Pictori romaşcani – Iosif Haidu

Iosif Haidu

Iosif Haidu

Reclame

MAria RUgină: ,,Unde vis nu e…” (reflecții de cititor pe marginea volumului ,,În spatele oglinzii”,de Eugen Emeric Chvala)

aa În limbajul sufletului, POEZIA ar putea fi definită ca aspirație de atingere a lucrurilor neatinse, poet find doar acela care nu poate trăi fără această încercare.

            Eugen Emeric Chvala – deschizător recent al Anului de Poezie 2013 la atenta și competenta Editură Mușatinia din Roman– ne propune un inspirat exercițiu de înălțare și pătrundere prin VIS în VIS, străpungând portalul limitativ al ,,oglinzii”, care încearcă să ne oprească la suprafața lucrurilor. N-o putem condamna pentru strădania sa protectivă. Însăși oglinda este, n forma sa concretă, creația omului, poate una dintre ,,armele” sale defensive în fața hăurilor amețitoare din lăuntrul și din afara noastră!

            Volumul ,,ÎN SPATELE OGLINZII”, beneficiind de cutezanța curgerii în sus a autorului, urmat cu fidelitate de linia sigură a graficianului Iosif Haidu, trasează o perpendiculară fără abatere de pe orizontala realului pe suișul posibilului. În acest incurs – excurs, Cuvântul se însoțește cu Forma, oferind cititorului proiecția une hărți existențiale în baza ,,TREI”: ,,Eu, tu și IUBIREA”. >>>

Filmul românesc: ce a fost în 2012, ce va fi în 2013

În 2012 au avut premiera în cinematografele noastre 20 de filme românești (inclusiv coproduc­ții europene cu o semnificativă participare românească), ceea ce înseamnă că se păstrează media anilor anteriori. Totuși, din diverse motive, cam un sfert dintre aceste filme au trecut aproape neobservate.

Dacă în 2011, campion detașat la box-office era un film comercial fără pretenții artistice (Nașa, în regia lui Virgil Nicolaescu și Jesús del Cerro, cu nici 27.000 de spectatori), printre performerele de anul trecut, alături de deja obișnuitele producții cu rețetă brevetată de la MediaPro, s-au strecurat și două filme ale unor reprezentanți importanți (deopotrivă ca regizori și producători) ai Noului Cinema Românesc: Despre oameni și melci al lui Tudor Giurgiu (number one la numărul de spectatori: aproape 64.000) şi După dealuri al lui Cristian Mungiu (cu o audiență de peste 53.000 pînă la sfîrșitul anului). >>>

Diagnosticul necruţător al profesorului Boia

boiaLucian Boia va deranja şi supăra din nou fibra naţionalistă a societăţii româneşti, căci pune punctul pe i (i de la insuficient, indefinit, interminabil, instabil, insalubru – toate atribute valabile ale României veşnice).

Eseul De ce este România altfel? al lui Lu­cian Boia e o ultimă încercare, plină de sa­voare, de inventariere a eşecurilor şi de­fectelor poporului român în mersul său lin prin istorie, o încercare de explicare a faptului că noi suntem atât de diferiţi şi a-normali faţă de norma eu­ropeană care contează şi la care, oricum, noi ne-am ra­portat neîncetat din 1800 în­coace. Căci românii rareori s-au comparat cu Uz­be­kis­tan sau Burkina Faso, faţă de care probabil că ar sta chiar bine la mai toţi in­di­ca­torii, ci doar cu Occidentul înfloritor. „Ma­niera în care românii se joacă cu re­gu­li­le, prefăcându-se că le respectă, pentru a le ocoli mai bine, este de natură să-i exas­pereze pe occidentali, care şi-au clădit ci­vilizaţia tocmai pe fundamentul asumării şi respectării unui sistem de norme şi de reguli.“ În devălmăşia noastră politico-economică se face apel la reguli doar atunci când favorizează o tabără sau alta. În fond, românii dau dovadă de ipocrizie, căci, să fim serioşi, nimeni nu i-a obligat după 1800 să se raporteze constant şi obsesiv la Occident. Au ales în mod liber, însă nu au dus până la capăt raţionamentul, s-au oprit, tipic românesc, pe la jumătatea drumului, adoptând forme, proceduri, acquis, dar stând mai uşor cu îndeplinirea lor. >>>

Poetul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Scriitorul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi câştiga libertatea de creaţie”

Leo ButnaruLeo, ai deţinut, deţii încă, funcţii în Uniunea Scriitorilor din Chişinău? Cum trăiesc scriitorii din Basarabia? Îi ajută statul, guvernul?

–  Între 1990-1993 am fost unul din cei doi vicepreşedinţi ai USM, responsabil de relaţiile literare. (De unde şi nota de jurnal reprodusă mai sus.) Între 1998-2005 am fost preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Astăzi fac parte din consiliile acestor două organizaţii scriitoriceşti, dar nu am o funcţie oficială, cu toate că >>>