Irina Lucia Mihalca – Fata din vis

Irina.Lucia.MihalcaATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE

Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte creştem,
ne înălţăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe…

Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului, dincolo de albastrul cerului
străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit
Intru în inima ta cu rodiile coapte de lumina soarelui –
simfonii de culori, miresme şi gânduri! >>>

Ioan Miclău – versuri

Ovidius

O lume nouă apăsa,
Păgânatatea veche,
Şi-un semn creştin se-ntrevedea,
Cum la zenit răsare-o stea,
Drept zorilor pereche! >>>

Oameni de la puterea a treia

Cecilia Bănică-PalÎncerc a scrie despre oamenii care au făcut ceva pentru acest oraş. Pentru început – profesorii. Cei care au avut iubirea de oameni în suflet. Cei care şi-au luat – nu inima – ci sufletul lor în braţele deschise. Mulţi dintre ei s-au dus acolo unde pot vorbi doar cu sfinţii despre cele făptuite pe acest pământ.

Ne bucurăm că EI, Oamenii de la Puterea a Treia, mai sunt printre noi. De ce Puterea a Treia? Pentru că: pentru Prima Putere îţi trebuie doar trupul; pentru a Doua Putere ai nevoie de credinţă; pentru a Treia Putere ai nevoie de SUFLET şi DRAGOSTE. Nu vă veseliţi, nici cea de-a Treia Putere nu ajunge întru împlinirea omului. Mai trebuie câte ceva. >>>

Ioan Miclău – versuri

Ioan_MiclauEchinocţiu

Echinocţiul e balanţa Naturii,
Iubit și veşnic dar,
Când bunele surori împart lumina lumii
Şi-a timpului hotar.

Egală e ziua cu noaptea,
Pe-ntreg rotund Pămant,
Iar cerul şi-alinie oastea,
Pe-un drum etern si sfânt. >>>

Ioan Miclău – Amintiri din locuri natale!

Florica

 

Pe o stradă ce sfârşeşte,

Drept în fundul unei văi,

Locuia cândva Florica,

Pentru-a cărei ochi şi buze

Aşternut-am multe căi! >>>

Iuliana Paloda-Popescu: Poeme creștine

iuliana-popescu1         Îngerul

Scriu poeme cu Îngeri
pe care nu le mai citeşte nimeni –
alfabetul e vechi, mâna e singură,
prea înceată,
parcă nimeni n-ar vrea să mai ştie
lumina dintâi, necreată.

Numai Îngerul
se aşează lângă umărul meu
şi îmi aprinde inima
Doamne, îmi spun – e un semn –
parcă-ar ninge din vis,
parcă-aievea am fi, ne-am roti,
spre-a ne pierde târziu,
luminaţi într-un cântec!… >>>

Ioan Miclău – versuri

Stai si privesti…?
dupa Lucian Blaga

“Stai si privesti cum creste sicriul
in trunchiul de pom,
in holda campiei si-n casa?
Tu, nu mai esti OM?
Stai si privesti in golul din blid,
de nimica nu-ti pasa? >>>

Eugen Evu: Tremurul infraseismic al Fiindului în lirica Vavilei Popovici

Vavila Popovici

„Să știi să plângi de bucurie/ când îți iese fericirea în cale/  doar și numai pentru câteva clipe./ Să știi să plângi/ când fericirea-ți este pierdută,/când inima și mintea aleargă năucite/  pe căi neștiute./ Râs-plânsul lumii să-l prețuiești/ și lacrimile-ți vor naște poeme.”

   Astfel se deschide noua carte de versuri a Vavilei Popovici, cu un enunţ – explicit ars poetica, ce nu  lasă echivoc asupra ţintei moraliste clasice a scrierii d-sale eseistice şi epice. Apelul la sintagma populară “râsu-plânsu”, este cheia viziunii mito-logice – antinomia condiţiei existenţiale, a plânsului ( din basmul lui Ispirescu, de a “ nu se naşte”,) şi a râsului – geamăn, sau dacă vreţi a mitului gemelarilor – fraţi , Fârtatul şi Nefârtatul. ( Dioscurii din mitologia arhaică românească, Lazăr Şăineanu). Întreaga carte este astfel un modern “ Înşir’ te mărgărite”, discursul fiind unul explicit – afirmativ – povăţuitor, în manieră adaptată paradigme neo – sacerdotale, ca să zic aşa. >>>

Octavian D. Curpaş: „Iubirea înlăcrimată” de Cristina Magdalena Frâncu

IubireaMotto: „Abia atunci pricepem preţul jertfei Tale/ Şi lacrimile sfinte ce-au curs ca douǎ perle…” (Suntem aşa de slabi)

„Eu nu scriu pentru mine, ci pentru alţii: pentru cel ce îmi citeşte creaţiile. Este adevărat că scriu ceea ce gândesc despre anumite teme, cum văd eu un fapt ori un lucru, cum primesc lumină asupra unor pasaje din Scriptură. Scriu despre lipsurile vieţii mele de credinţă, despre cum tânjesc să fiu. Mă gândesc că la fel ca mine, şi cititorul trece prin aceleaşi lupte interioare şi vreau să ştie că nu este singurul. Vreau ca inima îndurerată a cititorului, sufletul mistuit de dor, mintea îngândurată să primească din Mâna Divină eliberare. Iar peste toate lucrurile, să nu uite că există Unul care veghează şi care nu va îngădui nici o încercare peste puterea firească a fiecăruia de a o suporta…”, spune poeta Cristina Magdalena Frâncu. În continuare, ea declară: „Ştiu că îmi citesc poeziile oameni din toate categoriile de vârstă, fără nici o excepţie. Primesc e-mail-uri de încurajare de la >>>

Constantin Noica: “Ce e etern și ce e istoric în cultura românească?”

Constantin.NOICA-fotografiromani.ro-foto:Dinu.Lazar“De ce noi, romanii, etnic vorbind mai omogeni decat germanii, a trebuit sa asteptam soarta o mie de ani? Situatia geografica defavorabila, neprielnica conditiilor istorice, navaliri barbare, vecini salbateci? Dar acestea ar fi trebuit sa fie motive in plus de afirmare, elemente de marire proprie, daca pornirea de a face istorie, pornirea oarba si primordiala, ne-ar fi aruncat irezistibil in vartejul universal. Astazi la ce-am ajuns? La vointa de a face istorie. Cine a inteles acest lucru este lamurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rational, abstract, constient in tragicul nostru “.

Randurile acestea, scrise de un tanar acum cativa ani, pot nedreptati sau nu neamul romanesc; aceasta nu ne intereseaza. Ele ne aseaza insa dintr-o data in inima tensiunii care domina, pe toate planurile lumea romaneasca de azi. >>>