958 , în  Piatra  Neamt. Pseudonimul literar al lui Mihai C. Constantin, absolvent al Liceului Teoreric “Calistrat Hogaş” din Piatra Neamţ, promoţia 1977. A funcţionat în cadrul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ. Studii: Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Istorie si Patrimoniu N. Lupu, licenţă în antropologie, teza ,,Ofranda funerară si simbolistica ei în Moldova”.   
 Debut literar în Familia, 1981. >>>

Victor Ilieşiu – biografie

    S-a născut în Şomcuta Mare (jud.Maramureş) la 1 august 1916 într-o familie de români greco-catolici. Fiu al învăţătorului Gavril Ilieşiu din satul Lemniu (jud.Sălaj) şi al Măriei Buteanu din Şomcuta, descendentă dintr-o veche familie nobilă din Ţara Chioarului (nepoată colaterală a avocatului loan Buteanu, lider al revoluţiei transilvane din 1848-1849). >>>