Irina Lucia Mihalca – Fata din vis

Irina.Lucia.MihalcaATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE

Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte creştem,
ne înălţăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe…

Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului, dincolo de albastrul cerului
străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit
Intru în inima ta cu rodiile coapte de lumina soarelui –
simfonii de culori, miresme şi gânduri! >>>

Ioan Miclău – versuri

Ovidius

O lume nouă apăsa,
Păgânatatea veche,
Şi-un semn creştin se-ntrevedea,
Cum la zenit răsare-o stea,
Drept zorilor pereche! >>>

Oameni de la puterea a treia

Cecilia Bănică-PalÎncerc a scrie despre oamenii care au făcut ceva pentru acest oraş. Pentru început – profesorii. Cei care au avut iubirea de oameni în suflet. Cei care şi-au luat – nu inima – ci sufletul lor în braţele deschise. Mulţi dintre ei s-au dus acolo unde pot vorbi doar cu sfinţii despre cele făptuite pe acest pământ.

Ne bucurăm că EI, Oamenii de la Puterea a Treia, mai sunt printre noi. De ce Puterea a Treia? Pentru că: pentru Prima Putere îţi trebuie doar trupul; pentru a Doua Putere ai nevoie de credinţă; pentru a Treia Putere ai nevoie de SUFLET şi DRAGOSTE. Nu vă veseliţi, nici cea de-a Treia Putere nu ajunge întru împlinirea omului. Mai trebuie câte ceva. >>>

Ioan Miclău – versuri

Ioan_MiclauEchinocţiu

Echinocţiul e balanţa Naturii,
Iubit și veşnic dar,
Când bunele surori împart lumina lumii
Şi-a timpului hotar.

Egală e ziua cu noaptea,
Pe-ntreg rotund Pămant,
Iar cerul şi-alinie oastea,
Pe-un drum etern si sfânt. >>>

Ioan Miclău – Amintiri din locuri natale!

Florica

 

Pe o stradă ce sfârşeşte,

Drept în fundul unei văi,

Locuia cândva Florica,

Pentru-a cărei ochi şi buze

Aşternut-am multe căi! >>>

Iuliana Paloda-Popescu: Poeme creștine

iuliana-popescu1         Îngerul

Scriu poeme cu Îngeri
pe care nu le mai citeşte nimeni –
alfabetul e vechi, mâna e singură,
prea înceată,
parcă nimeni n-ar vrea să mai ştie
lumina dintâi, necreată.

Numai Îngerul
se aşează lângă umărul meu
şi îmi aprinde inima
Doamne, îmi spun – e un semn –
parcă-ar ninge din vis,
parcă-aievea am fi, ne-am roti,
spre-a ne pierde târziu,
luminaţi într-un cântec!… >>>

Ioan Miclău – versuri

Stai si privesti…?
dupa Lucian Blaga

“Stai si privesti cum creste sicriul
in trunchiul de pom,
in holda campiei si-n casa?
Tu, nu mai esti OM?
Stai si privesti in golul din blid,
de nimica nu-ti pasa? >>>

Eugen Evu: Tremurul infraseismic al Fiindului în lirica Vavilei Popovici

Vavila Popovici

„Să știi să plângi de bucurie/ când îți iese fericirea în cale/  doar și numai pentru câteva clipe./ Să știi să plângi/ când fericirea-ți este pierdută,/când inima și mintea aleargă năucite/  pe căi neștiute./ Râs-plânsul lumii să-l prețuiești/ și lacrimile-ți vor naște poeme.”

   Astfel se deschide noua carte de versuri a Vavilei Popovici, cu un enunţ – explicit ars poetica, ce nu  lasă echivoc asupra ţintei moraliste clasice a scrierii d-sale eseistice şi epice. Apelul la sintagma populară “râsu-plânsu”, este cheia viziunii mito-logice – antinomia condiţiei existenţiale, a plânsului ( din basmul lui Ispirescu, de a “ nu se naşte”,) şi a râsului – geamăn, sau dacă vreţi a mitului gemelarilor – fraţi , Fârtatul şi Nefârtatul. ( Dioscurii din mitologia arhaică românească, Lazăr Şăineanu). Întreaga carte este astfel un modern “ Înşir’ te mărgărite”, discursul fiind unul explicit – afirmativ – povăţuitor, în manieră adaptată paradigme neo – sacerdotale, ca să zic aşa. >>>

Octavian D. Curpaş: „Iubirea înlăcrimată” de Cristina Magdalena Frâncu

IubireaMotto: „Abia atunci pricepem preţul jertfei Tale/ Şi lacrimile sfinte ce-au curs ca douǎ perle…” (Suntem aşa de slabi)

„Eu nu scriu pentru mine, ci pentru alţii: pentru cel ce îmi citeşte creaţiile. Este adevărat că scriu ceea ce gândesc despre anumite teme, cum văd eu un fapt ori un lucru, cum primesc lumină asupra unor pasaje din Scriptură. Scriu despre lipsurile vieţii mele de credinţă, despre cum tânjesc să fiu. Mă gândesc că la fel ca mine, şi cititorul trece prin aceleaşi lupte interioare şi vreau să ştie că nu este singurul. Vreau ca inima îndurerată a cititorului, sufletul mistuit de dor, mintea îngândurată să primească din Mâna Divină eliberare. Iar peste toate lucrurile, să nu uite că există Unul care veghează şi care nu va îngădui nici o încercare peste puterea firească a fiecăruia de a o suporta…”, spune poeta Cristina Magdalena Frâncu. În continuare, ea declară: „Ştiu că îmi citesc poeziile oameni din toate categoriile de vârstă, fără nici o excepţie. Primesc e-mail-uri de încurajare de la >>>

Constantin Noica: “Ce e etern și ce e istoric în cultura românească?”

Constantin.NOICA-fotografiromani.ro-foto:Dinu.Lazar“De ce noi, romanii, etnic vorbind mai omogeni decat germanii, a trebuit sa asteptam soarta o mie de ani? Situatia geografica defavorabila, neprielnica conditiilor istorice, navaliri barbare, vecini salbateci? Dar acestea ar fi trebuit sa fie motive in plus de afirmare, elemente de marire proprie, daca pornirea de a face istorie, pornirea oarba si primordiala, ne-ar fi aruncat irezistibil in vartejul universal. Astazi la ce-am ajuns? La vointa de a face istorie. Cine a inteles acest lucru este lamurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rational, abstract, constient in tragicul nostru “.

Randurile acestea, scrise de un tanar acum cativa ani, pot nedreptati sau nu neamul romanesc; aceasta nu ne intereseaza. Ele ne aseaza insa dintr-o data in inima tensiunii care domina, pe toate planurile lumea romaneasca de azi. >>>

Carmen Ștefania Luca – versuri

Carmen Stefania Lucafetița cu pistrui

cizme roase de timp
șireturi putrede în căutarea zigzagului
haine împletite în culori pale
bătături crescute-n palme
mult prea devreme și mult prea adânc
șotronul s-a șters sub lacrimi
poate doar în minte mai tresare conturul
imaginea piere absurd
e doar o licărire dintr-o viață trecută >>>

Marina Glodici: Căsătoria – un angajament pe viaţă

         GLODICI-Marina-wbCând vorbeam cu părinţii şi bunica mea despre ceea ce înseamnă căsătoria dintre un băiat şi o fată, îmi vorbeau cu o deosebită seriozitate, susţinând că acest pas este un angajament pentru toată viaţa. El comportă o mare responsabilitate şi are la bază dragostea şi încrederea dintre parteneri. Este o dedicare reciprocă pentru toată viaţa la bine şi la rău.

      Desigur că,,vor comenta unii, că vremurile s-au schimbat şi că nu mai e la modă să fi cinstit şi onest înaintea căsătoriei şi nici după. Că tinerii trebuie să stea în concubinaj prima dată şi să se cunoască. Ei bine, poţi mânca un sac de >>>

Vavila Popovici – Adevărul, iubirea și frumusețea

„Dacă oferi dragoste, frumusețea va crește și toate acestea pentru că dragostea este frumusețea sufletului.” (Saint Augustine)

Se spune că numele Adevărului este Iubire. Adevărul are frumusețe deoarece este esența vieții pe care o trăim în iubire. Întreaga existență, ni se spune de asemenea, cu excepția omului, trăiește în adevăr. Numai omul poartă cu el minciuna, numai el poate fi uneori în afara adevărului. În clipa în care ne naștem și devenim o parte a existenței, adevărul, iubirea și frumusețea ar trebui să devină religia noastră. >>>

Eugen Emeric Chvala – poezii din volumul ,,În spatele oglinzii”

ce-i iubirea?
 

– Ce-i iubirea?…

mă-ntreba, Alexandra, fata mea.

– Păi… să-ti spun… e-aşa ceva…

ca doi paşi pe-acelaşi drum…

e un doi într-unul singur, >>>

Eugen Emeric Chvala – ,,În spatele oglinzii” şi un cald La mulţi ani! la aniversare

În spatele oglinzii de Eugen Emeric Chvala, Editura Muşatinia 2013

volum de poezie apărut la Editura Muşatinia din Roman Ianuarie 2013

În poezia lui Eugen Emeric Chvala există o impresionantă nevoie a rostirii de sine. Fără a fi tributar didacticismului –  din iubire pentru semenii săi, folosindu-se de un ton uşor ironic şi totodată composiv – poetul, dialogând cu sine, socoteşte că „…am nevoie de un ciocan / să sparg ceva unde am…ceva….ceva ce se vrea afară / să respire / să strige / să fie auzit…” (Egoist). Alergarea mereu spre mai bine este în concepţia poetului o luptă care implică o meditaţie asupra destinului: De ce?, Ascuns în noapte, În spatele oglinzii, De ce oare? ş.a.

După ce îşi revarsă durerea, revolta, neputinţa şi protestul faţă de tot ceea ce este în jurul său cu o „causticitate” remarcabilă, se retrage în sine, în acel „poem încă nescris…” în care „e tot ce vreau şi pot …e zidirea / e fulg de suflet ce-şi caută menirea…” unde „glasul fără amăgire…”  devine lumină, devine iubire  (Zbor în doi). (Emilia Ţuţuianu Dospinescu) >>>

Constantin Enianu – loc şi soroc

Roman I Muşat şi Eminescu

sunt prototipuri cu care

pe jos sau călare

viaţa mea trece de-s cu

mintea şi inima-n jur

deprins s-aleg lutul pur >>>

Geo Galetaru – poezie

Cuvântul doar el

opreşte-te în drum

fii liniştit

                             ca timpul >>>

Viorel Vintilă – „Nu sunt nici simplu, dar nici complicat, doar complicat de simplu”

„A cugeta inseamna a cauta luminisuri intr-o padure” – Jules Renard
 Mulţi se târăsc sau merg de-a buşilea. Puţini merg biped. Foarte puţini însă, îndrăznesc să zboare.
Dacă crezi că nu ai probleme, ai o mare… problemă.
Când cerul lacrimează, plouă. Când zâmbeşte, iese curcubeul.
Desi gandesc in ritm alergator, nu pot tine pasul cu trecerea…timpului. >>>

Mărășești, vara anului 1917 – „Pe aici nu se trece”

  1917: Bătălia de la Mărășești. Victoria armatei române comandate de generalul Eremia Grigorescu asupra trupelor germane conduse de generalul von Mackensen

Bătălia de la Mărășești (24 iulie/6 august-6/19 august 1917) a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial, fiind totodată și una din cele mai importante operații desfășurate de trupele aliate pe parcursul războiului. A fost o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condițiile în care armata rusă era în plină disoluție revoluționară. Generalul german von Morgen, comandantul Corpului I, consemna în memoriile sale: „Rezistența dușmanului, în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri … în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta.” >>>

Sfântul Ioan Gură de Aur – Despre prietenie

Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?

Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el?

Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat.

Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.

Vederea   unui   prieten   îmbracă   inima   în sărbătoare şi >>>

Poesis

Sterian VICOL- Aproapelui meu

 Doamnei Ana Blandiana

Lunganul de sânge, aproapele meu, de funii trage, ne ţine-n univers. El scrie lumii noaptea câte-un vers iluminează biserici cu alt curcubeu

Un orb ca mine cu irisul şters de-un spin ce arde talpa ta zeu, ascultă vânătoarea altui eu prin şiruri de femei cu muzica revers >>>

Camelia Iuliana Radu- poezie

Paznicul bibliotecii

De pe un acoperiş, priveam strada îngustă
a unui burg necunoscut.
Cred că era prin 1800 şi ceva. >>>

Vavila Popovici- Oameni şi lacrimi

Tristețile lăcătuite în sufletele noastre 
le deschidem în fața icoanelor sau a cerului; 
de cele mai multe ori ele sunt însoțite 
de plâns înăbușit și de lacrimi.

Fiecărui om, indiferent de vârstă, sex sau temperament, lacrimile i-au udat fața măcar o singură dată de-a lungul vieții, unora chiar de nenumărate ori. Lacrimile de obicei țâșnesc și se rostogolesc cu repeziciune pe obraz, nu pot fi stăvilite, indiferent de forța psihică prin care comandăm să le oprim, dar uneori sunt atât de grele încât ochilor le este greu a le plânge și atunci se opresc în unghiul ochiului. Când se prăvălesc pe obraji sub forma unor boabe transparente cu gust sărat, sau ca un râu în cascadă, eliberează tensiuni și multă energie. Numai omul plânge cu lacrimi, numai omului i-a dat Dumnezeu lacrimi de bucurie, de fericire, de durere, de dor… Lacrimile tămăduiesc și uneori dau strălucire vieții. Ele sunt cuvinte, fraze, pe care inima nu este în stare sa le rostească în anumite momente. Voltaire spunea că ele sunt limba tăcută a durerii. >>>

Anda Maria Neagoe- versuri

Decalogul unui om care vine şi pleacă

adu-ţi aminte că inima o poţi folosi drept tămâie

dacă te grăbesti şi-ţi crestezi obrazul cu dragostea

nu-i de glumit rănile ei sunt fier inroşit,

pe mâini străine sunt in primejdie de moarte

râul din nord miroase a ambră şi mosc >>>

Raluca Sandor – poezie..

poezie, Ploiești

ragtime
noaptea se îngustase moale ca o curea
atârna lejer în jurul gâtului ne trăgea către staţie
lângă noi şi alţii
îşi poartă mirosul caselor pe haine calde încă
ne înghesuim la urcare
autobuzul ne saltă  peste gropi cu o graţie domoală >>>

Radu Gyr – poetul pătimirii

poet, eseist (1905-1975)

Îndemn la luptă
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor. Atunci când inima ta cântă,
ce-nseamnă-n luptă-un brat înfrant,
ce-ţi pasă-n colb de-o spada frântă,
când te ridici c-un steag mai sfânt? >>>

Ruxandra Anton – poezie

poetă, Galaţi

taci cu mama
tu stai aplecată peste masă
cu mâna stângă ţii iepurele de picioare
şi cu mâna dreaptă îl tranşezi,
o altă mână
sapă o groapă mică
>>>

Victor Sterom – poezie

poet, critic literar, Ploieşti

 Ger până la sânge
Un platou de zăpadă
şi-o puşcă de vânătoare
ger până la sânge
numai acolo
în sămânţa încheieturilor
de stânci >>>

Ştefan Avădanei – rostiri

poet, Roman

Bună seara, amor

Te găsesc acum în amurg,
După drumul de-o viaţă de lung,
Nu să-ţi spun de-a fost greu sau uşor, >>>

Constantin Enianu – poezie

poet, Roman

           acord divin

dacă iubeşti nu înşeli nicicând

chiar dacă o pedeapsă perfidă >>>

Virgil Diaconu – Acum, că zeul doarme…

Acum, că zeul doarme, poţi şi tu să te-arăţi.

Cu toate vrăbiile, cu toate stelele căzătoare. >>>

Emilia Ţuţuianu – poezie

poetă, Roman

  Casa bunicilor

Pereţii casei bunicilor

 sunt prăfuiţi cu dureri.

Pereţii casei bunicilor

 sunt văruiţi cu lacrimi…

 icoanele de pe pereţi,

 vorbesc despre Iubire!.. >>>

Maria Agafiţei – Nu furaţi zâmbetul copiilor

Îmi amintesc cu nostalgie de serile aşteptate cu nerăbdare, dinaintea  venirii lui Moş Nicolae, când pregăteam cizmuliţele pentru Moşu, care sosea în fiecare an odată cu primii fulgi de nea, odată cu primele  portocale ce înmiresmau zilele de iarnă ale copilariei noastre.
Acum, departe de ţară, uniţi doar de http://www.copiisaraci.ro, suntem din nou legaţi prin firul amintirilor, de anii copilăriei, din ţara natală. >>>