Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Muntele Athos

stefan-cel-mare-si-sfantDin câte s-au spus de către oamenii care merită să fie apreciaţi – zicea Părintele Iachint al Putnei –, Ştefan cel Mare a creat o epocă pentru întreaga Europă. A creat valori şi a ştiut să apere valori. De aceea poporul nostru, încă de pe vremea sa şi mai târziu, l-a numit mare şi sfânt“.

 Aniversarea strămutarii la veşnicele locaşuri a marelui voievod constituie pentru orice român ce gândeşte şi simte româneşte un prilej binecuvântat de a medita asupra rolului providenţial determinant pe care l-a jucat Ştefan cel Mare şi Sfânt – acest atlet al lui Hristos, în salvarea Ortodoxiei în general, dar şi a celei româneşti şi athonite în special. >>>

Reclame

Eminescu: Rusia vrea să mistuiască poporul român

EminescuMihai Eminescu are pentru mulţi o imagine asemeni luceafărului din poezia cu acelaşi nume – rece, distant faţă de ceea ce se petrecea în veacul său, căutând iubirea eternă etc. Totuşi contemporanii îl cunosc puţin altfel. Mare parte din talentul său scriitoricesc s-a mistuit în opera sa publicistică. Fără să fim lipsiţi de respect faţă de marele poet, acesta are o altfel de atitudine în textele pe care le-a semnat cu mândrie în Timpul. Nuanţe vagi sau mai accentuate de xenofobie, rasism, ultranaţionalism şi antisemitism se întâlnesc peste tot în articolele lui.

Totuşi azi ne vom opri asupra unui text publicat în iunie 1878, la puţină vreme după ce România rupsese legăturile cu Rusia din cauza anexarii acestora a celor 3 judeţe din sudul Basarabiei. Articolul se numeşte: România în luptă cu panslavismul şi este un fel de semnal de alarmă pentru ceea ce avea să se întâmple în secolul următor. >>>

Restituirea Basarabiei cerută de locuitorii Principatului Moldovei (dupa Războiul din Crimeea)

teodor-codrescu-presa-franceza-si-principatele-romane

„Petițiunea adresată Sublimei Porți de cătră locuitorii Moldovei în obiectul restituărei Besarabiei. În agiunul importentelor conferințe ce au să reguleză la Paris condițiile Păcei generale și să asigureze cu deplinătate, prin o noue statornicire de hotare în Orient, repaosul și securitatea Europei, noi ni adresăm cu încredere în bine voitoarea protecție a Sublimei Porți, augusta noastră suzerană, spre a-i espune cu umilință dorințile noastre și de a o ruga să sprijinească realizarea lor care interesesc atăt interesele comune ale familii mari europiene căt și interesele particulare ale Moldovei. >>>

Mariana Cristescu: Insula Șerpilor – pământ românesc doar în legende?

„Cântă zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,
Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse…”
(Homer, Iliada)

 În perioada din urmă, am scris, cu predilecţie, despre „cealaltă Românie” – despre pământul furat de neprieteni, încă înstrăinat. Mă voi referi în cele ce urmează la Insula Şerpilor, numită, de-a lungul mileniilor, Leuce, Insula Albă, Makaron, Achilleis, locul de odihnă veşnică a tracului Achile, erou al Războiului troian.

 „În urmă cu circa trei milenii, poemele homerice făceau, ultimele, elogiul vechii lumii trace” (Silviu N. Dragomir).  Cine au fost, de fapt, tracii? „Pentru vechii greci, a fi trac avea o certă valoare de simbol; ceea ce era sinonim cu faptul de a dispune de acel neasemuit temperament impetuos al unui: oştean desăvârşit, posesor al unui suflet care şi-a păstrat nealterată puritatea timpurilor străvechi. Se ajunsese până acolo încât, elinii – ca semn al strălucirii – îşi căutau în vechime ascendenţe genealogice trace, uneori chiar cu specificarea unei sorginţi geto-dace! Un exemplu ar fi însuşi zeul războiului, Ares, >>>

Agonia limbii române în Transnistria

orig (1)Vă spunem poveştile dramatice ale profesorilor din Transnistria, care se luptă să predea în româneşte. Ele dau naştere unor întrebări: ce mai înseamnă limba română pentru cei care pot să o vorbească liber? Mai înseamnă ceva?

Republica Moldova nu e pregătită pentru a intra în Uniunea Europeană. José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a fost, săptămâna trecută, la Chişinău şi i-a mângâiat pe cap pe moldoveni. „Perspectiva europeană nu este tabu“ şi „mai importantă decât viteza este substanţa progreselor“, a spus Barroso. Printre rânduri, Europa e prin preajmă, dar e totuşi departe.

Moldovenii ştiu asta. O ştiu de mai bine de 20 de ani, de când Moldova poartă în ea un corp străin: Transnistria. Nu poţi intra în Europa când te numeşti republică parlamentară şi totuşi ai două guverne, doi preşedinţi, două curţi de justiţie, două armate şi două steaguri. >>>

Şcolile româneşti din Transnistria – ultimul bastion în războiul de deznaţionalizare a populaţiei băştinaşe, declanşat cu 200 ani în urmă de către Rusia

O treime din teritoriul actual al Republicii Moldova se găseşte în stânga Nistrului. Această zonă geografică este numită Transnistria, adică aria de dincolo de Nistru. Din cele mai vechi timpuri, spaţiul transnistrean a fost populat de reprezentanţi ai diferitelor etnii, una dintre primele care a populat acest teritoriu liber, fiind populaţia de origine românească. Aceasta a fost în trecut şi este în momentul de faţă, cel mai numeros grup etnic. Populaţia românească, conform datelor recensământului din 1989, adică până la ocuparea forţată a regiunii transnistriene de către forţele separatiste, susţinute şi organizate de Moscova, constituia în jur de 40%. Celelalte etnii deţin procente inferioare: ucrainenii 28%, iar ruşii 25% . E necesar de menţionat că în 4/5 din cele peste 130 de localităţi rurale din regiune românii sunt majoritari – de la 40% până la 95%. De asemenea românii sunt majoritari în 3 din cele 5 structuri teritorial administrative (regiuni), care se numesc aici raioane. >>>

Aurul românesc

La 24 mai 2005, Dumitru Prunariu, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Federația Rusă, după numai un an de mandat în această funcţie de stat, la solicitarea Ministrului de Externe (pe atunci MRU) a fost chemat în ţară de către Preşedintele României, Traian Băsescu, pentru că emisese demersuri către guvernul Federaţiei Ruse, privind restituirea Tezaurului Românesc aflat la Moscova. (Ion Măldărescu)

„Rusia continuă politica în a nega existența tezaurului românesc >>>

Sincronizarea structurilor expresive. Bienala Internaţională de Artă Decorativă – Chişinău, 2012

Bienala Internaţională de Artă Decorativă iniţiată acum doi ani, de către Uniunea Artiştilor Plastici din Chişinău – secţia Arte decorative, este prezentă, acum la ediţia a II-a, pe simezele Galeriei de Artă Constantin Brâncuşi din capitala Republicii Moldova. Amplul proiect cultural, susţinut de un considerabil şi ambiţios grup de artişti profesionişti în domeniu din U.A.P. – Chişinău a atras numeroşi creatori omologi (Belgia, Polonia, Lituania, Rusia, Belarus, Ucraina, Ungaria, România ..) cu peste şaizeci de participări în artele textile, ceramică, design vestimentar. >>>

Descriere a Țării Moldovei din 1573

„Domnii sau voievozii Moldovei [Les Palatins ou Vayuodes de Vvalachie]au fost dintotdeauna tributari regilor Ungariei și sub protecția și ascultarea acestora până după moartea regelui Ludovic către anul 1388. Treburile ungurilor fiind tot mai încurcate, domnul Petru <Mușat> s-a despărțit de ei și a venit la Liov să facă jurământ de credință regelui Vladislav Iagello, obicei ce a fost de atunci păzit de urmașii săi în scaunul Moldovei față de ceilalți regi ai Poloniei. Dar după scurgerea vremii, neînțelegerile dintre dânșii au dat prilej turcilor să le încalce hotarele. Căci <moldovenii> au fost dintotdeauna un popor foarte ciudat, neastâmpărat și nemulțumit și de altminteri foarte aspru și războinic și care de multe ori a dat de furcă celor care nu i-au dat pace. Chiar Mahomed, acest mare sultan al turcilor, care a cucerit la vremea sa imperiul Constantinopolului și acel al Trapezuntului, douăsprezece >>>

Constantin Călina – Povestea unui supravieţuitor de pe frontul de Est

Constantin Călina este unul din cei cinci veterani de război ai Regimentului 6 Artilerie Grea Timişoara, care au mai rămas în viaţă. Constantin Călina a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice, din vara anului 1944, sprijinind acţiunile trupelor germane. Regimentul său a supravieţuit ofensivei sovietice declanşată la 20 august 1944 pe aliniamentul Iaşi-Chişinău. >>>

Domniţa Elena, fiica lui Ştefan cel Mare

Domniţa Elena [Olena] (n. 1464/1466, Suceavad. 18 ianuarie 1505, Moscova, Rusia). Fiica lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504) şi a Evdochiei de Kiev, a fost sortită, încă de la naştere, ca orice fiică de domn, unei căsătorii diplomatice. În anul 1479 Ştefan a început tratativele pentru o căsătorie dinastică între fiica lui şi moştenitorul cneazului Moscovei, Ivan Ivanovici, folosind-o în acest scop pe cumnata sa Teodosia, sora Evdochiei, apropiată familiei princiare moscovite. În 1480, Teodosia îi răspunde solicitării astfel: „Şi eu am rugat pe marea cneaghină şi marea cneaghină a binevoit şi s-a rugat fiului său, marelui cneaz. Şi marele cneaz a binevoit ca să vrea să ia pentru fiul său pe fiica ta. Şi marea cneaghină şi marele cneaz au poruncit ca să poruncesc către tine ca tu cu acest lucru cu tot să trimiţi la marele cneaz pe omul tău bun”. După logodna din 1482, >>>

Ostrov – Un film despre un monah rus atrage premiile cinematografiei ruse

Un film despre pocăinţă – aşa cum a trăit-o un monah ortodox rus marcat de experienţa sa din timpul celui de-al doilea război mondial – a reuşit să câştige şase premii ale cinematografiei ruse în cadrul ceremoniei Zolotoi Orvol sau Golden Eagle din 27ian.2007, incluzând „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” precum şi „Cel mai bun actor”. >>>

Cronica lui Nestor despre români (din manuscrisul călugărului Laurențiu, 1377)

Prima pagină (л. 1 oб.)

Се повести времяньных лет, откуду есть пошла Руская зем[л]я, кто въ Киеве нача первее княжити, и откуду Руская земля стала есть

„Povestirea anilor din trecut, cum s-a format țara rusească, cine a domnit mai întâi la Kiev și unde a început Rusia” >>>

Pe 28 Iunie ieșim în stradă la București și Chișinău pentru Basarabia!

Pe 28 iunie, la ora 17.30 , românii ies în stradă pentru a cere unirea României cu Basarabia.

Pe 23 august 1939 Hitler şi Stalin s-au înţeles , peste drepturile celorlalte popoare ale Europei, să îşi împartă continentul aşa cum consideră ei că e mai bine. La Moscova, pactul semnat între cei doi şi denumit dupa miniştrii de externe semnatari , Ribbentrop-Molotov, prevedea într-o anexă secretă interesul deosebit pe care Rusia îl manifesta faţă de teritoriul românesc de la Est de Prut. >>>

22 iunie 1941- Declanșarea războiului sfânt de reîntregire

Profesorul Gheorghe Buzatu a caracterizat această zi ca „Zi astrală în trecutul neamului”. La miezul nopţii de 21/22 iunie, în trenul Patria, unde se afla Marele Cartier, staţionat în gara Piatra-Neamţ, generalul Ion Antonescu semna Ordinul nr. 0120: “Rusia ameninţă de multă vreme Europa prin pregătirile de atac pe care le face împotriva ei. Trebuie ca aceste ameninţări de nesuferit să ia sfârşit. Armata germană a început contraofensiva. Armata romaână va intra în luptă cot la cot cu aliaţii german pentru a repara nedreptatea ce ni s-a făcut”. >>>

Maria Diana Popescu- Codul lui Hammurabi

Spaţiul fragil al societăţii civile, colmatat de criză şi de apele revărsate din cer, a scăpat pentru moment  de corturile ocupaţiei politice şi de alaiurile candidaţilor, raşi, tunşi, frezaţi şi parfumaţi, care au invadat ţinuturile patriei, precum extratereştrii în filmele S.F..  Gata cu iarmarocul electoral – spectacolul grotesc şi costisitor (după modelul american), despre care, Oscar Ameringer afirma că  „este arta de a obţine voturi de la săraci şi fonduri pentru campanie de la bogaţi, promiţîndu-le şi unora şi altora că îi va proteja de ceilalţi.” Din păcate, întotdeauna sub vremuri, istoria a fost ostilă mulţimii, ţinută la limita supravieţuirii cu firmiturile de la masa stăpînilor. Cum ar fi dacă intelectualii ar înfiinţa o structură de partid,  ca alternativă la degradatul sistem politic capitalist, un partid cultural-social de temut, care să negocieze de pe poziţie de egalitate cu statul, ca instituţie în slujba cetăţeanului. Ar fi cea mai puternică ripostă din istorie, dată statutului de milogi enervanţi şi inutili pe care autorităţile îl aplică naţiunii. Polonia a eliminat un regim printr-o astfel de acţiune. Nu este un exerciţiu de imaginaţie, ci tentaţia unui demers. Sloganurile manipulatorii care au afectat grav şi pe termen lung structura societăţii civile, viaţa cetăţenească şi imaginea ţării, nu mai pot fi „comestibile”. Regimul de clandestinitate în care a fost trimis cetăţeanul nu mai poate fi acceptat. >>>

Basarabia eternă e româneasca nu pe hartă, ci în suflete

In mai 1812, la Gurile Dunarii, Imperiul otoman ceda Imperiului tarist un tinut  asupra caruia nici unul dintre cei doi vremelnici puternici ai zilei nu avea vreun drept, caci era stapanit si locuit  de totdeauna de romani.

Astazi, dupa 200 de ani de la anexarea Basarabiei  de catre Rusia, cu toata uriasa, indelungata, cruda sau vicleana lucrare de deznationalizare intreprinsa aici, acest tinut ramane  prin excelenta unul al romanitatii.  Apartenenta organica a romanilor de peste Prut la spatiul spiritual si istoric romanesc  nu mai poate fi azi tagaduita de cineva in mod serios iar pericolul instrainarii si chiar pieirii lor ca neam, pericol real pana nu prea demult,  se indeparteaza.   E o victorie peste timp a romanilor de peste Prut, dar una mult prea scump platita. >>>

Nicolae Iorga: Sufletul românesc în Basarabia după anexarea din 1812

Se vor împlini în curând o sută de ani de la luarea Basarabiei de către ruşi. Adică acum o sută de ani, prin pacea de la Bucureşti, din mai 1812, ei au luat partea de răsărit a Moldovei, şi anume partea cea mai bună, mai mănoasă, mai potrivită pentru creşterea vitelor, – cum ziceau plângând boierii de atunci, într-o vreme când fruntaşii ţerii nu mai ştiau să se lupte. Aceste întinse şi frumoase ţinuturi n-aveau pe atunci un nume osebitor, ca şi Moldova de Sus când ni-a luat-o Austria: răpitorii se grăbesc să acopere cu un nume fals, crezând că-şi pot ascunde astfel fapta rea, ceea ce au răpit. >>>

Nicolae Dabija- Basarabia între gulaguri şi şanse

La 16 mai 1812, două imperii – Turcia şi Rusia – au tras graniţă pe trupul viu al Moldovei. A fost înşirată sârma ghimpată de-a lungul unui râu de la mijloc de moşie. Între noi, cei de dincoace de Prut, şi noi, cei de dincolo de Prut, s-au instalat grăniceri ruşi, apoi sovietici, apoi – „statalişti” , pentru a se perpetua crima de la 1812, ca şi cea de la 1940. >>>

Cucerirea Independenţei de stat a României (1877-1878)- „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare!”

„ O lacrimă şi o cunună de stejar nu sunt însă destul pentru acest mormânt. Să nu plângem şi să nu împletim cununa dacă nu ne aducem aminte că avem mari şi grele datorii către cei căzuţi în luptă” (M. Eminescu)

PE 9 MAI 1877, Parlamentul ţării proclamă „Independenţa absolută a României”profitând de o conjunctură politică favorabilă. Cu unanimitate de voturi, decizia primeşte consacrarea oficială. Dar de aici şi până la recunoaşterea independenţei de către marile puteri drumul este lung, străjuit de miile de eroi morţi, umbrit de răpirea pentru a doua oară a Basarabiei de către „aliatul nostru”, Rusia, iar, la capătul drumului o nouă surpriză pe care ne-o rezerva Europa: condiţionarea recunoaşterii independenţei de împământenirea evreilor care migraseră la noi. Ca şi în cazul unirii lui Mihai Viteazu, opinia publică europeană nu ne este favorabilă, ba mai mult, ziarele din Budapesta titrează „numai printr-o ocupaţie austro-ungară se pot asigura interesele de stat ale României”. >>>

La împlinirea a 200 de ani de la raptul din 1812 a Basarabiei

Prin tratatul odios de la București din 16 Mai 1812, Moldova, țara lui Ștefan cel mare, a fost înjumătățită, iar râul Prut a devenit graniță. Moldovei i se răpește mai mult de jumătate din teriotriul ei, numit ulterior Basarabia, și anume 45630 km2. Țării Moldovei i se fură cele cinci cetăți de pe Nistru și Dunăre: Hotin, Soroca, Cetatea Albă, Ismail, Chilia – pe lângă cele 17 tîrguri și 685 de sate cu 712 biserici și o populație de 482630 de locuitori.

Declaraţia

Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova
cu privire la împlinirea a 200 de ani de la raptul din 1812 a Basarabiei >>>

Prof. univ. dr. Marian Barbu- Călătorind în Rusia actuală

                                                         MAMA VITREGĂ, RUSIA – Florentin Smarandache

Apropiindu-se de împlinirea unei vârste rotunde (n. 10 dec. 1954), Florentin Smarandache, profesor la New Mexico University (USA), tinde să-şi stabilizeze preocupările de specialitate – sub raport ştiinţific şi tehnic. Dacă până mai ieri, jubila în faţa cuvântului tipărit ce rezona pentru literatură, astăzi, culege roadele nenumăratelor eforturi ca matematician şi specialist recunoscut în domeniile conexe în care a investit fără limite. În 2011, Academia Română i-a oferit Premiul „Traian Vuia”, iar în China i s-a decernat Premiul „Doctor Honoris Causa”, pentru preocupările sale multiple cu aplicabilitate >>>

Ioan Drăgan – in memoriam

                                                                                                                                               Cunoscut ca profesor şi reputat pedagog, Ioan Drăgan s-a născut la 15        februarie 1886 în satul Hoiseşti, comuna Mărgineni, judeţul Neamţ, într-o familie de ţărani clăcaşi. Şcoala primară în satul natal; absolvă Gimnaziul Roman Vodă din oraşul Roman; Facultatea de litere şi filosofie Iaşi, secţia filosofie-pedagogie. Desăvârşirea pregătirii de specialitate la Universitatea din Viena (bursă de stat obţinută prin concurs), între 1911-1913.

>>>