Motto: “Un popor fără cultură e un popor uşor de manipulat.“(Immanuel Kant)
În organizarea Fundaţiei Culturale „Lumina” şi a Centrului Cultural „Nichita Stănescu” Mehedinţi a avut loc la Drobeta-Turnu Severin, Orşova şi Băile Herculane în zilele de 14 si 15 ianuarie 2013 cea de-a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu”. >>>
Exact în februarie ne paşte o nouă epidemie de gripă! Aşa vuieşte presa internă. Ar fi culmea să umble, halandala, de capul ei, prin lume. Orice gripă e programată pe tabel, cu dată fixă şi responsabilităţi în vînzarea cît mai multor doze de vaccin. Cu HAARP-ul ăsta plantat pe capul nostru de către războinicii păcii, se ştie dinainte ce cod are, unde şi cît va curge ninsoarea sau ploaia. Atunci de ce n-am şti cînd şi cu ce avion vine gripa, cîte victime sînt stipulate în protocolul de găzduire şi cîte doze de antidot e obligat să cumpere Ministerul Sănătăţii. Chiar aşa! Numai S.U.A. să se confrunte în studiourile de ştiri cu cel mai grav sezon din ultimii zece ani? N-ar fi corect să fim şi noi vizitaţi de virusuri care săvîrşesc minuni în visteriile companiilor farmaceutice? Tot timpul se gîndesc cu dragoste la noi şi nu mai ştiu cum să ne administreze gratuit popamin, gropamin şi amin-amin. După ce AH1N1 a fost pus pe fugă, vine AH3N2, exact în luna februarie şi direct de pe lamela laboratoarele buclucaşe. Cum le programează ei pe toate, într-o fructuoasă complicitate deontologică! Şi cît de grijulii sînt cu ţările sărace! Mă întreb şi eu, aşa, cum oare gripele astea porcine şi aviare ocolesc întotdeauna ţările europene dezvoltate. La loc comanda, dragii mei! Altfel ajungem cobai în laboratoarele super-puterilor! >>>
Dacă vrem să înţelegem ce şi cît înseamnă arta maestrului Victor Hagea, trebuie să abandonăm experienţele sensibile aparenţelor şi să ne întoarcem la filosofie. Poate chiar la Hegel. El afirma că, „arta ne cheamă la o analiză intelectuală, pentru a cunoaşte într-o modalitate filosofică ce este ea”. De ce? Pentru că pictorul Victor Hagea este un artist cu formaţie intelectuală de tip filosofic, cu resurse generoase pentru a întreprinde o analiză filosofică a naturii generale a artei. Mitologia personală, ridicată la nivelul autoreflecţiei filosofice, îmbracă în picturalitatea sa exclusivitatea unor teze. Dintr-o dată în pînzele sale „oricare adevăr e curb, iar timpul însuşi e un cerc”, precum afirma Nietzsche >>>
Mă numesc Felix. De fiecare dată când spun povestea vieţii mele încep aşa : “Eu am murit de două ori. Dacă nu mă credeţi ascultaţi-mă până la capăt.”.
S-a auzit un foc de armă. Cred că încep prea ambiguu. Nu ştiţi nici cauza nici rezultatul împuşcăturii. Pentru a vă lămuri ne întoarcem cu vreo nouă ani în urmă.
Prima zi de şcoală… Eram foarte entuziasmat. Eu şi Baldur <Baldur este prietenul meu de la grădiniţă. Eram vecini. Tatăl lui era mare patron la o firmă de mobilier, iar al meu un biet tâmplar.> intram în curtea şcolii cu părinţii, uitându-ne scârbiţi la cei trei zdrenţăroşi de la intrare. >>>
Azorel era un catelus cuminte. Era prietenul copilariei mele.
Tata il primise de la pretenul lui Leca, mai bine zis il cumparase, fiindca prin partile noastre se zicea ca atunci cand primesti vreo vietate pe langa casa, e bine sa platesti un pret oarecare ca sa ai noroc sa traiasca!
Eu eram cam de 8 ani, cand tata m-a luat si pe mine sa mergem sa alegem catelul fiindca prietenul tatei avea mai multi catei. Tin minte ca mama il avertizase pe sotul ei, sa nu faca vreo prostie si sa dea cine stie ce pret mare pe javra aceea de catel! >>>
Pe Rugul Prieteniei care arde vesnic, un prinos de recunoștință si un omagiu în memoria lui Mihai Rădulescu
Parcă-l auzeam pe domnul profesor povestind despre cea mai eficientă ‘doctorie’ primită în ultimii ani de viață: “Atâta nevoie am avut, mai ales în spital, să vină oameni pe la mine. Și acuma, așa mă bucur când aud că mai vine cineva și mai vine cineva… simt nevoia de oameni, dragii mei. Cel mai bun medicament pe care l-am avut în ultimii doi-trei ani a fost mașina de acolo, Loganul… Ei bine, am găsit câțiva prieteni care din când în când ieșeau cu mine la plimbare și asta a contat imens, imens.” (18) Câte ne-ar fi povestit Paul, dacă i-am fi cerut-o, despre călătoriile în doi pe la mânăstiri, cu Loganul, în căutare de aer curat pentru plămâni și pentru suflet. >>>
„ Postumele ”
Antume scrise-n ceas târziu
Când parcă-ntârzie plecarea,
Când parcă-n jur nimic nu-i viu
Şi-n suflet bântuie-nserarea.
Că ceasul vine, toţi o ştim,
D-am vrea să ştim ora exactă;
Să-ncepem să ne pregătim, >>>
Melidonium 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.