Victor Crăciun – Eminescu la 1883

Eminescu  1883 este anul crucificării lui Mihai Eminescu. Împlinise vârsta hristică în ianuarie şi era cel mai de seamă poet al neamului. Dăduse, până în iunie, o uriaşă operă lirică, partea ei cea mai aleasă fiind inclusă într-un volum definitoriu. I-l alcătuise, cu pricepere şi viziune întregitoare, Titu Maiorescu. Dar nu avem convingerea că poetului i-a plăcut gestul. Când criticul, la sfârşit de decembrie, i-a adus un exemplar, Eminescu nu s-a învrednicit să-l onoreze decât cu câteva minute, pe care le socotim de complezenţă. Se întâmplase ceva în legătură cu care nu vom avea niciodată certitudini, ci doar supoziţii. De altfel s-a desprins uşor de carte, dăruind-o doctorului Leidesdorf, care l-a îngrijit la Ober-Döbling câteva luni, şi care, neştiind româneşte, nu era interesat de această ediţie, ci mai degrabă de culegerea Mittei Kremnitz, care cuprindea şi 25 de poeme traduse în limba germană, transpunere privegheată de poetul însuşi. >>>

Ioan Miclău – Cartea şi valoarea ei

Ioan_Miclau Motto:   “Arta ca raspanditoare a bunului gust, nu se poate cobori in noroi, ci are sa ridice la sine pe toti cei ce vin sub steagurile sale. Ridicarea aceasta se face prin propagarea eternului frumos, a carui temelie este adevarul”. Iosif Vulcan
 
   Trebuie sa recunosc aci un anume adevar, adica, initial aveam in minte a numi acest eseu “Cartea si valorile acesteea”, dar mi se parea o prea largire a spatiului de investigatie. Mai ales ca in ideea mea urmaream o ancorare in acea valoare a cartii in sine, ca mijloc de expresie si comunicare! Ca apoi, de aici sa se desprinda acea universala valoare a carti in lunga si zbuciumata evolutie a fiintei umane! >>>

Mariana Cristescu – De la Nichita la Marcel Naste şi înapoi

De câtăva vreme îl studiez, pe cât posibil, pe tânărul Marcel Naste, încercând să decodific, dincolo de candoarea şi prospeţimea lui ca fiinţă pământeană, mesajele subliminale ale artei sale. Căci, dincolo de cel estetic, de cel emoţional, transpare, chiar şi unui ochi neavizat, al iubitorului de artă, glasul de dincolo de materie, glasul memoriei din pământuri, încărcat cu noduri şi semne din care îşi împleteşte scara către cer.

Avem aici o expoziţie de prapuri, zice el, şi putem să-l credem şi să considerăm că sunt chiar reprezentările unor flamuri ţesute cu fir de aur, pentru a fi prinse în vârful lănciilor cu care plecau la luptă bravii oşteni ai Armiei române. Şi gândul mă poartă, în acest sens, inevitabil, la steagul liturgic al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, plimbat în anii din urmă de la Bucureşti la Chişnău, spre a-l vedea şi fraţii de peste Prut, şi înapoi, la Bucureşti, în Muzeu, înfăţişându-l pe Sf. Gheorghe deja biruitor – o ipostază iconografică mai neobişnuită -, aşezat pe un tron somptuos, ca un domnitor, încoronat de îngeri şi având la picioarele lui, deja supus, balaurul. Doar că acel steag, acea flamură, de fapt, figurativă, vişinie, are franjuri şi este brodată cu mult fir de aur pe catifea. Aşa era arta acelor vremi. >>>

Efectele psihologice ale recesiunii

JeniChiriac3Ne simtim raspunzatori pentru lucrurile pe care nu le-am facut si neajutorati in fata lucrurilor pe care nu le putem face.

Criza economica actuala face ca frica de ziua de maine sa atinga diferite nivele in randul populatiei. Fie ca este vorba de pregatirea in vederea pensionarii sau de lipsa posibilitatilor de a le asigura copiilor cele necesare, mai ales daca acestia se pregatesc sa urmeze un colegiu sau sunt deja la un colegiu – ori de teama de somaj, oamenii sunt preocupati si chiar ingrijorati de recesiune. De altfel, se asteapta ca o asemenea situatie sa aiba un important impact emotional asupra societatii. Teama, iertare, empatie, frustrare, compasiune, acceptare – acestea sunt doar cateva sentimente cu care ne confruntam in mod constant, de la inceperea crizei. >>>

Viorel Vintilă – Reflecții…

Dacă avem încălzire globală, ce rost mai are încălzirea centrală?
Dacă nu știi de unde vii și unde te duci, chiar nu mai contează unde ești….plus, nu te vei rătăci niciodată.
Mă cert…tăcând.
Diferența dintre un tigru și un manelist: tigrul se poate îmblânzi!
Cei nevinovați nu știu să se apere, iar cei vinovați se cred nevinovați.
Prietenul, la nevoie, te…săpa!
Speranța moare ultima, prostia…niciodată. >>>

Mihai Horga – Pensionarii

Noi suntem masa de manevră
Suntem votanţii naţiunii
Noi suntem roata de rezervă
La care apelează unii… >>>

Mariana Cristescu – O carte şi un autor „despre care nu se va vorbi” ?

De la bun început, precizez că rândurile următoare nu sunt o cronică, ci un simplu semnal de carte. De carte excepţională!
Nu foarte recent, dar nici foarte demult, a văzut lumina tiparului, la Editura Semne, sub auspiciile Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (preşedinte prof.dr.Victor Crăciun, care semnează şi Postfaţa), volumul „România moluscă” – Douăsprezece discursuri publice despre starea naţiunii, autor fiind generalul (r) Mircea Chelaru, una dintre cele mai interesante şi controversate personalităţi ale prezentului.
Într-o lume a totalei degringolade a societăţii româneşti, a convenienţelor ipocrite dictate de interese mercantile şi/sau politice, a alunecării individului sub pragul acceptat al condiţiei bipedei sensibile şi la altceva decât la clinchetul >>>

Luminiţa Amarie – versuri

De ce te-oi fi iubind

De ce te-oi fi iubind bărbat închipuit
De unde să te iau când sufletul îmi plânge
Pe tine te aștept și anii mi-au murit
Nu te-am putut avea dar mi te plimbi prin sânge >>>

Aromânii din Albania

Interviu cu parintele Dumitrache Veriga, parohul bisericii ortodoxe din Korca, Albania.

Parintele Dumitrache Veriga, parohul bisericii ortodoxe “Schimbarea la fata” sau “Sotir” din Korcea, marturiseste ca Romania nu acorda sprijin suficient pentru aromanii din Albania, Macedonia, Grecia. In schimb, Grecia ofera avantaje materiale si locuri de munca celor care se declara greci. Cu alte cuvinte, grecii incearca “sa-i cumpere” pe bietii aromani. Una dintre doleantele parintelui si a Asociatiei Aromanilor din Albania este ca aromanii sud- dunareni sa fie recunoscuti ca minoritate etnica pentru a-si pastra limba si identitatea si, cei care vor, sa poata obtine mult mai usor cetatenie romana. >>>

Hramul Mănăstirii Schimbarea la Faţă de pe Muntele Ceahlău

 

  Pelerinii din ţară şi străinătate sunt aşteptaţi luni, 6 august 2012, la hramul Bisericii ‘Schimbarea la Faţă’ şi ‘Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt’ de pe Muntele Ceahlău.  >>>

Antonescu, Zelea Codreanu, personaje istorice tabu?

Ecourile stârnite de emisiunea Profesioniştii, realizată de Eugenia Vodă, în care jurnalistul Ion Cristoiu a declarat că liderul Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, a fost un personaj romantic şi incoruptibil, continuă încă să se facă simţite. Plecând de la acest caz, după toate scrisorile deschise, pro şi contra sancţionării emisiunii, o întrebare revine: Cum trebuie abordate astăzi subiectele controversate din istoria României? Chiar mai mult: în ce termeni trebuie discutat despre Corneliu Zelea Codreanu? Dar despre mareşalul Ion Antonescu? Ar trebui să fie cenzurate emisiunile care transmit alte opinii decât cele unanim acceptate despre personaje istorice controversate? La aceste întrebări răspund: Adrian Cioroianu, Andrei Pleşu, Dinu C. Giurescu şi Zoe Petre. >>>

Ion Coja – Blestemul Tracic ?

Petre Burlacu: Domnule profesor Ion Coja, românii sunt mai învrăjbiți ca oricând! De data aceasta pe tema demiterii Preşedintelui României, dar nu se poate spune că până să apară acest referendum eram „uniți în cuget și simțiri”. Dimpotrivă. Dezbinarea este mai veche, iar după 1990 a devenit tot mai accentuată, mai insuportabilă. Se aud voci cum că suntem sub puterea unui blestem străvechi, ca noi românii să nu fim niciodată uniți. Ce ziceți? >>>

Constantin Noica – Pagini despre sufletul românesc

 

Constantin Noica (12 iulie 1909, Vitănești, jud.Teleorman – 4 decembrie 1987, Păltiniș, jud. Sibiu)

Pare că e un lucru foarte uşor să desprinzi din volumaşul Pagini despre sufletul românesc al lui Constantin Noica, apărut prima oară în 1944 şi întrunind cîteva eseuri circumscrise de titlul său, teza de căpetenie a filosofului. Pornind de la complexul „culturii minore” („Noi ştim că sîntem ceea ce se numeşte „o cultură minoră””), acesta schiţează un gest de revoltă faţă de ruralitatea, patriarhalitatea, anistorismul patriei noastre, refuză „România eternă” a specificului ei stagnant, în favoarea unei Românii a actualităţii: „tocmai aceasta ne nemulţumeşte azi: că am fost şi sîntem – prin ce avem mai bun în noi – săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei. Tensiunea aceasta – agravată nu numai prin faptul că sîntem conştienţi de ea, >>>

Incantaţia cosmică a unui iniţiat: N.N. Negulescu

Avem în faţă poemele unui iniţiat, N.N. Negulescu. Un transmodernist iniţiat. Sunt două volume („Lacrimi de diamant”1 – cu o prefaţă de Florea Miu – „Forma Cuvintelor” – şi „Ochiul de foc”2 – cu o dublă prefaţă: una de Harion Voroneţeanul – „Calea Regală”, precum şi una de Petre Ciobanu: „Metafizica triunghiului originar”). Ambele volume sunt împărţite în câte cinci secţiuni: >>>

Trufie şi hotărâre – umilinţă şi josnicie

Nimic nu este mai străin sufletului creştin ca trufia. Zic trufie şi câtuşi de puţin cinstită vorbire şi curaj, care se potrivesc de minune creştinului. Tot aşa, una-i umilinţa şi altceva   josnicia,   linguşirea   şi    lichelismul.    Dar   vă limpezesc prin câteva pilde.

>>>

Disprețul față de educație înseamnă dispreț față de viitor

„Azi nu voi merge la şcoală”, mi-am spus în acea dimineaţă de sfârşit de mai, ferm hotărât să îmi continui obiceiul de a nu mai frecventa orele de clasă primară. Nu era prima oară când procedam în felul acesta şi în mare măsură mă apropiasem de pragul periculos al abandonului şcolar din cauza absenţelor nemotivate acumulate pe tot parcursul ultimului an de învăţământ. Eram în clasa a treia, dar nu avem dorinţa de a mai absolvi vreodată etapele puse înaintea mea de un sistem educaţional care nu mă motiva în nici un fel să merg mai departe. >>>

Ileana Vulpescu, despre “blestemul” românilor

“Despre postul public de televiziune care ne recomandă să “trecem din modul full în modul squeeze sau size” mi se pare o bătaie de joc ! Un procedeu tehnic optic, în care imaginile din filmele făcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca nişte picturi de El Greco. Pictor care,  avea insa un defect de vedere. Asta nu-nseamnă că dacă unii, cu posibilităţi, au aparate performante cu tastă de nu-ştiu-care, trebuie să-l avem şi noi. HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale >>>

Eduard Dorneanu- poeme

Ioana mărului ionatan

Ioana mărului ionatan muşcă din carnea mea.
zilele i se lipesc de cerul gurii.
eşti amar, spune supărată.
eh!
alergăm un pic de ochii lumii, 
ca să nu se creadă că suntem chiar atât de flămânzi.
femeia asta chiar ştie să sară peste obstacole ca o iapă de rasă.
mă mir de voluptatea mişcărilor ei. amăruiulee!
îmi dai voie să mănânc sau mai alergăm un pic?
se uită la noi câteva doamne. dacă vrei, le scoatem din starea de şoc. >>>