Bianca Marcovici – Teiul lui Eminescu

teiul-lui-eminescu-iarnaM-am născut aproape
de teiul lui Eminescu…
ani de-a rândul l-am urmărit
în încărunţire –
era sprijinit de o cârjă metalică
betonată –
părea un om invalid
cu părul de culoarea >>>

Reclame

Mihaela Mihai – De-ai fi tu salcie la mal…

boabe de lacrimi..

P1000706

Aurelian Andreescu – Când vei veni iar lângă mine

Nicolae Labiş – moartea căprioarei

Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.

 

Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea. >>>

artişti plastici – Nelu Grădeanu

Nelu Gradeanu

Vera Crăciun: Gânduri prin străluciri de cuvinte

,,În spatele oglinzii”…, o carte editată sub egida Editurii Muşatinia, Roman, îşi deschide astăzi aripile, cu zbor uşor către inimile noastre.
De ce … ,,în spatele oglinzii” şi de ce îndeamnă această carte la meditaţie? Poate pentru că şi coperta, realizată de Virgil Avram, reflectă în lumina oglinzii chipul contemplativ al autorului…

Cuvântul de întâmpinare al poetei – eseistă şi editoare, dna. Mariana Gurza, ni-l „înfăţişează pe autor aşa cum este, ascuns în spatele oglinzilor”.
Poate că tocmai de aici pornind, curiozitatea şi setea de frumos te determină să intri sfios în lumea cuvintelor, în lumea gândurilor exprimate atât de plăcut şi sincer de Eugen Emeric Chvala. >>>

Eugen Emeric Chvala – poezii din volumul ,,În spatele oglinzii”

ce-i iubirea?
 

– Ce-i iubirea?…

mă-ntreba, Alexandra, fata mea.

– Păi… să-ti spun… e-aşa ceva…

ca doi paşi pe-acelaşi drum…

e un doi într-unul singur, >>>

Nichifor Crainic – Unde sunt cei care nu mai sunt?

Nichifor Crainic

Întrebat-am vântul, călătorul,
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor. >>>

Primul film documentar despre Eminescu

>>>

Mihail Jora – Privelişti moldoveneşti

Eminescu: ‘tu-i neamul nevoii!

Eminescu ”Asta-i unica înjurătură pe care am deprins-o de la tatăl meu”

Se împlinesc 163 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Viaţa sa fiind cunoscută datorită celor câteva cărţi esenţiale despre el, publicăm câteva amintiri despre Eminescu, omul, mai puţin cunoscute. Ele sunt oarecum inedite deoarece au avut o circulaţie mai restrânsă. Este vorba de evocarea poetului de către un prieten al său, fost coleg, Teodor V. Ştefanelli, în cartea “Amintiri despre Eminescu”, apărută în anul 1914 şi reeditată de Editura Junimea în 1983.  Ştefanelli a fost coleg de liceu cu Eminescu la Cernăuţi, între 1860 şi 1863, şi l-a reîntâlnit în 1869, la Universitatea din Viena. Ştefanelli a trăit între 1849 şi 1920 şi a fost membru al Academiei Române.

Era, scrie Ştefanelli, un om cu puţine pretenţii: “Traiul lui Eminescu era cât se poate de simplu. Nu am cunoscut un om cu mai puţine pretenţii ca dânsul. Când avea bani mânca bine, iar când paralele erau pe sfârşite, se mulţumea cu puţin, fără ca să putem presupune că cauza acestei fragilităţi ar fi lipsa de bani. Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar în schimb lua mai multe cafele negre şi fuma mult”. >>>

Tiberiu Olah – Suita simfonică „Mihai Viteazul”

Ioan Miclău – Eminescu printre ardeleni!

Eminescu

Calator, senin la suflet, pasea vesel peste lunci,
Iar zefirul pe-al lui aripi gramadea miresme dulci,
Tei cu flori deschise-n soare puneau farmec lin vietii,
Sfintind inima aleasa din chiar zorii tineretii.

Iar din cornul cel carpatic rotunjea a lui privire,
De la Nistru pan-la Tisa vedea Tara-n pangarire;
In acele vremi de zbucium „Familia” era mare,
La a lui Vulcan opinii artele-si deschid carare! >>>

Interviu cu actorul Mircea Diaconu – În voia sorţii (I)

Mircea-DiaconuAm început discutia cu binecunoscutul actor Mircea Diaconu, undeva, la margine de oras, într-o seară de la sfîrsitul anului trecut, rememorînd impresiile pe care le-am încercat cu 10 ani în urmă, la finalul unei reprezentatii de exceptie cu spectacolul „Variatiuni enigmatice“ de Eric – Emanuel Schmitt, pus în scenă de regizorul Claudiu Goga printr-o colaborare a Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Brasov cu Teatrul „Nottara“ din Bucuresti, si în care evoluau, cu farmecul binecunoscut, doi mari actori ai teatrului românesc dintotdeauna: Alexandru Repan si Mircea Diaconu.  >>>

Maria Diana Popescu – Comersanţii de boli

Maria Diana PopescuDoi profesori de medicină francezi, respectiv, Philippe Ewen şi Bernard Debré consideră că, „fiecare al doilea medicament din lume este inutil (circa 50% ), chiar periculos pentru omenire şi aproape 56 de tipuri de medicamente ar trebui retrase din farmacii”. Lista cuprinde remedii împotriva fumatului şi diabetului, pentru cancer, boli neurologice, cardio-vasculare, osteoporoză, stimulente psihice, antidepresive, contraceptive de generaţia a treia şi a patra. „Toate acestea fac mai mult rău decît bine, îmbogăţind lanţurile de farmacii şi producătorii, susţin cei doi profesori, citaţi de Agerpres.” Cu puţin timp în urmă, am primit cu poşta electronică de la cititoarea mea fidelă, Florina Cameniţă, un material pe tema comerţului cu boli, al cărui fundament m-a impresionat, de unde şi curgerea textului de mai jos. Dragii mei cititori, am aflat cu stupoare cine exploatează temerile omului: producătorii de medicamente, care în ultimele decenii ţintesc tot mai mulţi oameni sănătoşi prin publicitate virulentă. Comerţul cu boli urmăreşte păstrarea unei permanente clientele de „bolnavi” prin „medicalizarea” vieţii acestora, inocularea fricii, fiind strategie lor de succes. >>>

163 de ani de la naşterea lui Eminescu

Eminescu„Suntem români, vrem să rămânem români și cerem egală îndreptățire a națiunii noastre” Mihai Eminescu

  Mihai Eminescu a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator și jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română.

    Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil și muzică”.

    Ion Luca Caragiale spunea că Eminescu avea un temperament de o excesivă inegalitate, oscilând între atitudini introvertite și extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând și când aspru; mulțumindu-se uneori cu mai nimica și nemulțumit alteori de toate…  „Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” >>>

Maria Diana Popescu – Piese de schimb umane şi marionete celebre

 Maria Diana PopescuCardul de sănătate bate la uşă! Deşteptarea! Încercaţi să înţelegeţi cine are interesul să controleze „utilitatea” organelor interne ale românilor. Germania a investit aproape două miliarde de euro pentru implementarea parţială a sistemului, stopat la un moment dat din  cauza marilor deficienţe. Anglia a pierdut datele a 93% din asiguraţi, iar cei puşi pe capul sănătăţii noastre pornesc acum un program virusat din start, căruia alte „civilizaţii” i-au dat „delete”.  După ce sistemul românesc de sănătate a fost pus la zid şi mitraliat, românii sînt invitaţi politicos să-şi dea acceptul, în timpul vieţii, cu privire la prelevarea de organe. „Vreţi sau nu să vă donaţi organele?” Aşa va suna una din întrebările pe care medicii de familie o vor pune asiguraţilor la distribuirea cardurile electronice în următoarele şase luni. >>>

Petre Iosub – O Europă, doamnă suverană

M-am săturat de hoţi şi de „mardele”
De tunuri date României mele;
De-acest satanic chip-el Horroroso
Ţinut în jilţ de alt dement-Barroso
Şi de o fâţă acră ce-n amurg
Ea face trotuarul în Strasbourg.
Dar mă înspăimântă încă altceva
Că în curând le vom găsi pe eba
Şi macovei înscrise în anale
În loc să-şi plimbe ursul prin canale. >>>