Petruș Andrei, poetul

     Poetul Petruș Andrei este membru al Uniunii Scriitorilor  din România, este autorul a paisprezece volume de poezii dintre care amintim volumul de debut ”Descântece de inima rea” (Editura Panteon, Piatra Neamț în 1995) și volumele apărute  în 2011: ”Oul fermecat” Editura Sfera, Bârlad; ”Și vremea nu mă vremuiește” Editura Sfera, Bârlad; ”Cumpănind cuvinte” Editura Tipo Moldova, Iaşi. În 2012 a apărut volumul ”Fântâna și izvorul” la Editura Sfera , Bârlad.

 Invitație la lectură

    Am recitit zilele acestea volumul de poezii „ Fântâna și izvorul „ al poetului Petruș Andrei. Deşi eram la a doua lectură, am rămas profund impresionată de noutatea expresiei, de muzicalitatea rimelor bogate, de îndrăzneala gândurilor. Din punct de vedere structural, volumul este alcătuit din șapte capitole toate având ca temă tarele societății contemporane. >>>

Cristu Georgi – proză

La Medelini

 Aşa nu se mai putea trăi! Începurăm o grevă „spontană”, din gură-n gură. Liderul sindical nu-şi mai avea rostul, distrusese tradiţia de a obţine banii prin muncă, furase cât noi toţi la un loc şi era un pic arestat. Aveam dreptate, meritam lefuri mai mari! Până şi actorii intrară în grevă de solidaritate cu demersul nostru. Ne-am ţinut tari, cu moralul ridicat, şi protestam cu vehemenţă, pichetând intrarea în fabrică.

Naivi cum eram, normal că ne-am bucurat ca nişte copii când m-a sunat nevastă-mea şi mi-a zis că ne-a văzut la televizor. Mi-a mai zis că, dacă mai stau degeaba la fabrică, să nu mai vin acasă. Dar ce ştia ea despre solidaritate?!

Numai aşa se mai putea trăi fără să mai vindem, pe furiş, la fier vechi ce mai rămăsese din dezmembrata făbricuţă. Ştiam, aproape sigur, din surse demne de toată încrederea, că vor s-o vândă ungurilor. După ce vânduseră aurul, petrolul şi gazele, nu puteam lăsa ca istoria să se repete, patriotismul risca să ajungă o adevărată rara avis. Cât pe ce să ne ia şi fierul de la gură! Mai rămăsese doar cel din care erau făcute porţile. Aici nu ne puteam băga, deşi încercarăm. Erau păzite permanent de bodyguarzii fostului manager, ajuns acum deputat (erau proiectul lui). Ne-am scandalizat la maximum împotriva acestui tratament incalificabil! Degeaba! >>>

Filip Blaj – Amintirile unui suflet (debut)

 Mă numesc Felix. De fiecare dată când spun povestea vieţii mele încep aşa : “Eu am murit de două ori. Dacă nu mă credeţi  ascultaţi-mă până la capăt.”.

            S-a auzit un foc de armă. Cred că încep prea ambiguu. Nu ştiţi nici cauza nici rezultatul împuşcăturii. Pentru a vă lămuri ne întoarcem cu vreo nouă ani în urmă.

            Prima zi de şcoală… Eram foarte entuziasmat. Eu şi Baldur <Baldur este prietenul meu de la grădiniţă. Eram vecini. Tatăl lui era mare patron la o firmă de mobilier, iar al meu un biet tâmplar.> intram în curtea şcolii cu părinţii, uitându-ne scârbiţi la cei trei zdrenţăroşi de la intrare. >>>

Un nou număr al revistei Conta

Cel mai recent număr al revistei CONTA  a fost lansat la Sestri Art Gallery din Piatra Neamţ. La manifestare au participat, alături de câţiva dintre redactorii şi colaboratorii publicaţiei, cititori ai revistei. Au participat, de asemenea, fraţii gemeni Irina şi Andrei Nuţu, (prezentaţi publicului de scriitorul Adrian G. Romilă), elevi ai liceelor de artă şi, respectiv, Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ, care au interpretat, cu real talent, câteva piese muzicale originale. >>>

Mariana Cristescu – „După Potop”

– Substantivul cel mai vehiculat în ultima vreme este… comunicare, absenţa ei determinând, zice-se, acea însingurare a individului în seama căreia ne-am obişnuit să aruncăm, precum pisica moartă în curtea vecinului, dezvoltarea manifestărilor antisociale până la stadiul unor conflicte colective de largă anvergură.

– Baţi câmpii sau te obsedează cursul de mâine?

– Nici una, nici cealaltă. Gândeam vocal, în lipsa unui partener. Sau, cum ar spune mama ta, conversam singură. Reverberaţiile unor discuţii cu studenţii. Pe mine aserţiunea asta nu mă convinge. Întrebarea care se pune este dacă, într-adevăr, această însingurare constituie motivaţia dizarmoniei colectivităţii, dacă, nu cumva, individul, aflat în căutarea sinelui, se introverteşte tocmai pentru a se recunoaşte şi pentru a-şi regăsi  rotundul armonic. În fond, nu trebuie să te caţeri până în Tibet doar pentru atât. Este suficient să eviţi larma din >>>

Ion Ionescu-Bucovu – Nebunul din vis

Copilăria e un tărâm al visului.

Eram cam de cinci ani,un copil mic și fricos; mergeam adesea prin pădurea Piscului cu cei de seama mea să culegem flori sau să explorăm acel tărâm necunoscut al codrului care-ți dă sentimentul că te afli într-o altă lume. Mă duceam adesea și cu vitele la păscut și intram în adâncul pădurii singur, având grijă de doi boi și o vacă ce era cam plimbăreață  și căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, >>>

Geo Galetaru – Voci din penumbră

– Vă mai amintiţi caii noştri? întreabă mama. Acum la Cenad e iarnă şi mama stă cu spatele lipit de cuptor, întotdeauna a fost ea cam friguroasă, făceam chiar haz pe socoteala ei şi-i spuneam că nu ar strica să mai dea jos de pe ea câteva kilograme, şi aşa avea cam multe la vârsta ei. „Cine e gras e şi sănătos”, ne spunea ea cu convingere, cu convingerea încăpăţânată că ne transmite un mare adevăr, şi un îndemn în acelaşi timp, fără să-şi facă însă prea mari iluzii că-l vom urma. >>>

Mariana Cristescu – Cireşoaia

Cireşoaia … O străduţă a Bucureştilor copilăriei, la care cu greu ajungeau străinii de cartier, rătăcindu-se pe drumeagurile labirintice narcotizate de teii, trandafirii, Regina nopţii, crinii şi chiparoasele grădinilor, până la trotuarele înguste, însfârşit pietruite, din câte spuneau gurile rele, cu banii milionarului armean. Mirării mele de copil împiedicat, cu ochii tot pe sus, după cireşele promise de tăbliţa indicatoare, i-a pus capăt tata, de la bun început, cu un soi de mândrie pe care atunci n-am priceput-o: „Strada poartă numele unei cote din Moldova, unde s-au dat lupte grele în Primul Mondial, şi unde au pierit 14.000 de ostaşi români. A curs mult sânge românesc, dar duşmanul austro-ungar a fost înfrânt. S-a ridicat acolo şi un loc de pomenire. O să înţelegi tu când vei fi mai mare”.   >>>

Irina Bek – Parfum de struguri albaștri

Masina gonea pe sosea si parul auriu al Felipei flutura in vântul cald. E ca-ntr-un uscator de haine, îi trecuse prin cap, abia astepta toamna adevarata, cu racoare si seri reci si nu acest început de septembrie care era înca o prelungire a verii incinse. Plecase la drum dupa ce reusise sa-si bifeze tot ce mai era in agenda, încât sa pastreze  un gol de o saptamâna macar pentru o vacanta pe care simtea ca daca n-o va lua, avea sa-i explodeze capul. De data asta, vacanta a fost cumva impusa, parintii sai aveau de gând sa vânda casa in care locuisera zeci de ani, casa copilariei ei. Nu mai erau în stare sa se îngrijeasca de pamânt, de livada, de vita-de-vie întinsa pe hectare întregi. Nu se putea spune ca nu se desparteau >>>

Elena Navlea – Rupți din Răsărit

 « Ma chérie, tu n’aimes pas mes Petits chèvres aux champignons ? » Je boude, je ne mange pas et je calcule : sept  ans de mariage et un jour ! et tout ça, parce qu’on aime tous les deux le fromage de chèvre !

 Italianul mă întreabă în engleză unde e toaleta. Îi indic cu degetul arătător o direcție binecunoscută. Evit cuvintele inutile. Îmi repugnă senzualitatea și engleza ieftină cu accent italienesc de genul « Hellooo !!! My name is Fabio » și « I want to kiss you ». Prietena mea cea mai bună Cami își întâlnește dragostea la prima vedere, ca de fiecare dată când ieșim într-un club și, după figura tâmpă, hipnotizată, știu că-i spune « I like your blue eyes ! ». Am nevoie de o victimă a situației. O caut cu privirea. Vorbește cu o elvețiancă beată. Pe ea, o văzusem în stradă, în fața clubului. Se lipise de un grup de băieți care fumau și beau bere. Cu o sticlă de bere în mână, striga în gura mare ca ea e din Zürich. >>>