Mariana Cristescu – «Dumnezeu a vrut ca, odată cu capul, să fie cinstit şi trupul Sfântului Voievod, nedescoperit încă la acea dată»…

Mihai Viteazul, Voivode of Wallachia, Transylv...

Motto: „Iată că s-au descoperit acum, într-un sat din Teleorman, aceste oseminte, fără cap, galbene şi frumos mirositoare. Nu ştim dacă sunt ale lui Mihai Viteazul, dar sunt câteva argumente ce ar demonstra că ar fi cu adevărat ale domnitorului..” (Părintele Iustin Pârvu, 25 noiembrie 2011).

Târgu-Mureş, secolul al XVI-lea. În anul 1595, Mihai Viteazul obţine două victorii importante împotriva Imperiului Otoman, la Călugăreni şi la Giurgiu, care vor determina încheierea unei păci favorabile Ţării Româneşti şi vor asigura o anumită stabilitate în zonă, ce îi permite voievodului punerea în aplicare a măreţului plan de a cuceri Transilvania şi Moldova şi de a înfăptui unirea tuturor teritoriilor locuite de populaţie de origine română. În anul 1599, în bătălia împotriva principelui transilvănean Andrei Báthory, găseşte sprijin şi în rândul iobagilor secui din zona Mureşului, care îşi revendicau dreptul la dezrobire promis de principele Transilvaniei. După victoria de aici şi intrarea triumfală în Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599, Târgu-Mureşul va fi printre primele oraşe care recunoaşte stăpânirea lui Mihai Viteazul. Drept urmare, acesta îl va lua sub protecţia sa şi va acorda libertate iobagilor secui: «Am luat sub ocrotirea noastră pe locuitorii din Târgu-Mureş – se arată într-un document emis de domnitor, la Alba-Iulia, 3 noiembrie 1599 – fiindcă le cunoaştem credinţa arătată faţă de noi.» >>>

Ion Drăgan – Punţi de lumină într-un veac cu noapte mare: eveniment cultural la Târgu-Mureş

21 iunie 2013. Zi senină, luminoasă, fără nori, la Târgu-Mureş! Zi excesiv de călduroasă, dar plăcută, totuşi, faţă de vestul, estul şi mai ales sudul ţării, unde a fost… ”topenie”!
În această (cea mai) luminoasă zi din an, zi de apogeu al luminii, români din estul, din vestul, din sudul ţării, iubitori, preţuitori ai luminii răspândite de cultură, veniră în mijloc de ţară, în frumosul oraş transilvan, să omagieze valori ale neamului românesc aflate dincolo sau dincoace de hotarele ţării, dincoace sau dincolo de hotarele vieţii, şi, de asemenea, să omagieze valoarea absolută a Limbii Române, a Culturii Române, a Naţiunii Române, „domnul cel de nemurirea noastră”, Mihai Eminescu! >>>

Romaşcani cu care ne mândrim – muzeograf doctor Otilia Mircea

P1020941Otilia Mircea (stînga foto) este unul dintre cei 135 de tineri care au beneficiat de o bursă de cercetare postdoctorală la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

 Muzeografa Otiliia Mircea, doctor în chimie, de la Muzeul de Istorie din Roman, este unul dintre cei 135 de tineri care au beneficiat de o bursă de cercetare postdoctorală, timp de șase luni, în cadrul proiectului: “Rețea transnațională de management integrat al cercetării postdoctorale în domeniul Comunicarea științei. Construcție instituțională (școală postdoctorală) și program de burse (CommScie)”, derulat la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași, în parteneriat cu Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea “Petru Maior” din Târgu-Mureș, Institutul de Filologie Română “A. Philippide” din Iași și Università degli Studi di Genova din Italia. >>>

Ion Ionescu-Bucovu: Constanța Abălașei-Donosă – O împătimită de Eminescu

Constanța Abălașei-Donosă, o împătimită de Eminescu, pictoriță, arhitectă, poetă și scriitoare, în cartea ei „Avem nevoie de Eminescu”, Editura NICO,2013, editată de Băciuț, Nicolae, cu o prefață de I.P.S.Dr. Casian Crăciun, ne înfățișază cu penița și penelul atmosfera de vis a operei eminesciene, aducându-ne în față portretele lui Eminescu, ale Veronicăi Micle, ale celor care l-au iubit și au scris despre poet, peisaje din Ipotești, cu casa natală, aspecte din „Luceafărul”, din „Sara pe deal”, din „Floare albastră”, din „Somnoroase păsărele”,din „Sonete”, din „Lacul”, din „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, din „Povestea codrului”, din „Ce te legeni…” etc, apoi imagini (grafică în peniță) din Botoșani cu bisericuța Uspenia,colecție de cărți poștale cu poetul  ilustrate cu fragmente din poeziile lui Eminescu. >>>

Mariana Cristescu – „Anonima nesemnată” sau vremea în care bufonii devin eroi!

Mai întâi s-a vorbit despre 1.500, apoi de 3.000, 5.000, chiar şi despre 7.000 de demonstranţi. Se pare că nu vom cunoaşte cifra exactă, întrucât nu ştim dacă a reuşit să-i contabilizeze cineva, celor 500 de pământeni, declaraţi ca atare la recensământ, alăturându-li-se mii de „secui” din Sovata, Valea Nirajului, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc şi… de la Budapesta (!), precum şi destui „gură cască” a căror etnie nu comportă dileme. Nici nu mai contează, cert e că toţi câţi vor fi fost au participat, la Târgu-Mureş, duminică, după cum ştiţi, la o manifestare „culturală”, cu scopul de a cere, în principal, autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc – „Székelyföld”. Desfăşurându-se plenar şi zgomotos, pe traseul aprobat de notabilităţile urbei, sub privirile îngăduitoare ale românilor mureşeni şi ale lumii civilizate privitoare de pe la ferestre ori din fotolii, pe ecranele puţinelor televiziuni preocupate de bâlci, demonstranţii au etalat „sute de drapele secuieşti, purtate de bărbaţi îmbrăcaţi în uniforme paramilitare maghiare, tineri şi bătrâni, ce purtau însemne ungureşti sau haine populare maghiare (…). Oamenii au ascultat discursurile oficiale ale liderilor maghiari din ţară, dar şi poezii secuieşti. (n.n. – „Balada lui Kossuth”)”. Cât despre Garda Naţională Maghiară, adusă pe post de „Bau-Bau!”, vom povesti ceva mai încolo. Ştiţi dumneavoastră despre cine vorbesc: cei drapel arpadian şi cu lozinca „Să piară Trianonul!”. >>>

Mariana Cristescu – Nicolae Dumitru, în căutarea… Paradisului pierdut

Nicolae Dumitru„Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului.” (Johann Sebastian Bach)

 „Paradisul pierdut sau Patimile după Bach” s-a intitulat recitalul pianistului Nicolae Dumitru. Recital sau, mai degrabă one man show, momentele muzicale fiind „îmbrăcate”, prefaţate, postfaţate cu agreabilă dezinvoltură şi strălucitoare erudiţie de comentariile protagonistului.

Să ne amintim, de la început, că „Paradisul pierdut” este un poem epic scris de englezul John Milton în 1657 (publicat un deceniu mai târziu), considerat una dintre cele mai importante creaţii de limbă engleză, alături de opera marelui Will. >>>

Mariana Cristescu – La Cotroceni se joacă deja ceardaşul, iar, în Transilvania, ungurii pregătesc un martie… autonomist!

După ce, la prima conferinţă de presă din 2013, liderii Partidului Popular Maghiar din Transilvania au propus proclamarea anului 2013 ca „Anul Autonomiei” şi au instigat maghiarii la proteste inclusiv în Bihor şi Satu Mare, PPTM şi CNMT au organizat sâmbătă, 2 februarie, la Satu Mare, o conferinţă intitulată „Alege viaţa! – Alege Autonomia!”.

Evenimentul a fost ocazionat de împlinirea unui deceniu de la lansarea mişcării de autodeterminare a maghiarilor din Transilvania, mişcare care, în acelaşi an, 2003, a condus la înfiinţarea CNMT, se arată în comunicatul remis de organizatori. „În cadrul conferinţei au rostit discursuri mai mulţi membri ai fostei Comisii de Iniţiativă pentru înfiinţarea >>>

Preot Gheorghe Şincan – Moartea vine odată cu uitarea

Se zice că scriitorii trăiesc într-o lume a tainelor, de multe ori mai frumoasă decât a oamenilor de rând. Scrierile lor nu se pierd în adâncul uitării şi păstrează ceva din începuturile Creaţiei, când „toate erau bune foarte”. Fără îndoială că eu, aflându-mă  într-o companie atât de selectă, la un atât de prestigios eveniment cultural, mă simt onorat, deşi  acesta e un sentiment greu de redat în cuvinte.

Astăzi, 25 ianuarie, 2013, Editura Nico, patronată şi condusă de generosul şi mereu binevoitorul Nicolae Băciuţ, prietenul tuturor, ne propune o apariţie editorială aparate, o carte-eveniment, ce impresionează prin volumul de informaţii şi prin rigoarea abordării, inspirat intitulată Pământul care doare – Cealaltă Românie. Continuă lectura

Grigore Vieru, Arhanghelul Limbii Române!

  „Plec zilnic la câştig în minele de aur ale graiului meu”  (Grigore Vieru)

Orice am spune despre bădica Grig acum, la atât de recenta lui plecare, nu poate fi nici criticat, nici respins. Există, ce-i drept, o anume contagiune a acceptării şi toleranţei asupra discursurilor. Pentru că miza este însuşi Grigore Vieru! Că aceste discursuri sunt pornite din adevăr, simţire şi cunoaştere, sau, dimpotrivă, dintr-un oportunism bine exersat, contează mai puţin. Constatăm însă că la pomana mortului vin chiar asasinii acestuia! Constatăm, însă, că tolerăm nepermis de vinovat să vorbească despre sfinţenia acestui Apostol al Românităţii tocmai acei care l-au scuipat cu limba lor diavolească. Dintr-odată, tocmai ei se descoperă în opera lui, devin peste noapte exegeţi, conving că au fost împreună cu poetul chiar şi acolo unde poetul nu a fost vreodată. Am reluat, succint, o paralelă cu vieţile celor Mari de dinainte. Nicio diferenţă. Poate doar de stil şi verb. În vieţile lor, Eminescu, Haşdeu, Caragiale, Iorga, Coşbuc, Eliade, Goga, Blaga, Arghezi, Cioran, Ţuţea, Noica, Preda, Sorescu sau Nichita au fost maltrataţi de gunoierii cuvintelor beţive, reduşi >>>

Nicolae Băciuţ – un gazetar de excepţie, înveşmântat în poezie

N. Băciuţ, În spatele oglinzii,„În spatele oglinzii” încearcă să se situeze Nicolae Băciuţ, acum, cu noua sa carte de Dialoguri literare, împrumutând, solidar,  nu de puţine ori, rolul personajului „oglindit”, partenerul său de conversaţie, pendularea psihologică fiind posibilă datorită martorului mai mult sau mai puţin impasibil care a devenit internetul, instrument pe cât de demonizat, pe atât de util în a anula depărtările de ordin… geografic măcar. Sunt „dialoguri la distanţă” – aşadar, fapt care, mai mult ca sigur, nu s-ar fi observat dacă autorul nu s-ar fi destăinuit din start, în prefaţă, demonstrând, în fond, că un bun gazetar poate face interviuri convingătoare şi fără reportofon, şi fără studio de înregistrare, în orice situaţie şi din orice colţ al pământului. Poţi „vedea”, „simţi” inclusiv mimica, grimasa interlocutorului, chiar aflat la sute de kilometri distanţă, dacă ştii cu adevărat să-l „citeşti”, inclusiv printre rânduri. Desigur, nu este o întreprindere facilă, pentru aşa ceva e nevoie de experienţă profesională, de cazustică, de inteligenţă – mai ales – şi, nu în ultimul rând, de iubire de oameni. Fiindcă iubim ceea ce cunoaştem, şi invers: ceea ce iubim descifrăm mai degrabă decât fiinţele, lucrurile neplăcute, pe care le evităm de la bun început, din instinct de conservare. >>>

O nouă carte semnată de Lazăr Lădariu, lansată „La Mitică”

1Seara zilei de 28 decembrie 2012 de  „La Mitică” a fost cu totul şi cu totul specială. Nu doresc să fac reclamă vreunui restaurant luxos din Târgu-Mureş. Aşa cum îi place scriitorului şi jurnalistului Lazăr Lădariu să spună, „La Mitică” nu este altceva decât Centrul de dezbateri socio-culturale şi politice „Emil Aurel Dandea” din incinta vechiului Palat „Apollo” din centrul municipiului Târgu-Mureş. Gazda tuturor evenimentelor culturale care se desfăşoară în acel spaţiu, este Dimitrie Poptămaş, fost director al Bibliotecii Judeţene Mureş, alintat de prietenii apropiaţi,  „Mitică”. >>>

Lazăr Lădariu – Memorii • File de jurnal • Confesiuni

aa >>>

„Punţile de lumină” ale cotidianului „Cuvântul liber”

IMG_3588În baza proiectului doamnei Mariana Cristescu, şefa secţiei de cultură a ziarului „Cuvântul liber”, ziua de vineri, 21 decembrie a.c., cu începere de la ora 17, a marcat debutul primei ediţii a Colocviilor „Cuvântul liber, organizată sub egida Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, a revistei „Vatra Veche” şi a ziarului „Cuvântul liber”, cu titlul generic şi profund sugestiv, „Punţi de lumină”. Evenimentul s-a desfăşurat în sala de conferinţe a Cinematografului „Arta”. O manifestare pentru minte, inimă, literatură şi muzică. Gazdă, moderator, scenarist şi regizor al evenimentului cultural a fost iniţiatorul proiectului, doamna Mariana Cristescu. Întâmplarea culturală din seara zilei a debutat cu intonarea Imnului de Stat al României, a Imnului ASTREI, rostirea unei rugăciuni de binecuvântare de către preacucernicul părinte Nicolae Gheorghe Şincan, după care, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor care nu mai sunt printre noi, de la acea dată de 21 decembrie 1989. >>>

Părintele Gheorghe Şincan, Paroh la Târgu Mureş: Mariana Cristescu – admiraţia şi preţuirea noastră

Într-o lume trepidantă, deschisă la bârfă  mai degrabă, la ridicol şi senzaţional, în care tot mai puţini dintre semenii noştri au răbdare să se aplece cu respect şi pioşenie asupra unei cărţi, la ce bun să mai scrii, la ce bun freamătul unei metafore, interesul pentru litera tiparită,  când toate cele omeneşti sunt deşertăciune a deşertăciunilor?  Într-o astfel de lume, iată că, anul acesta, Doamna Mariana Cristescu ne-a invitat, cu  drag,  şi mult  curaj am putea spune,  cu generozitate şi seninătate sufletească, la o dublă lansare, la un eveniment aşteptat îndelung şi minuţios pregătit, emoţionant atât pentru domnia sa, cât şi pentru noi cei de faţă. >>>

Mariana Cristescu – lansare carte

În organizarea Despărţământului judeţean Mureş al ASTREI, a Revistei „Vatra Veche” şi a cotidianului „Cuvântul liber”marţi, 6 noiembrie, ora 17, la Centrul de dezbateri socio-politice şi culturale „Aurel Emil Dandea” din Târgu-Mureş, vor fi lansate volumele „Damen Passo Doble” (publicistică) şi „Amor prohibit/ Die Verbotene Liebe” (versuri) de Mariana Cristescu.

Prezintă scriitorii şi publiciştii: prof. (col.r.) Nicolae Balint, dr. Nicolae Băciuţ, prof. Petre Curticăpean, Lazăr Lădariu, dr. Valentin Marica, Romeo Morari, Ileana Sandu, pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan, Al.Florin Ţene (Cluj-Napoca, preşedintele Ligii Scriitorilor din România). >>>

Mariana Cristescu – In memoriam Serafim Duicu (1938-1996).

Un cavaler de Gorj sub culorile Transilvaniei

Astfel ar fi trebuit să se intituleze cartea – intenţionată, iniţial, monografie – ulterior apărută, în 2001, la Tipomur, Târgu-Mureş, cu titlul „Ochi de veghe” –, de fapt, un florilegiu de texte, interviuri şi imagini evocând personalitatea şi opera unuia dintre cei mai serioşi cărturari „de peste munţi” – bun prieten al meu, venit din Tismana Gorjului la Târgu-Mureş, să rămână (ca şi mine!), şi nu să-şi ia lumea în cap cum şi-ar fi dorit nu puţini – de ambe etnii –, ca să ctitorească în limba şi cultura Neamului românesc. Finalul acelei cărţi intitulate „Ochi de veghe” punea în lumina tiparului, în premieră, versurile lui Serafim Duicu – cele din ceasul de taină al spiritului său înalt şi frumos, ascuns ieftinătăţii cotidiene. >>>

Mariana Cristescu – O nouă descoperire senzaţională, in timpul excavaţiilor de la Turdaş! Inscrisuri dacice pe un trovant!

Mircea Chelaru: „Pietrele dacilor au început să vorbească din nou”

 Da! am fost acolo! Vă trimit în premieră absolută ceea ce am văzut la Turdaş (n.n. – luni, 24 septembrie 2012), pe traseul excavaţiilor autostrăzii. Am fost cu prof. Victor Crăciun şi senatorul Avram Crăciun, alăturat fotografului Virgil Jireghie, de la Arad. 

Priviţi înscrisurile şi comparaţi-le cu cele de la Tărtăria şi Oţelenii de Iaşi! Sau chiar cele de pe inelul de aur de la Ezerovo. Este numitorul comun al existenţei noastre inteligente de peste 20 de mii de ani. Constatările sunt numeroase, dar vom dezvolta public subiectul.  >>>

Constantin Călina – Povestea unui supravieţuitor de pe frontul de Est

Constantin Călina este unul din cei cinci veterani de război ai Regimentului 6 Artilerie Grea Timişoara, care au mai rămas în viaţă. Constantin Călina a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice, din vara anului 1944, sprijinind acţiunile trupelor germane. Regimentul său a supravieţuit ofensivei sovietice declanşată la 20 august 1944 pe aliniamentul Iaşi-Chişinău. >>>

Mircea Dorin Istrate- biografie

poet, Târgu Mureş

poet, Târgu Mureş, (n.17.04.1945,  Adămuş, jud. Mureş). Studii : Liceul Târnăveni, Fac. Istorie-Geografie; Profesor şi mai apoi director la Şc. Generală Băgaciu, jud. Mureş; Director Muzeul Orăşenesc Târnăveni; Restaurator Muzeul Județean Mureş; Ofiţer superior  Serviciul Român de Informaţii.  Pensionat în anul 2000. >>>