Placheta de poeme „Pânza mov a obsesiei” (Ed. Crigarux, 2012), a lui Eugen Steţcu, am primit-o de la autor cu autograf şi cu rugămintea verbală de a face o recenzie a lucrării: „Te rog să consemnezi ceva şi despre această carte, fiindcă mi-a plăcut cum ai scris despre primele două volume. Dar, nu te grăbi, așteaptă când vei prinde momentul…”. Citind Postfaţa „Vizionarism şi notaţie hieratică” a editorului cărţii, dr. Cristian Livescu, notele acad. Eugen Simion şi prof. Gh. A. M. Ciobanu, de pe ultima copertă, am rămas oarecum cu „aripile” lipite de trup în a întreprinde vreun zbor cu „note de lector” asupra celor 61 de pagini.
„Pânza mov a obsesiei” este cea de a treia carte de poezii a lui Eugen Steţcu, după „Mitologii şi sentimente” (Nemira, 1996) şi „Pe vocala unui zeu” (Crigarux, 2005). Cunoscând autorul încă din adolescenţă, m-am întrebat adeseori dacă demersul scriitoricesc al lui Eugen Steţcu (n. 1949), este doar un „capriciu” de fiu al reputatului istoric literar, monografist şi exeget al lui Garabet Ibrăileanu, profesorul de limba și literatura română Nicolae Grigore Steţcu (1910-1995), fiindcă volumele de poezii ale fiului au apărut la o vârstă relativ înaintată. Orice întrebare rămâne însă de prisos: apariţia cărţilor sale ne convinge, prin actele ideatic şi afectiv, de dobândirea nobilei libertăţi în cadrul atemporalităţii, deoarece, concentrat, scriitura lui Eugen Steţcu garantează valențe estetice . >>>
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.