Mihai Dascălu – Ţara Moldovei în faţa Adevărului

Moldova”Nihil possumus contra veritatem”
(Nimic nu poti face contra adevarului)
***
Daca este adevarat ca la 16 (28) mai, anul 1812, Rusia Tarista a sfasiat Tara Moldovei in doua, atunci –
– jumatatile nu pot fi decat identice;
– Interfluviul Nistru – Prut este tot atat de roman, precum e spatiul dintre Prut-Carpati;
– supozitiile ”stiintifice” ale sovieticilor despre sterila controversa moldoveni – romani sunt totalmente mincinoase;
– niciodată în istorie Basarabia nu a fost o entitate teritoriala;
– statalitatea moldoveneasca are o singura continuitate, cea a Principatului Moldova, si nu poate fi combatuta de ”statalitatea socialista moldoveneasca“, instrument veritabil in expansia revolutiei permanente; >>>

George Petrovai – Baruch Spinoza sau modelul antic al înțeleptului

Avem deplina libertate să presupunem că filosofia reprezintă prima formă sistematică a gândirii omeneşti, care nu numai că şi-a pus întrebări, dar a căutat să şi ofere răspunsuri cât de cât mulţumitoare în legătură cu cele trei probleme fundamentale ale existenţei:
a)Existenţa divinităţii şi posibilele ei mecanisme de cugetare şi acţiune;
b)Existenţa lumii în infinitele ei forme de manifestare şi apariţia vieţii;
c)Omul şi problemele sale specifice de cunoaştere şi adaptare, a căror necontenită tentativă de soluţionare se materializează în tot atâtea remarcabile pagini de cultură şi civilizaţie, adăugate de fiecare generaţie la zestrea transmisă de către înaintaşi.
Având în faţă acest uriaş tablou al inepuizabilelor dezbateri filosofice, aşa cum s-a conturat el încă din zorii cugetării omeneşti, este firesc să ne punem întrebarea dacă – la fel ca bunăoară în ştiinţele particulare – legea progresului este prezentă şi în filosofie. Dar cum unanimitatea concepţiilor este total exclusă până şi în problemele care doar tangentează cu filosofia, evident că şi în chestiunea de mai sus se înregistrează opinii diferite, unele chiar radicale. >>>

Petruş Andrei: „Ion Coman sau mitul Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ” – Alexandru Lazăr

Petrus AndreiÎn urmă cu trei săptămâni, pe 9 martie 2013, am avut deosebita plăcere şi rara emoţie de a-mi întâlni prin Bucureşti anii adolescenţei mele în persoanele distinsei şi frumoasei doamne Rodica (Covrig) Lazăr şi a actorului  şi profesorului universitar dr. Alexandru Lazăr: doamna Rodica, fostă colegă de liceu la Colegiul Naţional ,,Petru Rareş”, o frumuseţe blondă cu cosiţe, o dantescă ,,donna angelicata”, precum va fi fost iubirea adolescentină eminesciană şi domnul Alexandru Lazăr, tânăr actor la ,,Teatrul Tineretului” de curând înfiinţat, sub direcţia lui Ion Coman.

După schimbul de emoţii, a urmat schimbul de cărţi: eu le-am dăruit amabilelor şi ospitalierilor gazde ,,101 sonete” ( Editura ,,Sfera”, Bârlad, 2007) şi ,,Fântâna şi izvorul” (aceeaşi editură, 2012) iar domnul profesor universitar dr. Alexandru Lazăr mi-a oferit cartea ,,Ion Coman sau mitul Teatrului Tineretului” (Editura ,,Nona”, Piatra Neamţ, 2003). >>>

Aportul romaşcanilor la efortul de război (1916-1918)

ROMANIA-IN-PRIMUL-RAZBOI-MONDIAL

Nefiind plasat în zona cofruntărilor directe, totuşi Romanul n-a fost ocolit de cortegiul de suferinţe şi orori pe care orice război le aduce după sine. Populaţia de aici a resimţit din plin ce înseamnă moartea, prin pierderea celor dragi, boala, sărăcia, lipsurile, mizeria şi ca orice român în vremuri de restrişte, fiecare a încercat să-şi aducă contribuţia la uriaşul efort de război depus de o ţară întreagă, de la cei care – pe front – au luptat, sacrificându-şi chiar viaţa, până la cei din spatele frontului ce au susţinut, după posibilităţi, aceste nevoi de război, fie că a fost vorba de donaţii, contribuţii, muncă voluntară, îngrijirea orfanilor de război sau adăpostirea refugiaţilor etc. Am aflat mai ales din paginile presei locale despre toţi acei romaşcani care, cu puţin sau mai mult, şi-au adus aportul lor material şi moral, la efortul general de război, ştiind că acest conflict, nedrept şi nefiresc în sine, urmărea o finalitate dreaptă şi firească istoric pentru români – întregirea ţării. „A da pentru armată – îndemna Ion Agârbiceanu prin paginile ziarului „Vestea Nouă” la care a colaborat – înseamnă a arăta că ai mult simţ de recunoştinţă faţă de aceea cari te-au mântuit; a contribui pentru trebuinţele armatei înseamnă a ajuta biruinţa finală. Cinstind pe cei care pleacă azi din nou la luptă, cinstim şi pomenirea sfântă a tovarăşilor lor, care au murit cu arma în mână la hotarele ţării. Ei vor vedea că nu au murit zadarnic ”.  >>>

Anul editorial 2012 – articole de Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Claudiu Turcuş, Şerban Axinte , Elisabeta Lăsconi

În 2012, eu votez nonficţiunea

autor: Paul Cernat

Anul 2012 a fost, cu asupra de măsură, unul electoral (doar a fost, să nu uităm, şi anul Caragiale!). Iar editorial, în 2012 „alegerile“ au fost cîştigate detaşat de nonficţiune. Şi asta în pofida faptului că nici ficţiunea n-a stat rău, reabilitîndu-se spectaculos pe parcurs prin apariţia unor titluri – îndeosebi romane, dar nu numai – semnate de Simona Sora (în opinia mea, Hotel Universal este cartea de proză a anului), Radu Aldulescu (Cronicile genocidului), Radu Mareş (Deplasarea spre roşu), Filip Florian (Toate bufniţele), Stelian Tănase (Skepsis), Cătălin Dorian Florescu (Jacob se hotărăşte să iubească), Daniela Zeca-Buzura (Omar cel orb), Florina Ilis (Vieţile paralele), Ioana Pârvulescu (Viitorul începe luni), Corin Braga (Luiza Textoris), Corina Sabău (Dragostea, chiar ea), Tatiana Niculescu-Bran (În ţara lui Dumnezeu), Dan Perşa (Arca), Alexandru Muşina (Nepotul lui Dracula), Vasile Baghiu (Planuri de viaţă), Florin Irimia (O fereastră întunecată) ş.a. Capul de afiş al interesului public l-au ţinut însă volumele de eseuri, memorialistică sau convorbiri. Iar cînd spun „eseuri“ am în vedere tot ce se poate înţelege prin asta: de la eseul publicistic, politic, istoric sau filozofic la eseul critic sau aşa-zicînd „literar“. >>>

Festival Internaţional de Poezie ,,Mihai Eminescu”

Motto: “Un popor fără cultură e un popor uşor de manipulat.“(Immanuel Kant)

 În organizarea Fundaţiei Culturale „Lumina” şi a Centrului Cultural „Nichita Stănescu” Mehedinţi a avut loc la Drobeta-Turnu Severin, Orşova şi Băile Herculane în zilele de 14 si 15 ianuarie 2013 cea de-a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu”. >>>

Incursiune în istoria învățămîntului romașcan

Miercuri, 31 octombrie, a avut loc prima ediție a simpozionului județean “Incursiune în istoria învățămîntului nemțean”.

Școala “Vasile Alecsandri” a găzduit miercuri, 31 octombrie, prima ediție a simpozionului județean “Incursiune în istoria învățămîntului nemțean”. Evenimentul, care a reunit profesori de istorie din zona Romanului, i-a avut ca invitați speciali pe Elena Preda, inspector pentru disciplina istorie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Neamț, și pe profesor doctor Liviu Brătescu, cercetător la Institutul de istorie “A.D. Xenopol” din Iași. Simpozionul se înscrie în seria manifestărilor organizate cu prilejul aniversării a 180 de ani de la înființarea Școlii “Vasile Alecsandri” și a fost deschis de un moment artistic deosebit prezentat de elevii școlii. >>>

“Spiritualitate şi caracter creştin” de Iosif Ţon – o carte apel peste timp

Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunistă în România încerca să creeze falsa imagine că partidul merge înainte şi că niciodată epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier şi chiar de peste ocean, existau o mulţime de voci care anunţau sfârşitul erei totalitare şi începutul democraţiei, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profundă în mai toate ţările socialiste, iar România nu avea cum să rămână în afara acestui proces istoric evolutiv. >>>

Cărţile care ne-au făcut oameni

„Îmi îngădui să cred că, în funcţie de simpatia pentru unul sau altul dintre autorii cuprinşi în sfera nostalgică a evocărilor de faţă, cititorii-părinţi şi mai ales bunici) îşi vor îndemna fiii şi nepoţii cu mult mai multă hotărâre şi seninătate către un titlu sau altul, odată ce ele, titlurile, i-au făcut oameni pe…” 

Cu o întârziere normală într-o societate pe care o credem, naivi, că este implantată şi subordonată ideii de civilitate, am intrat în posesia unei cărţi pentru care „editorul” merită felicitări – ca să lămurim lucrurile de la bun început. O mică ciudăţenie ar fi că volumul apare la Editura Humanitas, în timp ce la numele autorului se mai adaugă şi menţiunea de „editor”. Mă rog…  >>>

Romașcani pe meridianele globului. Pelerinaj în Țara Sfântă

Din cele mai vechi timpuri, începând cu Avraam care a pornit din patria sa,Urul Caldeii, în căutarea pământului făgăduinței, țara pe care Dumnezeu i-a promis-o-Canaanul-(Facerea 12,1-5), mulți oameni au pornit  spre locuri încărcate de istorie și spiritualitate –locurile Sfinte. Un grup de romașcani, provenind din toate păturile sociale, oameni de diferite vârste, m-au însoțit într-o călătorie emoționantă pe urmele lui Iisus în Țara Sfântă. >>>

Ion Coja – Blestemul Tracic ?

Petre Burlacu: Domnule profesor Ion Coja, românii sunt mai învrăjbiți ca oricând! De data aceasta pe tema demiterii Preşedintelui României, dar nu se poate spune că până să apară acest referendum eram „uniți în cuget și simțiri”. Dimpotrivă. Dezbinarea este mai veche, iar după 1990 a devenit tot mai accentuată, mai insuportabilă. Se aud voci cum că suntem sub puterea unui blestem străvechi, ca noi românii să nu fim niciodată uniți. Ce ziceți? >>>

Maramureşul din dreapta Tisei, „cununa României”

Maramureşul istoric, zonă pe care marele poet şi publicist român Ioan Alexandru o numea, în 1977, în „Luceafărul”, cununa României, este cunoscut românilor mai ales datorită obiceiurilor şi portului unice. Totodată, amănuntele trecutului acestei părţi a României rămân necunoscute. De exemplu, nu mulţi cunosc faptul că sintagma „Maramureşul istoric” face trimitere la un teritoriu din care doar o treime se află în prezent în componenţa statului român, celelalte două, situate la nord de Tisa, făcând parte din Ucraina. >>>

Octavian Curpaş : „Spiritualitate şi caracter creştin” de Iosif Ţon – O carte apel peste timp

    Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunistă în România încerca să creeze falsa imagine că partidul merge înainte şi că niciodată epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier şi chiar de peste ocean, existau o mulţime de voci care anunţau sfârşitul erei totalitare şi începutul democraţiei, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profundă în mai toate ţările socialiste, iar România nu avea cum să rămână în afara acestui proces istoric evolutiv.  >>>

Gastronomia belgiană

Gastronomia belgiană este caracterizată de bere, cât de ciudat n-ar părea, băutura naţională şi cea mai apreciată de către turişti, pentru că se pune în mâncare şi lângă mâncare. Majoritatea celor peste 400 de feluri de bere sunt produse din hamei sau orz. Belgia are sute de fabrici de bere, locuitorii ei fiind pe primul loc în lume la consumul acestei băuturi, revenindu-le anual peste 150 de litri de persoană. >>>

Marie Paradis – prima femeie care a ajuns pe vârful Mont Blanc

Simbolul alpinismului modern, Mont Blanc este un înalt loc istoric de expansiune personală şi una dintre destinaţiile turistice de top din lume. Acesta face astăzi obiectul unui program de înscriere în patrimoniul UNESCO. Mont Blanc are o înălţime de 4807 m, fiind depăşit în Europa de muntele Elbrus din Caucaz (5642 m). Marie Paradis născută în 1778 la Chamonix, cătunul Baurgeat din Franţa, este cunoscută ca prima femeie >>>

Iulia Hașdeu- Românce care ne fac cinste

Iulia Hasdeu (n. 2/14 noiembrie 1869, Bucureşti – d. 17/29 septembrie 1888, Bucureşti). Poetă, prima româncă studentă la Sorbona. Fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838–1907), filolog, lingvist, scriitor şi istoric, şi a Iuliei (născută Faliciu), a fost un copil supradotat. La vârsta preşcolară ştia să scrie şi să citească, la 6 ani şi 7 luni a scris un roman despre viaţa şi faptele lui Mihai Viteazul, la 8 ani a absolvit şcoala primară, cunoscând deja limbile franceză, engleză şi germană, iar la 11 ani  clasele gimnaziale, cu premiul întâi, la „Sfântul Sava”, studiind în paralel muzica la Conservator, secţiile de pian şi canto, şi desenul şi pictura cu C. I. Stăncescu. În septembrie 1881, însoţită de mama sa, pleacă să studieze la Paris, fiind înscrisă la Colegiul «Sévigné», unde obţine bacalaureatul >>>

Fețele modernității la Matei Călinescu

  Văzută de autorul postfetei drept o sinteză epocalăCinci fețe ale modernității, scrisă de regretatul Matei Călinescu (15 iunie 1934-24 iunie 2009), si publicată în SUA într-o primă editie în 1977, urmată în 1987 de o nouă editie întregită cu un capitol despre postmodernism, apare în haina românească în 1995, la Editura Univers, tradusă de Tatiana Pătrulescu si Radu Turcanu, urmată de un cuvînt de însotire al lui Mircea Martin.

Cele cinci fete ale modernitătii sînt decelate în tot atîtea eseuri, fiecare centrat, în ordine, pe modernism, avangardă, decadentă, kitsch, postmodernism, ultimul iluminînd indirect celelalte fatete, prin accentul pus pestrategia retractării sau palinodia – calitate esentială a spiritului postmodernist.

>>>

Există o viață muzicală și dincolo de Prut…

Cultura muzicală de la est de Prut, alături de cea din întreg teritoriul românesc, reprezintă întreaga varietate a vieţii poporului băștinaș. În ea se reflectă sufletul fiecărui basarabean și tot ea înseamnă profunzime muzicală, temperament, omagiu adus strămoşilor, libertatea gândirii muzicale, cântec de leagăn al mamei, şi nu în ultimul rând un șlagăr, care poate deveni cunoscut pe parcursul a câteva zile din istoria neamului.

Arta muzicală basarabeană se prezintă ca una cu rădăcini adânci milenare care a evoluat de-a lungul veacurilor odată cu trecerea timpului istoric, încadrându-se în unele sisteme culturale majore, cum ar fi Imperiul Otoman, Imperiul Țarist sau URSS. Cele mai vechi creaţii muzicale autohtone sunt cântecele de muncă şi cele ritualice: colindele, cântecele de pahar, bocetele de nuntă, bocetele de înmormântare, etc. Baladele au ajuns până astăzi din timpuri străvechi. Acestea reflectă lupta poporului contra cotropitorilor străini şi boierilor feudali. Un loc important în cultura tradiţională basarabeană îl ocupă cântecele lirice şi cele cu caracter de protest social, printre care se află doina, apărută în perioada feudalismului timpuriu, dar şi colindele – cântece ritualice, înrudite oarecum și cu „koliada” popoarelor slave. >>>

Constantin Enianu- Homo religiosus

Pentru intelectualii occidentali, printre care s-a numărat şi istoricul român al religiilor Mircea Eliade, descoperirea societăţilor arhaice, aşa-zise primitive, a jucat un rol precumpănitor în deschiderea spiritului. Experienţa acestei descoperiri are consecinţe pentru cel care descoperă această unitate, nobleţe şi valoare. Din această perspectivă, Mircea Eliade a înţeles că se poate compara studiul hermeneutic al faptelor religioase cu un fel de metapsihanaliză, în >>>

Tatiana Scurtu-Munteanu: Ath – oraşul Giganţilor din Belgia

Ath este un oraş mic şi prietenos, situat în inima Europei, în regiunea Valonia din Belgia. Este înconjurat de două rezervaţii naturale, o regiune care îmbină câmpia, pe care este situat parcul natural Escaut, cu zona deluroasă. În ultimii 20 de ani, oraşul a cunoscut o revigorare economică importantă datorită reabilitării centrului istoric şi a campaniei de promovare a punctelor sale forte. Sloganul său, „Ţara de Ath este imensă”, ilustrează perfect expansiunea oraşului. Ath-ul este cunoscut ca oraş al „Giganţilor”. >>>

Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt

După o domnie de 47 de ani, 2 luni şi trei săptămâni, Ştefan cel Mare, cel mai eminent conducător al Moldovei se stinge din viaţă la data de 2 iulie 1504. Acesta, pe lângă măreţele sale fapte războinice care au dus la consolidarea statului pe care îl conducea, a încurajat dezvoltarea culturii, a artelor, a arhitecturii, devenind ctitor a peste 44 de lăcaşuri de cult, fiind întrecut doar de Neagoe Basarab (46), după cum ne informează cronicarul Grigore Ureche. A mai construit cetăţi, fortificaţii de apărare, case domneşti şi a făcut importante donaţii unor lăcaşe de cult din afara perimetrului naţional. A contribuit la emanciparea condiţiilor de trai a supuşilor săi, câştigând respectul şi iubirea acestora. >>>

Fraţii noştri din Alpi- Urme aproape româneşti în Elveţia

“E la noi un cuvant foarte vechi, poate chiar cel mai vechi, la fel de batran ca si megalitii astia din piatra pe care-i vedeti. E vorba de cuvantul “carp”, ceea ce in romansa inseamna “piatra”, “stanca”. Nimeni n-a putut stabili vreodata originea acestui cuvant, ea se pierde in adancul istoriei. Noi insa il avem in numeroase nume de locuri, de munti si de vai: Carp, Carpet, Carppa… Cateva piscuri de aici, din jurul satului, se numesc chiar asa: Carp. Un altul se numeste Carpats. Da, Carpats, de ce va mirati?…”

Un reporter frenetic: Iorga

Sunt vreo 60.000 in toata Elvetia si isi spun, cu mandrie, “romansi”: oamenii liberi ai muntilor, de alt neam decat vorbitorii de limba germana si italiana care ii inconjoara din toate partile. Candva, tara lor, asezata la aproape 4000 de metri inaltime, se numea Retia. Azi se numeste Engadin si se afla in cantonul elvetian Grison. Cu toate ca limba lor a fost recunoscuta abia in 1938, dupa lupte grele si indelungate, ca cea de-a patra limba nationala, ea e de fapt singurul grai nascut si vorbit pe actualul teritoriu elvetian (germana, franceza si italiana fiind limbi de imprumut, aduse de peste munti). Nu de mult, romansii si-au sarbatorit, ca si noi, 2000 de ani de continuitate istorica, chiar daca sunt, tot ca si noi, mult mai vechi. Urmasi ai mandrilor reti, latinizati la fel de greu ca si dacii de armatele Imperiului roman, Nicolae Iorga le spunea “frati mai mici” ai romanilor. In studiul sau “Paralelisme romano-helvetice”, marele istoric ii socotea inruditi cu traco-ilirii, dar si cu celtii, de la care au mostenit un fond de cuvinte prezente si in limba noastra. >>>

Gheorghe A.M.CIOBANU – Iubirea cea plină de Har şi de Dar

Lăcaşul Creştin de prăznuire a Bunului Dumnezeu, ctitorie blagoslovită a fiinţa în Caşinul moldav al unor meleaguri naturale fără pereche, a desfăşurat, nu de mult, o nouă îngenunchiere, nu pentru rugă, ci de a omagia împlinirea unui mileniu de când Sfântul Simeon Noul Teolog a compus acea „Cântare a Cântărilor” numită: Imnele Iubirii Dumnezeieşti. >>>

Academicianul Florin Constantiniu a murit la vârsta de 79 de ani

Istoricul Florin Constantiniu, membru titular al Academiei Române, a decedat la vârsta de 79 de ani, a declarat pentru MEDIAFAX academicianul Răzvan Theodorescu, prieten apropiat al acestuia. Florin Constantiniu va fi înmormântat cel mai probabil luni, la cimitirul Ghencea Militar din Capitală. >>>

Octavian Curpaș- Exilul românesc la mijloc de secol XX

Grădinile suspendate ale exilului românesc

>>>

Emilia Țuțuianu: Sorin Ullea, Profesorul

L-am cunoscut la Văratec…Aplecat deasupra unei măsuţe, învăluit de aburii cafelei, cu o mână sprijinindu-şi fruntea şi cu cealaltă scriind de zor, grăbit, pentru a întâmpina timpul la locul sortit şi stabilit dinainte…

 Cu toate vrăjmăşiile din jurul său el zâmbea cald şi îngăduitor. Te izbeau ochii săi adânci cu care dorea parcă să spargă orizontul hipermetropiei sociale şi spirituale, tonul blajin –stăpânit de o mândrie îngăduitoare– închidea nemulţumirile şi le strivea pe ascuns cu o putere neobişnuită pentru venerabila sa vârstă. >>>

Mariana Gurza: Ciprian Zaharia – Un ctitor voievodal

poetă, Timişoara

poetă, Timişoara

        Una dintre cele mai importante ctitorii muşatine din Moldova este Mănăstirea Bistriţa, situată la 8 km de Piatra-Neamţ, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Un loc care vorbeşte de la sine despre istoria neamului, având un trecut spiritual şi cultural incontestabil. După tradiţie, primul ctitor este considerat a fi Petru I Muşat (1375-1391), dar adevăratul ctitor al Mănăstirii Bistriţa este voievodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432).

>>>