Constantin Enianu – artă şi publicitate: Toulouse-Lautrec

Aristide Bruant in his Cabaret painting by Tou...

Henri de Toulouse-Lautrec, într-un stil unic a insuflat pânzelor sale vântul nebuniei din satul Montmartre, la sfârşitul secolului 19. Montmartre, în memoria colectivă, este asociat cu dansatoarele insolente, burghezii săi decadenţi şi prostituatele, ceea ce a făcut din Toulouse-Lautrec, pictorul bordelurilor şi cabaretelor, deşi acestea n-au ocupat decât trei ani din viaţa sa.
Toulouse-Lautrec şi-a petrecut copilăria la 100 km de capitală, la Aveyron, în castelul du Bosc, datând din 1180. Din partea paternă a moştenit ochii de căprioară şi soarta crudă căreia i se datorează silueta scundă. El suferea de disostoză, de aceea picioarele nu i-au mai crescut. Familia sa e una dintre cele mai vechi din Franţa. La originile sale stă un frate al contelui de Toulouse care s-a căsătorit cu o domnişoară de Lautrec, formându-se astfel ramura Toulouse-Lautrec. Descendenţa familiei din epoca medievală a ajuns până în zilele noastre. >>>

Constantin Enianu – Artă şi crimă, Jacques-Louis David

Pe 19 septembrie 1783, un uriaş balon plutea deasupra grădinilor de la Versailles. În nacela balonului se aflau o raţă, un cocoş şi o oaie. În momentul când un vânt puternic a sfâşiat pânza balonului în partea superioară, oamenii au fost îngrijoraţi pentru bietele fiinţe. În final, totuşi, balonul a rezistat, iar pasagerii au scăpat cu bine. Acest episod cu balonul era la acea vreme o încălcare a protocolului oficial. Versailles-ul era construit ca simbol al conservării absolutismului. Pe domeniile limitrofe domnea încă o viziune aristocratică. Dar în aer, începea să plutească democraţia.  >>>

Osemintele mitropolitului Visarion Puiu vor fi aduse la schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamţ

Visarion PuiuAsociaţia „Visarion Puiu“ din Roman a început, în urmă cu trei ani, demersurile pentru aducerea în ţara noastră a osemintelor mitropolitului Visarion Puiu. Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, întrunit pe 5 martie 2013, a binecuvântat ca rămăşiţele pământeşti ale fostului mitropolit al Bucovinei să fie aduse la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamţ. La Vovidenia, mitropolitul Visarion Puiu şi-a ridicat în anul 1937 o casă de odihnă pentru bătrâneţile sale, pe care şi le dorea cât mai liniştite şi cât mai retrase de zbucimul lumii. Locuinţa ierarhului a fost între anii 1947-1961 casă de creaţie, iar apoi a fost amenajat un muzeu pentru scriitorul Mihail Sadoveanu, muzeu >>>

Şerban Andronescu: Ioan Petru Culianu

Ioan Petru Culianu,,Dacă România a avut expresioniştii ei, atunci Culianu a fost unul dintre cei mai dotaţi protagonişti în particularităţi expresioniste, suferinţă, decepţii, degenerare, eşec. A intrat poate şi în pact cu Diavolul, ca dr-ul Faust sau Giordano Bruno şi, ca urmare, a avut parte de un sfârşit înfiorător. A fost profesor universitar în Olanda şi USA unde, cercetător erudit, şi-a ales ca temă principală de cercetare fenomenele oculte care veneau în contradicţie spectaculară cu tradiţiile şi credinţa pentru care înaintaşii săi moldoveni şi-au dat adesea viaţa numai ca să le păstreze neîntinate. Fenomenele analizate de Culianu, de altfel cu succes de librărie, toate legate de magie şi satanism, erau condamnate de religia creştină; dar Culianu, animat de o ambiţie fără margini care îi răcea pe mulţi dintre colaboratorii lui, a trecut peste toate restricţiile morale numai ca să-şi satisfacă aspiraţiile. Până la urmă a avut mulţumirea să şi le vadă împlinite, dar preţul a fost înspăimântător. Din această perspectivă, viaţa sa a fost mai apropiată de aceea a unui erou de roman captivant decât a unui savant. Nu e de mirare că în Italia, unde a poposit mai întâi după plecarea din România, s-a publicat un roman poliţist inspirat de întâmplările-cheie din viaţa lui Culianu. >>>

Iulian Arcadie Trofin, un pianist romaşcan

arcadie1

Maestrul Iulian Arcadie Trofin a fost invitat să predea cursuri de pian la Academia Regală din Scoția. Timp de o săptămână, zeci de viitori maeștri pianiști au solicitat să ia lecții de la maestrul din Budești. Din cei 40 de cursanți ai Academiei, 30 au dorit să ia lecții de la maestrul Iulian Arcadie Trofin. Elevii provin din 15 țări de pe toate continentele. >>>

Restituirea Basarabiei cerută de locuitorii Principatului Moldovei (dupa Războiul din Crimeea)

teodor-codrescu-presa-franceza-si-principatele-romane

„Petițiunea adresată Sublimei Porți de cătră locuitorii Moldovei în obiectul restituărei Besarabiei. În agiunul importentelor conferințe ce au să reguleză la Paris condițiile Păcei generale și să asigureze cu deplinătate, prin o noue statornicire de hotare în Orient, repaosul și securitatea Europei, noi ni adresăm cu încredere în bine voitoarea protecție a Sublimei Porți, augusta noastră suzerană, spre a-i espune cu umilință dorințile noastre și de a o ruga să sprijinească realizarea lor care interesesc atăt interesele comune ale familii mari europiene căt și interesele particulare ale Moldovei. >>>

Marie Rose Mociorniță: Povestea mea este, de fapt și povestea României

Marie Rose Mociornita are o istorie de viata desprinsa parca dintr-un roman. Chiar atunci cand zambeste… poarta in priviri melancolia unui om cu zbucium sufletesc! Este inca profund marcat de amintirile dureroase ale debutului sau in viata si continua sa-si dedice viata salvarii imaginii familiei sale…

M-au declarat moarta
EVELINE PAUNA: Debutul dumneavoastra in viata a fost… agitat. V-ati nascut la 7 luni, intr-un pod dintr-o casa de langa Cismigiu, pe strada Sfantul Constantin. Tata nu a vrut sa o duca pe mama la spital pentru ca nu a gasit o masina americana, printre taxiurile vremii fiind doar

>>>

Salonul cărţii de la Paris, martie 2013

Ştim că, în luna martie 2013, România este ţara invitată la Salonul Cărţii de la Paris. Mai ştim, vag, că, atunci cînd are loc un eveniment cultural în care este implicată România, există un grup de specialişti/cunoscători ai culturii româneşti şi de traducători, oameni care sînt consultaţi de oficialităţile franceze în vederea pregătirii evenimentului. Aţi putea să ne spuneţi cîte ceva despre pregătirile care se fac acum la Paris? Care sînt proiectele pe care le aveţi în vedere pentru acest eveniment?  >>>

Constantin Enianu – Ungere regală

Din evantaiul catedralelor dedicate Fecioarei Maria în Franţa nordică, cea din Reims are ca funcţie specială să lege istoria acestei ţări de misterul revelaţiei creştine. Mama lui Dumnezeu încoronată de fiul ei acordă aici un sens profund botezului lui Clovis care, înfăţişată pe frontispiciul faţadei catedralei, reprezintă însăşi botezul Franţei în 496. „Ivindu-se dintr-o floare de crin, simbolul purităţii originare, Fecioara şi Cristos, în vârful arborelui lui Iesei, redă legătura vizibilă şi invizibilă între regii Vechiului Testament şi cei ai Noului Testament. Pentru a înfăţişa această continuitate, pe faţadele catedralelor noastre, galeriile regilor simbolizează totodată regii Iudeei şi regii Franţei. La Paris, ca şi la Reims, la Chartres, ca şi la Amiens aceste galerii ne amintesc caracterul regal al lui Cristos şi funcţia sacerdotală a oricărui rege, a cărui legitimitate este de origine divină.”(Paul Barbăneagră, „Arhitectură şi geografie sacră. Reims, Catedrală a încoronării.”)(*) Regii mor, însă regalitatea rămâne. Prezentaţi în picioare, în galeria lor, ori culcaţi, în bazilica Saint Denis, >>>

„Mă oboseşte delirul politic din România” – Interviu cu Matei Vişniec

Matei Vişniec, scriitor român stabilit în Franţa, vorbeşte despre destinul teatrului, al culturii într-o lume în care cabaretul cuvintelor şi-a depăşit limitele pe care, de fapt, nu şi le-a impus niciodată.

Formaţia filosofică a lui Vişniec, precum şi operele sale, îi facilitează o viziune de ansamblu asupra existenţei, şi o disecare a prezentului cu voluptatea omului care crezut în idealuri, şi a sperat că poezia şi teatrul ar putea demola incultura, prostia şi răutatea. “Iluzie” care nu i-a trecut. “Bucureştiul are prea puţine teatre în raport cu numărul de locuitori”. >>>

Interview with Laurence Lemoine – The Journalist Who Represented France at the Bicentennial of the Statue of Liberty

Laurence Lemoine was born in Paris, France in 1969. When she was 12 years old she wanted to become a journalist. At the age of 16, she came to New York to the bicentennial of the Statue of Liberty with Nancy Reagan. She represented French youth at the event because she had won a contest organized by the American Embassy in Paris. Years later her dream of becoming a journalist came true.  She studied Political Science in Paris, speaks 4 languages, and has a deep interest in major world issues. Laurence has traveled all over the globe, working at times for newspapers, radio, and TV stations. From the Middle East to Africa where she interviewed Yasser Arafat, to Central America where she worked for a radio station, Laurence Lemoine has covered all areas of journalism and communications. >>>

Rolul fotografiei în evoluţia societăţii

Dintodeauna a existat dorinţa de a captura lumina, de a desena natura, astfel că termenul de fotografie provine din cuvântul grecesc „photos” – lumină şi „graphein” – a desena.

Dezvoltarea proceselor fotografice a început cu recunoaşterea faptului că anumite substanţe chimice îşi schimbă nuanţa sau culoarea datorită expunerii la lumină. În anul 1800, Thomas Wedgewood realizează o imagine pe o bucata de piele impregnată cu nitrat de argint, însă nu reuşeşte să prevină înnegrirea progresivă. În 1819 John Herschel descoperă cum poate fixa gravura obţinută.

una dintre primele fotografii – 1826 – localitatea Niepce >>>

Adrian Sângeorzan – „Puţin gravidă”

„Şi ce spune doctorul tău”? o întreb pe pacienta mea, o prietenă disperată care mă sună la două-trei zile dintr-un mare oraş din Romania. Încearcă să înţeleagă ce se întîmplă cu ea de vreo trei săptămîni de cînd umblă de la un doctor la altul cu dureri şi sîngerări care nu se mai opresc. „Spune c-aş fi PUŢIN GRAVIDĂ” îmi răspunde ea. Adică nici gravidă gravidă, nici deloc gravidă, asta ca lucrurile să fie şi mai nebuloase şi mai aproximative. Fusese tratată trei săptămîni cu antibiotice, cu toate că se simţea din ce în ce mai rău şi nimeni nu-i făcuse un test simplu de sarcină. După ce am sfătuit-o să-şi cumpere unul de la farmacie m-a sunat şi mi-a spus că după ce-a pus o picătură de urină au apărut „două linii” ceea ce însemna că toate simptomele erau probabil din cauza unei pierderi de sarcină sau mult mai rău, o sarcină extrauterină. Arătîndu-i medicului ei liniuţele acesta a admis c-ar putea fi „puţin gravidă” şi nimic mai mult. >>>

Descriere a Țării Moldovei din 1573

„Domnii sau voievozii Moldovei [Les Palatins ou Vayuodes de Vvalachie]au fost dintotdeauna tributari regilor Ungariei și sub protecția și ascultarea acestora până după moartea regelui Ludovic către anul 1388. Treburile ungurilor fiind tot mai încurcate, domnul Petru <Mușat> s-a despărțit de ei și a venit la Liov să facă jurământ de credință regelui Vladislav Iagello, obicei ce a fost de atunci păzit de urmașii săi în scaunul Moldovei față de ceilalți regi ai Poloniei. Dar după scurgerea vremii, neînțelegerile dintre dânșii au dat prilej turcilor să le încalce hotarele. Căci <moldovenii> au fost dintotdeauna un popor foarte ciudat, neastâmpărat și nemulțumit și de altminteri foarte aspru și războinic și care de multe ori a dat de furcă celor care nu i-au dat pace. Chiar Mahomed, acest mare sultan al turcilor, care a cucerit la vremea sa imperiul Constantinopolului și acel al Trapezuntului, douăsprezece >>>

Vasile Menzel – O întâmplare adevărată

                   Născut în 1763, compozitorul francez de largă popularitate, Henri Etienne Mehul, era bântuit de o lene proverbială de care nu putea să scape cu nici un chip. Pentru a se feri de meteahna sa, Mehul a folosit o metodă foarte originală şi anume: l-a rugat pe domnul Lenoir, prefectul poliţiei de la acea vreme, care era un mare admirator al muzicii sale, să-i facă favoarea să-l aresteze cât mai repede cu putinţă. >>>

Strămoşul domnului Paleologu

O carte editata si raseditata este „Bunul simt ca paradox“ a celui mai dezinvolt, sigur si aristocratic eseist român: Alexandru Paleologu. N-am idee a câta editie este aceasta de la Polirom din 2011, în cei 39 de ani de la prima ei aparitie (1972). Primele doua însusiri din prima propozitie, „dezinvolt si sigur“, îi sunt atribuite „Conului Alecu“, chiar din titlu, de catre Sorin Lavric, probabil cel mai subtil lector si analist al cartilor atipice din literatura contemporana: al celor cu o „filozofie“ implicita ori la vedere. „Aristocrat“ care „nu-si supravegheaza gesturile, pastrându-si decenta chiar în situatii care tradeaza o crasa dovada de badaranie“, „nobil“, caruia „îi sta bine oricum, chiar în posturi care, pentru altii, >>>

Mihai Eminescu – „Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini”

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Pornind de la această realitate culturală care, deşi publică, este necunoscută publicului (căci Eminescu este mai mult citat decât citit), ne-am gândit să-l “confruntăm” cu situaţia din prezentul imediat, printr-un interviu virtual. De fapt, virtuală este proiecţia în prezent, pentru că răspunsurile “intervievatului” sunt, de fapt, extrase din textele sale apărute în publicaţiile FederaţiuneaConvorbiri LiterareCurierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) – şi din manuscrisele publicate postum. >>>

Le retour à Saint Gervais

Traduit par Prof. Carmen Margan

“Toutes les choses pleines de souvenirs dégagent un rêve qui nous enivre et nous fait flâner longtemps…” (Victor Hugo)

Le rêve américain de Dumitru Sinu est devenu réalité plusieurs années après son départ de Roumanie. De longs pèlerinages, en commençant par les camps des réfugiés de Yougoslavie et d’Italie, ensuite l’aventure française, qui a eu son impact le plus puissant, le Canada avec ses leçons de vie et ensuite les États-Unis ont réuni dans son âme des souvenirs que les ailes du temps n’ont jamais réussi à effacer. Il raconte tous ces souvenirs avec plaisir si on a l’occasion de lui en parler. Moi, chaque fois que j’ai eu le privilège de l’écouter, j’ai eu le sentiment d’être le spectateur fidèle en train de regarder un feuilleton inédit, le feuilleton d’une vie tumultueuse où la réalité, l’aventure et l’esprit s’harmonisaient parfaitement. >>>

Nichita Tomescu-Reprezentant juridic al Canadei la ONU, avocat al mafioţilor şi poet al Bărăganului

Dumitru Sinu, alias Nea Mitică, neobosit în dezvăluirea celor mai straşnice momente din viaţa lui din exil, nu-şi revărsase nici pe departe sacul plin cu amintiri. Mă avertizase încă de la prima noastră întâlnire că viaţa lui este un adevărat roman şi iată că spusele lui îmi dovedeau că avea dreptate! Neîntrecut artizan al detaliilor, fascinant şi jovial, ştia într-un mod aparte să îţi stârnească curiozitatea, să te transpună în momentele despre care vorbea şi să-i descreţească fruntea, presărând cu abilitate câte-o glumiţă aleasă cu grijă, astfel încât timpul petrecut în prezenţa lui să ţi se pară mereu prea scurt. Aşa s-a întâmplat şi atunci când mi-a vorbit despre Nichita Tomescu, un personaj interesant, care a avut rolul lui bine determinat în viaţa lui Dumitru Sinu. >>>

Parisul – piatră de temelie la edificiul succesului!

 Iugoslavia – şedere scurtă la Panciova şi Kovacica, un an şi câteva luni la Banovici, la Zrenianin pentru o vreme mai scurtă,  apoi Italia -la Trieste, la Cinecitta pentru două luni şi în final la Torino, de unde a plecat în Franţa, la Paris. Această traiectorie a urmat-o viaţa din exil a lui Dumitru Sinu, de la trecerea graniţelor României şi până la popasul ceva mai lung, pe care l-a făcut în Franţa; traseul anterior ajungerii în ţara lui Voltaire îl creionase într-un mod absolut original pe parcursul întâlnirilor noastre anterioare. >>>

Nicolae Bălcescu- (1819-1852)

Nicolae Bălcescu a fost şi rămâne flacăra nestinsă, lumina ce animă şi căldura ce îmbărbătează pe toţi acei care îşi cunosc, ştiu şi iubesc pământul românesc. Dar, el nu a preţuit şi nu a iubit doar pământul ţării, românii, conaţionalii săi, ci, mai presus de orice, omul, oamenii, indiferent de etnia lor. El a crezut şi a militat pentru înfrăţirea oamenilor considerând că aceasta este condiţia sine qua non a dobândirii libertăţii. >>>

Sergiu Celibidache s-a întors acasă

În ziua împlinirii a o sută de ani de la nașterea muzicianului romașcan Sergiu Celibidache, fiul său, Serge Ioan Celibidache, a fost prezent la un eveniment emoționant desfășurat la Roman: un bust al compozitorului Sergiu Celibidache a fost dezvelit joi, în piața ce îi poartă numele. “Am avut privilegiul de a fi alături de tatăl meu timp de 28 de ani. Acum, el s-a întors acasă“, a spus, vădit emoționat, fiul compozitorului. UNESCO a declarat anul 2012 “Anul Celibidache”, iar Google l-a omagiat joi pe compozitorul romașcan printr-un logo special.

>>>

Elena Văcărescu- Personalități feminine din România

Elena Văcărescu (21 septembrie/3 octombrie 1864, Bucureşti- 17 februarie 1947, Paris, Franţa). Scriitoare, traducătoare, militantă pentru cunoaşterea culturii române în străinătate. A fost fiica lui Ioan Văcărescu, de profesie diplomat, şi a Eufrosinei (născută Fălcoianu), pe linie paternă descendentă din renumita stirpe a Văcăreştilor (Iancu Văcărescu a fost bunicul ei). A primit o educaţie aleasă (guvernantă engleză, care o familiarizează cu literatura britanică), desăvârşită la Paris, unde avea să se intereseze de filosofie, artă poetică şi istorie. Audiază la Sorbona cursuri de literatură, filosofie, estetică şi istorie, ţinute de Gaston Paris, Ernest Renan, Paul Janet, Gaston Boissier ş.a. A fost profund legată de vatra Văcăreştilor (Dâmboviţa) şi de moştenirea >>>

Iulia Hașdeu- Românce care ne fac cinste

Iulia Hasdeu (n. 2/14 noiembrie 1869, Bucureşti – d. 17/29 septembrie 1888, Bucureşti). Poetă, prima româncă studentă la Sorbona. Fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838–1907), filolog, lingvist, scriitor şi istoric, şi a Iuliei (născută Faliciu), a fost un copil supradotat. La vârsta preşcolară ştia să scrie şi să citească, la 6 ani şi 7 luni a scris un roman despre viaţa şi faptele lui Mihai Viteazul, la 8 ani a absolvit şcoala primară, cunoscând deja limbile franceză, engleză şi germană, iar la 11 ani  clasele gimnaziale, cu premiul întâi, la „Sfântul Sava”, studiind în paralel muzica la Conservator, secţiile de pian şi canto, şi desenul şi pictura cu C. I. Stăncescu. În septembrie 1881, însoţită de mama sa, pleacă să studieze la Paris, fiind înscrisă la Colegiul «Sévigné», unde obţine bacalaureatul >>>

Victor Brauner și spectacolul Europei

Victor Brauner (n. 15 iunie 1903, Piatra Neamț – d. 12 martie 1966, Paris) a fost un pictor și poet suprarealist evreu, originar din România. Victor Brauner a fost fiu al unui fabricant de cherestea din Piatra Neamț și frate al folcloristului Harry Brauner, respectiv cumnat (târziu) al folcloristei și artistei plastice Lena Constante.

Victor Brauner şi însoţitorii. Dacă nu mai e cazul să revin asupra argumentelor, deja cunoscute, care-l plasează pe Victor Brauner printre protagoniştii de frunte ai avangardei istorice universale, totuşi cred că trebuie explicat termenul „însoţitor(i)” în contextul nostru. Fără a eluda sensul propriu (şi, în anumite momente din biografia artistului, el apare firesc prin vecinătăţi, întâlniri, angajamente, conjuncturi şi conjecturi, prietenii etc.), aria înţelesurilor se lărgeşte şi capătă nuanţe noi când discutăm despre „însoţitor(i)” din >>>

Octavian CURPAŞ: Exilul românesc la mijloc de secol XX – „Paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite.

CAPITOLUL VII- VASILE ŢÂRA: Dragostea de carte te duce la Sorbona

   Cutreierând cu nea Mitică printre amintiri, trăieşti alături de Domnia Sa fiecare întâmplare cu oameni de toate categoriile şi din diverse locuri; reuşeşte să-ţi trezească un viu interes şi energia-ţi creşte datorită adrenalinei. Toate amintirile sunt redate cu fidelitate şi cu atâta dragoste de oameni, încât te transpune întotdeauna, cu uşurinţă, în miezul întâmplărilor. >>>

Românce care ne fac cinste- Monica Lovinescu

Monica Lovinescu (n. 19 noiembrie 1923, Bucureşti – d. 20 aprilie 2008, Paris, Franţa).Publicistă, disidentă anticomunistă. A fost fiica criticului literar Eugen Lovinescu (1881–1943) şi a Ecaterinei ­Bălăcioiu. A urmat cursurile liceale la „Notre Dame de Sion” din Bucureşti. Licenţiată în litere a Universităţii Bucureşti, magna cum laude, Monica Lovinescu a obţinut, în septembrie 1947, o bursă doctorală în Franţa. A debutat în 1931 cu un basm publicat în revista „Dimineaţa copiilor”, iar în 1943 apare primul său roman, În contratimp. Evenimentele ce s-au succedat cu repeziciune în România, abdicarea forţată a regelui (30 decembrie 1947) şi instaurarea Republicii populare au determinat-o să solicite azil politic în Franţa. Atacurile la adresa regimului nou instaurat au fost publicate în reviste >>>

Românce care ne fac cinste- Regina Maria

Regina Maria [Alexandra Victoria de Saxa-Coburg Gotha], Principesă de Marea Britanie şi Irlanda, regină a României (1914–1927) (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia – d. 18 iulie 1938, Sinaia). Regina Maria, a doua regină a României, soţia regelui Ferdinand I (1914–1927), scriitoare. A fost prima fiică a lui Alfred de Saxa-Coburg şi Gotha, duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii, şi a Mariei Alexandrovna, fiica ţarului Alexandru II. S-a născut într-o perioadă în care Anglia cunoştea apogeul evoluţiei sale în plan politico-economic şi cultural, într-o familie alături de care a avut şansa de a călători şi de a se simţi acasă pretutindeni. Astfel, pe lângă ţara sa natală, Anglia, şi Rusia, „prinţesa infantă” a învăţat să cunoască Malta (tatăl său fusese numit comandantul flotei Regatului Britanic din Marea >>>

Mihai Știrbu- Iubirile scriitorilor: Mihail Sadoveanu şi Valeria Mitru

Prolificul prozator şi om politic Mihail Sadoveanu, la 60 de ani s-a îndrăgostit de tânăra Valeria Mitru, cu care s-a şi căsătorit, deşi el avea deja o familie, deşi fata avea doar 20 de ani. I-a dedicat fetişcanei şi un volum de poezii, DAIM („Doamnei alese a inimii mele”), care l-a lăsat rece pe Eugen Lovinescu. Sadoveanu a trăit alături de Valeria Mitru aproape 21 de ani, până la moartea sa, în 1961.

În luna august, am putut ajunge, în compania sotiei maestrului, Valeria Sadoveanu (Coana Valerica), si a profesorului academician N. Gh. Lupu, însărcinat oficial cu supravegherea sănătătii vicepresedintelui Marii Adunări Nationale, la casa, fostă proprietate a mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu (de mult plecat din tară, pare-mi-se încă din timpul >>>

Minerii români au ajuns la Paris

În luna iunie, la Paris are loc o expoziție de fotografii cu mineri din România. Fotografiile sînt realizate de fotograful Gabriela Lupu, originară din Rotunda, comuna Doljești. Poza “victorioasă” a țiganilor români campați la Montpellier și fotografiați de Gabriela Lupu a cucerit publicul și presa franceză. “Le Monde” a recomandat expoziția “Le platz des roms”, expusă la Institutul Cultural Român din Paris, ca una dintre cele 25 de expoziții din toată Franța de văzut obligatoriu în 2011. >>>

Octavian CURPAŞ: Exilul românesc la mijloc de secol XX – „Paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite.

CAPITOLUL VI- DAN ISĂCESCU: Visul francez sub glasul roţilor de tren!

Odiseea lui Dan Isăcescu şi aventura lui franceză este imposibil să nu te captiveze, mai ales, dacă relatarea o face Mitică Sinu. Povestea lui nu este una obişnuită. Modul în care reuşeşte să părăsească România este unul ieşit din tiparele acelor timpuri: Dan Isăcescu trece graniţa între roţile unui tren de marfă! >>>

Românce care ne fac cinste: Maria Cebotari

 Maria Cebotari [Cibotaru](n. 10 februarie 1910, Chişinău, Basarabia – d. 9 iunie 1949, Viena, Austria). Interpretă de operă, actriţă de teatru şi film. Cel de-al cincilea din cei 12 copii ai profesorului Ion Cibotaru şi ai Mariei, face primele clase la Şcoala Normală de Fete „Florica Niţă” şi la Capela Metropolitană din Chişinău, sub atenta supraveghere a protoiereului Mihail Berezovski, dirijor şi compozitor, cel care a îndrumat-o spre Conservatorul „Unirea” din acelaşi oraş, absolvit în 1929. Debutează pe scenă în ansamblul Corului Metropolitan, la vârsta de 14 ani, iar un an mai târziu, cântă arii din Tosca de Giacomo Puccini şi Aida de Giuseppe Verdi. Între 1927 şi 1928, participă la un turneu în >>>

Regina Maria, o mare ambasadoare

Acest volum al memoriilor Reginei Maria, „Capitole târzii din viaţa mea” (traducere din engleză de Valentin Mandache), reprezintă continuarea seriei „Povestea vieţii mele” şi nu a mai fost publicat până acum. După îndelungi căutări, el a fost descoperit la Arhivele Naţionale de către Diana Mandache, care ne descrie istoria lui accidentată, comparabilă cu a unui document clandestin. Se ştie că relaţiile dintre Regina Maria şi fiul ei Carol al II-lea n-au fost dintre cele mai bune, încă din vremea războiului, când, părăsindu-şi unitatea de pe front, încălcând Constituţia şi Codul princiar acesta s-a căsătorit în secret, la Odesa, cu Zizi Lambrino şi a renunţat la tron. A urmat un zigzag al împăcărilor cu familia şi al renunţărilor, primul matrimoniu fiind anulat, prinţul moştenitor căsătorindu-se cu Elena de Grecia (mama viitorului Rege Mihai), însă divorţând curând şi alegând-o pentru restul vieţii pe aventuriera Elena Lupescu, un >>>

Octavian CURPAŞ: Exilul românesc la mijloc de secol XX – „Paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite.

CAPITOLUL IV: Parisul – piatră de temelie la edificiul succesului!

   Iugoslavia – şedere scurtă la Panciova şi Kovacica, un an şi câteva lunila Banovici,la Zrenianin pentru o vreme mai scurtă,  apoi Italia -la Trieste, la Cinecitta pentru două luni şi în final la Torino, de unde a plecat în Franţa, la Paris. Aceastătraiectorie a urmat-o viaţa din exil a lui Dumitru Sinu, de la trecerea graniţelor României şi până la popasul ceva mai lung, pe care l-a făcut în Franţa; traseul anterior ajungerii în ţara lui Voltaire îl creionase într-un mod absolut original pe parcursul întâlnirilor noastre anterioare. >>>

Octavian CURPAŞ: Exilul românesc la mijloc de secol XX – „Paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite.

CAPITOLUL III :Drumul spre libertate: din Iugoslavia la Trieste – Cinecitta – Torino – Paris !  

  Nea Mitică îşi continuă povestea. Cuvintele lui sunt încărcate de amintiri. Îl privesc în timp ce vorbeşte şi îmi dau seama că trecutul l-a însoţit mereu, că n-a uitat nimic din ceea ce a trăit cândva. Numele localităţilor pe care le menţionează au pentru el o puternică încărcătură sentimentală: Kovacica, Zrenianin, Trieste, Cinecitta, Torino. Îl ascult cu atenţie. Înţeleg drama pe care a trăit-o acest om, în urmă cu nişte ani buni.   >>>

Familia Ghika şi domeniile din comuna Făurei- Neamţ

 Un pictor fin de siècle 

 Fascinat de genealogii, de felul în care ele construiesc punţi între trecut şi prezent, făcând parcă istoria palpabilă, publicam în revista „Contemporanul” nr.46 din 19 noiembrie 1993, patru scrisori pe care i le trimiseseră lui Eugen (sau Eugeniu) N. Ghika-Budeşti (1843 – 1919), doi contemporani iluştri: Vasile Alecsandri şi P. P. Carp. Mare senior ieşean, acest scoborâtor al Ghikuleştilor moldoveni – familie despre ai cărei membri am mai avut prilejul să scriu în paginile României literare (domnitorul Grigore Alexandru Ghyka şi sora sa Elena Şubin, diplomatul şi esteticianul Matila C. Ghyka, enigmaticul George Sebastian) – a oscilat între politica conservatoare şi boema artistică, nefiind consacrat pe deplin nici de una nici de cealaltă. Nu a avut oare suficient talent nici pentru treburile publice nici pentru pictură ? S-a manifestat la el un oarecare diletantism aristocratic care dispreţuia vizibilitatea prea puternică, dar şi truda mai sistematică ? >>>

Un român a ajuns multimilionar în Elveţia pentru că „a ştiut să se organizeze”

 “Sandu Ionescu este cel mai prosper om de afaceri din generaţia mea – îmi spune cu admiraţie Dumitru Sinu, la o ceaşcă de cafea pe terasa hotelului său din Phoenix, Arizona. Locuieşte în Elveţia şi este multimilionar. I-a plăcut să muncească şi a ştiut cum să se organizeze după ce a prins cheag”. Îi priveam mimica în momentul în care a început să-mi vorbească despre Sandu Ionescu şi am citit în ochii lui aprecierea pe care o avea faţă de omul şi businessman-ul Ionescu. Nea Mitică l-a cunoscut pe Sandu Ionescu în Iugoslavia. Era din Constanţa şi nu se codea să muncească, era deosebit de harnic. “Îmi amintesc cum în Iugoslavia eram mai mulţi care încărcam un vagon, printre care şi Sandu Ionescu. Văzând lentoarea cu care se mişcă la muncă o seamă dintre noi, le-a spus celorlalţi, fără să se sfiască: Plecaţi, măi, că voi numa’ ne încurcaţi! Rămăseserăm doar trei: Sandu Ionescu, Mihai Pop şi eu, şi noi am încărcat mai departe vagonul.” Drumurile lor s-au intersectat după aceea în Italia şi mai apoi, la Paris. >>>

Octavian D. CURPAŞ- De vorbă cu jurnalista care a reprezentat Franţa la bicentenarul Statuii Libertăţii din New York!

Laurence Lemoine este născută la Paris, în Franţa în, 1969. La vârsta de 12 ani visa să devină jurnalistă. La 16 ani, Laurence participă la bicentenarul Statuii Libertăţii din New York alături de Nancy Reagan, reprezentând astfel tineretul francez, în urma unui concurs organizat de Ambasada SUA din Paris. Câţiva ani mai târziu, visul său de a deveni jurnalistă s-a împlinit. A studiat Științele Politice la Paris, vorbeşte patru limbi şi e interesată de toate problemele mondiale. Laurence a călătorit în multe ţări, unde a şi locuit, lucrând la fel de bine pentru presa scrisă, radio sau televiziune. Din Orientul Mijlociu în Africa, unde l-a intervievat pe Yasser Arafat, în Caraibe, unde a lucrat pentru un post de radio, Laurence Lemoine a acoperit toate domeniile de jurnalism şi comunicare. >>>

Nicolae Tonitza (1886-1940)

Nicolae Tonitza- Autoportret

Nicolae Tonitza s-a nascut la 13 aprilie 1886 in Barlad, cunoscut ca pictor, grafician si critic de arta roman. Urmeaza Academia de arte frumoase din Iasi, intr-unul din momentele ei cele mai infloritoare fiind coleg cu Stefan Dimitrescu (mai tarziu Tonitza, Dimitrescu, Sirato si O. Han vor forma „Grupul celor patru”) si avandu-i printre profesori pe Gheorghe Popovici si Emanoil Bardasare. Din 1908 urmeaza cursurile Academiei regale bavareze de arte frumoase de la Munchen, iar din 1909 pana in 1911, la Paris, frecventeaza ateliere si face studii dupa pictori celebri. Influenta preocuparilor din epoca nu intarzie sa-si puna >>>

Emil Cioran- in memoriam

  „Sunt oameni cărora le este dat să guste numai otrava din lucruri, pentru care orice surpriză este o surpriză dureroasă şi orice experienţă un nou prilej de tortură.” >>>

Mihai Cismărescu: Exilul creator- Vorbe…

Avocat, redactor radio, jurnalist, poet

Nu am crezut niciodată în mod prea sincer în „drama”, în „blestemul” exilului, al diasporei. Şi nu spun aceasta „din cinism”. Exilul mi se pare a fi adevărata condiţie a omului, condiţia omenească prin excelenţă. Câte clipe de fervoare, de exaltare aş fi pierdut, dacă nu aş fi cunoscut exilul? Pe câţi oare nu i-a êîmbogăţit”, nu i-a „ridicat” desrădăcinarea? Câteodată m-am întrebat ce aş fi făcut dacă aş fi fost într-o situaţie normală, orânduită, „fericită”. Pascal scrie undeva că „les malades n’ont pas encore le droit d’etre pessimistes”. Nici exilaţii, fraţii mei. >>>

ÎPS Părinte IOACHIM BĂCĂUANUL- La mulți ani!

IPS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, doctor în teologie, scriitor,publicist

 Ioachim Giosanu s-a născut la 29 martie 1954, în comuna Stăniţa (judeţul Neamţ), din părinţi creştini ai Bisericii Ortodoxe, Neculai şi Anica Giosanu. Este cel de-al treilea copil din cei opt (patru băieţi şi patru fete).

                                                    *

„M-am născut la 29 martie 1954, la Stăniţa, judeţul Neamţ, un sat de ortodocşi, aflat în apropierea oraşului Roman. Sunt al treilea copil din cei opt ai părinţilor Anica şi Nicolae Giosanu. Din botez am purtat numele de Ilie. Eram într-o familie cu mulţi călugări, o familie despre care poţi afirma liniştit că are o vocaţie spre monahism. Mulţi din cei proveniţi din familia mea au renunţat la această lume şi s-au dedicat trup şi suflet lui Dumnezeu. Şi aş putea aminti aici pe părintele arhimandrit Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria, autorul a numeroase cărţi de cultură teologică, Iosefina Giosanu, stareţa Mănăstirii Varatec, Acachia Căuş, stareţa mănăstirii Războieni.”

>>>

Victor Brauner (1903-1966) – in memoriam

pictor (1903-1966)

Victor Brauner – „Pictura nelinistii”

Nascut la Piatra Neamt la 15 iunie 1903. Se stinge din viață la Paris la 12 martie 1966. Fiul unui fabricant de cherestea din Piatra Neamt, Victor Brauner urmeaza scoala primara la Viena, unde se stabilesc pentru cativa ani. Familia sa revenind in tara (1914) isi continua studiul la scoala evanghelica din Braila; in aceasta perioada incepe sa-l pasioneze zoologia. >>>

Elena Drăghiceanu

                            Reflecţii incomplete dintr-o călătorie în Franţa 

     Pentru intelectualul estic, Franţa mai reprezintă încă „un model”, o paradigmă culturală a cărei temă centrală este inovaţia şi originalitatea. Prin faptul că mereu a propus un „discurs al centrului”, culturile periferice („provinciale”) au considerat legitimă teoria imitaţiei ca o cale de sincronizare, necesară şi urgentă, pentru integrarea lor în acelaşi ritm animator de fantasme şi arhetipuri, ca să nu le spunem clişee.

>>>