Maria Diana Popescu – Schengenul şi doza zilnică de pesticide

Maria Diana PopescuDe ce n-ar fi mai multe farmacii decît grădiniţe şi şcoli, dacă primim gratuit picătura zilnică de otravă în hrana cea de toate zilele? O chestiune de concurenţă, altfel, autorităţile sanitare n-ar fi descoperit aflatoxina în laptele importat din Ungaria şi pesticide, în tonele de fructe şi legume din Turcia. Importurile de produse alimentare ne asigură doza necesară de contaminare, pentru a da fuga după doftorii. Cum şi-ar mai permite farmaciile reclame agresive şi concursuri cu premii, dacă nu ar fi o industrie de vîndut în serie? Cu cît cumperi mai multe pilule şi leacuri noi, care ne lecuiesc pe veci, cu atît ai şansa să cîştigi la tombolă excursii gratuite la munte sau, după noroc, în ceruri. Un al parazit a fost descoperit în macroul congelat, importat din Malaiezia pentru marcheturile >>>

Reclame

Pluguşorul, o colindă agrară

plugusorPlugușorul este un obicei general, practicat de români cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, plugușorul este o colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusa pentru obținerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorata, panglici, servește  flori, pe care se punea, eventual, și un brad, era o prezenta nelipsita în cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezenta simbolica, în cadrul urăturilor care li se adresează oficialităților.

Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in dimineata Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum. Dar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei. Izolat (in judetele Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se practica in cete mici, de 2-3 insi. Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un vataf. Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul. >>>

Pentru cei care nu ştiu

 Ştiţi ce înseamnă să te târăşti prin noroi şi nici măcar să nu îţi dai seama din simplu motiv că altceva nu ai cunoscut? Ştiţi ce înseamnă ca în momentul în care ai scos capul din groapa în care te afli să îţi doreşti să nu trebuiască să te mai întorci vreodată? Ştiţi ce înseamnă toate astea? Nu, ştiţi doar să trageţi foloasele. Dacă ştiţi cu adevărat ceva atunci asta e: să trageţi foloasele. Nu am prins mai nimic de pe vremea lui Ceauşescu.  Nu pot să vin cu poveşti cutreietoare, despre cât de greu a fost, despre cum a umilit, flămânzit şi batjocorit oamenii. Nu mai ţin minte cum era sa stai la coadă pentru pâine sau fructe. Nu mai ştiu nimic din toate acestea pentru că nu aveam nici trei ani când a fost executat. Nu pot nici să plâng nici să regret acele vremuri.  Şi îmi pare bine, au fost suficienţi care au făcut-o. Mulţi >>>

Camelia Iuliana Radu – poezie

poetă, Ploieşti

Măştile singurătăţii
Când Greta Garbo a fost întrebată de ce 
purta pălării cât roata carului şi ochelari 
de soare în mijlocul nopţii a răspuns că se ascunde astfel 
de fani.Toată lumea a înţeles că doreşte să nu fie remarcată,
despre camuflaj – nici un cuvânt.
Copy/paste >>>

Parintele Sofian Boghiu – Postul nu este lasat sa omoare omul

părintele Arhimandrit Sofian Boghiu (1912-2002)

Unii nu postesc deloc, altii postesc o saptamana sau cateva zile, iar altii, o saptamana la inceput si o saptamana la sfarsit. Fiecare isi va lua plata dupa ostenelile sale. Dar cei care postesc, adeseori se mai si incurca in intelegerea postului. Unii postesc ajunand mai ales vinerea – si e foarte bine. Pentru ca postul si ajunarea dau bun prilej organelor noastre celor dinlauntru sa se repare – aceasta „uzina” care suntem noi insine si care merge asa, ca un automat: de pilda, nu ne dam seama cand se transforma painea in energie. Si cand postim, se bucura tot launtrul nostru, ne spune „mersi”, pentru ca se reface aievea. >>>