Aportul romaşcanilor la efortul de război (1916-1918)

ROMANIA-IN-PRIMUL-RAZBOI-MONDIAL

Nefiind plasat în zona cofruntărilor directe, totuşi Romanul n-a fost ocolit de cortegiul de suferinţe şi orori pe care orice război le aduce după sine. Populaţia de aici a resimţit din plin ce înseamnă moartea, prin pierderea celor dragi, boala, sărăcia, lipsurile, mizeria şi ca orice român în vremuri de restrişte, fiecare a încercat să-şi aducă contribuţia la uriaşul efort de război depus de o ţară întreagă, de la cei care – pe front – au luptat, sacrificându-şi chiar viaţa, până la cei din spatele frontului ce au susţinut, după posibilităţi, aceste nevoi de război, fie că a fost vorba de donaţii, contribuţii, muncă voluntară, îngrijirea orfanilor de război sau adăpostirea refugiaţilor etc. Am aflat mai ales din paginile presei locale despre toţi acei romaşcani care, cu puţin sau mai mult, şi-au adus aportul lor material şi moral, la efortul general de război, ştiind că acest conflict, nedrept şi nefiresc în sine, urmărea o finalitate dreaptă şi firească istoric pentru români – întregirea ţării. „A da pentru armată – îndemna Ion Agârbiceanu prin paginile ziarului „Vestea Nouă” la care a colaborat – înseamnă a arăta că ai mult simţ de recunoştinţă faţă de aceea cari te-au mântuit; a contribui pentru trebuinţele armatei înseamnă a ajuta biruinţa finală. Cinstind pe cei care pleacă azi din nou la luptă, cinstim şi pomenirea sfântă a tovarăşilor lor, care au murit cu arma în mână la hotarele ţării. Ei vor vedea că nu au murit zadarnic ”.  >>>

Reclame

Vasile Ursachi – repere biografice

ursachi-vasileUrsachi Vasile, com. Havârna, jud. Botoşani, 30 dec. 1934, şcoala generală în com. Havârna,1941-1946, Şcoala Pedagogică Şendriceni-Dorohoi, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, Fac. de Istorie ; doctorat, 1986 Universitatea ” Alex. I. Cuza”, conducător Acad. Mircea Petrescu Dîmboviţa, Muzeul de Istorie Roman; director muzeu de la 1 septembrie, 1957 până la 31 dec. 2004; diplomat universitar, cercetător ştiinţific gradul I, expert în arheologie, Premiul Academiei Române „Vasile Pârvan” în anul 1991, Cetăţean de onoare al municipiului Roman, Ordinul „Meritul Cultural în grad de Comandor”, membru al Institutului Naţional de Tracologie, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din >>>

Vasile Ursachi – Cetatea dacică de la Răcătău

Vaslie UrsachiPerioada geto-dacică, care cuprinde cea de a doua epocă a fierului – La Téne – este reprezentată în judeţul Bacău, de două mari staţiuni descoperite în ultimii 50 de ani – Brad şi Răcătău, la care se adaugă alte două aşezări fortificate – Moineşti şi Tişeşti – Tg. Ocna, precum şi unele aşezări nefortificate, descoperite prin cercetări de suprafaţă sau întâmplătoare, cum ar fi marele depozit de unelte de fier de la Negri-Bacău şi mormântul izolat de la Răcătău, com. Horgeşti,din sec. III – II î. Chr.

Marea revelaţie a cercetărilor legate de populaţia dacică în ultima jumătate de secol o reprezintă,însă, cele două mari aşezări fortificate – Brad şi Răcătău, unde mai bine de 40 de ani au fost întreprinse săpături sistematice. Surprinzătoarele rezultate aveau să constituie, pentru principalii autori ai cercetărilor efectuate nu numai subiecte pentru teza de doctorat ci şi o substanţială contribuţie la cunoaşterea istoriei strămoşilor noştri. Aceste >>>

Mihai Dascălu – Dimensiunile basarabene ale Ţării Moldovei

MoldovaNoi, săracii de legi, ca să păstrăm moştenirea aceasta, sau ca să o luăm înapoi, când ni s-a răpit, trebuie: o mare stăruinţă şi privighiere, jărtfe necurmate şi o unire strânsă între oamenii din acelaşi sânge… astfel, ca toţi să stea pentru unul, şi unul pentru toţi. Alecu RUSSO. Cântarea României. >>>

Simpozionul Unirea Principatelor Române, la Muzeul de Istorie din Roman

afis-24-ian-2013 >>>

Moldova, între neofascismul rusesc și unionismul românesc

Covoarele roșii au fost strânse, Barroso s-a întors acasă, pe 1 decembrie unioniștii au mai „lichidat” o dată statalitatea moldovenească, psalmiștii rușilor continuă să discrediteze Alianța de la guvernare, agățându-i în piept o panglică neagră, funerară, iar Alianța nu se poate trezi din beția corupției și hipnoza ideologiei imperiale rusești.

Pe 1 Decembrie, Ziua Națională a României, rușii din Liga tineretului rus le propuneau unioniștilor din P.M.A.N. prezervative, „ca să nu se înmulțească”, declarând că unionismul e mai periculos decât SIDA… Presa nu a reacționat la acest gest „frățesc”, precum nu reacționează nici la alte fenomene ce se produc în această zonă. >>>

Istoria nespusă a Zilei Unirii

unirea_principatelorDesi iesenii aniverseaza cu hore si bucurie ziua de 24 ianuarie, putina lume stie acum ca Unirea Principatelor a facut mai mult rau Iasului decit bine, in urma cu aproape doua secole. Istoriografia comunista practic a sters din manualele de istorie puternicele si violentele manifestatii din Iasi si din Moldova mai bogata impotriva Bucurestiului si a Munteniei. Asa-numitul „separatism moldovean” a fost considerat de PCR un subiect tabu. Unirea a fost atunci un act preponderent politic, foarte putin popular la Iasi. Nume grele ale vremii, precum Gheorghe Asachi sau Nicolae Sutu, erau antiunionisti virulenti. Miscarea separatista a fost inabusita in singe intr-un final, cu zeci de morti pe strazi. Impartirea institutiilor a fost negociata dur intre Iasi si Bucuresti, primul oras fiind atunci mai mare ca locuitori. Din toate nu a ramas pina azi decit cutuma numirii Mitropolitului Moldovei ca Patriarh, precum si faima infiintarii primei universitati din tara tot aici.  >>>

8.000 de ani de istorie în Muzeul de istorie din Roman

Muzeul este locul în care trecutul ne “vorbește”, un spațiu al reamintirii că noi, cei de astăzi, le datorăm lor, celor din alte vremuri, totul. Țara noastră, acest spațiu bogat în descoperiri a căror vechime parcurge toată vârstele umanității, își așteaptă vizitatorii și în muzee, astfel încât aceștia, mai ales cei tineri, să ia contact cu vremurile trecute. Cunoscând trecutul, cel curios și iscoditor poate înțelege mai bine prezentul și, de ce nu, poate anticipa, într-o măsură mai mică sau mai mare, viitorul.

dsc06105-1 >>>

Pînzarul moldovenesc al lui Ştefan cel Mare

Panzar moldovenesc al lui Stefan cel MareContinuînd vechea tradiţie a constructorilor de corăbii, Ştefan cel Mare a dezvoltat şantierele navale de la Cetatea Albă şi Chilia. Lemnul se găsea din belşug, dar lucrătorii de corăbii căutau mai ales stejarii moldoveneşti pe care îi lăudau a fi mai buni decît oricare lemn pentru construirea navelor, fiind şi mai tari împotriva carilor. Iar pentru catarge se  găseau brazi înalţi şi drepţi ca lumînarea, pe care moldovenii îi aduceau pe apele Bistriţei şi Siretului. Unele dintre primele consemnări referitoare la flota Moldovei medievale datează de la asediul Chiliei din anul 1465; pentru că Dunărea era îngheţată, iar pînzarele nu puteau fi utilizate, Ştefan cel Mare, cunoscînd însemnătatea artileriei în luptă, a folosit totuşi tunurile de pe nave. Moldova maritimă, cu porturile Cetatea Albă şi Chilia, era la acea vreme singura opozantă a turcilor pe mare, după ce cetatea genoveză Caffa fusese ocupată de turci la 6 iunie 1475. După ce în 1484 turcii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă, creşte rolul militar şi commercial al Galaţiului. Din mica aşezare pescărească, Galaţiul devine un oraş cu o puternică viaţă comercială şi trafic naval intens, aceasta datorîndu-se atît negustorilor fugiţi din Chilia şi Cetatea Albă, cît şi lucrătorilor de nave, care pun bazele unui şantier de construcţii. >>>

Restituirea Basarabiei cerută de locuitorii Principatului Moldovei (dupa Războiul din Crimeea)

teodor-codrescu-presa-franceza-si-principatele-romane

„Petițiunea adresată Sublimei Porți de cătră locuitorii Moldovei în obiectul restituărei Besarabiei. În agiunul importentelor conferințe ce au să reguleză la Paris condițiile Păcei generale și să asigureze cu deplinătate, prin o noue statornicire de hotare în Orient, repaosul și securitatea Europei, noi ni adresăm cu încredere în bine voitoarea protecție a Sublimei Porți, augusta noastră suzerană, spre a-i espune cu umilință dorințile noastre și de a o ruga să sprijinească realizarea lor care interesesc atăt interesele comune ale familii mari europiene căt și interesele particulare ale Moldovei. >>>

Marie Rose Mociorniță: Povestea mea este, de fapt și povestea României

Marie Rose Mociornita are o istorie de viata desprinsa parca dintr-un roman. Chiar atunci cand zambeste… poarta in priviri melancolia unui om cu zbucium sufletesc! Este inca profund marcat de amintirile dureroase ale debutului sau in viata si continua sa-si dedice viata salvarii imaginii familiei sale…

M-au declarat moarta
EVELINE PAUNA: Debutul dumneavoastra in viata a fost… agitat. V-ati nascut la 7 luni, intr-un pod dintr-o casa de langa Cismigiu, pe strada Sfantul Constantin. Tata nu a vrut sa o duca pe mama la spital pentru ca nu a gasit o masina americana, printre taxiurile vremii fiind doar

>>>

Mariana Cristescu: Insula Șerpilor – pământ românesc doar în legende?

„Cântă zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,
Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse…”
(Homer, Iliada)

 În perioada din urmă, am scris, cu predilecţie, despre „cealaltă Românie” – despre pământul furat de neprieteni, încă înstrăinat. Mă voi referi în cele ce urmează la Insula Şerpilor, numită, de-a lungul mileniilor, Leuce, Insula Albă, Makaron, Achilleis, locul de odihnă veşnică a tracului Achile, erou al Războiului troian.

 „În urmă cu circa trei milenii, poemele homerice făceau, ultimele, elogiul vechii lumii trace” (Silviu N. Dragomir).  Cine au fost, de fapt, tracii? „Pentru vechii greci, a fi trac avea o certă valoare de simbol; ceea ce era sinonim cu faptul de a dispune de acel neasemuit temperament impetuos al unui: oştean desăvârşit, posesor al unui suflet care şi-a păstrat nealterată puritatea timpurilor străvechi. Se ajunsese până acolo încât, elinii – ca semn al strălucirii – îşi căutau în vechime ascendenţe genealogice trace, uneori chiar cu specificarea unei sorginţi geto-dace! Un exemplu ar fi însuşi zeul războiului, Ares, >>>

La Roznov, unica biserică ,,rusească” din Neamţ

biserica-din-roznov (1)Biserica „Sfântul Nicolae“ din Roznov este singura din judeţul Neamţ construită în stil pur rusesc. A fost ctitorită pe la sfârşitul secolului al XIX-lea de renumitul om politic colonelul Gheorghe Ruset Roznovanu în amintirea fiului său, Alexandru, care a murit la 20 de ani, de pneumonie. Biserica se impune atât prin frumuseţea sa monumentală, cât şi prin arhitectura neobişnuită prin Moldova, desprinzându-se parcă din salba de biserici de la Sankt Petersburg sau Moscova. Această înfăţişare a bisericii de la Roznov se explică prin tradiţionalele legături ale familiei Roznovanu cu nobilimea rusă şi cu familia ţarului, la care se adaugă şi faptul că însuşi ctitorul a urmat şcoala de ofiţeri din Petersburg, fiind un profund cunoscător şi un mare admirator al civilizaţiei şi culturii slave. >>>

Emil Petru Rațiu – Bourul moldovenesc la Bolzano

 Frumosul oraş de la poalele Alpilor, are multe comori de artă şi istorie … Dar ceea ce m-a atras pe mine aici a fost altceva; au fost urmele lui Petru Şchiopul, domnul român care şi-a trăit ultimii ani de viaţă la Bolzano şi tot aici a fost înmormântat. În octombrie 2006 am venit la un Congres la Bolzano şi prilejul a fost bun pentru a căuta urmele sale. A doua zi după ce-am ajuns, am mers la Primăria oraşului, la „Arhiva istorică”, şi am întrebat dacă au rămas urme documentare despre trecerea Domnului român între 1592-1594 şi despre locul unde a fost înmormântat. Directorul Arhivei, nu mai auzise despre aşa ceva! Deasemenea, colaboratorii săi, mi-au răspuns uimiţi, cu un cor de întrebări: -La noi? La noi? Posibil aşa ceva?!

    Cel mai interesat în rezolvarea chestiunii a fost un cercetător tânăr, dl. Hannes Obermair, care m-a invitat să trec peste două zile.  După două zile m-am prezentat la primărie, la Arhiva istorică, unde dl. Hannes Obermair, cercetător principal, m-a întâmpinat de astă dată radios: -L-am găsit, l-am găsit!  Vechile arhive ale oraşului aduseseră la lumină figura lui Petru Şchiopul, Domn al Moldovei între 1574-1579 şi între 1582-1591, din dinastia munteană a Basarabilor, dar care domnise în Moldova, deoarece mama sa, Doamna Chiajna, fusese fiica lui Petru Rareş şi nepoata marelui Ştefan.  Dar unde era înmormântat Petru Şchiopul? >>>

La Roman, cea mai veche catedrală ortodoxă din Moldova

Una dintre cele mai vechi catedrale din spaţiul ortodox românesc este cea de la Roman. Având în vedere că marea catedrală creştin ortodoxă de la Iaşi, care are trei hramuri, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Gheorghe şi Întâmpinarea Domnului, este din secolul al XIX-lea, iar cea din Rădăuţi din secolul XX, cea din Roman, fiind din secolul al XV-lea pare a avea întâietate.

Începuturile catedralei din acest oraş sunt anterioare înfiinţării Episcopiei Romanului, înainte de perioada 1408-1413, probabil încă din perioada domniei lui Roman I (1931-1934). Primul lăcaş de cult, menţionat în documente ca “Sfânta Vineri”, funcţiona în vremea lui Alexandru cel Bun, care la 1408 îi dăruia două sate, deoarece aici era înmormântată mama sa, “cneaghina Anastasia”. Ulterior, la 1415, acelaşi Alexandru cel Bun s-a îngrijit pentru zugrăvirea lăcaşului. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare, >>>

Vasile Şoimaru – Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare (I)

Cotul Donului, o mare tragedie românescă, uitată de statul român

Acum 70 de ani, la 19 noiembrie 1942, la o distanţă de 1942 de kilometri de Chișinău, se declanşa cea mai tragică operațiune militară din istoria Armatei Române, cea de la Cotul Donului, componentă a marii Bătălii de la Stalingrad.
Despre bătălia de la Stalingrad, considerată cea mai grea, cea mai sângeroasă din istoria omenirii, inclusiv despre tragedia de la Cotul Donului, am citit pentru prima dată în cartea lui Victor Nekrasov (B okonax Cmaлuнгpada – tranşeele Stalingradului), un bestseller din perioada sovietică, în primăvara anului 1967, fiind student în anul trei la Tehnicumul (azi Colegiul) de electromecanică din Chişinău. Mă aflam la practică la Fabrica de mobilă Nr. 5 din oraşul transnistrean Tiraspol şi locuiam în gazdă cu doi muncitori de la acea fabrică, care sorbeau pe rând cartea cu pricina, contaminându-mă şi pe mine de lectura ei. Despre carte am avut cea mai bună impresie. Aşa înţelegeam eu lucrurile pe atunci… Numai că, mai târziu, în toamna anului 1982, deci, la exact 40 de ani de la evenimentele de pe Volga şi Don, am auzit alte adevăruri despre tragedia dată, din gura unui bătrân, Gheorghe Oţetea, veteran al războiului din Est, din comuna Corbasca, judeţul Bacău. Plângea şi vorbea, iar soţia lui, Ioana, adăuga pe alocuri, la cele spuse de bătrân, amănunte pe care le auzise tot de la el pe când era mai tânăr şi avea o memorie mai bună. Impresiile de la cele auzite de la bătrânul Oţetea m-au urmărit mulţi ani la rând. >>>

Ștefan cel Mare în Cronica lui Maciej Stryjkowski (1547-1593)

„1504. Acest Ştefan, voievod al Moldovei (Stephan Wojewoda Wołoski), era iscusit şi norocos, căci într-un rând a biruit o sută cincizeci de mii de turci, pe lângă alte lupte dese şi însemnate cu ei. Acesta, de asemenea, a alungat pe Matias, regele Ungariei cel viteaz, din Ţara Moldovei şi din cea secuiască, nimicind cu dânsul o mare oaste de unguri şi rănind pe regele însuşi cu trei săgeţi, în dreptul oraşului Baia, după care izbândă i-a luat şi ţara secuiască. El, de asemenea, şi pe tătari i-a biruit de câteva ori, de asemenea pe regele Poloniei, Albert, l-a biruit în Bucovina, împotriva aşteptărilor alor noştri. Orice istoric poate să-l preamărească cu drept cuvânt pentru acest slăvit noroc cu o ţară aşa de mică. Despre acesta, moldovenii şi muntenii (Wołoszy y Multani) cântă mereu, la toate adunările lor, pe scripci sârbeşti, rostind în >>>

Paul Străjescu (1848-1887), primar şi deputat de Roman

Monumentele funerare ale familiilor Makarovitsch şi Străjescu din Cimitirul de la Roman. Aici sunt înmormântaţi generalul Gheorghe Makarovitsch, Paul P. Străjescu, Olimpia Makarovitsch, colonelul Vasile P. Străjescu (1881-1921; fiul lui Paul şi al Olimpiei), Alexandru G. Makarovitsch (1883-1946), Gheorghe A. Makarovitsch (1907-1981), Constantin George Olymp Iliescu (1890-1891; fiul Olimpiei Makarovitsch cu generalul Iliescu). Fotografie din colecţia Dlui Toma-Tudor Reteanu.

Paul P. Străjescu (1848-1887), fiul serdarului Petre (Petrachi) Străjescu şi al Eugeniei Mavrogheni (sora după tată a ministrului Petre Mavrogheni) a fost judecător şi avocat, primar al oraşului Roman (1876), deputat liberal în două legislaturi (1883-1884). A fost căsătorit cu Olimpia Makarovitsch, fiica lui Vasile (1810-1891, fiul lui Ion Makarovitsch şi al Ecaterinei Haşdău) şi a Ruxandrei (1815-1868, născută Kuharsky).

Necrologul lui Paul Străjescu din ziarul „Romanu” (director Emanuel Arghiropol), Anul VIII, no. 11, duminică 15 februarie 1887: Paul P. Străjescu

S’a născut la Iassy în anul 1848 luna Noemvrie în 22 zile, din părinţi: Petru Străjescu coborâtor al unei vechi şi ilustri familii, recunoscute în Istoria ţerei, şi Eugeniea Mavrogheni, sora Dlui Petru Mavrogheni, plenipotenţiar al ţerei la Wiena. >>>

Expoziția temporară „Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere” itinerată în Republica Moldova

Muzeul Naţional de Istorie a României, în parteneriat cu Institutul Cultural Român “Mihai Eminescu” din Chişinău, anunţă itinerarea expoziţiei “Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere”, în mai multe oraşe din Republica Moldova.

După Chişinău şi Cimişlia, expoziţia va putea fi admirată în perioada 7 – 29 noiembrie 2012 la Căuşeni, urmând să fie deschisă şi în Cahul, în perioada 1 decembrie 2012 – 15 ianuarie 2013.

Expoziţia comemorează două sute de ani de la încheierea Tratatului de la Bucureşti, care a consfinţit anexarea părţii de răsărit a Principatului Moldovei.
Pe 16/28 mai 1812 s-a semnat la Bucureşti, la Hanul lui Manuc, tratatul care încheia războiul ruso-turc din anii 1806-1812, prin care Basarabia a fost anexată de Imperiul Ţarist. La 200 de ani de la acel moment, expoziţia aduce în prim plan, prin intermediul hărţilor, documentelor, imaginilor, publicaţiilor şi obiectelor, principale trasee diplomatice, evoluţia frontierelor şi societăţii acestei provincii. Principalele subiecte abordate sunt: cartografia istorică a Basarabiei înainte şi după 1812; anexarea Basarabiei prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, realipirea sudului Basarabiei în urma Războiului Crimeei prin Congresul de la Paris (1856); pierderea sudului Basarabiei prin deciziile Congresului de la Berlin (1878), ce a urmat războiului ruso-româno-turc; unirea Basarabiei cu România (1918), tratatul de recunoaştere de către principalele Puteri Aliate a unirii Basarabiei cu Regatul României (1920), Basarabia în perioada interbelică; ocupaţia sovietică din 1940, în urma Pactului Molotov – Ribbentrop şi campania de eliberare a Basarabiei (1940-1941); Conferinţa de pace de la Paris 1946-1947 şi Tratatul de pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate. >>>

Volohii (românii) din Țara Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare (document din 1470)

„Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, când aceasta va fi de trebuință cuiva, că dăm și am dat această carte a noastră tătarului și robului nostru, care a fugit de la noi și din țara noastră în Țara Leșească, anume Oană tătarul, și copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi, și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și să nu-l aducem din nou în robie, și nici pe copiii lui, ci să se așeze în țara noastră, el și cu copiii lui, slobod și în bunăvoie și fără nici o nevoie, așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți românii după legea lor românească [Ȣси воʌоховє своимь воʌоскымь закономь], și să fie și să trăiască după această lege și după acest obicei, în țara domniei mele, tot așa și el însuși, apoi, și cu copiii lui și să nu dea și să nu plătească niciodată nimic după dreptul robilor și al tătarilor, nici coloade, nici dare, să nu plătească nici unui boier al său, la care va trăi atunci. >>>

Probleme logico-filosofice în scrierile slavo-române

Secolul al VII-lea a însemnat sfârşitul civilizaţiei romane din regiunile traco-gete, începutul dispersării şi exterminării treptate a populaţiei latin-orientale. Spre deosebire de celelalte neamuri migratoare, puţin numeroase, invazia slavilor a avut efecte catastrofale şi de lungă durată. Dispariţia vieţii citadine a condus, automat, la sfârşitul oricărei forme de cultură elevată, pentru câteva secole. >>>

Mariana Cristescu – România despre care tăcem din ce în ce mai des…

,,Dintre ţările care alcătuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche ţară română. Cu mult înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, dacii din Dobrogea au început să vorbească latineşte, să se închine ca romanii şi să-şi facă oraşe şi sate romane…” (Vasile Pârvan)

       Cel mai vechi oraş european – Provadia, în vârstă de peste 7 milenii – a fost găsit lângă un fost teritoriu românesc – ne anunţă gazetele lumii civilizate, referindu-se la recentele descoperiri arheologice de lângă Varna, datând din perioada 4.700 – 4.200 i.Hr. Descoperirea a fost confirmată de cercetătorii japonezi, britanici şi germani. Potrivit acestora, aici se află „pereţi înalţi de 3,3 metri şi groşi de 2 metri, iar în acel oraş locuiau între 300 şi 350 de oameni, toţi foarte prosperi, pentru că stăteau în apropierea uni mine de sare. În epoca preistorică, sarea era monedă de schimb.”
       Este importantă pentru noi, românii, această informaţie, deoarece oraşul Provadia se afla în apropiere de Cadrilater, parte integrantă a României Mari, împreună cu Caliacra şi Durustorul, cedate ruşinos, fără luptă, Bulgariei, în 1940, ca şi Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi Transilvania, la presiunile Germaniei. >>>

Dosoftei Mitropolit al Moldovei

Numele monahal al lui Dimitrie Barila. Cărturar, episcop al Romanului şi Mitropolit al Moldovei. Provine dintr-o familie de negustori macedoneni. Psaltirea este prima operă în versuri tipărită în româneşte cu ajutorul lui Nicolae Milescu şi a patriarhului Moscovei. Dosoftei aduce din Rusia la Iaşi o tipografie la care tipăreşte cărţi liturgice; unele traduse chiar de el. >>>

În miez de toamnă, spre mănăstirile din Maramureş

În miez de brumărel, când pădurile de argint par tot mai semeţe pe creste de munte, vă îndemn să ajungeţi la faimoasele mănăstiri ale Maramureşului. Pentru partea de ţară, cu perle ale spiritualităţi, ascunsă între munţi, e nevoie de o mulţime de superlative. Fiecare, însă, îl alege pe cel mai potrivit, pe cel care vine pe unda sufletului. >>>

Vlad Cubreacov – Tezaurul României de la Moscova în atenţia A.P.C.E.

„România nu trebuie să mai aibă pretenții la tezaur pentru că a ocupat Basarabia rusească, în 1918, și pentru că a făcut parte din forțele de ocupație din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.” (Mihail Miagkov șeful Centrului de Istorie a Războaielor şi Geopolitică din cadrul Institutului de Istorie Generală din Rusia)

Tezaurul Romaniei de la Moscova – în atenţia A.P.C.E.
Raport informativ

Am urmărit un schimb de replici între Ministerele de externe de la Moscova şi Bucureşti în legătură cu problema Tezaurului >>>

Aurul românesc

La 24 mai 2005, Dumitru Prunariu, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Federația Rusă, după numai un an de mandat în această funcţie de stat, la solicitarea Ministrului de Externe (pe atunci MRU) a fost chemat în ţară de către Preşedintele României, Traian Băsescu, pentru că emisese demersuri către guvernul Federaţiei Ruse, privind restituirea Tezaurului Românesc aflat la Moscova. (Ion Măldărescu)

„Rusia continuă politica în a nega existența tezaurului românesc >>>

Adina Berciu-Drăghicescu & Maria Petre – Schituri si chilii româneşti de la Muntele Athos

Conform tradiţiei, originile vieţii monahale athonite s-ar afla în timpul împăraţilor Constantin cel Mare (313-337) şi Teodosie (408-434), când se crede că s-au aşezat aici primii călugări. După ocuparea Palestinei (638) şi Egiptului (640) de către arabi, unii călugări din aceste ţări s-au refugiat la Muntele Athos, iar în secolele VIII-IX, în timpul disputelor iconoclaste, alţi călugări din Imperiul bizantin s-au retras tot aici. Cea mai veche mânăstire este Marea Lavră, întemeiată de Atanasie Athonitul (963), urmată de Iviru (972), Vatoped, Filoteu, toate datând înainte de anul 1000. În secolul al XI-lea iau fiinţă mânăstirile Esfigmenu, Dohiar, Xenofon, Xiropotam, Caracalu, Costamonitu şi Zografu, în secolul al XII-lea Rusicon şi Hilandar, iar în secolul al XIV-lea Cutlumuş, Pantocrator, >>>

15 octombrie 1922

Pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a avut loc încoronarea lui Ferdinand Victor Adalbert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al tuturor românilor.

Duminică, 15 octombrie 1922 – Alba Iulia. Ziua în care Ferdinand şi Maria au devenit regii României Mari. O vreme mohorâtă, după cum scrie Regina Maria, dar o zi luminată de soarele bucuriei şi al împlinirii în totalitate a visului de veacuri al poporului român. România Mare se închegase la 1918, iar regii ei au primit coroana la 15 octombrie 1922. Ceremonia Încoronării s-a ţinut la Alba Iulia. „Alba Iulia este frumoasă. Un orăşel-cetate vechi, şi acolo, în mijlocul zidurilor crenelate, fostul guvern (Averescu) a construit mica catedrală >>>

André Hein – Dreptate pentru „românii uitaţi” din Balcani: „Românii trăiesc pe un teritoriu enorm, mult mai mare decât cel stabilit de graniţe”

Tradiţia germană şi austriacă a cercetărilor ling­vistice şi istorice dedicate românilor şi aromânilor din Peninsula Balcanică datează încă din secolul al XIV-lea. Pe la 1350, austriacul Peter Zu­henvirt, vestit poet şi baladist la curtea regelui un­gu­rilor şi al polonezilor, Lajos I, face cele dintâi descrieri în versuri ale vlahilor din Balcani, care erau „frumoşi, vrednici şi viteji”. Între ei strălucea „împăratul Ioniţă Că­loian”, şi toată lumea ştia că aşezările lor se întin­deau de la Dunăre până la Ţarigrad (Istanbul). Mai târ­ziu, în secolul al XIX-lea, Samuil Draxin, călugăr ca­tolic austriac, a fost gata să-i treacă pe românii din Ti­moc la greco-catolicism, în semn de separare de orto­docşii bulgari. A fost prigonit de mitropolitul bulgar de Vidin şi urmele i se pierd la Constanţa. În secolul al XX-lea, marele filolog german Gustav Weigand >>>

Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare

Imagine

Judeţul ROMAN în „Portretul României interbelice”

Asezare. Judeţul Roman este aşezat spre mijlocul Moldovei, pe valea Siretului şi anume la confluenţa acestuia cu apa Moldovei.

Suprafata. 1.880 km². Numai judeţele Suceava şi Cernăuţi sunt mai mici decât judeţul R.

Înfatisarea pamântului. Valea Siretului, însoţită, pe dreapta de terase frumos şi continuu desfăşurate, taie judeţul în două părţi neegale: în partea vestică o serie de culmi deluroase coboară domol de la peste 300 m printre afluenţii Moldovei şi ai Siretului. În stânga acestuia însă, judeţul se întinde până sus, pe spinarea netedă a podişului moldovenesc, înalt aici  de peste 400 m . >>>

Descoperire arheologică senzaţională la Iaşi

• Descoperirea facuta de un profesor intr-o localitate din judetul Iasi naste uimitoarea intrebare: primele forme de scriere din istoria lumii au fost folosite de o populatie care locuia pe aceste meleaguri? • Este vorba de doua tablite din piatra, ce prezinta inscriptii vechi de mii de ani  • „Cele doua tablite de piatra descoperite de mine in localitatea Handresti au o inscriptie care se aseamana cu «alfabetul» getilor! Ele par a fi ca cele de la Tartaria (vechi de peste 5.500 ani – n.r.). In viitor, specialistii vor descifra scrierea si vechimea lor pentru a stabili adevarul istoric. Mai mult, am descoperit si unelte din silex care sunt unice in aceasta zona. Cercetatorii vor merge tocmai in Ucraina pentru a vedea despre ce este vorba”, dezvaluie Mihai Vasilencu. >>>

Mariana Cristescu – O nouă descoperire senzaţională, in timpul excavaţiilor de la Turdaş! Inscrisuri dacice pe un trovant!

Mircea Chelaru: „Pietrele dacilor au început să vorbească din nou”

 Da! am fost acolo! Vă trimit în premieră absolută ceea ce am văzut la Turdaş (n.n. – luni, 24 septembrie 2012), pe traseul excavaţiilor autostrăzii. Am fost cu prof. Victor Crăciun şi senatorul Avram Crăciun, alăturat fotografului Virgil Jireghie, de la Arad. 

Priviţi înscrisurile şi comparaţi-le cu cele de la Tărtăria şi Oţelenii de Iaşi! Sau chiar cele de pe inelul de aur de la Ezerovo. Este numitorul comun al existenţei noastre inteligente de peste 20 de mii de ani. Constatările sunt numeroase, dar vom dezvolta public subiectul.  >>>

Roman I, Voievod al Moldovei și Domnitor al Întregii Țări Românești (document din 5 Ianuarie 1393)

„† În numele lui Dumnezeu, amin. Cunoscut facem prin această carte celor prezenți și viitori, ce vor trebui s-o cunoască, că noi Roman Voevod al Moldovei și Domn al întregii Țări Românești  [sau „al Moldovei și al întregei Țări a Moldovei”, în traducerea lui M. Costăchescu;  „мъı романъ воєвода моʌдавьскии и дѣдичь оусєи зємʌѣ воʌошьскоı”, în documentul original], din munte până în țărmul mării [„ω(т) пʌонинъı ажє до брєгу морѧ”], că de bună voe, de nimene nesilit, ci din bun și înțelept sfat al slugilor noastre și al panilor noștri credincioși și cu învoirea întregei Țări Românești, fără nicio silă, am făgăduit și făgăduim și dăm înscris vecinic, făgăduind cu credință și dreptate curată, să slujim slujbă credincioasă și cu copiii noștri, cari sânt acuma și vor fi în viitor, și cu boerii noștri și slugile noastre și cu toată Țara Românească, neinvinsului Vladislav, din mila lui Dumnezeu, Craiu al Poloniei [„короʌєви поʌьскому”], marelui Cneaz al Litvaniei [„кнѧзю вєʌикому ʌитовьскому”] și Domn al întregei Țări a Rusiei [„дѣдичю оусєı рускоı зємʌѣ”], Domnului nostru scump și preastrălucitei Hedviga, din mila Domnului, Crăiasă a Poloniei și a copiilor lor, cari vor fi după dânșii și coroanei Poloniei. >>>

Descriere a Țării Moldovei din 1573

„Domnii sau voievozii Moldovei [Les Palatins ou Vayuodes de Vvalachie]au fost dintotdeauna tributari regilor Ungariei și sub protecția și ascultarea acestora până după moartea regelui Ludovic către anul 1388. Treburile ungurilor fiind tot mai încurcate, domnul Petru <Mușat> s-a despărțit de ei și a venit la Liov să facă jurământ de credință regelui Vladislav Iagello, obicei ce a fost de atunci păzit de urmașii săi în scaunul Moldovei față de ceilalți regi ai Poloniei. Dar după scurgerea vremii, neînțelegerile dintre dânșii au dat prilej turcilor să le încalce hotarele. Căci <moldovenii> au fost dintotdeauna un popor foarte ciudat, neastâmpărat și nemulțumit și de altminteri foarte aspru și războinic și care de multe ori a dat de furcă celor care nu i-au dat pace. Chiar Mahomed, acest mare sultan al turcilor, care a cucerit la vremea sa imperiul Constantinopolului și acel al Trapezuntului, douăsprezece >>>

Evoluţia feminismului românesc

Începuturile emancipării femeii române. Contextul internaţional

 Dacă odată cu izbucnirea, în 1789, a Revoluţiei franceze, femeia iese din spaţiul domestic devenind luptătoare egală cu bărbatul pentru principiile întregii societăţi, reformularea statutului ei social a presupus încă o lungă perioadă de timp. Deşi până la sfârşitul secolului al XIX-lea locul şi rolul ei în societatea europeană rămân încă marginale, nu încetează să evolueze. În pofida persistenţei clişeelor tradiţionale, sub impactul mişcării feministe, cu trăsături specifice pe zone şi perioade (unii autori au subliniat că nu există feminism, ci feminisme) inserţia femeilor în viaţa societăţilor europene, şi dobândirea de drepturi pe diverse planuri, se produce treptat. Feminismul însuşi evoluează de la cel iniţial, al egalităţii (vizând stipularea în constituţie a egalităţii de drepturi), la cel al diferenţierii şi al eliberării, până la feminismul radical, lansat în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Situaţia femeii în spaţiul românesc are o serie de asemănări cu cea general-europeană, dar şi o serie de elemente specifice. >>>

Eveniment cultural european: Au apărut primele 25 de volume din „Integrala manuscriselor Cantemir”

Sub coordonarea scriitorului Constantin Barbu, într-o ediţie de lux, au văzut lumina tiparului primele 25 de volume din „Integrala manuscriselor Dimitrie Cantemir”, primul set fiind achiziţionat chiar de către Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, care a aprobat scanarea documentelor aflate de sute de ani în Arhivele din Moscova. Vă prezentăm mai jos interviul pe care l-am realizat cu scriitorul Constantin Barbu, cel despre care filosoful Constantin Noica spunea că este „excepţional de înzestrat pentru lucrări de erudiţie şi istorie literară”. Interviul a fost înregistrat chiar înainte de plecarea la Moscova, unde, împreună cu sponsorul acestei întreprinderi culturale, Paul Tudor, urmează să aducă în ţară fotocopiile următoarei tranşe din ediţia acestei integrale Cantemir. >>>

Mariana Crtistescu – Glasul pământului românesc!

Motto: „Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă:” (Marcu 4:22-23) 

 Noi dovezi despre vechimea şi genialitatea străbunilor noştri ies la iveală din pământul românesc, la fiece zgârietură de târnăcop întru zidire! După ce nici bine nu s-a uscat cerneala tipografă a publicaţiilor  anunţându-ne descoperirile transilvane, arheologul Mihai Gabriel Vasilencu a găsit, şi el, pe plaiuri moldovene, la Hândreşti, comuna Oţeleni, mai multe tăbliţe de piatră cu inscripţii misterioase, asemănătoare celor de la Tărtăria (vechi de peste 5.500 de ani),  relevând scrierea geţilor. Profesorul speră ca rezultatele de laborator să demonstreze că aceste tăbliţe sunt primele forme de scriere din istoria lumii. Specialiştii au început deja să le analizeze, pentru a stabili vechimea şi alfabetul folosit. Tot acolo se aflau şi unelte din silex, de provenienţă străină. Lucru normal, deoarece, potrivit istoricilor, în zona Hândreşti exista, în urmă cu mii de ani, un important drum comercial, ce lega Moldova de Ucraina şi Polonia. >>>

Ion Măldărescu – Recuperarea demnităţii


Prof. dr. Gică Manole şi bustul Mareşalului Ion Antonescu din curtea casei sale

„Istoria va păstra pentru totdeauna numele Mareşalului Ion Antonescu în Panteonul Eroilor Neamului, ca pe un mare patriot, care şi-a dedicat viaţa cauzei poporului român.” [1] (General (r) jurist militar Ioan Dan)

„Specialist în dreptul penal […] generalul (r) magistrat Ioan Dan asigură chezăşia adevărului necontrafăcut conjunctural, conferindu-i dreptul de a fi un argument de primă mână în bătaia pentru restituirea, întru istorie, a uneia dintre personalităţile reprezentative ale neamului: Mareşalul Ion Antonescu.” [2] (General (r) Radu Theodoru) >>>

Heraldică: Țara Moldovei

Această prezentare necesită JavaScript.

>>>

Palia de la Orăștie, 1582

”Cu bunâ voe și destoinic mila lui Dunezeu aceaste cărți creștinești a să orăndite dupâ voia lui Dumnezeu cu știrea Măriei lui Batări [Báthory] Jigmon Voivodăl Ardelului și a Țăriei Ungurești, și cu știrea și cu voia a toți domnilor mari și sfeatnici ai Ardialului: pe întru întrământura Beseareceei Sfântâ a românilor poftind tot binele ispăsenie creștinilor romăni: care ispăsenie numai de la Tine Doamne cearem printru Siângur Sfânt Fiul Tău Iisus Hristos Domnul și Ispăsitoriul nostru Amin.” >>>

Letopisețul Țării Moldovei, scris probabil la Mânăstirea Coșula (jud. Botoșani) pentru Iordachi Cantacuzino (1780)

„De neamurile numelui acestor țări și de portul lor, și de limba graiului lor. De unde au luat, așijderea și de tunsura părului lor, care obiceiu să află și acum la prostimea pre supt munte, lăcuitorii ce sânt” (din Letopisețul lui Miron Costin)

Ultimul paragraf: „Așa și neamul acésta, de care scriem, a neamului țărilor acestora, numele drept și mai vechiu iaste romăni, adecă râmleani, de la Roma. Acest nume de la descălecatul lor de Traian înpărat. >>>

Harta Moldovei sec. XIV

Istoria României

În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã. In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV ! >>>

Povestea lui Simion Dascălul despre întemeierea Țării Moldovei

Din Letopisețul lui Grigore Ureche. Fotocopie a unui manuscris din sec. XVII

„O poveaste den  predosloviia celui moldovenesc ce într-însa spune că iaste făcută țara den doao limbi, den români (ромѫни) și den ruși, de care lucru să cunoaște că și păn’ astăzi iaste țara giumatate de ruși, giumatate de români. Ce aceasta poveaste nu să află însămnată de Uriache vornicul, iar eu, Simion Dascalul, n-au lăsat-o neînsămnată nici aceasta. >>>

Zaharia Bala: Manifestul inimii de român- Adevărul istoric despre un ținut numit Transilvania

Deşi suntem o naţie cu un trecut zbuciumat, înscris cu litere de sânge în analele istoriei universale, graţie inteligenţei, înţelegerii şi înţelepciunii de care a dat dovadă de-a lungul secolelor, poporul român a reuşit să-şi păstreze demnitatea, integritatea şi, nu în ultimul rând, valorile sale naţionale. Respectând istoria altor popoare şi-a respectat şi apărat propria istorie, iubindu-şi dintotdeauna rădăcinile şi locurile moştenite din moşi strămoşi, trăind în bună înţelegere cu toate neamurile pământului, indiferent de naţionalitate şi manifestând în permanenţă dragoste de semeni şi condescendenţă faţă de toţi aceia care au încercat să-i ştirbească imaginea şi să atenteze la integritatea teritorială a României. Ceea ce se petrece astăzi în România, ne determină însă, şi pe noi, cei care aparţinem acestui popor dar vieţuim departe de ţară, să facem cunoscute câteva adevăruri istorice incontestabile, care ne dau dreptul să luăm atitudine, cu aceeaşi înţelepciune cu care au făcut-o şi înaintaşii noştri. În tot ceea ce întreprind conducătorii etnicilor maghiari din România începutului de mileniu III, mai ales în ultimul timp, se observă cu uşurinţă încercarea vădită de re-maghiarizare a Transilvaniei. Sunt agreate acţiunile extremiştilor maghiari îndreptate împotriva românismului şi eroilor neamului – oponenţi ai încercărilor de maghiarizare a Transilvaniei de-a lungul istoriei, (de exemplu, Avram Iancu, batjocorit de ziua naţională a Ungariei, în mod public, de către un extremist maghiar); solicitarea autonomiei ţinutului secuiesc şi încercarea de emitere a unei monede secuieşti, denumită SIC şi a efectuării tranzacţiilor bancare în această monedă; extinderea maghiarizării în şcoli, etc. >>>

Mariana Cristescu – „ Emoţie de toamnă”

Coat of arms of Moldavian SSR (1990-1991), tod...

„Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”… 

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” (Nichita Stănescu, „ Emoţie de toamnă”)

 Privesc o fotografie datată 7 aprilie 2006, reprezentând bustul cu „inima de aur”, de la Chişinău, al Poetului care spunea că „limba română e frumoasă ca o duminică”. Un comentariu adiacent marchează întru neuitare: „Scriitorii şi oamenii de cultură din Basarabia consideră că mişcarea anticomunistă şi de eliberare naţională din Basarabia a fost declanşată de vizita lui Nichita Stănescu la Chişinău, în 1976, când a îngenunchiat la gara Chişinău şi a spus: „Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”… . Aşa să fie? Şi dacă da, îşi mai aminteşte cineva?

„Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,/ că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,/ că ai să te ascunzi într-un ochi străin,/ şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.// Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,/ iau cuvintele şi le-nec în mare./ Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.” >>>

Constantin Virgil Gheorghiu – Orele culturii române

Personalitate de anvergură mondială, preotul şi scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu este, din păcate, şi azi, mai puţin cunoscut în ţara sa natală, pe care a iubit-o cu devotament şi sinceritate. Deşi celebrul său roman, Ora 25, a fost ecranizat la Hollywood, în 1961, cu Antony Quinn şi Virna Lisi în rolurile principale, iar prin demersurile acad. Eugen Simion, în mandatul său de preşedinte al Academiei Române, soţia scriitorului, avocat Ecaterina Burbea Gheorghiu, a donat, la 11 iulie 1994, înaltului for ştiinţific academic, în conformitate cu dorinţa soţului său decedat, întreaga operă literară „fără nici o excepţie” (cărţi, documente, corespondenţă, manuscrise etc.) [1], istoricii şi criticii literari, teologii continuă să rămână descoperiţi faţă de el. >>>

Mareşal Ion Antonescu: 23 august 1944 – La „Judecata istoriei”

English: Picture of Ion Antonescu, PD under Ro...

Sub titlul „Însemnări din celulă”, rândurile scrise de Mareşal sub imperiul cumplitelor realităţi ale zilei de 23 august 1944 trebuiesc cunoscute de întregul popor român şi de către toţi istoricii oneşti. Însemnările au fost scrise pe filele unei agende ce aparţinuse Regelui Carol al II-lea, găsită de către Mareşalul Ion Antonescu în încăperea-seif unde fusese închis.

După cum se poate constata, Textul Mareşalului Antonescu, semnat şi datat – 23 august 1944 – cu menţiunea „scris în celulă”, constituie un important document pentru clipa când „Trecutul va fi chemat la judecata dreaptă a Istoriei”. În ziua următoare (24 august 1944), urmare a bombardamentului aerian german asupra Palatului Regal din Bucureşti, ordonat de Adolf Hitler ca reacţie la arestarea Mareşalului, agenda s-a rătăcit, fiind descoperită de către căpitanul Gheorghe Teodorescu, din Corpul de Gardă al Palatului Regal. Ascunsă vreme de decenii, la 20 mai 1980, ofiţerul a prezentat agenda lui Nicolae Ceauşescu, solicitându-i să aprecieze „asupra valorii politice şi istorice”.  Acesta nu a distrus-o, ci a dispus să fie depusă la arhivă şi păstrată în siguranţă. (Ion Măldărescu) >>>

Pactul Ribbentrop Molotov este în vigoare. De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor

23 august 1939 – sa nu uitam ca in aceasta zi a fost semnat pactul Ribbentrop-Molotov, prin care Romania a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta!

Îndrăznesc să spun că Pactul Ribbentrop Molotov este în continuare în vigoare. Ruşii se apără spunând că înţelegerea dintre Hitler şi Stalin a fost denunţată de multă vreme, din 24 decembrie 1989. Doar că foarte puţini au citit documentul acestei denunţări.

Puteţi citi aici hotărârea Sovietului Deputaţilor Poporului în care este condamnat Pactul Ribbentrop Molotov. Această hotărâre spune în sesenţă la punctul 2 că URSS a fost silită să facă această înţelegere cu Germania nazistă de contextul internaţional (deputaţii sovietici au suferit o mică amnezie cu privire la negocierile purtate de Stalin cu Franţa şi Marea Britanie în paralel cu cele purtate cu Germania nazistă, Stalin putea alege să se alieze cu Londra şi Parisul). >>>