Ioan Miclău, sau o viaţă de om în slujba culturii române în ţara lui Markus Zusak

Am primit, prin amabilitatea Preotului Paroh Al.Stănciulescu-Bârda, editorul cărţii despre care vom face vorbire, volumul scriitorului Ioan Miclău, membru al Ligi Scriitorilor Români, stabilit în Australia, intitulat “Pe drumurile artei “, apărut la Editura “Cuget Românesc “.
Cartea este, practic, o antologie monografică, în care sunt reunite texte ale unor scriitori despre opera lui Ioan Miclău, poet talentat, interviuri, poezii, articole de memorialistică, studii, corespondenţă cu personalităţi din ţară şi străinătate, ca dr.Adrian Botez, prof.univ.Ilie Rad, scriitorul Dimitrie Grama, scriitorul Al.Florin Ţene, membru corespondent al Academiei Americană Română, scriitoarea Veronica Balaj, prof. dr.Maria Vaida etc. Cartea, închizându-se cu reproduceri după Diplomele şi Brevetele primite de Ion Miclău, ca recunoaştere pentru opera sa, şi activitatea depusă în cadrul Bibliotecii “Mihai Eminescu“, pe care a înfiinţat-o în localitatea Cringila, din Australia, de la Academia de Ştiinţe şi Arte, “Brevetul” semnat de Preşedintele României, Emil Constantinescu şi Ion Caramitru, coperţile cărţilor pe care le-a publicat, inclusiv fotografi de familie. >>>

Reclame

Ioan Miclău – Despre bunul simţ şi obrăznicie!

. Nu trece o zi, o oră, o secundă să nu auzim in noi rugăminţile adevărului,
totuşi de cele mai multe ori le ignorăm. Aceasta este intrarea in relele de care
ne vom plange ulterior!
. Fiecare necaz are o cauză, deseori ascunsă în prea binele ce a nesocotit
bunul simţ, măsura, de cari nu ar trebui să uităm niciodata!
. In vreme ce bunul simţ îşi păstrează calitaţile-i umane, obraznicia proliferează
şi ea socotindu-se cu neruşinare cap de elite!
. Din cauza bunului simţ deseori ai de suferit, dar, ai să observi mai târziu că eşti
iubit şi nici prietenii nu te mai ignoră!
. Când obrăzniciei îi trânteşti uşa în nas, va fi prima care să te dea în judecată
învinuindu-te de lipsă de bun simţ; deci, are şi ea idea acestei calităţi, dar nu e pentru
ea, ci pentru alţii! >>>

Ioan Miclău: Decalogul după comunism – Ep.4, un film de Ben Todică

Ioan_MiclauAşadar, iată-ne la început de An Nou, iar cineastul Ben Todică din Melbourne are bunăvoinţa a ne întâmpina cu un nou film al domniei sale, Decalogul după comunism –Ep.4. Acest film a avut darul a mă impresiona adânc. L-am vizionat de mai multe ori şi am fost atât de mişcat încât mi-am propus să scriu câteva rânduri despre filmul lui Ben din Ciudanoviţa, cum obişnuiesc eu a-i zice, aşa între noi! Nu sunt critic de filme, deci mă voi baza pe propriul sentiment, al simţirii şi bucuriei ce le am atunci când citesc ceva interesant sau vizionez un film plăcut, cu toate cele aparţinătoare unei vieţi simple dar omeneşti, şi care au darul să te propulseze iar în lumea amintirilor proprii, din încă vremile copilăriei şi adolescenţei, iar filmul Decalog după comunism – Ep.4, are această tendinţă, cum se spune pe la noi,” cu vârf şi îndesat!” >>>

Ioan Miclău: ,,Lumini şi umbre” o nouă carte semnată Pr. Al.Stănciulescu-Bârda

Lumini si Umbre”…Zilele astea am fost bucuros să confirm autorului cărţii, primirea darului domniei sale, adică sosirea carţii ”Umbre şi Lumini” drept dar al sfintiei sale, pentru Biblioteca “Mihai Eminescu”-Australia. Bineinţeles că nu suntem la primul dar primit, fapt pentru care cu atât mai mult am dragul a face cunoscută apariţia acestei lucrări a dlui Pr.prof.dr.Al. Stănciulescu Bârda, carte ce cuprinde o variată paletă de povestiri din realitatea vieţii cotidiene, folclor, istorisiri, toate cu un profund characterîn ale educaţiei creştine si a moralei in general. După cum putem citi pe chiar prima filă a cărţii,autorul îşi mai ataşează un subtitlu, ”File de jurnal”, ceea ce dă o lumină in plus asupra conţinutului acestei cărţi. >>>

Ioan Miclău – Colinde de Crăciun

Coborât-o, coborât,
Bună seara lui Crăciun,
Dumnezeu pe-acest pământ,
În capătul satului,
La casa săracului.
”Ne daţi voie să-ntrebăm:
Gata-i cina să cinăm?”
”Gata-i, da’ cam puţinea,
Haideţi toți pe lânga ea!
Dumnezeu s-a bucurat
Şi de-acolo a plecat,
În mijlocul satului,
La casa bogatului. >>>

Ioan Miclău – Interviu cu mine însumi

Ioan_Miclau”Bună ziua, bade Ioane!
”Mulţămăscu-ţi dumitale! Aha, tă dumitale de la revista aia, cum îi zâce dară… Rvolta universală…!
”Nu, nu, îi zice Revolta universitară, cea ma bună revistă care există”.
”Bine fie! Dar cu ce vrei să mă mai superi şi az?
”O, nu-i nici o supărare, bade Ioane, doar vreau să vorbim un pic despre politică. Să fiu scurt, facem o investigaţie despre părerile oamenilor mai de seamă, cum văd ei mersul politicii la noi, să stie alegătorii pe cine aleg, când merg la votare, etc.etc.
”No, amu, prea mare om de samă io nu-s, dar dacă zici că faci învăstigaţie, atunci îi altă poveste.
Aici în părţîle astea a noastre, toată lumea face politică!”
”Da, dar vezi matale bade Ioane, azi se schimbă o întreagă lume, se schimbă lumea!”
”No, şi ce dacă se schimbă? Crezi matale că să schimbă ceva fără un plan? Crezi matale că io mă apuc să-mi dărâm casa, fără să am altu plan cu ce o-i rădica in locul ei? >>>

Ioan Miclău – Cuvinte de minte

. Nimeni nu te vorbeşte de bine sau de rău, dacă nu te dai singur în gura lumii!
. Nu-mi trebuie gloria lumii, dar la corectitudinea mea ţin, ca la cea mai mare glorie posibilă.
. O căsuţă mică, drăgălaşă şi curată, plină de iubire, valorează mai mult decât un castel ros
de vicii şi certuri!
. Omul neserios chiar studii să aibă, este mai nevrednic decât un om simplu dar vrednic!
. Eşti bogat şi nemuritor prin buna creştere ce o dai copiilor tăi, în speranţa că şi ei la rândul
lor vor fi ca tine!
. Cel mai mult trebuie să ne dezamăgească minciunile. A repeta mereu minciuni, se sedimentează un neadevăr pe care generaţiile viitoare îl vor prelua ca adevăr; prelungindu-se astfel necazurile vieţii!

>>>

Ioan Miclău – poezie

Cerul drept catarg al lumii
(Varianta II)

Prezente eclipse de microuniverse
Privind in derivă spre focul nestins,
Privesc înspre inima Terrei,
Visând îmbăierea în aur topit?
Şi-n arginti?
Astfel, muza poeziei,
Ne v-a catapulta spre ceruri,
Cu capul în jos,
Găsind calea eternităţii
Firului de nisip!

>>>

Ioan Miclău – Cerul drept catarg al lumii

(Varianta I)

Norocos de vânt prielnic,
Pentru pânzele-i albastre,
Cerul drept catarg al lumii,
Se înalţă cu iubire,
Peste ape şi pământuri,
Peste ţări, peste oceane,
Peste munţi, câmpii şi dealuri,
Peste oameni cu simţire;
De prin şapte zări a lumii
Au venit ca să peţească,
Mulţi voinici ce acceptară,
Orice greu să biruiască,

>>>

Ioan Miclău – versuri

Sintagme

Cântecul Tarii,
Freamătul mării;
Umbrele zării,
Calea-nstrăinării,
Lemnul pădurii,
Coada securii;
Gândurile noi,
Stiinţe, nevoi,
Lumea trudeşte,
Răul sclipeşte,

>>>

Ben Todică – O lacrimă pe sânul mării

o-noapte-frumoasa-va-doresc-5_384e4507cc783f

Cuvânt de deschidere pentru o nouă carte a autorului australian de origine română, poetul Ioan Miclău din Cringila Australia – PE DRUMURILE ARTEI. Descoperirile de-o viață.

Cuvânt de deschidere
De multa vreme omul s-a mutat in spatiu unde traieste in facilitati artificiale, in statii care circula interplanetar. Colonii intreagi de orase-capsula de milione de locuitori alimentate de ligi comerciale, corporatii alimentare si industrii militare duc o lupta continua pentru controlul sistemului nostru solar. Zeci de orase l-au parasit pentru a pleca in adancurile universului. Omul e deja sintetic, si putini mai cultiva o farama de suflet prin credinta. Credinta in Forta Suprema.

Odata pornit in spatiu, orasul ajuge in mai putin de sase ani la viteza luminii si apoi se pierde in jungla stelara. Toti stiu ca odata plecati nu se mai intorc. >>>

Ioan Miclău despre cartea ,,Cloaked in fur” de T.F. Walsh

cloaked-in-fur-coverAceasta carte, “Cloaked in fur” (Invelit in blana) este o frumoasa povestire populara din legendele si mitologiile lumii, dar mai ales din povestirile populare romanesti transilvanene. Autoarea T.F.Walsh este romanca, s-a nascut la Oradea si a emigrat in Australia in 1981, la varsta de 8 ani, impreuna cu parintii ei si cu inca doua surori! Si-a terminat Liceul, in oraselul Warrawong, iar Facultatea de Comert, la Universitatea din Wollongong, practicandu-si profesia la mai multe companii australiene. In preocuparile ei libere o atragea literatura, astfel, ca orice iubitor de literatura incepe cu poezia, la care se dovedeste destul de talentata. Multe versuri sunt dedicate mamei sale Florica. Devine ulterior membra la S.C.W.C-Wollongong( South Coast Writer’s Centre), ca mai tarziu sa fie tot mai mult atrasa de scrierile in proza, asta pentru ca o atragea povestirile fantastice, din genul legendelor si mitologiilor. Povesti cu si despre lupi auzite din povestirile parintilor ei, inca din frageda copilarie. Asa cum autoarea T.F. Walsh va recunoaste mai tarziu, ea ascultase de la tata-l ei multe povesti si intamplari cu lupii, cu oameni care se transformau in lupi, dar care trebuiau sa revina la starea de om inainte de rasaritul soarelui, altfel ramanea lup pana a doua zi! In noptile cu luna, “prigoliciul” , adica popular, omul care se putea transforma in lup, urla in padure, adunand lupii adevarati pe care apoi ii ducea pe la stanele de oi ale ciobanilor. >>>

Ioan Miclău – versuri

Ovidius

O lume nouă apăsa,
Păgânatatea veche,
Şi-un semn creştin se-ntrevedea,
Cum la zenit răsare-o stea,
Drept zorilor pereche! >>>

Ioan Miclău despre cartea ,,Cina lupilor” autor Veronica Balaj

LastScan (2)Argumentand aforismul lui Lucian Blaga despre “animalitate si spiritualitate” – aflam versiunea faptului ca:” Lupul este setos de sange ca o dogma”. Dar tocmai aceasta metaforica asociere a lupului cu dogma ne deschide o cale spre a intra in intelegerea cartii “Cina lupilor”, a experimentatei scriitoare Veronica Balaj. Fiindca tocmai implementarea fortata a acelei dogme staliniste se manifesta asemenea lupului setos de sange, afectand familii si distrugand gospodarii istoric intemeiate. >>>

Ioan Miclău – versuri

Frunză verde

De-ai fi, mândro, frunză verde,
Niciodată nu te-aş pierde,
Căci şi unda apei line,
Te-ar aduce către mine!

De-ai fi frunza de pe fag,
Mi-ai cădea la piept cu drag,
De-ai fi frunza de pădure,
Ori prin văi de rug de mure,
Orice-ai fi, eu nu te-aş pierde,
De-ai fi veşnic frunză verde! >>>

Ioan Miclău – Pe drumurile artei

Zbor cu Gândul, roibul vieţii,
Cu aripile-aurite
Şi cu graiul omenesc,
Pelerin pe drumul artei,
Precum însăşi Făt-Frumos
Prin vremi mândre şi străbune! >>>

Ioan Miclău – amintiri

Nicuşor

Localitatea bihoreană Gepiu, a fost de când mă ştiu eu, comună cu primărie, cu post de poliţie, cu biserică, cu oficiu poştal, cu dispensar, cu şcoală primară şi aşa mai departe.
Au avut sătenii şi moară de măcinat făină alba de grâu, şi multe altele trebuincioase unor gospodari buni.
Acum, însă, prin ultimele decenii ale secolului trecut, odată cu acea „dezvoltare multilaterală” administrata de comunişti, comuna a ajuns sat. Ferească Dumnezeu de mai rău! Dar ce vreau să descriu acum, este povestea lui Nicuşor, prietenul meu din pruncie şi fost coleg de clasă la şcoala primară, ce mai târziu s-a numit generală. Desigur, în acea vreme satul încă era comună, dar sub pavilion comunist deja şi era vremea când, se spunea că de bună voie sătenii intrau în ”colhoz”. >>>

Ioan Miclău – Vise, speranţe şi ploi îngheţate

Muntii-Bihorului  foto Christian FilipescuFlăcările roşiatice ale unui orizont restrâns spre înserare, deveneau tot mai cenuşii, sfârtecate apoi de de vârfurile munţilor cădeau molatec peste umerii dealurilor din împrejurimi ca nişte umbre din ce în ce mai dese, mai întunecoase.
Treptat, sub presiunea unor rodii tomnatice ce se revărsau dinspre crestele Munţilor Bihorului, învăluind văile coborâtoare înspre vechea urbe românească a Beiuşului. Umbrele se întunecau neobisnuit de repede; ceea ce de fapt nu era altceva decât o îngrămădire de nori grei, gata în orice moment aşi revărsa puhoiul apelor.
Aceste torenţiale viituri aveau darul să îngrozească din nou localnicii acestor ţinuturi, aşa cum de altfel veacuri dearândul această istorie naturală se repeat aproape calendaristic. Drumurile aveau să se desfunde, băltoacele să apară ca la comandă, îngreunând transporturile, împotmolind camioanele, caruţele, oamenii, inundând trecătorile si cărările dintre satele de munte. >>>

Ioan Miclău – Pădurea, universul copilăriei mele

Moldova de Nord - foto Sorin OnisorMi-a fost dat mie să mă farmec de frumuseţile pădurii, să presimt din frageda copilărie tainele ei, liniştea şi fericirea cu care mă cuprindea, aerul curat ce îl respiram. Eram pătruns de mirosurile florilor, de cântecele păsărilor in dimineţile de vară, in nopţile înstelate. Până şi taninul din scoarţa trunchiurilor de stejari îl puteam mirosi. Dormeam de multe ori la colibele păstorilor si oierilor din satul natal, căci oier era si tatăl meu.

Încerc sa cred că traiam aprior in poezie, fără să-mi dau seama! Încă nu apucasem a merge la şcoală, dar mama mi-a şi croit o traistă frumos îinflorata, în care îmi punea două felii de pâine unse cu ulei de floarea soarelui, ulei proaspăt cu un miros pe care nu il mai găsesc în zilele de azi, peste care presăra puţina sare, să nu prind greaţă la stomac, zicea ea! Ştia mama ce ştia! Peste câteva zile inlocuia uleiul cu untura de porc, peste care presăra boia roşie, care, într-adevăr, îmi plăcea foarte mult. Îmi amintesc şi azi, cu ce poftă înfulecam eu pâinea mea, stând in rand cu păstorii de vite pe liziera pădurii! Mă vedeam deja om mare! >>>

Ioan Miclău – Între lupii Daciei

Ioan_MiclauÎntre lupii Daciei ştiu că mă facusem om. Şi erau vremurile acelea, îmi amintesc bine, când munţii cei tineri, pe spinarea cărora aveau să crească pădurile, erau încă în clocot în burta Terrei. Ştiu ce zic, – şi nu pentru că doar citim azi în istoria scrisă despre acea istorie nescrisă -, ci prin faptul că eram de faţă cu haita mea de lupi. ŞI nu-i totuna când vezi cu ochii, sau numai auzi cu urechile, fiindcă auzim multe în lume de care te poţi şi îndoi că sunt adevărate. Dar, în cazul de faţă, nu văd ce ar câşiga cineva să se îndoiască de vorba mea, că dacul a fost un lup. Cinstiţi să fim, la alte popoare oamenii susţin că se trag din elefanţi, şoimi, tigri, lei, maimuţe. Sunt eu greşit? Ba încă să se fi auzit ce urlete scoteam când ne răzbea foamea. A ne sfâşia între noi, chiar lupi fiind toţi, nu era ceva neobişnuit. >>>

Ioan Miclău – versuri

o-noapte-frumoasa-va-doresc-5_384e4507cc783fNocturnus

 Pe a zării pânză alba trasă-n orizont cortină,
Îşi întind umbrele munţii, ca ţesute în lumină,
Zugrăvind de-argint perdele, după care lumi palpită,
Legănate ca o flotă pe o mare infinită!
 
Când din bolţile astrale candele cereşti atârnă,
După deal şi-ardică luna jumătatea ei cea cârnă,
Cu argint poleind zarea, coame uriaşi desplete,
Pe la margini stâlpi de neguri mişc unduitoare pete. >>>

Ioan Miclău – versuri

Ioan_MiclauEchinocţiu

Echinocţiul e balanţa Naturii,
Iubit și veşnic dar,
Când bunele surori împart lumina lumii
Şi-a timpului hotar.

Egală e ziua cu noaptea,
Pe-ntreg rotund Pămant,
Iar cerul şi-alinie oastea,
Pe-un drum etern si sfânt. >>>

Ioan Miclău ,,Gepianul”: Scrisoare de confirmare şi mulţumire

LastScan (2)Prea Iubite Profesor dr. Adrian Botez, Lumină de Suflet Însufleţitor al Neamului Românesc, Dascăl întru Curăţenia morală a tinerei generaţii romaneşti, Multă Sănătate si Fericire întregii Dumitale Familii! Ai Dumneavoastră neschimbători si sinceri prieteni, Ioan si Florica Miclau – Australia.

Frate mie în Duh de Românie, Domnule Prof. dr. Adrian Botez, cu mare plăcere confirm primirea prestigioasei Reviste ,,CONTRAATAC” Nr.30, mai 2013, însoţită de volumul de poezie întitulat, ,,La Prohodul Bradului”, autorul fiind Domnia Voastră! Le-am primit cu cea mai caldă recunoştinţă, DAR, să ştiţi că nici nu m-am putut despărţi de revistă până nu am citit-o. Sunt convins că au dreptate cei ce numesc această Revistă, Revista Revistelor Culturii şi Educaţei morale şi creştine! >>>

Ioan Miclău – De la albinărit, poezie, ecologie, la savantul Ion Simionescu

Am iubit întotdeauna albinele. Nu este o mare minune, desigur, doar dacii erau vestiţi crescători de albine. Uşor, elemental primar al acestei îndeletniciri putea fi asimilat biologic şi transmis până în ziua de azi românilor. Aici, în Australia, mi-am început o viaţă nouă, încercând să-mi realizez visele adolescenţei plafonate de sistemul totalitar si egalizator al comunistilor revolutionari, păstrându-mi tipul personalitaţii mele de om si de roman în acelaşi timp. Pădurea fiind un fel de univers al copilăriei mele, și azi se poate vedea in faţa casei mele din Australia, şi în toată grădina, o adevărată pădure de eucalpti, palmieri, pomi fructiferi, unde doar albinele mai lipseau. Curând însa veniră şi acestea; 10 familii de albine, în corpuri supraetajate, începură să bâzâe prin grădină si grădini. Vecinii se cam speriară, aşa că am cerut Ministerului Agriculturii Australiene înregistrarea lor si licenţă de albinărit pentru mine. M-a bucurat mult acest success, deoarece s-a înregistrat stupina din Cringila prin următoarea decizie primită: >>>

Ioan Miclău – Amintiri din locuri natale!

Florica

 

Pe o stradă ce sfârşeşte,

Drept în fundul unei văi,

Locuia cândva Florica,

Pentru-a cărei ochi şi buze

Aşternut-am multe căi! >>>

Ioan Miclău – poezie

Ioan_MiclauSocrate
(după Rabelais)

De-ajung din regi urmaşi sărmani,
E pentru că-mbuibeala le-nchide adevărul,
Iar din sărmani de ies iar regii mari,
E pentru că le-ndreaptă mintea durerile şi răul!

Viaţa-i o satiră si Duhul autor,
Iar în arhaicul sistem se tot trudea Socrate,
Cât infinit o fi în jur îngrămădit cu nor?
Ce semne scriu pe Cer, acea imensă carte?

Socrate era cam jerpelit, nepotrivit în haine,
Sfios şi rar era chemat la întruniri savante,
La cârciumi locul lui era, ca râsul unei taine,
Cu cei mai sceptici băutori şi suflete ratate! >>>

Ioan Miclău – Lupta mea cu imaginaţia proprie!

Ioan_MiclauImediat după colţul realităţii, apare infinitatea imaginaţiei care ne duce prin lumile ei infinite dar niciodată imposibile. Intrarea mea în lumea poeziei, de exemplu, îmi este şi azi o enigmă. Mă lupt să-i găsesc rădăcina, chemarea! Mă izbeau de multe ori pretenţiile de tot felul ridicate de cei cu şcoli si studii, de cei ce ştiau deseori merge(vorbi) pe trei cărări, sau cum se mai zice modern, a şti să calce pe cele patru puncte cardinale, dintr-o dată!
Când am trecut pragul Universităţi, am crezut că am găsit şi eu izvorul lumii! Da de unde!
Dimpotrivă, ceva neânţeles mă atrăgea înspre frumuseţea artelor libere, într-o libertate deplină a imaginaţiei mele proprii. Îmi plăcea pictura, muzica,, sportul, si…cartea, incă din copilărie. Alergam în imaginaţia mea, oprindu-mă pe la felurite arte si genuri ale acestora!
A le visa pe toate, înţelegeam, a fi un amalgam adunat în imaginaţie, care deschidea o luptă
din care puteai ieşi şi un rătăcit, cu vise deşarte, rupt în toate părţile neadunând nici un întreg. Dar, presimţeam în mintea mea, încă tânără, că, o legătură între viaţa reală de zi cu zi, şi cea a imaginarului în care ne zbatem, să fie o mai vie atracţie/legătură naturală, decât neapărat albirea mea alergând după diplome de tot felul, doar, doar, am să prind secretul vieţii! >>>

Ioan Miclău – O simplă observaţie!

Ioan_MiclauO simplă observaţie! A vorbi despre ”Comedia umană” a lui Honore de Balzac, despre ”Infernul” lui Dante Aligheri sau ”Cântarea României” a lui Aleco Russo, este ca si cum ai vorbi despre zilele de azi!

Vorbind acum despre spiritualitatea umană in general, despre istorie ca suflet peren al zilei, privind prin câteva ferestre ale gândirii lumea dinafara noastră, deducem prin cea mai simplă observaţie nişte fenomene, mai bine zis fapte în curs de împlinire, pe care omul le urmăreşte cu mare sârguinţa şi chiar devotare! >>>

Ioan Miclău – versuri

 Dor 
  
 Mi-e dor de-al mamei mele grai, 
 De portul și de cântul ei; 
 Câmpia cu-al Miorii plai, 
 Revarsă-n soare viu covor, 
 Culoarea vetrei azi cu dor, 
 Se-adună-n ochii mei! 
 Iar de mă rog cuiva acum, 
 Mă-nchin l-altarul vetrei tale, 
 Oprindu-mă bătrân în drum: 
 „O, cât de tânără ești Țara!  >>>

Ioan Miclău – Triumful şi dezastrul!

(dupa Rudyard Kipling)

Triumful si dezastrul,
doi impostori eterni,
Ce trec cu chipuri hade,
prin viata ca doi viermi,

De vor sa te alunge
pe triste cai, rebel,
Ignora-i deopotriva,
considera-i capcane de un fel. >>>

Ioan Miclău: Pavel Rătundeanu-Ferghete – Iisus Hristos,dreptul la Veşnicie

LastScan (2)Iata o carte pe masura vremurilor! Carte despre care se va scrie destul de elogios, credem, asa
cum se si semnaleaza deja pe fila revistei “Scrisul Romanesc” serie noua Anul XI,nr.4(116) 2013, pag.29,
prin aprecierea dlui Mihai Dutescu, astfel: “Cartea de versuri, Iisus Hristos-Dreptul la vesnicie inseamna castigarea dreptului de a fi poet pentru ardeleanul Pavel Ratundeanu-Ferghete”. Sa dam insa de inceput
cuvant autorului cartii care ne spune: “M-am nascut la 1 octombrie 1949 in Sampetru-Almasului, Salaj.
Debut poezie si proza in revistele scolare:”Orizont”, doua numere, la Liceul Agricol Bistrita(Bistrita-Nasaud) >>>

Ioan Miclău: Despre noua carte de versuri a dlui Dimitrie Grama

LastScan (2)Cand incerc sa scriu despre cartea dlui Dimitrie Gramaimi vine in minte aceasi imagine de relatie avuta cu energicul bucovinean Adrian Botez. Adica, a ne intelege foarte bine fara ca sa ne fi vazut vreodata fata catre fata! Bineinteles ca acel Duh de Romanie al carei fii suntem, este mult mai realistic decat orice intalnire de ocazie si esuata in definitiv. Probabil ca metafizica sufletelor cum si al locului natal, leaga fiintele intr-o legatura de forma unui pleonasm teutologic ce induce spre aceeasi deplina identitate de Neam, simtind si intelegand vedem realitatea cu ochii mintii! Domnul Grama isi numeste cartea simplu: “Versuri”. Dar aceasta carte vine sa incununeze o valoroasa opera, opera unui om instruit, cult, talentat, atins de aripa muzei literare, chiar daca profesia sa fiind cea de doctor chirurg! >>>

Ioan Miclău – versuri

Stai si privesti…?
dupa Lucian Blaga

“Stai si privesti cum creste sicriul
in trunchiul de pom,
in holda campiei si-n casa?
Tu, nu mai esti OM?
Stai si privesti in golul din blid,
de nimica nu-ti pasa? >>>

Ioan Miclău – versuri

Metafizica mea

 
Gandul aripa de aur,
O tangenta din adancuri,
Ca o raza urca astazi
Spre al Daciei Pamanturi! >>>

Ioan Miclău – De la observaţie direct la raţionament…!

“… Oricine va ceti acest titlu va fi tentat sa se intrebe daca nu cumva lipseste un anume element de studiu necesar, pe care sa se bazeze rationamentul! Si sunt de accord, intradevar un cercetator de profesie va zice repede: “lipseste experimentul, domnule! Altfel cum sa ajungi la un rationament ?” Nu sunt filosof nici cercetator stiintific,dar, oare de-alungul istoriei noastre romanesti nu am avut experimente suficiente? Nu avem experimente actuale in baza carora se asteapta un rationament ? Intreb eu acum care a fost rationamentul istoricilor, a politicienilor, celora de la institutiile de cultura, ori, daca au inteles ceva in concluzie, din experimentele nenorocirilor prin care a trecut si trece acest >>>

Ioan Miclău – versuri

Numai noi si codrul verde

Ti-amintesti, draga Florica,

Tu plangeai ca te vei pierde?

Cand prin lunca cea de fagi,

Numai noi si codrul verde,

Stim cat ne eram de dragi? >>>

Ioan Miclău – versuri

Epitafuri  de  pe  crucile  filozofilor!

“Ati vazut cum vin si pleaca veacurile aurite,

Gramadind in carca vremii numai vise fericite?

Si-ati vazut cum orgii multe, ce venira triumfale,

Au lasat celor din urma numai plansete si jale!”. >>>

Ioan Miclău – Semănătorul

(amintiri de odinioară)  

E vremea sa ies pe-afara
Si sa-mi cercetez ogorul,
Isi zicea, satul de iarna
Si de griji, Semanatorul !

 
Mana dreapta si-o ridica
Peste ochi ca sa priveasca,
Mai adanc, unde lumina
Incepu sa se iveasca! >>>

Ioan Miclău – versuri

Varful  cu  dor

“buna ziua, muntilor!
Cu carari din stanci si flori,
Porti deschide-ti zorilor,
Caci asteapta un neam mare,
Sa se-nalte catre soare!

 
Buna ziua, craisor!
Iancule, fecior din munti!
Tu esti acel varf cu dor,
Ce din fluier chemi in noi,
Duhul bravilor eroi! >>>

,,Antologie de poezie română modernă – Anthology of modern romanian verse – Testament”.

 LastScan (2)Acesta este titlul cartii pe care dorim sa o prezentam cititorilor romani-australieni si bineinteles tuturor celor iubitori de o carte atat de binevenita zilelor de azi!        Autori Daniel Ionita  with Eva Foster & Daniel Reynaud.      Cartea este publicata la Editura “Minerva”-Bucuresti, 2012, este bilingva – romana si engleza – cuprinde aproximativ 56 de poeti romani clasici si contemporani, fiecaruia publicandu-i-se in antologia aceasta, una sau doua poezii, insumand 75 poezii. Si totul in cuprinsul a 255 pagini. >>>

Ioan Miclău – Câteva cărţi şi o confirmare de suflet!

Domnului  Ben Todică, Multumiri pana la Dumnezeu! Am primit cartile domniei tale! Adevarate flori de  primavara, cu cer senin si stele australiene!
1“Ben Todica – Ambasador onorific al românismului”, este o carte care adevereste recunoasterea pe care i-o face  toti acei care l-au cunoscut si il cunosc, desigur inclusiv recunoasterea mea sincera si frateasca.  Cu o prefatare a  PS Ioachim Bacauanul, Episcop al Episcopiei Romanului si Bacaului, fapt deosebit de pretuit. Directorul Emilia Tutuianu Dospinescu,  la Editura Muşatinia, cu echipa editoriala reusesc  sa scoata o excelenta carte. Republicarea la Editura Muşatinia si a celor doua volume ,,Între doua lumi” si ,,În doua lumi”, este inca o asigurare a nemuririi scrierilor lui Ben. Ma bucur ca a gasit in sufletul sau ales si in Cartile sale loc si pentru mine, care dupa cum se vede,  intotdeauna m-am straduit sa fiu la inaltimea prieteniei  sale. Autorul  este  si a ramas, constat  din scrierile sale, daruit asa cum a fost daruit de Dumnezeu acolo la botezul  sau din cristelnita bisericii romanesti din Iezer. ,,Esti  Benule banateanul de 100% prin crestere, românul complet prin cuget si simtire, purtatorul  drapelului si al culturii noastre romanesti!” >>>

Ioan Miclău – La monumentul lui Iosif Vulcan

(Dedicata Şcolii Normale “IOSIF VULCAN” din Oradea)

 
Argintoase haine luna pune zarii necuprinse,
Iar al salciilor umbre peste ape stau intinse,
Numai stelele puzderii, atarnand de-al razei fir,
Leganau a lor lucire pe al undelor cret sir!

Din a Crisului strafunduri turn mediaval rasare,
Clatinand zidirea-i veche pe al valului miscare,
Iar din mijlocul acestei zugraviri de-etern Crisan,
Peste turn se-nalta umbra bardului Iosif Vulcan! >>>

Ioan Miclău – Cuvinte de minte; Idilisme şi moderne

Nu muntele e inalt, ci noi suntem prea jos; asa si despre viitor!
– Simplitatea are superioritatea ei anume, prin aceasta strafulgera inteligenta
filosofiilor!
– Unde exista o rana vor veni si doua-trei muste!
– Omul de buna credinta nu va zice nicodata ca tu esti un lingusitor daca-i vorbesti
frumos, dar cel rau asa va zice!
– De prea multa invarteala si morile de vant se tocesc cu vremea! >>>

Ioan Miclău – Versuri ieşite înafara matricei

E veşnică unda

E vesnica unda, izvorul tot tanar,
Din crestet de munte incet se prelinge,
Si-n vale crescand al undelor numar
Cu spuma duioasa se strange!

Dar cine-i batran si cine e tanar?
Aci filosoful gandirea si-o frange;
Caci nu batranetea cu-al anilor numar,
E ceea ce-n suflet pun moartea ce-nvinge, >>>

Ioan Miclău – Simplitatea şi talentul

Simplitatea:

  “Tu esti un suflet bun,
Sa bati la usa mea!

Am sa-ti deschid degraba,

Stiindu-te partas,

    De aceleasi suferinti! >>>

Ioan Miclău: Primăvara copilăriei – simboluri

Portret
Peste-un fir de iarba verde,
Si-un pustiu de piatra arsa,
Cerul albastriu isi pierde,
Zarea sa cu raze stearsa.
 
Zambet sfant al Libertatii,
Ingrijind o caprioara,
Vis prea drag singuratatii,
Unde geniul coboara! >>>

Ioan Miclău – Sarmizegetusa

Prin arcada inverzita din cununi si flori de ruguri,

Si de vitze ce-si dezvele a lor boabe dulci de struguri,

Calci pe-aleea cea umbroasa a gradinii milenare,

Unde sub lumini albastre ceru-i dete-ntinsa zare. >>>

Ioan Miclău – Versuri sisife ridicate spre neant

Cântec…
Ah, de unde bate vântul,
De acolo vine cântul,
Vântul sufla dintre fagi,
Cantecul din locuri dragi!
Vântul vine pe furis,
Cantecul pe langa Criş!
Eu ma-nnec Doamne de dor >>>

Ioan Miclău – Adrian Botez: ,,Spirit şi Logos în poezia eminesciană”

ADRIAN-BOTEZScriitor de mare sensibilitate si forta creatoare, un erudit al zilelor noastre, Adrian Botez reuseste a se ridica  deasupra valului spumos ce caracterizeaza azi literatura romaneasca, incercand ai da acesteea o mai luminata directie cum ar fi,  curajul actului critic, inviorarea  exprimarii libere care sa fie bazate pe o morala crestina desavarsita. Om de o larga  cultura, prin profesie dascal si filosof al culturii, romane si universale, a mai fost daruit, cred, de insasi Pronia Cereasca din belsug cu harul poeziei  si al intelegerii artelor in general. Scriitor fecund,  editeaza  cu mult succes si prestigiu Revista “Contraatac” in cadrul Grupului Scolar “Gheorghe Bals” din orasul Adjud, cu sprijinul ARP (Asociatia Romana Pentru Patrimoniu)-Bucuresti, fondata de venerabilul erudit roman Artur Silvestri. >>>

Ioan Miclău – Doina poeziei noastre

Asezand gandirea punte,
Iar eu vesnic calator,
Cu un deget pus la frunte,
M-am lasat furat de dor!
Peste negura pustiei,
Pe-unde dorul tainic trece, >>>