Grigore Vieru, Arhanghelul Limbii Române!

  „Plec zilnic la câştig în minele de aur ale graiului meu”  (Grigore Vieru)

Orice am spune despre bădica Grig acum, la atât de recenta lui plecare, nu poate fi nici criticat, nici respins. Există, ce-i drept, o anume contagiune a acceptării şi toleranţei asupra discursurilor. Pentru că miza este însuşi Grigore Vieru! Că aceste discursuri sunt pornite din adevăr, simţire şi cunoaştere, sau, dimpotrivă, dintr-un oportunism bine exersat, contează mai puţin. Constatăm însă că la pomana mortului vin chiar asasinii acestuia! Constatăm, însă, că tolerăm nepermis de vinovat să vorbească despre sfinţenia acestui Apostol al Românităţii tocmai acei care l-au scuipat cu limba lor diavolească. Dintr-odată, tocmai ei se descoperă în opera lui, devin peste noapte exegeţi, conving că au fost împreună cu poetul chiar şi acolo unde poetul nu a fost vreodată. Am reluat, succint, o paralelă cu vieţile celor Mari de dinainte. Nicio diferenţă. Poate doar de stil şi verb. În vieţile lor, Eminescu, Haşdeu, Caragiale, Iorga, Coşbuc, Eliade, Goga, Blaga, Arghezi, Cioran, Ţuţea, Noica, Preda, Sorescu sau Nichita au fost maltrataţi de gunoierii cuvintelor beţive, reduşi >>>

„Nu trebuie să înţelegi nimic, dar trebuie să auzi totul” – Interviu cu Andrei Şerban

operaPremieră la Opera Română din Iaşi: Andrei Şerban a montat Troienele. Un spectacol fabulos pe muzică de Liz Swados, în coordonarea muzicală a lui Lucian Maxim. Este a treia montare a regizorului după aceeaşi piesă de Euripide. Experienţa este unică atît pentru cei care au fost la Trilogia antică în 1990, cît şi pentru cei care vin prima dată să vadă cum convinge cu un spectacol în greaca veche cîntăreţii Operei din Iaşi.

Vorbeaţi la repetiţie despre un spectacol care trebuie simţit, şi nu gîndit. Cum receptează publicul din zilele noastre un astfel de spectacol, în comparaţie cu ce s-a întîmplat acum douăzeci şi doi de ani, cînd a avut loc premiera cu Trilogia antică la Teatrul Naţional din Bucureşti? Poate nu este cazul să ne întoarcem în timp, pînă în 1974, cînd a avut loc prima reprezentaţie cu Troienele la Teatrul La MaMa din New York…

Andrei.Serban >>>

Moldoveanul care cântă la Teatrul Bolșoi din Moscova: „Mă rog la Dumnezeu înainte de a urca pe scenă“

Andrei Jilihovschi a câştigat premiul III la Festivalul „Maria Bieşu“ din acest an. Modest și îndrăgostit de muzică. Aşa se descrie Andrei Jilihovschi, moldoveanul care cântă la Teatrul Bolșoi din Moscova. Îşi alege cu grijă rolurile şi îşi face semnul crucii înainte de fiecare spectacol.

Aplaudat pe scene mari din Rusia şi Letonia, cântăreţul de operă Andrei Jilihovschi (27 de ani) este un necunoscut în satul natal – Hârtop, Cimişlia. „Aveam 19 ani când am plecat din Republica Moldova. Foarte rar mai trec prin sat, pentru că şi părinţii mei s-au mutat mai aproape de Chişinău”, explică tânărul. Chiar şi aşa, nu-i place să i se spună vedetă şi se recomandă cu modestie ca un băiat de la ţară, născut într-o familie numeroasă, cu 11 copii. >>>

Marin Preda: Dacă dragoste nu e, nimic nu e

  „Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele”  ( Aurora Cornu)

…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,

M-ai mistui-n văpaia trecătoare…

Aștept, iubite,flacăra albastră

Ciudata flacără care nu moare…   (Aurora Cornu-Flacăra albastră)

 Eugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viață” a lui Marin Preda pentru că omul e tot atât de interesant ca și opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că și-a trăit o bună parte din existența lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să știm pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil și nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în romanele lui, care a fost sbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morții sau ce însemna pentru el prietenia.

Marin Preda nu mai este, a rămas însă în istoria literară un mare scriitor, poate cel mai mare scriitor român al ultimului sfârșit de secol. Moartea lui venită din senin, în plină glorie cu romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”  într-un mai apocaliptic, în 1980 a sporit atenția cititorului nu numai asupra operei ci și asupra omului Marin Preda. Cine a fost Marin Preda, omul ? Venit de la țară dintr-o comună pierdută în câmpia Găvanu-Burdea, Siliștea-Gumești, fiu de țăran, dintr-o familie numeroasă, Preda s-a adaptat greu mediului citadin. Așa se explică faptul că sentimentele lui de dragoste  au rămas pe planul doi mult timp, până și-a făcut o carieră. >>>

Gh. A. M. Ciobanu- „Portrete printre rame”

Gh. A. M. Ciobanu- Portrete printre rame. Editura Muşatinia 2012

Supranumit, pe buna dreptate – parintele culturii romascane – Gheorghe A. M. Ciobanu îmbogateste Opera sa cu un nou volum intitulat „Portrete printre rame”.
Noutatea volumului consta în realizarea unei suite de portrete, închise între acele înguste limite impuse de timp si spatiu, constituind Istoria unei vieti.
Tipare umane, nu simboluri, cu oameni adevarati, creionati din amintiri, sentimente, gânduri descriptive, oratorice, ne sunt dezvaluite cu umor si spontaneitate, trasatura specifica stilului artistic ce îl caracterizeaza.
Armonia dintre Omul si Scriitorul Gheorghe A. M. Ciobanu a fost si este una dintre cele mai desavârsite, pe masura spiritului si vastei sale culturi, pe masura sensibilitatii sale de exceptie.
„Autorule, unde esti?”…dramatica interogatie pe care Gheorghe A. M. Ciobanu, si-o pune – ajuns în toamna de aur cautând, chiar si acum, posibile raspunsuri.

editor Emilia Tutuianu Dospinescu

Emilia Țuțuianu: Sorin Ullea, Profesorul

L-am cunoscut la Văratec…Aplecat deasupra unei măsuţe, învăluit de aburii cafelei, cu o mână sprijinindu-şi fruntea şi cu cealaltă scriind de zor, grăbit, pentru a întâmpina timpul la locul sortit şi stabilit dinainte…

 Cu toate vrăjmăşiile din jurul său el zâmbea cald şi îngăduitor. Te izbeau ochii săi adânci cu care dorea parcă să spargă orizontul hipermetropiei sociale şi spirituale, tonul blajin –stăpânit de o mândrie îngăduitoare– închidea nemulţumirile şi le strivea pe ascuns cu o putere neobişnuită pentru venerabila sa vârstă. >>>

în memoria lui Ioan Slavici

scriitor (1848-1925)

 Anul 2011 a fost un an deosebit pentru Fundaţia pentru Cultură şi Învăţământ „IOAN SLAVICI”. Sediul acesteia a găzduit 4 evenimente culturale în onoarea lui Ioan Slavici. În colaborare cu Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor” din România – Filiala Timiş, Despărţământul „Ioachim Miloia” Timişoara al Astrei, Societatea Culturală „Patrimoniu” Timişoara, Asociaţia Culturală „Constantin Brâncuşi” Timişoara, Sindicatul Independent al Învăţământului Preuniversitar din judeţul Timiş – Federaţia „Spiru Haret” şi sub egida Centrului de Cultură şi Artă >>>

Emil Loteanu şi arta ce urcă la cer

regizor, scenarist, poet Moldova

Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie, în satul Clocuşna din raionul Ocniţa. A învăţat la şcoala din Clocuşna. După anexarea Moldovei de est de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuţi, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, şi-a însoţit mama (Tatiana) la Bucureşti. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din Bucureşti. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi. A fost prins şi predat grănicerilor români, care l-au trimis la Bucureşti, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat primul film artistic românesc – «Viaţa învinge». A încercat să dea examen la IATC Bucureşti, dar dosarul său de admitere a fost respins . >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Paul Ciuntu, muzicianul total

eseist, Roman

Romanul a dăruit muzicii naţionale şi universale doi reprezentanţi de seamă care, la o jumătate de secol distanţă unul de celălalt, aveau să aibă un destin asemănător: amândoi, pornind din vatra sacră a muşatinilor, îşi însuşesc o cultură imăresionantă, fac legământ fără întoarcere cu arta sunetelor, absorb până la saturaţie spiritualitatea severă şi profundă a lumii germanice, >>>