George Petrovai: Roșia Montană – obsesia profitorilor și coșmarul șpăgarilor

După amploarea luată de proteste în circa 30 de orașe din țară și în peste 40 de peste hotare împotriva poftelor de îmbogățire a ipochimenilor din RMGC (Roșia Montana Gold Corporation), s-ar putea ca paradoxala localitate din Apuseni (o comună săracă și deja mutilată, deși este cocoțată pe cea mai mare comoară din Europa!), s-ar putea, deci, ca de data asta să fie buturuga mică ce răstoarnă căruța mare a lichelelor din țară și din afara ei, pentru a dovedi întregii lumi cum cei din urmă devin cei dintâi cu ajutorul lui Dumnezeu și prin voința de neclintit a celor mulți și uniți de-o cauză atotumană – nobila cauză care garantează sănătatea și frumusețea naturii, implicit sănătatea și frumusețea locuitorilor din zonă și a urmașilor lor. >>>

Reclame

Părintele Justin Pârvu: „Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate?”

Iustin Parvu“Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni. >>>

Carmen Ștefania Luca – versuri

Carmen Stefania Lucafără ”de ce -uri”

știi foarte bine
etichetele pot fi rupte
și oglinzile întoarse
un ochi de apă
îți spune adevărul
dar privirea-ți este moartă
o vară arde-n tine
și inima-i cenușă
izvorul e mult prea departe
te-ai desprins
trecând prin tine
timpul se miră
câtă lumină ai stins
sub pasul tău >>>

părintele Iustin Pârvu – Semnele vremii noastre

Iustin Parvu„Planul e ca în zece, douăzeci de ani să existe câteva miliarde de sclavi la nivel planetar…”

–         Lumea sărăceşte pe zi ce trece … Pare să fie o situaţie mondială, după statistici, părinte.

–         Păi nu vedeţi? Tot mai puţini adună tot mai mult. Planul e ca în zece, douăzeci de ani să existe câteva miliarde de sclavi la nivel planetar care să slujească la vreo câteva sute de stăpâni. Diavolul se foloseşte de una dintre armele sale cele mai eficiente: lipsa de măsură a omului! Credeţi că există pe lumea asta vreun om care să aibă nevoie de milioane de euro, de dolari …? Nici pe departe. Dar de la un moment încolo bogaţii nu mai văd oameni în jur, ci numai grămezi de bani. E de plâns bogatul care e nefericit că nu are cât ar vrea …! Nefericirea lui e mai mare decât a săracului care abia de o duce de azi pe mâine!

–         Eu am impresia că omul nostru, de azi mai ales, mai mult se plânge decât acţionează…! Că românul se văicăreşte, fie că are, fie că nu are …! Unde se află binele pe care îl caută românul? E aşa de bine ascuns, că nu-l găseşte? >>>

Carmen Ștefania Luca – versuri

Carmen Stefania Lucafetița cu pistrui

cizme roase de timp
șireturi putrede în căutarea zigzagului
haine împletite în culori pale
bătături crescute-n palme
mult prea devreme și mult prea adânc
șotronul s-a șters sub lacrimi
poate doar în minte mai tresare conturul
imaginea piere absurd
e doar o licărire dintr-o viață trecută >>>

Unirea noastră cea de toate zilele

Basarabia-Pământ-RomânescIon Coja: „Idealul Unirii trebuie trecut în Constituţie!”

„Unirea în cuget şi simţiri a românilor de pretutindeni este mai importantă decât unirea politică!”

Domnule profesor Ion Coja, aţi primit din Basarabia un filmuleţ de câteva minute cu Iacov Golovcă, pătimaşul şi inimosul luptător pentru Unirea Basarabiei la Patrie. Iar celui care v-a trimis filmul, dlui Ilie Bratu, i-aţi trimis următorul comentariu:

E frumos ce spune bravul Iacob Golovcă. Dar cât este de realizabil acum? La 1918 a fost un concurs de imprejurari excepțional de favorabile! Nu mai putem spera să se repete! Și cu toate astea, marile puteri – SUA; Anglia, Franța, nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu Țara!… De ce oare?!…
Condițiile de azi sunt net diferite! România nu are niciun aliat care să o susțină! Lucrul cel mai important de făcut este să se pună capăt rusificării! Să se întoarcă Basarabia la o viață românească! Să întărim conștiința românească pe ambele maluri ale Prutului! Să redobândim sudul Basarabiei! >>>

Constantin Enianu – îngrijitorul de ziduri

după ce s-a dat deoparte
a văzut că nimeni
nu mai are nevoie de trecere

toţi trăiau acolo
unde erau născuţi

unii o duceau bine
alţii o duceau rău >>>

Ioan Miclău – versuri

Văzute  şi  nevăzute!

Cu vazutele  mergi  bine,
Nevazutele te strang,
Infiltrati si dame fine,
Vrajitori si panglicari,
Nevazuti  la vreo  lucrare, >>>

Mariana Cristescu – România umbrelor…

cazinoul2O dimineaţă însorită de toamnă târzie a anului 1972. Un autobuz confortabil, al ONT Carpaţi, doldora cu compozitori, rula vesel către „Marea cea mare”. Tânăr redactor muzical la Radio Bucureşti, „boboacă”, încă nu apucasem să-i cunosc pe toţi personal, nici măcar din studiourile de înregistrare. „Hait, m-am aranjat! – zic în sinea mea. În afară de mine, o singură cucoană, parfumată cu Givenchy şi elegantă, doar eşarfa costă cât patru salarii de ale mele. Nu stau lângă ea. O fi vreo fandosită, iar eu sunt cu blugi.” Trezită devreme, încă somnoroasă, şi fără chef, am vrut să mă aşez în spate, să mai moţăi un pic. Nu m-au lăsat. >>>

„Nu trebuie să înţelegi nimic, dar trebuie să auzi totul” – Interviu cu Andrei Şerban

operaPremieră la Opera Română din Iaşi: Andrei Şerban a montat Troienele. Un spectacol fabulos pe muzică de Liz Swados, în coordonarea muzicală a lui Lucian Maxim. Este a treia montare a regizorului după aceeaşi piesă de Euripide. Experienţa este unică atît pentru cei care au fost la Trilogia antică în 1990, cît şi pentru cei care vin prima dată să vadă cum convinge cu un spectacol în greaca veche cîntăreţii Operei din Iaşi.

Vorbeaţi la repetiţie despre un spectacol care trebuie simţit, şi nu gîndit. Cum receptează publicul din zilele noastre un astfel de spectacol, în comparaţie cu ce s-a întîmplat acum douăzeci şi doi de ani, cînd a avut loc premiera cu Trilogia antică la Teatrul Naţional din Bucureşti? Poate nu este cazul să ne întoarcem în timp, pînă în 1974, cînd a avut loc prima reprezentaţie cu Troienele la Teatrul La MaMa din New York…

Andrei.Serban >>>