Interviu cu Ştefan Dumitrescu, scriitorul român propus pentru premiul Nobel

Stefan-dumitrescuMaria Diana Popescu: Stimate domnule Ştefan Dumitrescu, cititorii ar fi bucuroşi să afle mai multe date despre „unul dintre cei mai mari dramaturgi şi romancieri europeni”, cum bine aţi fost apreciat de prof. univ. dr. Vasile Mănuceanu.
Stefan-dumitrescuŞtefan Dumitrescu: Îi mulţumesc Domnului că m-a adus pe lume într-un sat românesc la mijlocul secolului XX şi că nu m-am născut la oraş… Locul în care am venit pe lume se numeşte acum satul Drăganu din Citește în continuare „Interviu cu Ştefan Dumitrescu, scriitorul român propus pentru premiul Nobel”

Maria Diana Popescu – Adio Visa şi MasterCard, refuzul Preşedintelui, submarinele din Marea Barents şi pederastia

Maria Diana PopescuProdusele bancare Visa şi MasterCard îşi fac valiza şi părăsesc teritoriul rusesc. Ruşii vor folosi carduri chinezeşti şi japoneze. Sistemele de plată „China Union Pay” şi „J.C.B.” (Japonia) şi-au consolidat prezenţa pe piaţa bancară rusească. Colaborarea economică a Chinei cu Rusia nu întîmpină obstacole, dată fiind neutralitatea Chinei în conflictul dintre Occident şi Rusia. Japonia, dependentă politic de S.U.A., recunoaşte că sancţionarea Rusiei nu-i aduce avantaje, aşadar, îşi consolidează şi ea colaborarea financiară cu piaţa rusească. Giganţii industriali din Japonia – Toyota, Nissan şi alte companii aflate în relaţii comerciale cu Rusia vor avea propriul sistem de plată. Citește în continuare „Maria Diana Popescu – Adio Visa şi MasterCard, refuzul Preşedintelui, submarinele din Marea Barents şi pederastia”

Maria Diana Popescu – Un nou pol mondial, comerţul cu moartea şi eliminarea de pe Google

Maria Diana Popescu„Orice adevăr trece prin trei etape: în primul rînd este ridiculizat, în al doilea rînd este atacat cu vehemenţă şi în al treilea rînd este acceptat ca fiind de la sine înţeles” (Schopenhauer). La fel s-a întîmplat cînd în 2012 scriam în editorialele „Programul rabla pentru politicieni, bancheri şi imperii” şi „Lupul dacic, bucata de caş şi taxa pe obraz”, despre expansiunea ţărilor BRICS, privită cu mînie de corbii F.M.I. şi de cei ai Băncii Mondiale. Scepticii arătau spre mine zeflemitor cînd am consemnat că marile economii emergente ale ţărilor sub acronimul BRICS – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud – pun la cale înfiinţarea unor instituţii financiare internaţionale, menite să combată dezechilibrele economice şi volatilitatea valutară, ameninţînd poziţia Băncii Mondiale şi a F.M.I. Potrivit „The Wall Street Journal”, statele BRICS, sătule de dominaţia S.U.A. asupra sistemului financiar global, vor inaugura în 2016 propria Bancă Mondială şi un altfel de F.M.I. Anunţul a fost făcut de către ministrul de finanţe al Rusiei, Anton Siluanov, care a declarat că liderii statelor BRICS vor face public la momentul oportun care dintre oraşele New Delhi, Shanghai, Moscova şi Johannesburg va găzdui sediului central al viitoarei instituţii „New Development Bank”- proiect la care s-a lucrat timp de doi ani. A şasea reuniune la nivel înalt a BRICS a avut loc în 15-16 iulie în oraşul Fortaleza din Brazilia. Banca va avea un capital final de 100 miliarde de dolari şi va finanţa proiecte de infrastructură. Liderii statelor BRICS au semnat în Brazilia şi un acord cadru privind constituirea unui Fond Monetar Internaţional, o replică la actualul F.M.I., pentru a lupta împotriva crizei financiare create în laboratoarele S.U.A. şi răspîndită metodic pe glob. Într-un timp relativ scurt BRICS a devenit un pol de putere care, pe termen lung, va da bătăi de cap S.U.A. Ca pîrghie a Noii Ordini Mondiale şi a celebrilor bancheri aserviţi Ocultei Mondiale, F.M.I.-ul a îndatorat ţările sărace, după ce în prealabil au fost „eliberate” de independenţă şi suveranitate cu ajutorul rachetelor şi dronelor sau prin declanşarea unor lovituri de stat, apoi, au fost obligate să-şi vîndă resursele naturale marilor corporaţii din Oculta Mondială, care se pare, a dat de naiba, cu un concurent format din cinci puteri ale lumii. >>>

Maria Diana Popescu – Un divorţ celebru, sfîrîiala unui primar şi taxa pe aer

Maria Diana PopescuÎn patul conjugal al relaţiei transatlantice germano-americane s-au strecurat ani de-a rîndul neîncrederi şi infidelităţi. Ucenicii lui Sam au făcut-o de oaie, motiv pentru care şefului rezidenţei C.I.A. din Berlin i s-au pus în braţe hotărîrea de divorţ, plapuma, valiza cu ocheane şi a fost expulzat la mama lui. Purtătorul de cuvînt al guvernului german, Steffen Seibert a cerut reprezentantului serviciilor secrete americane din ambasada Statelor Unite ale Americii să părăsească Germania. America a spionat Germania din aceleaşi motive pentru care un soţ ar pune un detectiv particular pe urmele soţiei presupus infidele. Se prea poate ca Angela Dorothea Merkel, iritată de binoclul indiscret al C.I.A. sau de faptul că Germania nu este parte a cercului de încredere maximă, care reglementează o colaborarea strategică între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză, SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia, să dea semnalul unui marş antiamerican…

O resuscitare a vechii Europe?

Să fie expulzarea vinovatului masca unei declaraţii de putere? Poate că Germania, extrem de puternică acum, vrea să aleagă şi altceva decît „Vestul Sălbatic”… Sau poate faptul că, de ceva vreme, Ţarul şi Cancelarul se gîndesc neîncetat unul la altul şi la cît de avantajoasă ar fi fascinaţia apropierii. O alianţă Germania-Rusia ar fi o piesă de teatru tragică pentru viitorul Europei. Reeditarea Pactului Hitler-Stalin, de acum 75 de ani – necondamnat, nereclamat şi neanulat, încă, de România – n-ar mai mira pe nimeni, ar fi un act „politically incorrect” în contextul actual. Instabilitatea germano-americană s-a accentuat din 2003, an în care Berlinul s-a depărtat de politica şi acţiunea Statelor Unite ale Americii în campania militară din Irak, blocînd, în plus, obţinerea unui mandat din partea O.N.U. şi a N.A.T.O. De la această bornă, alianţa politică între cele două mari puteri a început să scîrţîie. Scandalurile de spionaj american din Europa (cazul Snowden şi Victoria Nuland, cu dispreţul şi înjurăturile telefonice la adresa U.E., ascultarea convorbirilor cancelarului şi alte „performanţe diplomatice” americane) să fi fost picăturile ce au umplut paharul, au deranjat şi obligat Berlinul să ia măsura expulzării? >>>

Maria Diana Popescu: Eurovisionul, un atentat la morala creştină

Nu mai există nici un dubiu! Puţin cîte puţin, omenirea este aruncată în prăpastie, iar Europa derapează inconştient pe propria şosea înceţoşată. O confirmare de ultim moment, din noianul ultimilor ani, o reprezintă transsexualul căruia i s-a dat premiul Eurovision 2014, pentru că purta barbă şi rochie. Sordid şi dezgustător! Un atentat îndreptat împotriva creştinătăţii şi moralităţii. Votul celor de acelaşi fel i-a fost de-ajuns ca să urce pe podium, semn că aceştia s-au înmulţit prin virusare şi reprezintă un real pericol pentru generaţia tînără a planetei. Sînt uluită! Nu pentru că România n-a cîştigat, ci pentru că de pe trambulina anuală a Gogoşeriei Internaţionale Eurovision aterizează în lumea normală, cu imaginea lor degradantă, deviaţii-sexual, hidoşenia, răul şi urîtul. Marii păpuşari nu-i trimit la tratament, ci îi replantează, umplîndu-ne viaţa cu dezgust. România ar trebui să se retragă din această competiţie bolnăvicioasă, cum a procedat şi Turcia. Eurovision nu mai este de mult o întrecere între valori, ci o parodie care încurajează non-valorile, mai nou şi deviaţii-sexual. De pe scena Eurovision se aruncă în ochii lumii o etalare jenantă a degradării, ce nu se poate deosebi de orientarea politică a continentului. Una e să-i tolerezi sau să-i îndrumi spre tratamentul psihic adecvat, alta e să-i urci pe scenele internaţionale ca model propagator al decadenţei. >>>

Maria Diana Popescu – Debutul unui experiment periculos pentru cei mulţi, util pentru vîrfuri

Dacă de la 1 aprilie veţi opta pentru buletinele cu cip, s-a zis cu libertatea voastră! Nu e nicio păcăleală! La fel ca benzina şi chibritul, cipul şi libertatea nu pot locui împreună. Controlul cetăţeanului în era socialistă era joacă de copii pe lîngă cipizarea populaţiei şi inaugurarea noii societăţi de supraveghere absolută a omului. Nimeni nu se opune progresului ştiinţific, dar, cerem folosirea lui în scopuri umanitare. Totodată, dorim respectarea legilor privind drepturile fundamentale ale cetăţenilor României. În virtutea art. 23-31 din Constituţie, privind libertatea persoanei, respectul vieţii private, libertatea de conştiinţă şi accesul la informaţie, fiecare cetăţean are dreptul de a respinge cărţile de identitate cu cip, pe temeiul respectării libertăţii convingerilor şi a conştiinţei religioase. Cum, din păcate, conştiinţa şi libertatea au devenit mofturi pentru tot mai mulţi cetăţeni, aceştia vor fi uşor convinşi să accepte controlul de tip „Big Brother”.

Cipul din cartea de identitate este un dosar electronic la purtător, uşor de citit de la o distanţă apreciabilă >>>

Maria Diana Popescu – Scuze datorate fraţilor de peste Prut şi bătălia pentru scaunele din Parlamentul European

Dezgustată de jignirile adresate românilor de peste Prut, m-am gîndit că trebuie să punem un pic lucrurile la punct în lumea Banciului de la „B1”, taxat de C.N.A. cu, totuşi, o amendă dulceagă: 10.000 de lei, din cauza declaraţiilor la adresa fraţilor români şi a premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă, căruia i-a spus că e „un terchea-berchea”. Folosind un limbaj injurios (stilul său caracteristic) a stîrnit furie şi indignare în rîndul românilor. „Niște lături în toate domeniile”, a spus acesta, „care au atârnat de România exact ca borfașul care a zis: «mai dă-mi și mie niște bani de țigări». «Nu-ți dau, bă»! «Mai dă-mi atunci niște bani de pâine». «Nu, că tu-i bei»! Ăştia sunt moldovenii! […] Am explicat şi cu toți nătărăii ăia care veneau studenți din Republica Moldova, unu’ nu reuşea să treacă clasa! Zeci, erau bursieri pe banii statului român, primiţi în braţe, toate curvele alea ale lor care rămâneau gravide în primul semestru şi aşa mai departe. O ruşine de oameni!”, a spus Baciu, cel care a reinventat violenţa limbajului tv. Parafrazîndu-l, „e foarte greu să fii huligan perpetuu. N-are cum să îți iasă o veşnicie, iar dacă îţi iese înseamnă că eşti un huligan genial”. Şi iată dovada huliganismelor sale: „Moldova este exact ca ţiganul român care stă cu mâna întinsă pe Champs-Elysees. Ăsta este moldoveanul: un ţigan sau un ţăran care n-a făcut altceva decât să cerşească pe lângă România de când îi ştim noi. Sunt nişte cârnaţi, nişte incompetenţi, nişte lături. Toţi nătărăii ăia care veneau, studenţi din Republica Moldova, unul nu reuşea să treacă clasa. Zeci erau, toţi bursieri pe banii statului român, toate curvele alea ale lor care rămâneau gravide în primul semestru. O ruşine de oameni”, a declarat Baciu în direct la televiziune. >>>

Maria Diana Popescu – Dacă nu era desfiinţată unitatea de vînători de munte din Apuseni

Într-un sistem profund viciat, Ţara are încă eroi. Eroi ai faptei! Eroi ai ideilor extraordinare! Semn că nu e totul pierdut. Moţii aceia, oameni obişnuiţi, dar cu suflet generos şi conştiinţă, au salvat cinci vieţi în tragicul accident aviatic. Poate dacă nu era desfiinţată unitatea de vînători de munte din Apuseni, toţi ocupanţii avionului prăbuşit pe vîrful de 1300 de metri, ar fi fost în viaţă. La încorporarea Armatei Române în Pactul nord-atlantic (N.A.T.O.) s-a considerat că România nu mai are nevoie de „Vînători de munte”. Iată, România avea nevoie! Erau arma de elită a Oştirii Române! La fel s-a procedat cu AVIASAN, o instituţie deosebit de eficientă în transportul cazurilor de urgenţă. Guvernele au pierdut controlul realităţii româneşti. Un asemenea eveniment arată ce are şi ce nu are sistemul. Ce pot şi ce nu pot mînuitorii lui. Am ajuns în punctul unde nimănui nu-i mai pasă de factorul „Om”. Instituţiile statului nu fac decît să-şi regleze conturile între ele, să se auto-disculpe şi să se acuze una pe alta. Grav este că cei care le conduc, le joacă pe degete, fără fi traşi la răspundere. Statul plăteşte de pomană mii de instituţii parazite. Avem pe teritoriul Ţării între 14-15 mii de instituţii de control, create anume pentru purtători de serviete, incompetenţi şi lipitori de afişe electorale, ale căror retribuţii ajung pînă la zece mii de euro lunar. >>>

Maria Diana Popescu: Oraşele-fantomă, Putin şi vînătorul-şef

Ia să vedem noi cum a fost rezolvată problema cîtorva zeci de sate din România, devenite oraşe doar cu numele. Înainte de integrarea în Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles arătau cu degetul spre România, pe motiv că ar avea prea mulţi locuitori în mediul rural. Mişcate de gest şi ca să fie pe placul mai-marilor de la uniune, autorităţile române au transformat peste noapte zeci de comune în oraşe-fantomă, cu toate că nu îndeplineau criteriile minime de urbanizare prevăzute de lege: canalizare, apă potabilă, străzi asfaltate şi curent electric. 55 de comune au căpătat statut de oraş, dar numai pe hîrtie. Ţăranii au fost chemaţi la referendum. Li s-a promis asfalt în locul glodului şi canalizare în locul privatei din fundul grădinii. În realitate însă, totul a rămas nemişcat. Doar taxele ţăranilor s-au ridicat la nivel urban şi, cum nu se putea altfel, salariile funcţionarilor de la primărie s-au ridicat la acelaşi nivel. Ce să mai zic de ultima creştere de salarii a primarilor? Circul electoral se apropie şi roţile carului trebuiau unse din vreme. Condiţiile de trai au rămas cam tot aceleaşi în oraşele-fantomă. Ici, colo, cîte un gospodar cu posibilităţi şi-a mai luat rolul în serios, în rest…, urbanizarea promisă sătenilor, la mila primarilor. >>>

Maria Diana Popescu – Cătălin Buşagă şi repetata întoarcere la Dumnezeu

Catalin-Busaga-0Răsărind din războiul nevăzut al gîndului, Cătălin Buşagă pătrunde pe tărîmul poeziei contemporane, ca o urcare în tren cu bilet rezervat la clasa întîi, să-şi alăture glasul unui cor ce cîntă pe toate vocile pămîntului. În lumea prezentului, arestată de micimi, ambiguităţi şi absurd, tînărul poet încearcă prin vers o redempţiune, o corectare, din care ţîşnesc liniile recuperabile ale iniţialităţii. Un lirism de adîncime, demontare şi reasamblare, un registru lin curgător ce provoacă selectiv, disociere şi reintegrare, o lume a viorilor în vînt, un poet al dragostei, un poet sobru, tot mai sobru, un poet întrebător operează, aproape constant, cu semne şi simboluri, oferind cititorului o vastă paletă de sentimente şi trăiri poetice: „E chipul tău acela ce mă aşteaptă-n noapte/ Să-mi mângâie suspinul durerilor deşarte,/ Să-mi umple dorul sumbru de aşteptări amare/ Oi fi tu, oare?/ Mireasma ta e-aceea ce ţine al meu somn/ În lumea de fantasme visând un vis de domn/ Că mi-ai venit alături pe-o veşnicie plină,/ A mea regină?/ O, cum îţi este glasul, ori cum privirea-ţi este/ O fi de basm astralic sau de poveşti terestre;/ Aştept nerăbdător să îmi apari în cale,/ Oi fi tu, oare?” >>>