Pământul care doare – Cealaltă Românie, de Mariana Cristescu

Coperta PAMANTUL JPGDistinsă doamnă Mariana Cristescu,
Stimat auditoriu, mărturisesc că m-am simţit onorat atunci când, în urmă cu o săptămână, am primit volumul care se lansează astăzi şi totodată invitaţia de a-mi face cunoscute opiniile despre acesta.

L-am primit cu plăcere şi l-am citit cu atenţie, aşa cum fac ori de câte ori am ocazia de a o citi pe Mariana Cristescu, fie că este vorba despre poezie sau proză.

În „Cuvântul înainte” al noului său volum, „Pământul care doare. Cealaltă Românie”, Mariana Cristescu ne spune lămuritor faptul că această carte, nu este, citez: „Nici de istorie, nici de beletristică şi nici de ficţiune”. >>>

Eugen Emeric Chvala – poezii din volumul ,,În spatele oglinzii”

ce-i iubirea?
 

– Ce-i iubirea?…

mă-ntreba, Alexandra, fata mea.

– Păi… să-ti spun… e-aşa ceva…

ca doi paşi pe-acelaşi drum…

e un doi într-unul singur, >>>

Marin Preda: Dacă dragoste nu e, nimic nu e

  „Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele”  ( Aurora Cornu)

…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,

M-ai mistui-n văpaia trecătoare…

Aștept, iubite,flacăra albastră

Ciudata flacără care nu moare…   (Aurora Cornu-Flacăra albastră)

 Eugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viață” a lui Marin Preda pentru că omul e tot atât de interesant ca și opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că și-a trăit o bună parte din existența lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să știm pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil și nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în romanele lui, care a fost sbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morții sau ce însemna pentru el prietenia.

Marin Preda nu mai este, a rămas însă în istoria literară un mare scriitor, poate cel mai mare scriitor român al ultimului sfârșit de secol. Moartea lui venită din senin, în plină glorie cu romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”  într-un mai apocaliptic, în 1980 a sporit atenția cititorului nu numai asupra operei ci și asupra omului Marin Preda. Cine a fost Marin Preda, omul ? Venit de la țară dintr-o comună pierdută în câmpia Găvanu-Burdea, Siliștea-Gumești, fiu de țăran, dintr-o familie numeroasă, Preda s-a adaptat greu mediului citadin. Așa se explică faptul că sentimentele lui de dragoste  au rămas pe planul doi mult timp, până și-a făcut o carieră. >>>

De unde s-a inspirat Sadoveanu pentru romanul “Baltagul”

Parafrază modernă a baladei populare Mioriţa, romanul “Baltagul” este, fără îndoială,  una dintre capodoperile operei sadoveniene. După mărturisile lui Mihail Sadoveanu, la baza acestuia stă un fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discuţie dintre doi jandarmi despre uciderea unui cioban şi despre posibilii făptaşi. Cam la atît se reduce, din cîte cunoaştem – istoricii literari mă pot contrazice – istoria naşterii celui mai popular roman al autorului. Nu ştiu să mai fie şi alte declaraţii complete şi exacte cu privire la evenimentul care a declanşat hotărîrea lui Mihail Sadoveanu de a scrie acest roman despre drama femeii care îşi caută bărbatul mort de mîna unor altor ciobani care l-au tîlhărit pentru oile sale. >>>

Legile Părintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor

După marturiile d-lui Dan Lucinescu (autorul cărţii Părintele Arsenie Boca –un sfânt al zilelor noastre, Bucureşti, 2009) în vara anilor 1946 şi 1947 în jurul stareţului de la M-rea Sâmbăta de Sus se strânseseră sute de studenţi si studente veniţi din toate centrele universitare să-l asculte vorbind despre trăirea învăţăturii creştin-ortodoxe. Spusele sale de atunci aveau să formeze volumul Cărarea împărăţiei. >>>

Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni

   Raport către Dumnezeu

   Romanul Cel mai iubit dintre pământeni, 1980 (trei volume, însumând peste 1200 de pagini) este prezentat cititorilor ca un text memorialistic şi justificativ scris în închisoare de un bărbat cultivat (cândva asistent la o catedră de filosofia culturii), Victor Petrini, acuzat de crimă. El urmează să apară în scurt timp în faţa unei instanţe judecătoreşti care l-ar putea condamna la închisoare pe viaţă şi încearcă – sfătuit de avocat – să-l câştige pe judecător de partea sa, prin sinceritate, pentru a obţine o reducere a pedepsei. >>>

Ion Coja – Blestemul Tracic ?

Petre Burlacu: Domnule profesor Ion Coja, românii sunt mai învrăjbiți ca oricând! De data aceasta pe tema demiterii Preşedintelui României, dar nu se poate spune că până să apară acest referendum eram „uniți în cuget și simțiri”. Dimpotrivă. Dezbinarea este mai veche, iar după 1990 a devenit tot mai accentuată, mai insuportabilă. Se aud voci cum că suntem sub puterea unui blestem străvechi, ca noi românii să nu fim niciodată uniți. Ce ziceți? >>>

Strămoşul domnului Paleologu

O carte editata si raseditata este „Bunul simt ca paradox“ a celui mai dezinvolt, sigur si aristocratic eseist român: Alexandru Paleologu. N-am idee a câta editie este aceasta de la Polirom din 2011, în cei 39 de ani de la prima ei aparitie (1972). Primele doua însusiri din prima propozitie, „dezinvolt si sigur“, îi sunt atribuite „Conului Alecu“, chiar din titlu, de catre Sorin Lavric, probabil cel mai subtil lector si analist al cartilor atipice din literatura contemporana: al celor cu o „filozofie“ implicita ori la vedere. „Aristocrat“ care „nu-si supravegheaza gesturile, pastrându-si decenta chiar în situatii care tradeaza o crasa dovada de badaranie“, „nobil“, caruia „îi sta bine oricum, chiar în posturi care, pentru altii, >>>

George Petrone – „Potcoave de cai verzi”

 George Petrone scrie epigrame, potrivit declaraţiei din prolog, de cînd purta pantaloni scurţi şi trăgea cu praştia după vrăbii. Născut pe 14 aprilie 1936 la Paşcani, Iaşi, a fost preşedintele Grupării umoristice „Academia Liberă Păstorel” şi a predat ştafeta în 2007. „Gata, nu se mai poate, odată cu intrarea în Europa, mă retrag. Treizeci de ani îmi sunt de ajuns”. Dar se întîlneşte periodic cu epigramiştii ieşeni la Anticariatul lui Dumitru Grumăzescu, pe Lăpuşneanu.

Dincolo de latura epigramei, George Petrone este un scriitor serios care nu face greva foamei în faţa >>>

Confesiunile unei poete: Irina Mavrodin

Pretinzând că nu ar avea înzestrări de povestitoare şi memorialistă (ceea ce nu-i chiar adevărat), poeta, eseista şi traducătoarea mult apreciată Irina Mavrodin a recurs la metoda ,convorbirilor” care s-au adunat într-un interesant volum, realizat de jurnalistul Al. Deşliu de la Focşani. Materia este extrem de diversă, dar naraţiunea dialogată se constituie în esenţă ca o biografie travestită. Autoarea se destăinuie, punctează momentele importante ale vieţii şi mai ales trăirile, sentimentele şi gândurile care o bântuie încă din adolescenţă. Pe parcurs ne vom întâlni fireşte cu poeta, cu sensibilitatea ei, aflată mai mereu în prim plan, şi totodată cu eseista emiţând judecăţi de valoare nu numai asupra operelor, ci şi asupra vieţii literar-culturale de la noi sub multiple aspecte. >>>

Poesis

Sterian VICOL- Aproapelui meu

 Doamnei Ana Blandiana

Lunganul de sânge, aproapele meu, de funii trage, ne ţine-n univers. El scrie lumii noaptea câte-un vers iluminează biserici cu alt curcubeu

Un orb ca mine cu irisul şters de-un spin ce arde talpa ta zeu, ascultă vânătoarea altui eu prin şiruri de femei cu muzica revers >>>

Lucia Olaru Nenati – sonete

scriitoare, Botoşani

Clipa de armonie

În clopote arama e tăcere
Sunîndu-şi mut ecoul de departe
Văzduhul liniştea înalt şi-o-mparte
Şi teii-şi varsă-aromele de miere. >>>