Ioan Miclău – versuri

Frunză verde

De-ai fi, mândro, frunză verde,
Niciodată nu te-aş pierde,
Căci şi unda apei line,
Te-ar aduce către mine!

De-ai fi frunza de pe fag,
Mi-ai cădea la piept cu drag,
De-ai fi frunza de pădure,
Ori prin văi de rug de mure,
Orice-ai fi, eu nu te-aş pierde,
De-ai fi veşnic frunză verde! >>>

Reclame

Teo Cabel – versuri

Teo cabelFERESTRE

Trei ochi prin care
Cerul privește în casa mea,
Mi-arată un păr, frumos
Mai ales primăvara – nflorit,
Fără să-i văd tulpina.
Ochii mei, ferestre prin care
Nu Te văd niciodată…
Te simt
Și nu știu unde
Să arăt cu mâna! >>>

Nichita și cultul “LuceafăruluiI”

Nichita StanescuNu cunosc un alt poet roman care, ca Nichita Stanescu, sa fi cultivat cu atata pathos si veneratie, cultul genialitatii eminesciene. “Dorul de Eminescu” va cristaliza, de fapt, intr-o obsesie fundamentala, lesne de urmarit in intreaga sa opera si in functie de care se va cladi, vegheat ca de o stea polara, destinul poeziei romanesti.

In “Cartea de recitire”, Nichita Stanescu da expresie stralucita acestor convingeri tutelare. El vede in Eminescu pe “cel mai dificil poet roman si cel mai de neinteles”, in ciuda iluziei ca poate fi inteles. Crede, apoi, ca “Oda in metru antic” exprima adevaratul “portret in ulei” al poetului, o veritabila “statuie in bronz”. Constiinta hyperionica a poetului a “statuarizat” sentimentele pe un soclu de notiuni, caci “Luceafarul si intreaga lui mitologie nu decurgeau din sentimente”. Fascinat de mitul sumerian al lui Ghilgames, autorul >>>

MAria RUgină – Neajungerea de sine

Poposind, într-un târziu, pe o margine de sine
Și privind cu luare-aminte cum ard visele din jur,
Văd o floare alintată de un zumzet de albine.
Ce fac eu când mănânc miere, dulce clipa lor o fur?
 
Atingând o stea deschisă, o simt rece, dar vibrând.
Încercând s-o încălzesc, văd că nu se poate lua.
Strâng în palmă, cu răbdare, foc de mine și de gând…
Ea mă-ntreabă zâmbitoare: ,,Vrei un strop din raza mea?” >>>

MAria RUgină – Visul purității

Ninge alb de Mărțișor,stingând aburul din glie
Cu a Cerului suflare,rămasă în inerție.
Soarele-nghețat în neguri s-a pitit după o stea,
Care l-a ademenit în singurătatea sa…

 Toată Bucuria zilei – poarta raiului deschis –
A rămas Roșul din noi, punte între NOI și VIS.
Albul pur sărută Roșul, răsucindu-l în fior
Și trasează înc-o brazdă în țărâna tuturor… >>>

Maria Rugină – Măsura omului ,,făcut”

IUBIREA este stea polară – Luceafărul mișcării tale.
Ea te înalță și coboară, dând vieții sens, imbold și cale.
Iubirea te va căuta: ea n-are viață fără tine
Și tot ce ai și ce nu ai, de drept și-n fapt, îi aparține.
 
Iubirea nu-i o datorie, nici un impozit permanent,
Pe care să-l plătești o viață, dacă n-ai fost o clipă-atent.
Cârma se află doar în tine, este esența ta ca fire,
Coroana inimii-lumină, descătușată de-ntâlnire. >>>

scriitorul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Populaţia nu prea ştie ce să facă cu puterea, puterea nu prea ştie ce să facă cu populaţia”

Butnaru LeoEşti printre primii scriitori de Basarabia care şi-au făcut, imediat după revoluţia din 1989, prieteni de condei în România. Care au fost primele impresii despre cei pe care, o bună bucată de vreme, i-ai cunoscut doar prin scris?

– Să ştii că, la început de septembrie 1987, la Bucureşti, în casa actorului şi poetului Arcadie Donose, de stirpe pruto-nistrean, l-am cunoscut pe Matei Vişniec. Iar peste vreo două săptămâni de la radio „Europa liberă” am aflat că tânărul scriitor român ceruse azil politic în Franţa. Anul acesta i-am expediat una din fotografii în care ne regăsim, Matei întrebându-se: „Să fi fost noi atât de tineri pe atunci?” Ei bine, până la acea primă permisiune de a trece Prutul – oricum, eram în plină perestroika – mi s-a întâmplat ca la o şedinţă a cenaclului „Eminescu” de la redacţia ziarului „Tinerimea Moldovei” din Chişinău să-l cunosc – pe cine crezi? – pe inveteratul promotor al criticismului sociologist Mihai Novicov, aflat în vizită în RSSM. Era pe la mijlocul lunii februarie a anului 1971. Nu ştiu cu ce ocazie se afla Novicov la Chişinău, >>>

Denisa Lepădatu – proză scurtă

Denisa LepadatuÎmi place să scriu

 Îmi place să scriu, să le fac surprize oamenilor pe care-i iubesc şi care mă iubesc… Aş vrea ca toată lumea să aibă în fiecare zi o bucurie, să ştie că viaţa este minunată atunci când eşti înconjurat de oameni cu suflet bun şi frumos. Aş mai vrea ca tristeţea, văzând atâta fericire în jur, să nu-şi mai găsească loc aici, pe pământ, şi să plece într-un loc de unde nu se mai poată întoarce.

Într-o zi, când voi fi mai mare, voi scrie despre lumea aceasta frumoasă în care trăiesc acum, despre prietenii mei minunaţi, care mă învelesc în fiecare seară cu dragostea lor şi în fiecare zi îmi zâmbesc, făcându-mă să zbor! >>>

Gheroghe Vicol – haiku

Greieri, vin, muzici –

alămuri risipite

în zori pe dealuri. >>>

Iurie Osoianu – versuri

* * *

… Eu am avut norocul să mă nasc român
Şi-am mai avut norocul de a şti
De mic copil, în ciuda comunismului păgân
Că sunt român
Român că voi muri… >>>

Petruş Andrei – Fântâna şi izvorul

Acum câteva zile, în acest spaţiu (Biblioteca judeţeană, n.n.) şi cu o ocazie asemenea celei de azi, cineva îmi lăsa – inscripţie pe o carte – o simpatie şi o prietenie venite din fântâna şi izvorul Baaadului.

        Drumurile mele nu prea se întâlniseră cu steaua poetului ce-şi căta rugăciune la izvoarele luminii. Cred că ne cunoaştem dintr-un vis ori dintr-o poveste în care floarea neuitării şi cântecul nopţii au nins în creangă, jinduind o oră de iubire. >>>

Doamna Evdochia, prima soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Evdochia [Ovdotia] de Kiev (n. prima parte a secolului XV – d. 25 noiembrie 1467, Suceava). Prima soţie a domnului Ştefan cel Mare (1457–1504). Fiica cneazului de Kiev Alexandru [Olelko] (†1454), descendent al marilor duci ai Lituaniei, rudă cu regele Poloniei, şi a Anastasiei (†1470), sora marelui cneaz al Moscovei. A devenit doamna lui Ştefan, voievodul Moldovei, la 5 iulie 1463, în faţa înaltelor feţe bisericeşti ale ţării şi Curţii Domneşti. Eveniment de o covârşitoare importanţă, care „îl interesa atunci pe Ştefan, … [deoarece] prin căsătoria cu Evdochia, nepoata de văr a lui Cazimir IV, el se înrudea cu suzeranul său, regele Poloniei” (Constantin Rezachevici). Căsătoria a fost consemnată şi în două scrieri contemporane, cronica de curte a domnului Moldovei şi Cronica >>>

Se impune o Dictatură a Virtuții!

Interviu cu scriitoarea şi jurnalista Maria Diana Popescu redactor-şef adjunct, revista „Agero”-Stuttgart

Adrian Botez: Stimată doamnă Maria Diana Popescu,  interviul de faţă este, pentru mine, dintr-un anumit punct de vedere, o premieră. Mai exact, pentru prima oară intervievez o persoană de mare fineţe a Duhului, având o valoare spirituală încă ne-explorată decât destul de fugitivo-superficial, de către hermeneuţi –  dar atât de discretă cu sine însăşi, încât ai zice că „lucrează sub acoperire”, sub pseudonim. Am răscolit tot Internetul, pentru a afla, înafară de titluri de cărţi, versuri sapienţial-orfice şi articole de o eleganţă şi, concomitent, incisivitate (intelectuală şi critică) exemplare – şi niscaiva date biografice : n-am aflat decât lucruri ţinând de ideatica dvs. splendidă, am „legumit”, cu aleasă desfătare, formulările dvs. subtil-sentenţioase, din articole, dar nimic despre omul cu personalitate tetrestră, omul de „carne şi sânge”, omul care să devină un con-locutor solid, non-fluid. Pe de o parte, vă admir, necondiţionat, superba dvs. discreţie, în acest veac al exhibiţionismului, al imposturii şi al mahalagismului mondializat! Dar, cu următoarea informaţie seacă: „Maria Diana Popescu – eseist, critic, poet, jurnalist, >>>

Emil Loteanu şi arta ce urcă la cer

regizor, scenarist, poet Moldova

Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie, în satul Clocuşna din raionul Ocniţa. A învăţat la şcoala din Clocuşna. După anexarea Moldovei de est de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuţi, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, şi-a însoţit mama (Tatiana) la Bucureşti. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din Bucureşti. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi. A fost prins şi predat grănicerilor români, care l-au trimis la Bucureşti, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat primul film artistic românesc – «Viaţa învinge». A încercat să dea examen la IATC Bucureşti, dar dosarul său de admitere a fost respins . >>>

George Safir – poezie

poet, Bacău

N-am să mai scriu despre iubire
N-am să mai scriu despre iubire,
Despre iubire nici n-am scris;
Ar fi atâta risipire
De vorbe care tot s-au zis. >>>

Aurica Istrate – poezie

Răuceşti, Neamţ

E linişte-n cetate
de două nopţi e linişte-n cetate
cu zidurile-n braţe dorm soldaţii
nici zvonuri de-adulare
nici ovaţii nu trec de cheia-ntoarsă în lăcate
a  decretat prea-naltul amnistie
şi din nesomn i-a liberat pe toţi >>>

Monica Duşan – Nelinişte în prag de primăvară

publicistă, Hunedoara

publicistă, Hunedoara

     Ar fi fost normal ca la această dată primăvara să-şi fi intrat pe deplin în drepturi, dar pribege pulberi argintii încă mai colindau văzduhul cenuşiu, acoperind (pentru a câta oară- n iarna aceasta?) pământul trist, cu strălucirea lor de albă stea. >>>

Cristina Bîndiu

prozator, Suceava

prozator, Suceava

                                                 La hram

                 Dimineaţa aceea era rece,  prea rece pentru sfârşitul lui  april’.  Pe muntele ce se înălţa în spatele casei, Valeria bănuia încă omăt greu şi umbră  adâncă de iarnă. Colţul ierbii nu se iţise nici măcar în livada de lângă casă. >>>