Iuliana Paloda-Popescu: Poeme creștine

iuliana-popescu1         Îngerul

Scriu poeme cu Îngeri
pe care nu le mai citeşte nimeni –
alfabetul e vechi, mâna e singură,
prea înceată,
parcă nimeni n-ar vrea să mai ştie
lumina dintâi, necreată.

Numai Îngerul
se aşează lângă umărul meu
şi îmi aprinde inima
Doamne, îmi spun – e un semn –
parcă-ar ninge din vis,
parcă-aievea am fi, ne-am roti,
spre-a ne pierde târziu,
luminaţi într-un cântec!… >>>

Reclame

Ben Todică – Ţara dispare

În emisiunea trecută am prezentat reacţia de nemulţumire a românului faţă de schimbare – Jean Moscopol împotriva stăpânirii comuniste cu melodiile; Petru Groza Sluga, Gheorghiu-Dej şi Hrusciov iar Horaţiu Mălăiele împotriva democraţiei de azi cu trei poezii de dragoste: Ceauşiva şi reformoiu, Haideţi să bem totu-i degeaba şi Colonie de ocară.
Şi pe nea Stelică în încercarea sa de a pune de-o echipă de fluieraşi.
Amândouă orânduirile au în comun acelaşi lucru: distrugerea valorilor individuale şi de familie, distrugerea respectului pentru justiţie şi credinţă, izolarea individului şi dezbinarea familiei, nepăsarea şi ruperea de aproapele. >>>

Cărți puțin cunoscute – Manifestul Revoluţiei Naţionale (1935)

petre_tutea_tanarManifestul Revoluţiei Naţionale de Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu, Petre Ercuţă (tipografia Miron Neagu, Sighişoara, 1935) – Prefaţă.

Rostul nostru. Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele Iui: banul occidental şi naţionalismul român.

Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea). >>>

Maria Diana Popescu – Schengenul şi doza zilnică de pesticide

Maria Diana PopescuDe ce n-ar fi mai multe farmacii decît grădiniţe şi şcoli, dacă primim gratuit picătura zilnică de otravă în hrana cea de toate zilele? O chestiune de concurenţă, altfel, autorităţile sanitare n-ar fi descoperit aflatoxina în laptele importat din Ungaria şi pesticide, în tonele de fructe şi legume din Turcia. Importurile de produse alimentare ne asigură doza necesară de contaminare, pentru a da fuga după doftorii. Cum şi-ar mai permite farmaciile reclame agresive şi concursuri cu premii, dacă nu ar fi o industrie de vîndut în serie? Cu cît cumperi mai multe pilule şi leacuri noi, care ne lecuiesc pe veci, cu atît ai şansa să cîştigi la tombolă excursii gratuite la munte sau, după noroc, în ceruri. Un al parazit a fost descoperit în macroul congelat, importat din Malaiezia pentru marcheturile >>>

Interviu cu Mircea Druc: ,,Un concept pentru salvarea naţiunii române”

MirceaDrucRomânii, ca toţi europenii, sunt într-un moment de răspântie. O răsturnare absurdă a valorilor ne marchează pe toţi, chiar dacă nu tuturor ne îngăduie timpul să conştientizăm acest dezastru. Alte popoare se pregătesc temeinic pentru experimentele campionilor globalizării. Nu toţi europenii vor să devină „sat mondial” şi se pregătesc să riposteze. Înainte de Crăciun, Parlamentul de la Budapesta a adoptat o lege uluitoare pentru liderii de la Bruxelles: „Începând cu 1 ianuarie 2013, numai ungurii vor putea cumpăra pământ în Ungaria”, a comunicat ministerul maghiar al Dezvoltării Rurale. Ungurii îşi conservă spaţiul cucerit târziu. Noi ne înstrăinăm pământurile. L-am sunat pe Mircea Druc, primul şef de guvern anticomunist de la Chişinău, excelent cunoscător al teoriilor antropologice şi realităţilor actuale din spaţiul euroasiatic. Mi-a spus: „Mie îmi place constatarea gen: «Cine ştie nu vorbeşte, iar cine vorbeşte nu ştie»”. După mai multe replici ţâfnoase, l-am convins totuşi să vorbim. >>>

Cel care a mutat pământul în cer, Grigore Vieru

Ziua de azi incepe cu “era”… poetul Grigore Vieru. ESTE… Grigore Vieru este un poet unic dotat, cu un soi de fragilitate asemanator cu cel al firului de iarba care i-a vulnerabilizat fiinta pana-n moarte. Memoria colectiva-l pastreaza ca pe un poet cu un cuget tare, dar “sangerand” pentru Basarabia. 

,,Era poetul Grigore Vieru, cunoscut şi necunoscut, ce purta sfinţenia fiinţei, a obârşiei, a casei, a locului şi cuprindea misterul fiinţei, obârşiei, casei, locului în metafora verdelui ce ne vede. În arbore, pasăre, iarbă, sămânţă, sare, dimineaţă, creangă de măr erau, mereu, şi ochii lui Dumnezeu, ca toate celelalte să caute dezbrăcarea de noapte. Astfel, cum scria Marin Sorescu, într-o prefaţă, Grigore Vieru umbla pe muchea muntelui din cuvinte, nepedepsit cu prăbuşit”. (Valentin Marica) >>>

Otilia Cazimir – 119 ani de la naştere

Otilia cazimir

Otilia Cazimir (pseudonimul Alexandrei Gavrilescu; 12. 02. 1894, Cotu Vameş -8. 06. 1967, Iaşi) s-a născut în familia învăţătorilor Ecaterina (n. Petrovici) şi Gheorghe Gavrilescu. Alte pseudonime: Dona Sol, Magda, Ofelia, Alexandra Casian, după numele bunicului, preotul Casian. Pseudonimul Otilia Cazimir i-a fost ales de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu, cu ocazia debutului cu versuri la Viaţa Românească. (1912). Din 1898, se mută la Iaşi, unde va urma toate treptele de şcolarizare, inclusiv Facultatea de Litere şi Filozofie, fără licenţă. Din 1929, este membră a Societăţii Scriitorilor Români. Între 1937 şi 1947, a deţinut funcţia de inspector în Direcţia Generală a Teatrelor, iar din 1946, va colabora permanent cu Editura Cartea Rusă, stilizând traduceri din literaturile rusă şi sovietică. Debutează cu proză (1919) în Însemnări ieşene şi în volum cu Lumini şi umbre – poezii (1923). A mai scris: literatură >>>

Mariana Gurza – poeme din volumul ,,Pe urmele lui Zenon”

mariana-gurzaPLÂNG  ÎN PRAG  DE SEARĂ

  În grădina sufletului meu

şi-a făcut cuib o pasăre cântătoare.

 Are ceva de rugăciune, >>>

În voia sortii – interviu cu actorul Mircea Diaconu (II)

Am început discutia cu binecunoscutul actor Mircea Diaconu, undeva, la margine de oras, într-o seară de la sfîrsitul anului trecut, rememorînd impresiile pe care le-am încercat cu zece ani în urmă, la finalul unei reprezentatii de exceptie cu spectacolul „Variatiuni enigmatice“ de Eric – Emanuel Schmitt, pus în scenă de regizorul Claudiu Goga printr-o colaborare a Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Brasov cu Teatrul „Nottara“ din Bucuresti, si în care evoluau, cu farmecul binecunoscut, doi mari actori ai teatrului românesc dintotdeauna: Alexandru Repan si Mircea Diaconu. 

I-am amintit interlocutorului meu, rîndurile mele de atunci – cam exaltate, recunosc acum – despre starea resimtită în fata unui act artistic ce s-a dovedit a fi, ulterior, de mare succes. Era un pretext apreciat, cred, de către actorul care, după cum veti afla în rîndurile următoare, se pregăteste pentru o lungă pensie. >>>

Nichifor Crainic – Mihai Eminescu “Trecut-au ani, ca nouri lungi pe şesuri”

  “Toate-s praf… Lumea-i cum este…şi ca lumea suntem noi”

S-au studiat cu de-amănuntul izvoarele filosofice şi religioase, germane sau brahmanice, din care Eminescu şi-a tras seva amară a unor versuri caracteristice pentru atitudinea lui faţă de lume şi viaţă. Din punctul nostru de vedere, care e desprinderea cât de cât a feţei spirituale din personalitatea marelui poet, aceste izvoare interesează mai puţin. Originale sau însuşite din lecturi, ideile sale ne preocupă în măsura în care ele au devenit convingeri, determinând o fizionomie spirituală. Şi trebuie să mărturisim din capul locului că întreprinderea nu e tocmai uşoară, de vreme ce, mai ales în latura numită filosofică a inspiraţiei sale, întâlnim nepotriviri ce sfărâmă unitatea unei ţinute spirituale. 

A fost Eminescu credincios sau necredincios? Iată o întrebare la care oricine poate pregeta să dea un răspuns categoric. Dacă în opera lui am găsi numai urmele lui Schopenhauer, care trec brutal peste crinul credinţei, strivindu-l, am putea spune cu durere că cel mai mare poet român a fost un necredincios. Dar dacă ne-am referi la cele câteva inspiraţii de natură creştină, am afirma cu bucurie că avem a face cu un aderent la credinţa strămoşească. Gândul cercetătorului se află în faţa unui echivoc, care îl opreşte confuz între negaţie şi afirmaţie. În orice casă nu trebuie reeditată aserţiunea simplificatoare a unora, care vor să facă din poet un budist pur şi simplu, adică un om care nu vede dincolo de această lume altceva decât neantul amorţit al Nirvanei. Lăsând la o parte vâna lui cum e superba pagină cosmogonică din Scrisoarea I, care e versificarea unui imn din Vedele brahmanice teiste, altceva, deci, decât budismul ateist.  >>>

Ajunul Bobotezei, zi de post negru

bIn Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mananca si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii invata ca in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemancate. In Tipicul Sfantului Sava se spune ca, daca Ajunul cade duminica sau sambata, nu se tine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este pastrat din perioada secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune timp de 40 de zile, sa primeasca botezul in seara acestei zile. Dupa ce primeau botezul, puteau sa participe pentru prima data la liturghia credinciosilor si sa se impartaseasca. Astazi, crestinii postesc in aceasta zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintita – Agheasma Mare. >>>

Octavian D. Curpaş – Mituri americane : „Cine vrea să facă rost de armă, tot face rost”

Octavian CurpasRecentul masacru de la şcoala din Newtown, Connecticut, este un semnal de alarmă pentru societatea americană, ale cărei standarde morale s-au redus simţitor în ultimii ani. Armele de foc se află la dispoziţia oricui şi sunt doar mobilul prin care se poate pune în aplicare ceea ce copiilor li s-a inoculat deja in minte din filmele cu crime, cu care aceştia îsi alimentează imaginaţia încă de la o vârstă mică. 

Guvernatorul acestui stat, Dannel Malloy, a spus că „răul a vizitat această comunitate în ziua de vineri”.  Şcolile din care binele a fost dat afară (copiii nu mai primesc nici un fel de educaţie morală) sunt vizitate tot mai des de acest „rău”.  >>>

Mircea Platon – Mioriţa, irozii şi nerozii

Când aţi citit ultima dată „Mioriţa”? Mai citiţi-o o dată, de Crăciun. Cu atenţie, fără a lăsa clişeele să o ia înaintea lecturii. Uitaţi pentru câteva momente de „atitudinea resemnată a ciobănaşului în faţa morţii”. Uitaţi şi de „nunta cosmică”. Ce ne spune textul baladei? Că, din trei „ciobănei”, doi – „cel ungurean şi cu cel vrâncean” – s-au vorbit să-l ucidă pe-al treilea, pe „baciul moldovean”: „Că-i mai ortoman/ Ş-are oi mai multe,/ Mândre şi cornute,/ Şi cai învăţaţi,/ Şi câni mai bărbaţi.” Mioriţa îi dă de ştire baciului moldovean despre planurile mişeilor săi tovarăşi şi îl îndeamnă să-şi cheme în ajutor un adevărat prieten, un câine: „Stăpâne, stăpâne,/ Îţi cheamă ş-un câine,/ Cel mai bărbătesc/ Şi cel mai frăţesc,/ Că l-apus de soare/ Vor să mi te-omoare/ Baciul ungurean/ Şi cu cel vrâncean!” >>>

Adrian Erbiceanu – poeme

Spre ce tărâmuri

E greu când sui; poteca-i rătăcită. 
N-am cum răzleţe clipe să înnod. 
Din vreascuri către ţel cum să faci pod, 
Când vremea nu se lasă prăduită? 

Magie-i totul; prag de eşafod… 
Decapitate visuri, de-o clipită… 
Reîncarnare într-o stalagmită… 
Un glas în tremur pe un gând schilod. 

Spre ce tărâmuri mi-e tocmit luntraşul, 
Săltând din val în val, neostoit, 
Când cere şi nu vreau să-i dau răvaşul  >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Liviu Rebreanu şi Fanny

    Pe cât de plină de întâmplări nefericite, care poate l-au stimulat să ajungă pe culmile literare visate de orice scriitor, viaţa lui Liviu Rebreanu pare, la prima vedere, plină de tinderi spre perfecţiune doar în scris.

    Era primul dintre cei 14 copii, (dintre care au supravieţuit doar şase), ai învăţătorului Vasile Rebreanu şi ai Ludovicăi din Beclean (născută Diuganu), amândoi decendenţi din familii de „grăniceri”(ţărani liberi) de pe Valea Someşului. Nu întâmplător, tatăl său îi dorea să ajungă cunoscut (din punct de vedere literar), ca şi George Coşbuc. >>>

Bătrâneţea vine prea repede și înţelepciunea prea încet

Mirosul de muşcate înflorite mă predispune la filozofie. Poate că nu din cea care intră în manuale, dar cu certitudine, cea mai importantă de la mine de la balcon.

A fost o perioadă când zâmbeam tăcut tinerilor cu păreri categorice, cu certitudini sprijinite pe argumente idealiste, cu discursuri înflăcărate, slobozite cu râvna pe care doar tinereţea ţi-o inspiră. „Bre, ziceam eu, nişte ţânci neînţărcaţi. Încă nu au gustat viaţa, dar uite cum dau din coadă.” >>>

Zargidava- cetatea dacică de la Brad

La 30 de km de Roman se afla una din cele mai vechi si mai valoaroase asezari din timpul lui Burebista. Situata pe malul sting al Siretului, cetatea Zargidava, mentionata in vestita harta a lui Ptolemeu acum 2.000 de ani, reprezinta unul din cele mai importante puncte de interes istoric, cultural si de ce nu, turistic, din Romania. Aici a fost descoperit singurul sanctuar geto-dac din Moldova, prima asezare care atesta inceputurile orasului la daci, un palat al sefului militar, in fine, peste 200.000 de piese, majoritatea expuse in Muzeul de Istorie din Roman, si multe altele. >>>

Constantin Dascălu, descoperitorul tezaurului de la Cucuteni, este căutat de UNESCO

     Reprezentanții UNESCO sînt interesați de profesorul și arheologul Constantin Dascălu , cel care a pus în valoare patrimoniul cultural al civilizației Cucuteni. Ca student al Universității din Berlin, Constantin Dascălu l-a avut ca profesor pe Hubert Schmidt.

 O personalitate a arheologiei românești – profesorul Constantin Dascălu – odihnește în cimitirul romașcan. Profesorul și arheologul Constantin Dascălu, originar din județul Iași, este cunoscut de romașcani la începutul secolului XX, cînd acesta a fost numit ca profesor de istorie și, ulterior, director la Gimnaziul “Roman-Vodă” din Roman. >>>

Trufie şi hotărâre – umilinţă şi josnicie

Nimic nu este mai străin sufletului creştin ca trufia. Zic trufie şi câtuşi de puţin cinstită vorbire şi curaj, care se potrivesc de minune creştinului. Tot aşa, una-i umilinţa şi altceva   josnicia,   linguşirea   şi    lichelismul.    Dar   vă limpezesc prin câteva pilde.

>>>

Sfântul Ioan Gură de Aur – Despre prietenie

Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?

Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el?

Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat.

Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.

Vederea   unui   prieten   îmbracă   inima   în sărbătoare şi >>>

Maria Diana Popescu- Electrificarea și pârleazul

Ura dintre urşii care au luat stupii cu miere cu tot este „aproape canibalică”. Locul lor ar fi în cuşti bine păzite. Cu unul singur pe targă, nu rezolvăm nimic. E o tragedie. Nu-mi permit să comentez. Dacă legea ar fi fost în mîna mea, pentru subminarea economiei naţionale, i-aş fi confiscat averea toată. Inclusiv cea de la mătuşă Tamara. L-aş fi lăsat liber, fără arme, şi doar cu bani de metrou în buzunar. Aşadar, să ne îndreptăm atenţia spre o descoperire epocală: Institutul de Economie Socială şi Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române au dat publicităţii studiul potrivit căruia, în mediul rural un milion de oameni sînt extrem de săraci şi muncesc cu ziua. Trei sferturi trăiesc în condiţii precare, 37% nu au nicio formă de remuneraţie sau plată în natură şi peste 36% sînt pe cont propriu. Bun înţeles, alambicatele constatări vor rămîne la dosare. Alta este >>>

Liviu Ioan Stoiciu- poeme

După 20 de ani

îmi întîrzii pe aici răsuflarea, nu ştiu de unde am venit, nici pentru

ce: probabil, sunt numai un martor al

acestor vremuri. Sunt atent la ce mi se întîmplă, pot să mă

mărturisesc: dar nu văd în profunzime şi nu cred că merită risipa făcută

cu mine, fiindcă nu reţin nimic deosebit, am o memorie pe >>>

Radu Florescu- Fascinația marginii

Am scris cu altă ocazie despre discretia lui Radu Florescu si despre marginea în care, poetic vorbind, locuieste, o locuire deliberată, întemeiată pe convingerea că este acesta singurul mijloc de a se înscrie în adevăr. Poate că n-am insistat îndeajuns atunci asupra felului în care lumea poeziei sale, articulate tocmai pe coordonatele marginii, refuză exhibarea, spectaculosul, histrionismul, mărturie a unui adevăr care-si este siesi suficient si nu slujeste nimic altceva. Fără îndoială, o anume teatralitate stă la temelia acestei poezii (si ea înseamnă, în fond, constiintă de sine), dar este o teatralitate a negativitătii, a retragerii în sine. Pe această recesivitate se instituie si unitatea de ton a liricii lui Radu Florescu: cu fiecare volum, poetul slefuieste un singur poem (si, în realitate, un anume mod de a fi în lume), asa încît, dacă as cita din mai vechile comentarii, nimic n-ar fi în contradictie cu poemele din ultimul volum, Probă de viată (Editura Conta, 2008). >>>

Adrian Alui Gheorghe- Luna Zadar (III)

Toate femeile de pe insulă l-au visat la tinereţe, atunci cînd vine zburătorul, dar nici una nu părea să i se fi dăruit. Aproape toţi s-au dus să ceară un sfat de la Oranka, la necaz, dar nimeni nu o mai recunoştea după asta, ascundea bine acest lucru. Le dădea sfaturile cele mai bune, dar nimeni nu le urma, de parcă ar fi fost incapabili să înţeleagă cu adevărat ce le spusese.Îi cereau leacuri, pe care le prepara ca nimeni altul, dar niciunul nu avea curajul să le şi ia. Vorbea pe înţeles, dar nimeni nu putea reproduce apoi ceea ce spunea el. Dacă erai trist şi te întîlneai cu Oranka deveneai şi mai trist. Dacă erai vesel şi te întîlneai cu Oranka, deveneai şi mai vesel. Cine se >>>

Larisa Schuster- gânduri

Jocul clepsidrei

 Trecerea implacabilă a timpului deschide petalele florilor vieţii. Când vine vremea, petalele cad uşor şi ritmic după ceasul universului, multiplicându-se miliarde de petale în univers. Ele devin corolă şi aură ocrotitoare. Ca într-un dans extatic zilele, orele, minutele, secundele multiplică, în fractalii sclipitoare  si multicolore, cioburi de oglinzi în >>>

Emilian Valeriu Pal- percepții

jurnalist, poet, Roman

 Amandine

o conferință insipidă de presă
de parcă ai băut cafea amestecată cu nisip
ca de obicei mintea o ia razna
te gîndești oare cît de greu o fi de ucis bruce willis
ai două mîini și ele sînt atît de singure încît se aruncă pe hîrtie
ca de la etajul opt
un reporter idiot transmite că e o moarte învăluită în mister
întrucît nu aveau probleme financiare >>>

Andreea Teliban – poezie

poetă, Suceava

nebunii caută drumul spre casă

când urlu linişte

când urlu  l i n i ş t e

linişte vă rog >>>