Ţara Românească a Moldovei – o altă Valahie

MoldovaMarele lingvist de renume mondial, Eugen Coseriu, mentiona intr-un amplu studiu “Latinitatea orientala” referitor la “asa-zisa limba moldoveneasca”:
«Zic «asa-zisa», fiindca o limba moldoveneasca diferita de cea româna, sau chiar si numai de dialectul dacoromân, pur si simplu nu exista; e o himera creata de o anumita politica etnico-culturala straina, fara nici o baza reala».

Savantul aducea cateva teze intru sustinerea afrimatiei sale:
1. Din punct de vedere genealogic, limba vorbita de populatia bastinasa si majoritara dintre Prut si Nistru – si, in parte, si dincolo de Nistru – tine de dialectul dacoromân.
2. Din punct de vedere tipologic, graiul «basarabean» tine de tipul lingvistic romanic in realizarea acestuia si de subtipul dacoromân, cu aceeasi hipertrofie a determinarii si cu aceleasi tendinte.
3. Din punct de vedere «areal», graiul basarabean e cuprins in aria dacoromâna, prezentand aceleasi trasaturi caracteristice, inclusiv influenta maghiara si constituirea limbii comune, si, in pofida influentelor straine, n-a fost atras in alta arie ori subarie lingvistica. Rusificarea sistematica (mult mai intensa sub comunism decat sub tarism) a esuat, in fond, in ceea ce priveste limba ca atare… A fost o rusificare a multor vorbitori, nu propriu zis o rusificare a limbii. >>>

Dorul Basarabiei

Moldova, un nume cu origini antice?

Coat of arms of The Principality of Moldavia, ...

Coat of arms of The Principality of Moldavia, at the Cetăţuia Monastery in Iaşi. (Photo credit: Wikipedia)

Pe la 1646 misionarul italian M. Bandini reproduce legenda moldovenească, potrivit căreia Molda, cîne de vînătoare, s-a înecat în rîu. Aproximativ în aceeaşi vreme încearcă să explice numele Moldova germanul I. Troster într-o carte despre Dacia, apărută în 1666. El reproduce informaţia culeasă de la alţi autori, cum că numele Moldavia vine de la lat. mollis, sugerînd că Moldavia înseamnă Molior Davia „partea cea mai plăcută a Daciei”. În căutările sale I. Troster ajunge să afirme că toponimicul Moldova şi-ar putea găsi explicaţie în cuvîntul suedez Moln „nor”. >>>

Interviu cu Mircea Druc: ,,Un concept pentru salvarea naţiunii române”

MirceaDrucRomânii, ca toţi europenii, sunt într-un moment de răspântie. O răsturnare absurdă a valorilor ne marchează pe toţi, chiar dacă nu tuturor ne îngăduie timpul să conştientizăm acest dezastru. Alte popoare se pregătesc temeinic pentru experimentele campionilor globalizării. Nu toţi europenii vor să devină „sat mondial” şi se pregătesc să riposteze. Înainte de Crăciun, Parlamentul de la Budapesta a adoptat o lege uluitoare pentru liderii de la Bruxelles: „Începând cu 1 ianuarie 2013, numai ungurii vor putea cumpăra pământ în Ungaria”, a comunicat ministerul maghiar al Dezvoltării Rurale. Ungurii îşi conservă spaţiul cucerit târziu. Noi ne înstrăinăm pământurile. L-am sunat pe Mircea Druc, primul şef de guvern anticomunist de la Chişinău, excelent cunoscător al teoriilor antropologice şi realităţilor actuale din spaţiul euroasiatic. Mi-a spus: „Mie îmi place constatarea gen: «Cine ştie nu vorbeşte, iar cine vorbeşte nu ştie»”. După mai multe replici ţâfnoase, l-am convins totuşi să vorbim. >>>

Combatanţii din Moldova, de Ziua Memoriei

Munteanu-Anatol-art-emisComandor (r) prof. universitar Jipa Rotaru, în dialog cu istoricul militar, colonel, ing. dr. Anatol Munteanu, autorul cărții „Epopeea Libertății”.

În urmă cu 200 de ani, la 16 mai 1812, ca urmare a războiului ruso-turc din 1806-1812 şi semnării tratatului cu Turcia otomană, Rusia Ţaristă a ocupat cu forţa armată o parte din Țara Moldovei. Ocuparea de către ruşi a teritoriului dintre Prut şi Nistru – partea cea mai bogată şi roditoare a Moldovei, instaurarea unui regim asiatic, barbar şi sângeros, a adus la schimbarea radicală a condiţiilor politice, social-economice şi culturale. Ca şi alte popoare din Imperiul rus, românii basarabeni au îndurat tot greul în războiul ruso-turc, asigurând aprovizionarea armatelor ruse cu cereale, furaje, carne, animale, iar populaţia a muncit „cu mâinile şi cu dobitoacele”, plătind impozite foarte mari, de 2-3 ori mai mari decât la turci. Basarabia a fost transformată într-o colonie rusească, cu o politică de rusificare şi deznaţionalizare a românilor basarabeni. >>>

Dinu Poştarencu – Politică rusească în Basarabia a fost antiromânească

Postarencu DinuDinu Poştarencu, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în dialog cu Ilie Gunca, de la Jurnal md. –Ilie Gulca: Stimate domnule profesor, pentru început, aş vrea să-mi satisfaceţi o curiozitate jurnalistică. La o primă privire a hărţii etnografice a RM, constatăm că elementul românesc este concentrat preponderent în zona centrală, iar la extremităţile de sud şi nord avem un pronunţat mozaic etnic… >>>

Cum a ajuns Oceakovul colonia Moldovei

oceakov

O perioadă, această cetate a fost în stăpânirea domnitorilor Moldovei. Cetatea este cunoscută în literatură sub trei nume: Oceakov, Lerici şi Vozia.

Ctitorie genoveză. Cetatea Lerici a fost ctitorită de către coloniştii genovezi în secolul al XIV-lea şi a servit drept loc de comerţ între negustorii italieni şi autohtonii români şi slavi care locuiau în regiunea din jurul cetăţii. >>>

Muzică populară din Moldova cu Maria Iliuţ

540px-coat_of_arms_of_moldavia-svg >>>

Ştefan Plugaru – Profil de preot basarabean: părintele Vlad Mihăilă

Vlad Mihaila Discuţia cu un preot hăruit de către Dumnezeu cu vocaţie duhovnicească este întotdeauna un prilej de a căuta răspuns la problemele sufletului şi cugetului. Prin voia Domnului, l-am întâlnit, relativ recent, la o manifestare culturală organizată de Asociaţia Culturală ,,Pro Basarabia şi Bucovina” România, la Oneşti, în judeţul Bacău, pe cuviosul părinte Vlad Mihăilă de la Biserica cu hramul ,,Sfânta Teodora de la Sihla” din Chişinău, pendinte de Mitropolia Basarabiei. Dialogul cu părintele a fost ca o spovedanie reciprocă, atât din partea mea, un creştin ortodox nu tocmai prieten bun cu Biserica, iar pentru preotul Vlad Mihăilă o mărturisire a credinţei româneşti şi o împărtăşire către noi a valorilor şi idealurilor creştin – ortodoxe şi naţionale care, prin voinţa lui Dumnezeu, i-au călăuzit existenţa până acum. >>>

Mihai Dascălu – Dimensiunile basarabene ale Ţării Moldovei

MoldovaNoi, săracii de legi, ca să păstrăm moştenirea aceasta, sau ca să o luăm înapoi, când ni s-a răpit, trebuie: o mare stăruinţă şi privighiere, jărtfe necurmate şi o unire strânsă între oamenii din acelaşi sânge… astfel, ca toţi să stea pentru unul, şi unul pentru toţi. Alecu RUSSO. Cântarea României. >>>

Poetul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Scriitorul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi câştiga libertatea de creaţie”

Leo ButnaruLeo, ai deţinut, deţii încă, funcţii în Uniunea Scriitorilor din Chişinău? Cum trăiesc scriitorii din Basarabia? Îi ajută statul, guvernul?

–  Între 1990-1993 am fost unul din cei doi vicepreşedinţi ai USM, responsabil de relaţiile literare. (De unde şi nota de jurnal reprodusă mai sus.) Între 1998-2005 am fost preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Astăzi fac parte din consiliile acestor două organizaţii scriitoriceşti, dar nu am o funcţie oficială, cu toate că >>>

Grigore Vieru, Arhanghelul Limbii Române!

  „Plec zilnic la câştig în minele de aur ale graiului meu”  (Grigore Vieru)

Orice am spune despre bădica Grig acum, la atât de recenta lui plecare, nu poate fi nici criticat, nici respins. Există, ce-i drept, o anume contagiune a acceptării şi toleranţei asupra discursurilor. Pentru că miza este însuşi Grigore Vieru! Că aceste discursuri sunt pornite din adevăr, simţire şi cunoaştere, sau, dimpotrivă, dintr-un oportunism bine exersat, contează mai puţin. Constatăm însă că la pomana mortului vin chiar asasinii acestuia! Constatăm, însă, că tolerăm nepermis de vinovat să vorbească despre sfinţenia acestui Apostol al Românităţii tocmai acei care l-au scuipat cu limba lor diavolească. Dintr-odată, tocmai ei se descoperă în opera lui, devin peste noapte exegeţi, conving că au fost împreună cu poetul chiar şi acolo unde poetul nu a fost vreodată. Am reluat, succint, o paralelă cu vieţile celor Mari de dinainte. Nicio diferenţă. Poate doar de stil şi verb. În vieţile lor, Eminescu, Haşdeu, Caragiale, Iorga, Coşbuc, Eliade, Goga, Blaga, Arghezi, Cioran, Ţuţea, Noica, Preda, Sorescu sau Nichita au fost maltrataţi de gunoierii cuvintelor beţive, reduşi >>>

scriitorul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Populaţia nu prea ştie ce să facă cu puterea, puterea nu prea ştie ce să facă cu populaţia”

Butnaru LeoEşti printre primii scriitori de Basarabia care şi-au făcut, imediat după revoluţia din 1989, prieteni de condei în România. Care au fost primele impresii despre cei pe care, o bună bucată de vreme, i-ai cunoscut doar prin scris?

– Să ştii că, la început de septembrie 1987, la Bucureşti, în casa actorului şi poetului Arcadie Donose, de stirpe pruto-nistrean, l-am cunoscut pe Matei Vişniec. Iar peste vreo două săptămâni de la radio „Europa liberă” am aflat că tânărul scriitor român ceruse azil politic în Franţa. Anul acesta i-am expediat una din fotografii în care ne regăsim, Matei întrebându-se: „Să fi fost noi atât de tineri pe atunci?” Ei bine, până la acea primă permisiune de a trece Prutul – oricum, eram în plină perestroika – mi s-a întâmplat ca la o şedinţă a cenaclului „Eminescu” de la redacţia ziarului „Tinerimea Moldovei” din Chişinău să-l cunosc – pe cine crezi? – pe inveteratul promotor al criticismului sociologist Mihai Novicov, aflat în vizită în RSSM. Era pe la mijlocul lunii februarie a anului 1971. Nu ştiu cu ce ocazie se afla Novicov la Chişinău, >>>

Moldova, între neofascismul rusesc și unionismul românesc

Covoarele roșii au fost strânse, Barroso s-a întors acasă, pe 1 decembrie unioniștii au mai „lichidat” o dată statalitatea moldovenească, psalmiștii rușilor continuă să discrediteze Alianța de la guvernare, agățându-i în piept o panglică neagră, funerară, iar Alianța nu se poate trezi din beția corupției și hipnoza ideologiei imperiale rusești.

Pe 1 Decembrie, Ziua Națională a României, rușii din Liga tineretului rus le propuneau unioniștilor din P.M.A.N. prezervative, „ca să nu se înmulțească”, declarând că unionismul e mai periculos decât SIDA… Presa nu a reacționat la acest gest „frățesc”, precum nu reacționează nici la alte fenomene ce se produc în această zonă. >>>

Istoria nespusă a Zilei Unirii

unirea_principatelorDesi iesenii aniverseaza cu hore si bucurie ziua de 24 ianuarie, putina lume stie acum ca Unirea Principatelor a facut mai mult rau Iasului decit bine, in urma cu aproape doua secole. Istoriografia comunista practic a sters din manualele de istorie puternicele si violentele manifestatii din Iasi si din Moldova mai bogata impotriva Bucurestiului si a Munteniei. Asa-numitul „separatism moldovean” a fost considerat de PCR un subiect tabu. Unirea a fost atunci un act preponderent politic, foarte putin popular la Iasi. Nume grele ale vremii, precum Gheorghe Asachi sau Nicolae Sutu, erau antiunionisti virulenti. Miscarea separatista a fost inabusita in singe intr-un final, cu zeci de morti pe strazi. Impartirea institutiilor a fost negociata dur intre Iasi si Bucuresti, primul oras fiind atunci mai mare ca locuitori. Din toate nu a ramas pina azi decit cutuma numirii Mitropolitului Moldovei ca Patriarh, precum si faima infiintarii primei universitati din tara tot aici.  >>>

Pînzarul moldovenesc al lui Ştefan cel Mare

Panzar moldovenesc al lui Stefan cel MareContinuînd vechea tradiţie a constructorilor de corăbii, Ştefan cel Mare a dezvoltat şantierele navale de la Cetatea Albă şi Chilia. Lemnul se găsea din belşug, dar lucrătorii de corăbii căutau mai ales stejarii moldoveneşti pe care îi lăudau a fi mai buni decît oricare lemn pentru construirea navelor, fiind şi mai tari împotriva carilor. Iar pentru catarge se  găseau brazi înalţi şi drepţi ca lumînarea, pe care moldovenii îi aduceau pe apele Bistriţei şi Siretului. Unele dintre primele consemnări referitoare la flota Moldovei medievale datează de la asediul Chiliei din anul 1465; pentru că Dunărea era îngheţată, iar pînzarele nu puteau fi utilizate, Ştefan cel Mare, cunoscînd însemnătatea artileriei în luptă, a folosit totuşi tunurile de pe nave. Moldova maritimă, cu porturile Cetatea Albă şi Chilia, era la acea vreme singura opozantă a turcilor pe mare, după ce cetatea genoveză Caffa fusese ocupată de turci la 6 iunie 1475. După ce în 1484 turcii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă, creşte rolul militar şi commercial al Galaţiului. Din mica aşezare pescărească, Galaţiul devine un oraş cu o puternică viaţă comercială şi trafic naval intens, aceasta datorîndu-se atît negustorilor fugiţi din Chilia şi Cetatea Albă, cît şi lucrătorilor de nave, care pun bazele unui şantier de construcţii. >>>

„Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”…

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”  (Nichita Stănescu, „Emoţie de toamnă”)

  Privesc o fotografie datată 7 aprilie 2006, reprezentând bustul cu „inima de aur”, de la Chişinău, al Poetului care spunea că „limba română e frumoasă ca o duminică”. Un comentariu adiacent marchează întru neuitare: „Scriitorii şi oamenii de cultură din Basarabia consideră că mişcarea anticomunistă şi de eliberare naţională din Basarabia a fost declanşată de vizita lui Nichita Stănescu la Chişinău, în 1976, când a îngenunchiat la gara Chişinău şi a spus: «Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă»”… . Aşa să fie? Şi dacă da, îşi mai aminteşte cineva?

  >>>

Părintele Ciprian Zaharia, un om al păcii şi al rugăciunii

Pe 26 decembrie 2012, s-au împlinit cinci ani de la trecerea în lumea veşniciei a vrednicului de pomenire arhimandrit Ciprian Zaharia, fost stareț al Mănăstirii Bistrița între anii 1979 – 2005.

arhim-ciprian-zaharia

 Arhimandritul Ciprian Zaharia s-a născut în ținutul Sucevei, în comuna Boroaia, la 19 iunie 1931. Tânăr fiind, a intrat ca viețuitor în obștea Mănăstirii Secu. A urmat școala monahală între anii 1950 – 1953, apoi cursurile Seminarului Teologic Ortodox de la Mănăstirea Neamț, iar din anul 1970 Facultatea de Teologie de la București. La Mănăstirea Bistrița, unde a fost rânduit în anul 1979 de vrednicul de pomenire patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, a avut cea mai lungă stăreție din secolul XX a unui stareţ. >>>

Restituirea Basarabiei cerută de locuitorii Principatului Moldovei (dupa Războiul din Crimeea)

teodor-codrescu-presa-franceza-si-principatele-romane

„Petițiunea adresată Sublimei Porți de cătră locuitorii Moldovei în obiectul restituărei Besarabiei. În agiunul importentelor conferințe ce au să reguleză la Paris condițiile Păcei generale și să asigureze cu deplinătate, prin o noue statornicire de hotare în Orient, repaosul și securitatea Europei, noi ni adresăm cu încredere în bine voitoarea protecție a Sublimei Porți, augusta noastră suzerană, spre a-i espune cu umilință dorințile noastre și de a o ruga să sprijinească realizarea lor care interesesc atăt interesele comune ale familii mari europiene căt și interesele particulare ale Moldovei. >>>

Obiceiuri de Anul Nou

obiceiuriIn nici o alta parte a tarii repertoriul Anului Nou nu cunoaste o atat de mare varietate si bogatie de manifestari folclorice ca in Nordul Moldovei. Transmise pe cale orala din generatie in generatie, intr-o permanenta schimbare si innoire, atat ca functie cat si ca mod de realizare artistica, obiceiurile traditionale bucovinene legate de Anul Nou au ajuns pana in zilele noastre ca niste spectacole grandioase care concentreaza, ca si in trecut, atentia intregii colectivitati.

La cumpana dintre ani, in satele din Nordul Moldovei te intampina o atmosfera unica, de intensa traire emotionala care, de cele mai multe ori, reflecta o realitate cotidiana, legand punti nevazute intre om si cosmos, intre om si mediul inconjurator, intre om si semenii sai. >>>

Români cu care ne mândrim – Ticu Lăcătușu, 20 de ani de istorie

• alpinistul pietrean a organizat o festivitate prin care a serbat cei 20 de ani trecuti de la cucerirea vîrfului Broad Peak (8.047m) • a fost de fapt prima ascensiune a unui român pe un pisc de peste 8.000 de metri în Himalaya • la eveniment au fost prezenti oameni importanti din viata lui Lăcătusu • „Oameni ca Ticu se nasc rar. Eu, mai în vîrstă, am avut mereu ce învăta de la el. Am învătat multe si mi-au folosit în viată“, a spus asistentei Ioan Strătilă •

337284_525747324111623_827971210_o >>>

Obiceiuri de iarnă în Moldova


>>>

Români bucovineni la Cernăuți – Festivalul Internațional de Muzică Autentică „Să-mi cânți, cobzar”, Cernăuți


>>>

Nicolae Stancu – poeme

Moldova lui Ştefan

Bronzul clopotelor sacre cheamă la mormânt Moldova,
Din Carpaţi şi pân’la Nistru, toţi ce poartă-n suflet slova
Să ne amintim strămoşii ce-au pierdut sângele-n van,
Pentru-a fi doar o Moldovă, o Moldovă-a lui Ştefan.

Adunaţi-vă la Putna, pentru-a auzi din nou,
Vorbele prin veacuri sfinte şi-a poruncilor ecou,
Că Moldova nu-i a voastră, ci-a urmaşilor în veci
Şi avem o datorie: s-o dăm cu hotare-ntregi. >>>

Emil Petru Rațiu – Bourul moldovenesc la Bolzano

 Frumosul oraş de la poalele Alpilor, are multe comori de artă şi istorie … Dar ceea ce m-a atras pe mine aici a fost altceva; au fost urmele lui Petru Şchiopul, domnul român care şi-a trăit ultimii ani de viaţă la Bolzano şi tot aici a fost înmormântat. În octombrie 2006 am venit la un Congres la Bolzano şi prilejul a fost bun pentru a căuta urmele sale. A doua zi după ce-am ajuns, am mers la Primăria oraşului, la „Arhiva istorică”, şi am întrebat dacă au rămas urme documentare despre trecerea Domnului român între 1592-1594 şi despre locul unde a fost înmormântat. Directorul Arhivei, nu mai auzise despre aşa ceva! Deasemenea, colaboratorii săi, mi-au răspuns uimiţi, cu un cor de întrebări: -La noi? La noi? Posibil aşa ceva?!

    Cel mai interesat în rezolvarea chestiunii a fost un cercetător tânăr, dl. Hannes Obermair, care m-a invitat să trec peste două zile.  După două zile m-am prezentat la primărie, la Arhiva istorică, unde dl. Hannes Obermair, cercetător principal, m-a întâmpinat de astă dată radios: -L-am găsit, l-am găsit!  Vechile arhive ale oraşului aduseseră la lumină figura lui Petru Şchiopul, Domn al Moldovei între 1574-1579 şi între 1582-1591, din dinastia munteană a Basarabilor, dar care domnise în Moldova, deoarece mama sa, Doamna Chiajna, fusese fiica lui Petru Rareş şi nepoata marelui Ştefan.  Dar unde era înmormântat Petru Şchiopul? >>>

Agonia limbii române în Transnistria

orig (1)Vă spunem poveştile dramatice ale profesorilor din Transnistria, care se luptă să predea în româneşte. Ele dau naştere unor întrebări: ce mai înseamnă limba română pentru cei care pot să o vorbească liber? Mai înseamnă ceva?

Republica Moldova nu e pregătită pentru a intra în Uniunea Europeană. José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a fost, săptămâna trecută, la Chişinău şi i-a mângâiat pe cap pe moldoveni. „Perspectiva europeană nu este tabu“ şi „mai importantă decât viteza este substanţa progreselor“, a spus Barroso. Printre rânduri, Europa e prin preajmă, dar e totuşi departe.

Moldovenii ştiu asta. O ştiu de mai bine de 20 de ani, de când Moldova poartă în ea un corp străin: Transnistria. Nu poţi intra în Europa când te numeşti republică parlamentară şi totuşi ai două guverne, doi preşedinţi, două curţi de justiţie, două armate şi două steaguri. >>>

Ben Todică – ,,M-aș apleca să sărut pământul și apa și trestia și-n euforia unei posibile regăsiri aș strânge în brațele mele, săteanul nobil ce a rămas legat de glie.”

Singura mea dorinţă este de a vedea biserica din Ezer, daca mai există, pentru că nu am vazut-o niciodată.

Îmi aduc aminte frânturi din sătucul Ezer, com. Puieşti, jud. Vaslui, în care am deschis ochii şi l-am cunoscut pe Dumnezeu prin clopotele bisericii care îmi stârneau curiozitatea de câte ori le auzeam bătând  şi mă căţăram pe coşarul cu porumb ca să văd de unde vine sunetul misterios, şi-i zăream doar turla. Nu îmi aduc aminte cum arăta complet. Dar imi aduc aminte ca ma jucam toata ziulica in colbul din fata portii si saream de bucurie cind treceau lautarii cantand. Ii furam mamei clestele de asmutit carbunii de la cuptor si-l foloseam ca torogoata imitand muzica, duruind de dimineata pana seara prin curte cu porcii si gainile dupa mine. >>>

Şcolile româneşti din Transnistria – ultimul bastion în războiul de deznaţionalizare a populaţiei băştinaşe, declanşat cu 200 ani în urmă de către Rusia

O treime din teritoriul actual al Republicii Moldova se găseşte în stânga Nistrului. Această zonă geografică este numită Transnistria, adică aria de dincolo de Nistru. Din cele mai vechi timpuri, spaţiul transnistrean a fost populat de reprezentanţi ai diferitelor etnii, una dintre primele care a populat acest teritoriu liber, fiind populaţia de origine românească. Aceasta a fost în trecut şi este în momentul de faţă, cel mai numeros grup etnic. Populaţia românească, conform datelor recensământului din 1989, adică până la ocuparea forţată a regiunii transnistriene de către forţele separatiste, susţinute şi organizate de Moscova, constituia în jur de 40%. Celelalte etnii deţin procente inferioare: ucrainenii 28%, iar ruşii 25% . E necesar de menţionat că în 4/5 din cele peste 130 de localităţi rurale din regiune românii sunt majoritari – de la 40% până la 95%. De asemenea românii sunt majoritari în 3 din cele 5 structuri teritorial administrative (regiuni), care se numesc aici raioane. >>>

Ștefan cel Mare în Cronica lui Maciej Stryjkowski (1547-1593)

„1504. Acest Ştefan, voievod al Moldovei (Stephan Wojewoda Wołoski), era iscusit şi norocos, căci într-un rând a biruit o sută cincizeci de mii de turci, pe lângă alte lupte dese şi însemnate cu ei. Acesta, de asemenea, a alungat pe Matias, regele Ungariei cel viteaz, din Ţara Moldovei şi din cea secuiască, nimicind cu dânsul o mare oaste de unguri şi rănind pe regele însuşi cu trei săgeţi, în dreptul oraşului Baia, după care izbândă i-a luat şi ţara secuiască. El, de asemenea, şi pe tătari i-a biruit de câteva ori, de asemenea pe regele Poloniei, Albert, l-a biruit în Bucovina, împotriva aşteptărilor alor noştri. Orice istoric poate să-l preamărească cu drept cuvânt pentru acest slăvit noroc cu o ţară aşa de mică. Despre acesta, moldovenii şi muntenii (Wołoszy y Multani) cântă mereu, la toate adunările lor, pe scripci sârbeşti, rostind în >>>

Călin Brăteanu

Alexandru Zub – Moldova regulamentară: studiu monografic

Dacă e adevărat că „şi cărţile au destin”, ca în vechea zicală, un exemplu la îndemână, de neocolit în lumea istoricilor, îl constituie monografia lui D. Ciurea, Moldova sub domnia lui M. Sturza, apărută la Iaşi, în 1947, în plină criză postbelică, pe seama unor investigaţii mai vechi şi înainte ca „discursul unic” să se impună şi pe acest tărâmi.

Era o carte scrisă în spiritul istoriografiei moldave, aşa cum se definise acesta, în ultimele decenii, mai ales prin Ilie Minea, G. Brătianu şi Andrei Oţetea, ceea ce încununa oarecum o epocă şi era menită, de aceea, să fie mult timp ocultată. >>>

Traian Vasilcău – poeme

  Traian Vasilcău (Traianus) a răsărit la 2 aprilie 1969, in satul Viişoara, raionul Edineţ, Basarabia. A absolvit facultatea de Istorie şi Etnopedagogie a Universităţii de Stat „Ion Creangă“ din Chişinău. E preşedinte al Societăţii Culturale „Pasărea Phoenix“. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi Moldova. Director al proiectelor: „Dicţionarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni“ şi „Antologia poeziei româneşti în mileniul III“ (în lucru). A editat 39 de cărţi la Chişinău, Iaşi, Alba Iulia, Craiova, Timişoara, Arad, Bucureşti şi Ottawa. Maestru în Artă. >>>

Expoziția temporară „Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere” itinerată în Republica Moldova

Muzeul Naţional de Istorie a României, în parteneriat cu Institutul Cultural Român “Mihai Eminescu” din Chişinău, anunţă itinerarea expoziţiei “Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere”, în mai multe oraşe din Republica Moldova.

După Chişinău şi Cimişlia, expoziţia va putea fi admirată în perioada 7 – 29 noiembrie 2012 la Căuşeni, urmând să fie deschisă şi în Cahul, în perioada 1 decembrie 2012 – 15 ianuarie 2013.

Expoziţia comemorează două sute de ani de la încheierea Tratatului de la Bucureşti, care a consfinţit anexarea părţii de răsărit a Principatului Moldovei.
Pe 16/28 mai 1812 s-a semnat la Bucureşti, la Hanul lui Manuc, tratatul care încheia războiul ruso-turc din anii 1806-1812, prin care Basarabia a fost anexată de Imperiul Ţarist. La 200 de ani de la acel moment, expoziţia aduce în prim plan, prin intermediul hărţilor, documentelor, imaginilor, publicaţiilor şi obiectelor, principale trasee diplomatice, evoluţia frontierelor şi societăţii acestei provincii. Principalele subiecte abordate sunt: cartografia istorică a Basarabiei înainte şi după 1812; anexarea Basarabiei prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, realipirea sudului Basarabiei în urma Războiului Crimeei prin Congresul de la Paris (1856); pierderea sudului Basarabiei prin deciziile Congresului de la Berlin (1878), ce a urmat războiului ruso-româno-turc; unirea Basarabiei cu România (1918), tratatul de recunoaştere de către principalele Puteri Aliate a unirii Basarabiei cu Regatul României (1920), Basarabia în perioada interbelică; ocupaţia sovietică din 1940, în urma Pactului Molotov – Ribbentrop şi campania de eliberare a Basarabiei (1940-1941); Conferinţa de pace de la Paris 1946-1947 şi Tratatul de pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate. >>>

Volohii (românii) din Țara Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare (document din 1470)

„Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, când aceasta va fi de trebuință cuiva, că dăm și am dat această carte a noastră tătarului și robului nostru, care a fugit de la noi și din țara noastră în Țara Leșească, anume Oană tătarul, și copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi, și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și să nu-l aducem din nou în robie, și nici pe copiii lui, ci să se așeze în țara noastră, el și cu copiii lui, slobod și în bunăvoie și fără nici o nevoie, așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți românii după legea lor românească [Ȣси воʌоховє своимь воʌоскымь закономь], și să fie și să trăiască după această lege și după acest obicei, în țara domniei mele, tot așa și el însuși, apoi, și cu copiii lui și să nu dea și să nu plătească niciodată nimic după dreptul robilor și al tătarilor, nici coloade, nici dare, să nu plătească nici unui boier al său, la care va trăi atunci. >>>

Iaşi-Cernăuţi-Edineţ – „Românii din afara graniţelor ţării. Iași-Cernăuți: legături istorice”

Despărţământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iaşi al Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – ASTRA, în colaborare cu Universitatea „Al.I. Cuza” Iași, Academia Română, Filiala Iași, Centrul bucovinean de artă pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale românești CernăuțiSocietatea Culturală „Mihai Eminescu” Cernăuți, Cercul ASTRA „Gh. Asachi” Herța, Primăria Orașului Edineț, Despărțământul ASTRA „Pan Halippa” Edineț și Asociația culturală „Parcova-Nova”organizează, în perioada 07-11 noiembrie 2012, la IaşiCernăuți și Edineț, ediţia a XIV-a a Simpozionului internaţional „Românii din afara graniţelor ţării. Iași-Cernăuți: legături istorice”, la care și-au anunțat prezența peste 40 de specialiști din România, Republica Moldova și Ucraina. >>>

Sorin Ullea – Încheierea cronologiei picturii moldovenești secolele XV- XVI cu datarea ansamblurilor de la Părhăuți și Arbure. Editura Mușatinia 2012.

Sorin Ullea – Încheiera cronologiei picturii moldovenești secolele XV XVI cu datarea ansamblurilor de la Părhăuți și Arbure

Moldoveanul care cântă la Teatrul Bolșoi din Moscova: „Mă rog la Dumnezeu înainte de a urca pe scenă“

Andrei Jilihovschi a câştigat premiul III la Festivalul „Maria Bieşu“ din acest an. Modest și îndrăgostit de muzică. Aşa se descrie Andrei Jilihovschi, moldoveanul care cântă la Teatrul Bolșoi din Moscova. Îşi alege cu grijă rolurile şi îşi face semnul crucii înainte de fiecare spectacol.

Aplaudat pe scene mari din Rusia şi Letonia, cântăreţul de operă Andrei Jilihovschi (27 de ani) este un necunoscut în satul natal – Hârtop, Cimişlia. „Aveam 19 ani când am plecat din Republica Moldova. Foarte rar mai trec prin sat, pentru că şi părinţii mei s-au mutat mai aproape de Chişinău”, explică tânărul. Chiar şi aşa, nu-i place să i se spună vedetă şi se recomandă cu modestie ca un băiat de la ţară, născut într-o familie numeroasă, cu 11 copii. >>>

Mariana Cristescu – „România, nu uita: Basarabia e a ta!”

„România, nu uita: Basarabia e a ta!”;  „Chişinău şi Bucureşti – două inimi româneşti”; „Basarabia – pământ românesc!”; „Acelaşi sânge, aceeaşi ţară,/ Români am fost cu toţi, odinioară”; „Basarabia e România!”; Trăiască, trăiască, trăiască Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”. 3.000 de glasuri tinere basarabene au înălţat către cerul Capitalei româneşti aceste chemări.

Duminică, 21 octombrie 2012, s-a scris o nouă pagină de istorie. Din păcate, ostentativ, nebăgată în seamă. Poate doar aparent??? Din laşitate mioritică?

Poate doar din prudenţă, ca să nu provocăm un conflict diplomatic, fiindcă iată ce relata Radio Europa Liberă în aceeaşi zi de duminică, 21 octombrie:Unioniştii moldoveni au organizat un marş la Bucureşti. Câteva sute (n.n. – !?!) de persoane purtând steaguri tricolore au scandat în faţa clădirii guvernului României, în Piaţa Victoriei, lozinci ca: «Basarabia, pământ românesc» şi «România, nu uita, Basarabia e a ta!». Demonstraţia a avut loc din iniţiativa Platformei Civice «Acţunea 2012», aceeaşi care a organizat marşuri unioniste în principalele oraşe moldoveneşti, inclusiv la Chişinău şi Bălţi. În urma acelor demonstraţii, formaţiunile moldoveneşti de stânga au introdus în parlament proiecte de legislaţie care ar scoate în afara legii chemările la desfiinţarea statului moldovean prin unirea cu România.” >>>

Marșul Unirii din București (21 octombrie 2012)

Această prezentare necesită JavaScript.

Manifestaţie de amploare la Bucureşti: mii de români au cerut Unirea Republicii Moldova cu România!!! Deşi erau anunţate doar 1000 de persoane la eveniment au participat peste 3000 de persoane. Aceştia au îmbrăcat veste în culorile naţionale şi au format în Marş un drapel.

Manifestaţii s-au strâns în Piaţa Victoriei începând cu ora 13.00 şi au plecat în Marş la ora 15.00 . Coloana de manifestanţi s-a deplasat pe Calea Victoriei şi apoi pe Kogălniceanu până în faţa Operei Naţionale din Bucureşti.

Ştirea legată de marş a fost preluată de către toate agenţiile de ştiri şi televiziunile din România, numărul mare de participanţi uimind chiar şi pe organizatori. >>>

Mariana Cristescu – Cireşoaia

Cireşoaia … O străduţă a Bucureştilor copilăriei, la care cu greu ajungeau străinii de cartier, rătăcindu-se pe drumeagurile labirintice narcotizate de teii, trandafirii, Regina nopţii, crinii şi chiparoasele grădinilor, până la trotuarele înguste, însfârşit pietruite, din câte spuneau gurile rele, cu banii milionarului armean. Mirării mele de copil împiedicat, cu ochii tot pe sus, după cireşele promise de tăbliţa indicatoare, i-a pus capăt tata, de la bun început, cu un soi de mândrie pe care atunci n-am priceput-o: „Strada poartă numele unei cote din Moldova, unde s-au dat lupte grele în Primul Mondial, şi unde au pierit 14.000 de ostaşi români. A curs mult sânge românesc, dar duşmanul austro-ungar a fost înfrânt. S-a ridicat acolo şi un loc de pomenire. O să înţelegi tu când vei fi mai mare”.   >>>

Mariana Cristescu – „Munţilor cu creasta rară,/Nu lăsaţi straja să piară!”…

  „Pe noi ne poartă o putere providenţială din ţară în ţară românească şi ne-a adus şi aici, în Bucovina, şi ne va purta şi mai departe, în Ardeal, şi în toate părţile care au nevoie de noi, până când această Dacie va fi spălată de străinism şi să spunem că cerem dezrobirea noastră prin unirea cu România”. (Pantelimon Halippa) >>>

„Fraţii in veci vor fi fraţi”

Suporterii din Moldova nu ratează nici o ocazie pentru a-şi arăta devotamentul şi dragostea pentru ţara noastră. Ultima reprezentaţie, meciul dintre Moldova şi Ucraina, disputat sâmbătă, în timpul căruia suporterii de peste Prut au fluturat steaguri româneşti şi au afişat fulare imprimate cu România.

Coregrafia, naţionalistă, şi mesajele cu numele unor oraşe româneşti au fost oprite la intrare. Nici peste Prut, suporterii nu scapă de cenzura impusă de forţele de ordine şi de către şefii Federaţiei Moldovene. Pentru meciul disputat acum două zile, suporterii au avut pregătită şi o coregrafie specială, mai ales că Moldova a întâlnit Ucraina într-un meci pe teren propriu. Coregrafia nu a primit acceptul de introducere în stadion. >>>

Iurie Osoianu – Exodul moldovenilor

… Vezi moldovenii cum se duc
Pe drumuri care parcă curg
Pe drumuri care n-au întors
Perdute- n albăstrii de bolţi >>>

,,Moldovene, hai în Europa! – Vinim, vinim, acuşica!

Îndemnul – chemare şi răspunsul răzbat în ultimii ani tot mai puternic de pe un mal pe celălalt al râului Prut. Personal, le-am auzit la o partidă de pescuit. Fără a instiga la o trecere frauduloasă de frontieră în preajma celei mai securizate graniţe de est a Uniunii Europene, schimbul de replici sintetizează în viziune populară o nouă dorinţă, aspiraţie, spuneţii cum doriţi,   născută pe cele două maluri de râu. Dacă graniţa nu s-a putut desface prin voinţa celor care ne-au condus în ultimii 22 de ani, iar unirea Republicii Moldova cu România este o utopie în actualul context geo – politic, cu toate că unii se mai iluzionează în a afirma acest lucru, să lăsăm generaţia noului val din stânga Prutului să îşi ia soarta în propriile mâini, să prindă ,,somnul” cel mare al integrării europene,  nu cel istoric în care românii s-au cam zbătut în cursul vremilor ce au trecut ca un tăvălug peste noi. Iar ,,moldovenii” – cum se autodenumesc o parte dintre ei, influenţaţi încă de false teorii despre limbă şi stat –  vor să fie ACOLO, doresc ca ţara lor,  pentru că volens – nolens trebuie să le recunoaştem statalitatea,  să fie parte integrantă a Uniunii Europene, stat membru >>>

Oraşele Cernăuţi şi Iaşi s-au înfrăţit

Sâmbătă, 6 octombrie 2012, la ceremonia solemnă a sărbătorii Zilei Oraşului Cernăuţi, viceprimarul municipiului Iaşi, Mihai Chirică, şi secretarul Primăriei cernăuţene, Vitalii Myhailişin, au semnat documentul corespunzător.
      În afara înfrăţirii acestor două oraşe, documentul mai prevede şi o colaborare mai strânsă în domeniile social, economic şi cultural.

Reamintim că primele demersuri pentru înfrăţirea dintre Iaşi şi Cernăuţi au fost începute în 2010, la iniţiativa Asociaţiei de Prietenie Româno – Ucrainiană. Iar în şedinţa din 28 septembrie a.c., Consiliul Local Iaşi a aprobat proiectul de hotărâre privind înfrăţirea municipiului Iaşi cu oraşul Cernăuţi. >>>

Formaţia „Trandafir” din Moldova

Descoperire arheologică senzaţională la Iaşi

• Descoperirea facuta de un profesor intr-o localitate din judetul Iasi naste uimitoarea intrebare: primele forme de scriere din istoria lumii au fost folosite de o populatie care locuia pe aceste meleaguri? • Este vorba de doua tablite din piatra, ce prezinta inscriptii vechi de mii de ani  • „Cele doua tablite de piatra descoperite de mine in localitatea Handresti au o inscriptie care se aseamana cu «alfabetul» getilor! Ele par a fi ca cele de la Tartaria (vechi de peste 5.500 ani – n.r.). In viitor, specialistii vor descifra scrierea si vechimea lor pentru a stabili adevarul istoric. Mai mult, am descoperit si unelte din silex care sunt unice in aceasta zona. Cercetatorii vor merge tocmai in Ucraina pentru a vedea despre ce este vorba”, dezvaluie Mihai Vasilencu. >>>

Roman I, Voievod al Moldovei și Domnitor al Întregii Țări Românești (document din 5 Ianuarie 1393)

„† În numele lui Dumnezeu, amin. Cunoscut facem prin această carte celor prezenți și viitori, ce vor trebui s-o cunoască, că noi Roman Voevod al Moldovei și Domn al întregii Țări Românești  [sau „al Moldovei și al întregei Țări a Moldovei”, în traducerea lui M. Costăchescu;  „мъı романъ воєвода моʌдавьскии и дѣдичь оусєи зємʌѣ воʌошьскоı”, în documentul original], din munte până în țărmul mării [„ω(т) пʌонинъı ажє до брєгу морѧ”], că de bună voe, de nimene nesilit, ci din bun și înțelept sfat al slugilor noastre și al panilor noștri credincioși și cu învoirea întregei Țări Românești, fără nicio silă, am făgăduit și făgăduim și dăm înscris vecinic, făgăduind cu credință și dreptate curată, să slujim slujbă credincioasă și cu copiii noștri, cari sânt acuma și vor fi în viitor, și cu boerii noștri și slugile noastre și cu toată Țara Românească, neinvinsului Vladislav, din mila lui Dumnezeu, Craiu al Poloniei [„короʌєви поʌьскому”], marelui Cneaz al Litvaniei [„кнѧзю вєʌикому ʌитовьскому”] și Domn al întregei Țări a Rusiei [„дѣдичю оусєı рускоı зємʌѣ”], Domnului nostru scump și preastrălucitei Hedviga, din mila Domnului, Crăiasă a Poloniei și a copiilor lor, cari vor fi după dânșii și coroanei Poloniei. >>>

Descriere a Țării Moldovei din 1573

„Domnii sau voievozii Moldovei [Les Palatins ou Vayuodes de Vvalachie]au fost dintotdeauna tributari regilor Ungariei și sub protecția și ascultarea acestora până după moartea regelui Ludovic către anul 1388. Treburile ungurilor fiind tot mai încurcate, domnul Petru <Mușat> s-a despărțit de ei și a venit la Liov să facă jurământ de credință regelui Vladislav Iagello, obicei ce a fost de atunci păzit de urmașii săi în scaunul Moldovei față de ceilalți regi ai Poloniei. Dar după scurgerea vremii, neînțelegerile dintre dânșii au dat prilej turcilor să le încalce hotarele. Căci <moldovenii> au fost dintotdeauna un popor foarte ciudat, neastâmpărat și nemulțumit și de altminteri foarte aspru și războinic și care de multe ori a dat de furcă celor care nu i-au dat pace. Chiar Mahomed, acest mare sultan al turcilor, care a cucerit la vremea sa imperiul Constantinopolului și acel al Trapezuntului, douăsprezece >>>

Eveniment cultural european: Au apărut primele 25 de volume din „Integrala manuscriselor Cantemir”

Sub coordonarea scriitorului Constantin Barbu, într-o ediţie de lux, au văzut lumina tiparului primele 25 de volume din „Integrala manuscriselor Dimitrie Cantemir”, primul set fiind achiziţionat chiar de către Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, care a aprobat scanarea documentelor aflate de sute de ani în Arhivele din Moscova. Vă prezentăm mai jos interviul pe care l-am realizat cu scriitorul Constantin Barbu, cel despre care filosoful Constantin Noica spunea că este „excepţional de înzestrat pentru lucrări de erudiţie şi istorie literară”. Interviul a fost înregistrat chiar înainte de plecarea la Moscova, unde, împreună cu sponsorul acestei întreprinderi culturale, Paul Tudor, urmează să aducă în ţară fotocopiile următoarei tranşe din ediţia acestei integrale Cantemir. >>>