Pictori romaşcani – Iosif Haidu

Preot Gheorghe Şincan – Moartea vine odată cu uitarea

Se zice că scriitorii trăiesc într-o lume a tainelor, de multe ori mai frumoasă decât a oamenilor de rând. Scrierile lor nu se pierd în adâncul uitării şi păstrează ceva din începuturile Creaţiei, când „toate erau bune foarte”. Fără îndoială că eu, aflându-mă  într-o companie atât de selectă, la un atât de prestigios eveniment cultural, mă simt onorat, deşi  acesta e un sentiment greu de redat în cuvinte.

Astăzi, 25 ianuarie, 2013, Editura Nico, patronată şi condusă de generosul şi mereu binevoitorul Nicolae Băciuţ, prietenul tuturor, ne propune o apariţie editorială aparate, o carte-eveniment, ce impresionează prin volumul de informaţii şi prin rigoarea abordării, inspirat intitulată „Pământul care doare – Cealaltă Românie”.

Mănăstirea Horaiţa

Aşezată la altitudinea de 600 m, nu departe de poalele muntelui Horăiciorul (1.076 m), lângă versantul răsăritean al munţilor Stânişoarei din Carpaţii Orientali, Mănăstirea Horaiţa a luat fiinţă în prima jumătate a sec. al XIX-lea. Între 1822-1824, cuviosul părinte Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr cu metania din Mănăstirea Neamţ, cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842) al Moldovei, în urma unei revelaţii dumnezeieşti, ridica prima biserică din lemn a mănăstirii, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt“. Înfiinţarea şi consolidarea mănăstirii au fost sprijinite şi de domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) şi Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei. Primul i-a dat hrisovul la întemeiere, cel de-al doilea i-a legitimat existenţa integrând-o între lăcaşurile bugetare ale ţării. În timpul stăreţiei cuviosului părinte Ermoghen Buhuş (1800-1877) este ridicată