Bianca Marcovici – Teiul lui Eminescu

teiul-lui-eminescu-iarnaM-am născut aproape
de teiul lui Eminescu…
ani de-a rândul l-am urmărit
în încărunţire –
era sprijinit de o cârjă metalică
betonată –
părea un om invalid
cu părul de culoarea >>>

Reclame

Mihaela Mihai – De-ai fi tu salcie la mal…

Nicolae Labiş – moartea căprioarei

Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.

 

Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea. >>>

Vera Crăciun: Gânduri prin străluciri de cuvinte

,,În spatele oglinzii”…, o carte editată sub egida Editurii Muşatinia, Roman, îşi deschide astăzi aripile, cu zbor uşor către inimile noastre.
De ce … ,,în spatele oglinzii” şi de ce îndeamnă această carte la meditaţie? Poate pentru că şi coperta, realizată de Virgil Avram, reflectă în lumina oglinzii chipul contemplativ al autorului…

Cuvântul de întâmpinare al poetei – eseistă şi editoare, dna. Mariana Gurza, ni-l „înfăţişează pe autor aşa cum este, ascuns în spatele oglinzilor”.
Poate că tocmai de aici pornind, curiozitatea şi setea de frumos te determină să intri sfios în lumea cuvintelor, în lumea gândurilor exprimate atât de plăcut şi sincer de Eugen Emeric Chvala. >>>

Eugen Emeric Chvala – poezii din volumul ,,În spatele oglinzii”

ce-i iubirea?
 

– Ce-i iubirea?…

mă-ntreba, Alexandra, fata mea.

– Păi… să-ti spun… e-aşa ceva…

ca doi paşi pe-acelaşi drum…

e un doi într-unul singur, >>>

Nichifor Crainic – Unde sunt cei care nu mai sunt?

Nichifor Crainic

Întrebat-am vântul, călătorul,
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor. >>>

Eminescu: ‘tu-i neamul nevoii!

Eminescu ”Asta-i unica înjurătură pe care am deprins-o de la tatăl meu”

Se împlinesc 163 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Viaţa sa fiind cunoscută datorită celor câteva cărţi esenţiale despre el, publicăm câteva amintiri despre Eminescu, omul, mai puţin cunoscute. Ele sunt oarecum inedite deoarece au avut o circulaţie mai restrânsă. Este vorba de evocarea poetului de către un prieten al său, fost coleg, Teodor V. Ştefanelli, în cartea “Amintiri despre Eminescu”, apărută în anul 1914 şi reeditată de Editura Junimea în 1983.  Ştefanelli a fost coleg de liceu cu Eminescu la Cernăuţi, între 1860 şi 1863, şi l-a reîntâlnit în 1869, la Universitatea din Viena. Ştefanelli a trăit între 1849 şi 1920 şi a fost membru al Academiei Române.

Era, scrie Ştefanelli, un om cu puţine pretenţii: “Traiul lui Eminescu era cât se poate de simplu. Nu am cunoscut un om cu mai puţine pretenţii ca dânsul. Când avea bani mânca bine, iar când paralele erau pe sfârşite, se mulţumea cu puţin, fără ca să putem presupune că cauza acestei fragilităţi ar fi lipsa de bani. Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar în schimb lua mai multe cafele negre şi fuma mult”. >>>

Ioan Miclău – Eminescu printre ardeleni!

Eminescu

Calator, senin la suflet, pasea vesel peste lunci,
Iar zefirul pe-al lui aripi gramadea miresme dulci,
Tei cu flori deschise-n soare puneau farmec lin vietii,
Sfintind inima aleasa din chiar zorii tineretii.

Iar din cornul cel carpatic rotunjea a lui privire,
De la Nistru pan-la Tisa vedea Tara-n pangarire;
In acele vremi de zbucium „Familia” era mare,
La a lui Vulcan opinii artele-si deschid carare! >>>

Interviu cu actorul Mircea Diaconu – În voia sorţii (I)

Mircea-DiaconuAm început discutia cu binecunoscutul actor Mircea Diaconu, undeva, la margine de oras, într-o seară de la sfîrsitul anului trecut, rememorînd impresiile pe care le-am încercat cu 10 ani în urmă, la finalul unei reprezentatii de exceptie cu spectacolul „Variatiuni enigmatice“ de Eric – Emanuel Schmitt, pus în scenă de regizorul Claudiu Goga printr-o colaborare a Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Brasov cu Teatrul „Nottara“ din Bucuresti, si în care evoluau, cu farmecul binecunoscut, doi mari actori ai teatrului românesc dintotdeauna: Alexandru Repan si Mircea Diaconu.  >>>