La mulți ani 2013!

Imagine

Reclame

Restituirea Basarabiei cerută de locuitorii Principatului Moldovei (dupa Războiul din Crimeea)

teodor-codrescu-presa-franceza-si-principatele-romane

„Petițiunea adresată Sublimei Porți de cătră locuitorii Moldovei în obiectul restituărei Besarabiei. În agiunul importentelor conferințe ce au să reguleză la Paris condițiile Păcei generale și să asigureze cu deplinătate, prin o noue statornicire de hotare în Orient, repaosul și securitatea Europei, noi ni adresăm cu încredere în bine voitoarea protecție a Sublimei Porți, augusta noastră suzerană, spre a-i espune cu umilință dorințile noastre și de a o ruga să sprijinească realizarea lor care interesesc atăt interesele comune ale familii mari europiene căt și interesele particulare ale Moldovei. >>>

Leonida Lari – Sonet de an nou

Fulguie-ncet ca intr-un somn tihnit
Cu visuri intr-o singura culoare,
Desi nu esti, orasul s-a-nvelit
Cu o zapada atotiertatoare.

Pasesc prin ea la fel ca intr-un somn
Spre-o alba constelatie – Ascetul –
Pe solul nins cararea ta de Domn
Se troieneste-ncetul cu incetul. >>>

Obiceiuri de Anul Nou

obiceiuriIn nici o alta parte a tarii repertoriul Anului Nou nu cunoaste o atat de mare varietate si bogatie de manifestari folclorice ca in Nordul Moldovei. Transmise pe cale orala din generatie in generatie, intr-o permanenta schimbare si innoire, atat ca functie cat si ca mod de realizare artistica, obiceiurile traditionale bucovinene legate de Anul Nou au ajuns pana in zilele noastre ca niste spectacole grandioase care concentreaza, ca si in trecut, atentia intregii colectivitati.

La cumpana dintre ani, in satele din Nordul Moldovei te intampina o atmosfera unica, de intensa traire emotionala care, de cele mai multe ori, reflecta o realitate cotidiana, legand punti nevazute intre om si cosmos, intre om si mediul inconjurator, intre om si semenii sai. >>>

Pluguşorul, o colindă agrară

plugusorPlugușorul este un obicei general, practicat de români cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, plugușorul este o colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusa pentru obținerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorata, panglici, servește  flori, pe care se punea, eventual, și un brad, era o prezenta nelipsita în cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezenta simbolica, în cadrul urăturilor care li se adresează oficialităților.

Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in dimineata Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum. Dar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei. Izolat (in judetele Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se practica in cete mici, de 2-3 insi. Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un vataf. Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul. >>>

Lazăr Lădariu – Memorii • File de jurnal • Confesiuni

aa >>>

Efectele psihologice ale recesiunii

JeniChiriac3Ne simtim raspunzatori pentru lucrurile pe care nu le-am facut si neajutorati in fata lucrurilor pe care nu le putem face.

Criza economica actuala face ca frica de ziua de maine sa atinga diferite nivele in randul populatiei. Fie ca este vorba de pregatirea in vederea pensionarii sau de lipsa posibilitatilor de a le asigura copiilor cele necesare, mai ales daca acestia se pregatesc sa urmeze un colegiu sau sunt deja la un colegiu – ori de teama de somaj, oamenii sunt preocupati si chiar ingrijorati de recesiune. De altfel, se asteapta ca o asemenea situatie sa aiba un important impact emotional asupra societatii. Teama, iertare, empatie, frustrare, compasiune, acceptare – acestea sunt doar cateva sentimente cu care ne confruntam in mod constant, de la inceperea crizei. >>>

A.E. Baconsky – Miraj de iarnă

Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare. >>>

Andrei Pleşu – O aniversare uitată

Pe 4 decembrie s-au împlinit douăzeci şi cinci de ani de la moartea lui Constantin Noica. Nimeni nu pare să-şi fi adus aminte de el cu prilejul acesta. Nici presa, nici scriitorimea, nici editurile care l-au publicat şi, ceea ce e încă şi mai trist, nici noi, cei care am avut privilegiul să-i fim aproape. Sînt sigur că ne-ar fi iertat. Nu-i plăceau festivităţile omagiale. „Să nu mă sărbătoriţi!“ – spusese, pare-se, unui grup de prieteni, la o întîlnire colocvială. În definitiv, e preferabil să fii prezent, zi de zi, discret, dar neabătut, în memoria oamenilor, decît să ai parte, la răstimpuri, de o cădelniţare birocratică, de un strict protocol calendaristic, de „pietatea“ administrativă a gazetelor sau a manualelor. >>>

dr. Mihai Lucan – Romaşcani cu care ne mândrim

lucan1Medic romaşcan citat de un laureat al Premiului Nobel: ,,Când mă gândesc la Roman mi-aduc aminte de oameni”.

Mărturisirea de suflet este făcută de profesorul universitar doctor Mihai Lucan, specialist de renume mondial în urologie. Savantul american Alvin Roth, răsplătit cu premiul Nobel pentru economie în 2012, a folosit în lucrarea sa despre alocarea stabilă studii ale reputatului medic romașcan Mihai Lucan. Profesorul Lucan a practicat alocarea stabilă la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj încă din 2001, fără să știe de existența acestei teorii.  >>>

Constantin Enianu – Arta ca mântuire (Vincent van Gogh)

Printre multe alte exemple de genii, cărora le este atribuit dictonul „nullum magnum ingenium, sine quadam dementia“, un exemplu de artist frământat, de geniu nebun, îl avem şi pe Vincent van Gogh. Dar nu pentru că şi-a tăiat o bucată din lobul urechii stângi, în ajunul Crăciunului anului 1888, stânjenind „normalitatea“ lumii în care se născuse, ci pentru că nu suporta orbismul omului în faţa aurului generozităţii.

Criticii de artă din vremea lui Van Gogh s-au întrebat retoric, cum de putea un asemenea om să creeze asemenea capodopere ? Pentru că, ceea ce unii numeau „nebunie“, Vincent numea „iluminare“, printr-o nouă viziune asupra artei, printr-o revelaţie a raiului teluric. Aurul holdelor creştea din pământ, nu din cer. Pentru această optică, Van Gogh se considera un profet, dar şi un gânditor. Gândurile, care îi curgeau în fluvii de cuvinte, le depăna pe scrisori către fratele său, adevăratul Van Gogh fiind găsit în scrisori. În ele se pot vedea inteligenţa sa fierbinte şi facultatea de observator al lucrurilor profunde: „Dragă Theo, ce frumos e Shakespeare ! Limba şi stilul lui debordează de savoare şi încântare !“. Astfel facem cunoştinţă cu celălalt Van Gogh, nu o creatură instinctuală, ci un şoarece de bibliotecă. „I-am citit atent pe Victor Hugo, pe Dickens şi Escalus, şi alţi câţiva maeştri minori.“ Iată genul înfricoşător care îţi vorbeşte tot timpul despre George Eliott şi Dickens, până când nu ştii cum să-l eviţi: „Ştii că Fabricius şi Beda fac parte dintre maeştrii minori, nu ?“ Ne putem întreba şi noi cine sunt aceştia ?! >>>

Ioan Miclău : “Aurul străluceşte şi în noroi” – “Iar despre masa rotundă… a lui Brâncuşi!”

 Am optat pentru acest titlu al scrierii acesteea, pentru a evita cel pe care de fapt il aveam in gand, si anume cum adevarurile istorice stravechi s-au scris, desi le gasim doar prin legende, mituri si pe la  pietele de vechituri. Si, mai ales sub titulaturi  de “fiction”,  adica ceea ce nu prea mai intereseaza lumea moderna de azi! Dar, ma rog, care lume moderna? Asta care nu-si mai cunoaste originile, radacinile, ori de fapt naruie  si cursul istoriei, cum se intampla in acest mileniu! >>>