Interviu cu poetul şi publicistul Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani

DMG1. La ce vârstă aţi descoperit pasiunea pentru poezie?

D.M.G.: E mult spus pasiune, dar orice va fi fost starea de pe atunci, asta se întâmpla binişor după trecerea pragului critic de 40 de ani, cu umor ţinut sub control aş spune, cam de pe unde a lăsat-o marele Mihai Eminescu care şi-a încheiat viaţa la doar 39 ani. La început, cu încercări mai modeste de versificare integrală a celor 150 psalmi biblici, după binecunoscuta regulă a debutului care spune că dacă tot aştepţi până vei face un lucru perfect, nu mai faci nimic niciodată. Ceva mai consistent, am scris după vârsta de 50 de ani, acum am 52 trecuţi. Deci, ca să vă răspund totuşi, de vreo doi ani pe muchie, să zicem… >>>

Reclame

Ileana Costea – Successul tânărului Mihai Anghel la o companie de artă pentru “high-tech”

Ileana CosteaArticolele mele sunt despre prezente romanesti surpriza in strainatate si axate in particular pe arta si cultura. Astazi insa exista o noua arta bazata pe technologia avansata a secolui in care traim, a carei cea mai clara expresie o gasim in folosirea pretutindeni si oricand a computerului si mai ales a  telefoanelor mobile.

Arta pentru “high-tech”, este arta care ne inconjoara pe toti azi,  este aspectul obiectelor utilitare, pentru care consumatorul a devenit din ce in ce mai pretentios. Nu mai esti multumit cu un computer care sa arate ca o o simpla cutie cu clape. Steve Jobs fondatorul  companiei Apple a fost primul care a inteles aceasta. >>>

Poetul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Scriitorul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi câştiga libertatea de creaţie”

Leo ButnaruLeo, ai deţinut, deţii încă, funcţii în Uniunea Scriitorilor din Chişinău? Cum trăiesc scriitorii din Basarabia? Îi ajută statul, guvernul?

–  Între 1990-1993 am fost unul din cei doi vicepreşedinţi ai USM, responsabil de relaţiile literare. (De unde şi nota de jurnal reprodusă mai sus.) Între 1998-2005 am fost preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Astăzi fac parte din consiliile acestor două organizaţii scriitoriceşti, dar nu am o funcţie oficială, cu toate că >>>

scriitorul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Populaţia nu prea ştie ce să facă cu puterea, puterea nu prea ştie ce să facă cu populaţia”

Butnaru LeoEşti printre primii scriitori de Basarabia care şi-au făcut, imediat după revoluţia din 1989, prieteni de condei în România. Care au fost primele impresii despre cei pe care, o bună bucată de vreme, i-ai cunoscut doar prin scris?

– Să ştii că, la început de septembrie 1987, la Bucureşti, în casa actorului şi poetului Arcadie Donose, de stirpe pruto-nistrean, l-am cunoscut pe Matei Vişniec. Iar peste vreo două săptămâni de la radio „Europa liberă” am aflat că tânărul scriitor român ceruse azil politic în Franţa. Anul acesta i-am expediat una din fotografii în care ne regăsim, Matei întrebându-se: „Să fi fost noi atât de tineri pe atunci?” Ei bine, până la acea primă permisiune de a trece Prutul – oricum, eram în plină perestroika – mi s-a întâmplat ca la o şedinţă a cenaclului „Eminescu” de la redacţia ziarului „Tinerimea Moldovei” din Chişinău să-l cunosc – pe cine crezi? – pe inveteratul promotor al criticismului sociologist Mihai Novicov, aflat în vizită în RSSM. Era pe la mijlocul lunii februarie a anului 1971. Nu ştiu cu ce ocazie se afla Novicov la Chişinău, >>>

În voia sortii – interviu cu actorul Mircea Diaconu (II)

Am început discutia cu binecunoscutul actor Mircea Diaconu, undeva, la margine de oras, într-o seară de la sfîrsitul anului trecut, rememorînd impresiile pe care le-am încercat cu zece ani în urmă, la finalul unei reprezentatii de exceptie cu spectacolul „Variatiuni enigmatice“ de Eric – Emanuel Schmitt, pus în scenă de regizorul Claudiu Goga printr-o colaborare a Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Brasov cu Teatrul „Nottara“ din Bucuresti, si în care evoluau, cu farmecul binecunoscut, doi mari actori ai teatrului românesc dintotdeauna: Alexandru Repan si Mircea Diaconu. 

I-am amintit interlocutorului meu, rîndurile mele de atunci – cam exaltate, recunosc acum – despre starea resimtită în fata unui act artistic ce s-a dovedit a fi, ulterior, de mare succes. Era un pretext apreciat, cred, de către actorul care, după cum veti afla în rîndurile următoare, se pregăteste pentru o lungă pensie. >>>

Marie Rose Mociorniță: Povestea mea este, de fapt și povestea României

Marie Rose Mociornita are o istorie de viata desprinsa parca dintr-un roman. Chiar atunci cand zambeste… poarta in priviri melancolia unui om cu zbucium sufletesc! Este inca profund marcat de amintirile dureroase ale debutului sau in viata si continua sa-si dedice viata salvarii imaginii familiei sale…

M-au declarat moarta
EVELINE PAUNA: Debutul dumneavoastra in viata a fost… agitat. V-ati nascut la 7 luni, intr-un pod dintr-o casa de langa Cismigiu, pe strada Sfantul Constantin. Tata nu a vrut sa o duca pe mama la spital pentru ca nu a gasit o masina americana, printre taxiurile vremii fiind doar

>>>

Ileana Vulpescu: Nu-mi aduc aminte când am fost fericită ultima dată

Ileana Vulpescu     (foto Karina Knapek)Vestea ca Romulus Vulpescu a murit, in septembrie, a cazut greu peste constiinta romanilor care l-au uitat in ultimii ani de viata. Putini dintre ei stiu ca, doar cu o luna inainte, Ileana si Romulus Vulpescu o pierdusera si pe fiica lor, Ioana, la doar 41 de ani. Ileana Vulpescu a ramas intr-o lume in care nu-si aminteste cand a fost, ultima data fericita, nu mai face pariuri cu destinul, privind biblioteca ce i se goleste pe zi ce trece… Il roaga pe Dumnezeu doar sa-i mai lase ochii, sa nu-i ia ultima alinare – cititul. Si vorbeste, in premiera, despre durerea ei.

„Este imprudent sa faci pariuri cu trecutul!”

EVELINE PAUNA.: Cand am stabilit acest interviu, v-am telefonat pe fix. Pe telefonul de aici, de acasa. Chiar ma gandeam in drum spre interviul cu dvs. daca aveti si telefon mobil…
ILEANA VULPESCU: Am si un telefon mobil pe care Romtelecom-ul a spus ca mi-l face cadou. Dar acestea sunt niste cadouri otravite. Adica spun ca-ti fac un cadou, dar mai platesti 20 de lei pe luna ca sa vorbesti la el… >>>

De vorbă cu poeta și prozatoarea Victorița Duțu, câștigătoarea Premiului Internațional de poezie „Naji Naaman”

Poeta si prozatoarea Victorita Duțu debuteaza in august 2003, cu placheta de versuri “Spatii”. Urmeaza volumele “Cuvintele”, “Vreau o allta lume”, “Calatoria gandului”, “Cea care as fi”, “Singuratatea tatalui” si “Izvoarele vietii”. Poeta s-a nascut pe 12 august 1971, la Podriga, in judetul Botosani. Despre parintii ei, aceasta spune ca sunt cei mai buni si mai curati parinti din univers. Absolventa a Facultatii de Matematica si a Facultatii de Filosofie din Iasi, si avand un masterat in logica si hermeneutica, Victorita Dutu este in prezent, profesor titluar de matematica, la un colegiu din Bucuresti. In paralel, aceasta realizeaza la TVRM cultural si educational, emisiunea “Gandesti, deci existi”. Anul 2009 i-a adus Victoritei Dutu, Premiul International de poezie   „NAJI  NAAMAN”. Pe langa literatura, televiziune si munca de dascal, Victorita Dutu mai are inca o preocupare – pictura. >>>

Ben Todică – Interviu cu jurnalista Cristina Mihai

Ben Todică:  Cristina e jurnalistă cu exerciţiu la Studioul regional de radio Timişoara, unde a realizat emisiuni ca: Eva în mileniul 3,  emisiuni pentru vârsta a treia şi alte emisiuni cu caracter social. În şcoala românească a dobândit solide cunoștințe profesionale şi de cultură generală, dar şi deschiderea pentru cunoaştere, continuă şi aprofundată.  Astfel, a urmat un masterat în  Politici publice la Universitatea  CARLETON, Ottawa, Cursuri de jurnalism la BBS Londra şi  New York.

Acum este, vicepreşedintă a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Canada, ea însăşi fiind semnatara unei cărţi de interviuri cu scriitori din Diaspora şi a unei cărţi de literatură pentru copii. >>>

Ben Todică – Interviu cu regizorul Dan Puican

Ben Todică: Domnule Dan Puican sunteţi foarte cunoscut în România, şi nu numai,  ca unul dintre cei mai buni regizori români. Puţini ştiu însă că aţi debutat la Teatrul din Baia Mare în 1956, ca actor, făcând parte din aşa-zisa ,,generaţie de aur. Apoi aţi  fost actor la Teatrul din Braşov, iar din 1963 sunteţi  regizor artistic la Radio­difuziunea Română. Regizorul Dan Puican a pus în undă >>>

Ben Todică – Interviu cu cineastul Vasile Bogdan

Ben Todică: Vă rog să începem  prin a vă prezenta, să ne spuneţi câteva lucruri despre dumneavoastră.

Vasile Bogdan: Mă numesc Vasile Bogdan, lucrez aici, la Studioul de televiziune din Timişoara al Televiziunii Române de 11 ani, sunt membru fondator aş putea spune pentru că un grup de entuziaşti de la Radio Timişoara, desprins la un moment dat, am decis să facem o trupă de televiziune, care să se-nscrie în programul mare al Televiziunii Române cu vocea noastră, cu vocea Banatului, cu vocea celor 4 judeţe din sud-vestul ţării, e vorba de Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara. Avem foarte mult de lucru pentru că, deşi emitem 2 ore pe zi, în fiecare zi inclusiv duminica, plus colaborările la Televiziunea Română  centrală, avem foarte multe lucruri interesante de transmis care se petrec aici în Banat. >>>

Cristina Mihai – Dialog aproape de scara avionului: Interviu cu Excelența Sa, doamna ambasador Elena Ștefoi

1.    Excelenta,  mandatul dvs in Ottawa ajunge, in cateva zile, la un sfarsit . Ca urmare,  e un bun prilej de a da nota definitorie  activitatii dvs aici.      Ce ati pune la capitolul reusite?

Cred ca deschiderea  si consolidarea relatiei dintre Ambasada si comunitatile romanesti e un bun castigat, alaturi de cresterea vizibilitatii Romaniei  in tara de resedinta. Infiintarea grupului  parlamentar de prietenie Romania-Canada, al carui vicepresedinte ales este deputatul Corneliu Chisu,  e o dovada in plus  ca romanii sunt bine integrati si ca se bucura de atentia institutiilor federale.  Pentru  o mai buna reprezentare a intereselor romanesti  in plan provincial, am extins  jurisdictia consulului onorific al Romaniei la Moncton pentru toate cele patru provincii atlantice, am deschis un Consulat General  la Vancouver, am numit un consul onorific in orasul Quebec City.  In registrul politico-diplomatic, cele două deplasari ale premierului Stephen Harper la Bucuresti – in 2006 la >>>

„Mă oboseşte delirul politic din România” – Interviu cu Matei Vişniec

Matei Vişniec, scriitor român stabilit în Franţa, vorbeşte despre destinul teatrului, al culturii într-o lume în care cabaretul cuvintelor şi-a depăşit limitele pe care, de fapt, nu şi le-a impus niciodată.

Formaţia filosofică a lui Vişniec, precum şi operele sale, îi facilitează o viziune de ansamblu asupra existenţei, şi o disecare a prezentului cu voluptatea omului care crezut în idealuri, şi a sperat că poezia şi teatrul ar putea demola incultura, prostia şi răutatea. “Iluzie” care nu i-a trecut. “Bucureştiul are prea puţine teatre în raport cu numărul de locuitori”. >>>

Interviu cu actorul Dorel Vișan

Care sunt valorile perene pe care le amintiti in interviuri, in ultima vreme?

Sunt acelea care s-au acumulat in timpul vietii si activitatii unui neam si care ii intretin identitatea. Sunt valori culturale sau valori pe linie materiala. Si valori pe linie de vitejie, care tin de felul cum un neam stie sa isi apere limba, familia, cetateanul.  >>>

Octavian D. Curpaș – Interviu cu Vavila Popovici: Cum Elena Ceaușescu a lăsat-o pe Vavila Popovici fără dreptul de a-și tipări propriul volum de versuri

  Poetei şi prozatoarei Vavila Popovici ştiinţa i-a dat multe cunoştinţe, însă literatura a încercat să o înveţe cum să le folosească. Ştiinţa i-a exersat şi i-a ordonat mintea, iar preocupările artistice şi literare i-au şlefuit-o, atât cât s-a putut. Născută la Suliţa, în judeţul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic sensul cuvântului adaptare, pentru că a copilărit în diferite oraşe, a schimbat mereu şcolile, a pierdut şi a câştigat >>>