Pictori romaşcani – Victor Stanciu

DSC_9471

Reclame

Ovidiu Trifan – Tradiţia spectacolului în cultura romaşcană

Spectacolul, ca gest social şi manifestare artistică organizată, cu scop şi finalitate bine precizate, ocupă un loc important în viaţa culturală a unei comunităţi. Ca origine, coboară până în preistorie, începând cu străvechile ritualuri vânătoreşti ale paleantropilor, ele însele spectacole sincretice, cu caracter magic şi utilitar. Aceste reprezentări şi simboluri culturale, aparţinând practicilor din illo tempore, specifice pentru homo religiosus, au fost, cu timpul, conştientizate şi concretizate de homo cultus în manifestări periodice prilejuite de momentele esenţiale pentru o colectivitate a cărei viaţă o reflectau. Astfel, ele au devenit, la nivelul conştiinţei, reacţii mental-afective la problemele existenţiale cu care se confrunta societatea respectivă. Abia cu două milenii şi jumătate în urmă, începând cu teatrul antic grec, spectacolul s-a transformat într-o activitate artistică elaborată, organizată, permanentă, concepută special pentru delectarea publicului. Spre deosebire de egipteni – care au înălţat monumente ale tăcerii şi ale morţii – şi de romani –care au construit arene dedicate forţei fizice – vechii greci au creat lăcaşuri imense pentru spirit, amfiteatrele, spaţii arhitectonice, acustice şi virtuale, care uimesc şi astăzi. Ei au pus bazele unei tradiţii dramaturgice ale cărei forme de manifestare, tehnici şi mijloace de exprimare s-au menţinut de atunci încoace, dând omenirii opere perene, comparabile cu capodoperele shakespeariene şi arta secolului al XX-lea. >>>

Ion Ionescu Bucovu – Eminescu la a 163-a aniversare de la naștere

La mijloc de iarnă, Eminescu cade în sufletele noastre ca un blestem frumos. Academia Română i-a închinat în ziua lui de naștere o mare sărbătoare: Ziua culturii române. Poate vă întrebați de ce. Pentru că Eminescu e unic ca Dante, ca Shakespeare, ca Petrarca, ca Ronsard, ca Goethe sau ca Byron. Și e unicul român romantic de talia marilor romantici ca Lamartine, Vigny, Musset, Hugo, Heine, Novalis, Schiller, Byron, Leopardi, Pușkin și Lermontov.

El a despărțit apele de uscat în literatura română. De la el încoace se scrie altfel poezia. A rupt lanțul ciunismelor și pumnismelor ardelenești și a creat limba literară, altoind-o cu filonul ei cel mai sănătos, limba populară. >>>

Ion Ionescu Bucovu – Viața lui Eminescu între mistificare și adevăr

Eminescu – omul

motto:
„Atâta să nu uitaţi:
„ că el a fost un om viu,/
viu,/
pipăibil cu mâna.//

Atâta să nu uitaţi:
/ că el a băut cu gura lui, – /
că avea piele/
îmbrăcată în ştofă. //
Atât să
nu uitaţi, – /
că ar fi putut să stea/
la masă cu noi,/
la masa cinei celei de taină//“

Nichita Stănescu >>>

Istoria nespusă a Zilei Unirii

unirea_principatelorDesi iesenii aniverseaza cu hore si bucurie ziua de 24 ianuarie, putina lume stie acum ca Unirea Principatelor a facut mai mult rau Iasului decit bine, in urma cu aproape doua secole. Istoriografia comunista practic a sters din manualele de istorie puternicele si violentele manifestatii din Iasi si din Moldova mai bogata impotriva Bucurestiului si a Munteniei. Asa-numitul „separatism moldovean” a fost considerat de PCR un subiect tabu. Unirea a fost atunci un act preponderent politic, foarte putin popular la Iasi. Nume grele ale vremii, precum Gheorghe Asachi sau Nicolae Sutu, erau antiunionisti virulenti. Miscarea separatista a fost inabusita in singe intr-un final, cu zeci de morti pe strazi. Impartirea institutiilor a fost negociata dur intre Iasi si Bucuresti, primul oras fiind atunci mai mare ca locuitori. Din toate nu a ramas pina azi decit cutuma numirii Mitropolitului Moldovei ca Patriarh, precum si faima infiintarii primei universitati din tara tot aici.  >>>

8.000 de ani de istorie în Muzeul de istorie din Roman

Muzeul este locul în care trecutul ne “vorbește”, un spațiu al reamintirii că noi, cei de astăzi, le datorăm lor, celor din alte vremuri, totul. Țara noastră, acest spațiu bogat în descoperiri a căror vechime parcurge toată vârstele umanității, își așteaptă vizitatorii și în muzee, astfel încât aceștia, mai ales cei tineri, să ia contact cu vremurile trecute. Cunoscând trecutul, cel curios și iscoditor poate înțelege mai bine prezentul și, de ce nu, poate anticipa, într-o măsură mai mică sau mai mare, viitorul.

dsc06105-1 >>>

Pînzarul moldovenesc al lui Ştefan cel Mare

Panzar moldovenesc al lui Stefan cel MareContinuînd vechea tradiţie a constructorilor de corăbii, Ştefan cel Mare a dezvoltat şantierele navale de la Cetatea Albă şi Chilia. Lemnul se găsea din belşug, dar lucrătorii de corăbii căutau mai ales stejarii moldoveneşti pe care îi lăudau a fi mai buni decît oricare lemn pentru construirea navelor, fiind şi mai tari împotriva carilor. Iar pentru catarge se  găseau brazi înalţi şi drepţi ca lumînarea, pe care moldovenii îi aduceau pe apele Bistriţei şi Siretului. Unele dintre primele consemnări referitoare la flota Moldovei medievale datează de la asediul Chiliei din anul 1465; pentru că Dunărea era îngheţată, iar pînzarele nu puteau fi utilizate, Ştefan cel Mare, cunoscînd însemnătatea artileriei în luptă, a folosit totuşi tunurile de pe nave. Moldova maritimă, cu porturile Cetatea Albă şi Chilia, era la acea vreme singura opozantă a turcilor pe mare, după ce cetatea genoveză Caffa fusese ocupată de turci la 6 iunie 1475. După ce în 1484 turcii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă, creşte rolul militar şi commercial al Galaţiului. Din mica aşezare pescărească, Galaţiul devine un oraş cu o puternică viaţă comercială şi trafic naval intens, aceasta datorîndu-se atît negustorilor fugiţi din Chilia şi Cetatea Albă, cît şi lucrătorilor de nave, care pun bazele unui şantier de construcţii. >>>

Sfântul Ioan Botezătorul

sfantul-ioan-botezatorulIn fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau. 


Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca „nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan „a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”. >>>