„Părintele Iustin Pârvu: o misiune creştină şi românească”

Iustin Parvu«În chilia mică a părintelui Iustin par a se întâlni toate drumurile din România. E o intersecţie de duh şi speranţă. Aici se întâlnesc toate colburile şi toate disperările şi toate încercările. Oamenii aduc bruma lor de suflet, o cară cu ei de departe iar în chilie, pe un colţ de pat sau stând în genunchi, lasă toată oboseala ca alpiniştii care după ce au atins vârful se relaxează pentru că ştiu că urmează mult mai lesnicioasa coborâre. Povestea o credinioasă care venise aici, cu ceva ani în urmă, să se descarce de aproape “eterna” poveste a bărbatului beţiv din casă, destul de prezent în societatea noastră. A început să detalieze părintelui povestea soţului ei care îşi neglija copiii, părinţii, i-a spus până unde a mers degradarea acestuia şi umilinţa celor din jur, şi-a exprimat neputinţa, disperarea. Părintele părea rupt de realitatea imediată, părea rupt şi de povestea bietei femei, spunea doar din când în când: “Da, măi…! Da, măi…!”. Când a terminat femeia de povestit, după ce şi-a deşertat păsul, părintele a coborât parcă dintr-un coşmar în care lucrurile nu păreau să fie >>>

Reclame

Octavian D. Curpaş – ,,Ultima piruetă” de Vavila Popovici, o naraţiune despre dragoste, credinţă şi valori

Ultima_Pirueta_2003Născută la Suliţa, în judeţul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici este autoare a douăsprezece volume de versuri și douăsprezece de proză. Scriitoarea debutează în 1982, în revista „Ramuri”, din Craiova, iar şase ani mai târziu, în 1988, câştigă premiul Editurii Eminescu. În prezent locuieşte, în Statele Unite ale Americii.

Ultima piruetă, cartea scrisă de Vavila Popovici, este un micro-roman. La fel ca şi în „Cartea mamei”, stilul din „Ultima piruetă” este o împletire de epic şi liric. Naraţiunea nu are nimic banal, fiind presărată pe alocuri cu pasaje idilice, a căror naturaleţe poetizează epicul cărţii. Autoarea prezintă cu mult har şi originalitate viaţa rurală din Basarabia de dinainte şi de după 23 august 1939, dar şi mediul rural şi citadin din România comunistă şi post-decembristă. Ar mai trebui remarcate naturaleţea şi frumuseţea descrierilor, profunzimea simbolurilor, analiza transformărilor sufleteşti ale personajelor, prezentarea raporturilor acestora cu familia, elemente care fac din „Ultima piruetă” o carte de suflet. Romanul Vavilei Popovici este de asemenea, o reuşită monografie a satului moldovenesc, dar şi o carte despre valori şi despre credinţa în Dumnezeu, într-o lume în care totul este politizat. Titlul cărţii anunţă finalitatea tragică a întâmplărilor, precum şi faptul că fericirea este trecătoare. >>>

Secretul criminalei Jodi Arias, din Arizona, expus pe micile ecrane

Arias5Povestea lui Jodi Arias, criminala condamnată pentru că şi-a omorât prietenul într-un mod cu totul bestial a ajuns sâmbătă, 22 iunie, 2013, pe micile ecrane din SUA. Dat fiind faptul că procesul a fost ultra-mediatizat în ultimele luni şi vizionarea filmului a fost pe măsură. Scenaristul Richard Blaney, cel care a scris scenariul acestui film s-a grăbit să infirme speculaţiile potrivit cărora cei din industria filmului s-au orientat rapid din dorinţa de-a câştiga de pe urma unui caz de crimă senzaţional. Recent acesta a declarat cotidianului „USA Today” că echipa sa a finalizat scenariul filmului în luna decembrie, anul trecut.  Jodi Arias şi-a omorât prietenul, Travis Alexander, la locuinţa acestuia din Mesa, Arizona, la data de 4 iunie, 2008 iar procesul ei a început să fie televizat din decembrie, 2012. „Jodi Arias: Dirty Little Secret” >>>

Liliana Botea – Povestea Mamei

Peste oraşul de la poalele muntelui, toamna îşi aşternuse mantia ruginie. Frunzele cădeau alene pe trotuarele înguste şi prin grădinile pustii. Doar din loc în loc, covorul galben-maroniu lăsa să se vadă o pată de mov, albastru, roşu sau alb. Erau ultimele flori care mai parfumau aerul dulce-amărui. 

Mama se plimba încet prin grădina de meri din spatele spitalului. Din când în când mai mişca usor cu piciorul covorul de frunze, căutând câte un măr rămas pe jos. Îşi dorea aşa de mult să mănânce un măr! De la piaţă nu putea cumpăra, pentru că nu-şi puteau permite; tata câştiga puţin, abia reuşeau să-şi acopere cheltuielile. În plus, în câteva săptămâni urma să se nască al doilea copil în familia lor. >>>

Constantin Enianu – Convivencia

Constantin Enianu

Există o civilizaţie uitată a Europei, cosiderată o civilizaţie a toleranţei religioase, a unei culturi şi ştiinţe remarcabile. Este povestea Islamului pe meleagurile Europei. Pentru a descoperi impactul profund al Islamului asupra artei, ştiinţei şi filosofiei europene, e necesar a străbate istoria Spaniei, Siciliei şi Franţei, căutând dovezi ale unei civilizaţii pierdute, care-şi depăşea cu câteva secole epoca. Vom găsi oare şi experţi în domeniu ce pot desfiinţa ideile preconcepute ? Să fim optimişti. Chiar unul dacă amintim, e un câştig pentru umanitate.
               Cei mai mulţi europeni cred că civilizaţia lor are rădăcini greceşti şi romane, care s-au pierdut în Evul Întunecat şi că Renaşterea a fost, în sens propriu, renaşterea culturii greceşti. Asta se crede, însă lucrurile nu sunt atât de simple. Există un capitol din trecutul Europei (Creştinătăţii), care spune cu totul altă poveste. >>>

Studiul de paleogenetică care a bulversat România. Nu suntem urmașii Romei !

Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spațiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg, și doamna Dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific biolog, specialist în genetică.Potrivit concluziilor acestui studiu, populația actuală a României este clar înrudită cu populațiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului și a fierului, adică acum 2.500–5.000 de ani, un lucru care pune în evidență continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Înainte de a aduce în discuție și celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei și a descendeței romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica și ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt… >>>

Mihai Dascălu – Dimensiunile basarabene ale Ţării Moldovei

MoldovaNoi, săracii de legi, ca să păstrăm moştenirea aceasta, sau ca să o luăm înapoi, când ni s-a răpit, trebuie: o mare stăruinţă şi privighiere, jărtfe necurmate şi o unire strânsă între oamenii din acelaşi sânge… astfel, ca toţi să stea pentru unul, şi unul pentru toţi. Alecu RUSSO. Cântarea României. >>>

Mariana Gurza – versuri

În căutarea liniştii

Când voi fi întrebată
de ce-am trecut munţii
voi aşterne pe albul cerului
povestea melcului care-şi
poartă visu-n spinare,
sperând
să poposească şi el,
aidoma mie,
în lăcaşurile sfinte.
Acolo, la picioarele Tale,
Doamne,
smerită,
mi-a fost dor de mine
cea de la început,
când am cunoscut lumina,
şi pace, şi încrederea
în puterea Ta,
Doamne al meu.
Acum, mă rog Ţie… >>>

Ioan Miclău – Limba mamei!

Fara sa pretind a da acestei povestiri valoare de specialitate sau mie cea de
specialist in cercetarea limbilor vorbite de popoarele lumii, relatez doar aspecte
observate de mine dar care mi s-au parut a fi avand un oarecare sens, si vrednice
a fi redate cititorului! Asadar, incerc a aseza in aceasta scriere cateva realitati cum
s-ar zice, observate pe viu, dar nu sunt nici noutati, ci doar simple realitati pe langa
care trecem zilnic, nepasatori chiar! Trecem pe langa oameni, batrani, adolescenti,
copii, nou nascuti sau nenascuti! Se vorbesc diferite limbi, adica dupa vorba cea
veche si inteleapta, “fiecare cu limba mamei sale”. Se invata si limbile celor din jur,
uneori la adolescenta, in scoli, se insusesc doua, patru, sase limbi vorbite cursiv, si,
totusi “Limba mamei” face o diferenta! Are o ancorare psihica, cum s-ar zice, o
incorporare biologica, chiar de gena in fiinta noastra! >>>

Sanda Panait – Un manual autentic de igienă morală şi spirituală

Panait SandaSituat la limită, între jurnalist şi scriitor, Octavian Dumitru Curpaş, unul dintre cei mai credincioşi oameni de scris cu şi despre exilul românesc din care face de altfel parte, reuşeşte să surprindă prin cartea „EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX” prin simplitatea caldă a limbajului – simplitate din ce în ce mai ascunsă  sau poate mai greu de găsit/regăsit la autori în ultima vreme -,  o simplitate care poate este împrumutată prin empatie de la personajele intervievate.

 Atmosfera specială a cărţii lui Octavian are drept fundal  trăirile de ieri şi de azi ale exilului românesc. Compusă din mai multe capitole şi subcapitole, cartea încearcă să trateze (şi reuşeşte, în mare măsură) drumul sinuos al trupului şi mai ales al sufletului celor care au decis într-un moment extrem de dureros şi dificil, politico-economic, să-şi croiască destinul oriunde aiurea în lume, dar cât mai departe de ororile şi lipsurile locurilor în care au văzut lumina prima oară, însă fără să-şi nege identitatea sângelui. A selecta între capitolele cărţii pe cel mai interesant sau mai valoros este o aventură destul de greoaie şi cel puţin la fel de riscantă, pentru că autorul reuşeşte să surprindă cu întâmplări şi fapte uluitoare în fiecare capitol, ca şi cum fiecare personaj sau povestea ce-l însoţeşte, se află într-un permanent concurs cu alţii şi cu el însuşi. >>>

Denisa Aricescu – poezie

Suferinţă

De ce Doamne m-ai lăsat pe pământ,
Să adun doar lacrimi, să adorm plângând?
Mă simt atât de singură şi îmi doresc nespus,
Să urc în cer la Tine, acolo sus.

De ce lacrima mea nu capătă alinare?
Mă simt atât de singură şi doare.
Un sfat trimite-mi de acolo, de departe
Ajuta-mă,Tu, Doamne! Nu mă lăsa de-o parte . >>>

Bustul Aniţăi Nandriş-Cudla va fi dezvelit la Mahala, în Nordul Bucovinei

În localitatea Mahala din regiunea Cernăuţi va avea loc, duminică, dezvelirea bustului Aniţăi Nandriş-Cudla, o ţărancă din Nordul Bucovinei, ridicată în 1941 de KGB, împreună cu cei trei copii mici ai săi, separată de soţ şi deportată în Siberia – scrie MAX MEDIA. Bustul a fost prezentat recent la Ploieşti, în prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, în timpul lansării cărţii „20 de ani în Siberia”, un volum ce reîmprospătează memoria victimelor Gulagului sovietic. În „20 de ani în Siberia”, autoarea, Aniţa Nandriş-Cudla, îşi povesteşte anii trăiţi dincolo de Cercul Polar. >>>

Bietul om sub vremi – însemnări despre „ Memorii în Bărăgan ” de Ion Colojoară

 Nu este prima carte despre Bărăgan apărută după 1990 încoace, nici prima radiografie a unei memorii pe viu, povestirea deportării e povestea unei grave crize, care a afectat profund viaţa personală, familială şi comunitară şi acest lucru e spus mai ales indirect, nu prin ceea ce se povesteşte, ci prin cum se povesteşte.

>>>

Marie Paradis – prima femeie care a ajuns pe vârful Mont Blanc

Simbolul alpinismului modern, Mont Blanc este un înalt loc istoric de expansiune personală şi una dintre destinaţiile turistice de top din lume. Acesta face astăzi obiectul unui program de înscriere în patrimoniul UNESCO. Mont Blanc are o înălţime de 4807 m, fiind depăşit în Europa de muntele Elbrus din Caucaz (5642 m). Marie Paradis născută în 1778 la Chamonix, cătunul Baurgeat din Franţa, este cunoscută ca prima femeie >>>

Pentru cei care nu ştiu

 Ştiţi ce înseamnă să te târăşti prin noroi şi nici măcar să nu îţi dai seama din simplu motiv că altceva nu ai cunoscut? Ştiţi ce înseamnă ca în momentul în care ai scos capul din groapa în care te afli să îţi doreşti să nu trebuiască să te mai întorci vreodată? Ştiţi ce înseamnă toate astea? Nu, ştiţi doar să trageţi foloasele. Dacă ştiţi cu adevărat ceva atunci asta e: să trageţi foloasele. Nu am prins mai nimic de pe vremea lui Ceauşescu.  Nu pot să vin cu poveşti cutreietoare, despre cât de greu a fost, despre cum a umilit, flămânzit şi batjocorit oamenii. Nu mai ţin minte cum era sa stai la coadă pentru pâine sau fructe. Nu mai ştiu nimic din toate acestea pentru că nu aveam nici trei ani când a fost executat. Nu pot nici să plâng nici să regret acele vremuri.  Şi îmi pare bine, au fost suficienţi care au făcut-o. Mulţi >>>

Octavian CURPAŞ: Exilul românesc la mijloc de secol XX – „Paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite.

CAPITOLUL VI- DAN ISĂCESCU: Visul francez sub glasul roţilor de tren!

Odiseea lui Dan Isăcescu şi aventura lui franceză este imposibil să nu te captiveze, mai ales, dacă relatarea o face Mitică Sinu. Povestea lui nu este una obişnuită. Modul în care reuşeşte să părăsească România este unul ieşit din tiparele acelor timpuri: Dan Isăcescu trece graniţa între roţile unui tren de marfă! >>>

Ben Todică-Armele culturale

Viitorul copiilor noştrii, VIITORUL CIVILIZAŢIILOR este dictat de poveştile pe care le aud şi de eroii lângă care cresc. Spartacus eroul trac, gladiatorul imperiului roman în filmul cu acelaşi nume din versiunea lui Stanley Kubric, în interpretarea lui Kirk Douglas a fost eroul copilăriei mele. Fiecare copil voia să fie SPARTACUS.

Sigur, el este un pic demodat astăzi pentru că nu mai reprezintă valorile şi directivele cerute de societatea în care trăim. Douglas spunea într-un interviu că pentru a fi uşor de  asimilat filmul şi acceptat eroul, a fost necesar ca povestea să fie cioplită şi structurată în jurul infrastructurii societăţii de azi, azi însemnând timpul realizării filmului, anii ’60. Eroul trebuia construit să apere valorile trasate de societatea şi vremurile războiului rece – patriotism, naţionalism, dragostea de familie, de casă, de pământ, libertatea cuvântului, a dreptului de a alege etc. Trebuiau sădite aceste valori în conştiinţa tineretului pentru asigurarea unei Americi eterne. >>>

Regina Maria, o mare ambasadoare

Acest volum al memoriilor Reginei Maria, „Capitole târzii din viaţa mea” (traducere din engleză de Valentin Mandache), reprezintă continuarea seriei „Povestea vieţii mele” şi nu a mai fost publicat până acum. După îndelungi căutări, el a fost descoperit la Arhivele Naţionale de către Diana Mandache, care ne descrie istoria lui accidentată, comparabilă cu a unui document clandestin. Se ştie că relaţiile dintre Regina Maria şi fiul ei Carol al II-lea n-au fost dintre cele mai bune, încă din vremea războiului, când, părăsindu-şi unitatea de pe front, încălcând Constituţia şi Codul princiar acesta s-a căsătorit în secret, la Odesa, cu Zizi Lambrino şi a renunţat la tron. A urmat un zigzag al împăcărilor cu familia şi al renunţărilor, primul matrimoniu fiind anulat, prinţul moştenitor căsătorindu-se cu Elena de Grecia (mama viitorului Rege Mihai), însă divorţând curând şi alegând-o pentru restul vieţii pe aventuriera Elena Lupescu, un >>>

Adrian Alui Gheorghe- Luna Zadar (II)

Oricum, în cîteva zile spera să găsescă un mijloc de a pleca spre Kuala Lumpur, portul cel mai important, unde vin vase din toată lumea. Nu era aşa de departe pînă acolo, Tam Atam îi spusese că în cel mult două săptămîni se va ivi o ocazie. Reflectînd însă la situaţia lui, Toma Penescu înţelese un lucru îngrozitor: nu prea mai avea unde şi la ce să se întoarcă. În ţară vînduse totul, banii îi cheltuise cu nesăbuinţă, în mare parte, pe biletul de croazieră, un serviciu stabil nu-l aştepta, aşa că nu era nici o grabă. Era în lume şi trebuia să ia lumea de partea sa. Era greu, dar nu imposibil. După cîteva luni de trîndăvit pe insulă Toma Penescu dădu cu mîna de fundul buzunarului, banii se topiseră. În acel moment Tam Atam îl anunţă că îi găsise o slujbă: profesor de engleză pentru cîţiva copii ai unor indivizi din protipendada locală. Putea primi pînă la doi dolari pe oră sau aproximativ şase ringgit, moneda locului. Toma se prinse, nici nu avea încotro. În felul acesta îşi lărgi cunoştinţele, învăţa el însuşi despre civilizaţia din >>>

Valentina Vidrașcu a lansat colecţia “Ileana Cosânzeana de Lux“ la București

Din nou în România, designerul Valentina Vidrașcu invită la o nouă poveste, povestea Ilenei Cosânzeana, un personaj pe care ea îl transpune acum în 45 de ținute, într-o atmosferă de lux, căreia îi păstrează însă originile și farmecul.

Valentina Vidrașcu este din Moldova de peste Prut și de fiecare dată vine aici cu un suflet mare de româncă aducând cu ea colecții lucrate într-un design inspirat de portul popular, un design plin de culoare și rafinament. >>>

Eduard Dorneanu- Departe de Troia

Departe de Troia (ziua 50)

Oamenii mor. Zidurile cetăţii sfinte rămân în picioare. Tinereţea trece. Poezia rămâne să lupte cu întunericul uitării.   Porţile Troiei se deschid larg. Primul intră stegarul Patterson care înalţă flamura frăţiei deasupra tuturor  pe zidul dinspre nord alături de însemnele celorlalţi luptători care au căutat pământul făgăduinţei. Căpitanul ne ordonă să ne aşezăm câte patru în rând.  >>>

Octavian Curpaș- După ce a experimentat trei morţi clinice, Securitatea l-a bănuit de relaţii cu extratereştrii !

jurnalist S.U.A

Timp de 30 de ani cazul lui Ioan Gabor din Oradea a uimit lumea medicală de pe întreg mapamondul. Căzut într-un bazin cu apă clocotită amestecată cu sodă caustică, ridicat printr-o minune de la trei metri adâncime, rămas fără carne pe picioare, domnul Gabor poate acum să umble, iar în locul în care altădată se vedeau oasele, carnea şi pielea au început să-i crească din nou. Întâmplarea care i-a marcat viaţa lui şi altor sute de oameni, precum şi evenimentele care au urmat, au stat în atenţia Ministerului Sănătăţii >>>