George Petrovai: Baraba – fratele fiului risipitor

Fiind băiet, vorba poetului, mi-am format o anume imagine despre Baraba, tâlharul slobozit la cererea iudeilor, pentru ca în locul lui să fie crucificat Iisus, văzându-l ca pe un scelerat fără pereche, o bestie ce trebuia izgonită dintre oameni!
Mai târziu, dezgustul față de odiosul personaj noutestamentar s-a transformat sub presiunea exemplelor oferite de semeni, într-o certitudine deloc încurajatoare: Spiritul mult hulitului Baraba n-a murit, ci, de la o generație la alta, el a fost preluat de fratele fiului risipitor, inspirata expresie a lui Constantin Noica, prin care gânditorul nostru căuta să definească fariseismul pernicios al indivizilor preocupați doar de gândul de-a părea cât mai demni! >>>

Reclame

George Petrovai – Aparenţele înşelătoare ale omului modern

20090224_shadows_brancusiDin totdeauna omul a fost un ipocrit, pentru că din totdeauna el a urmărit să pară altceva decât ceea ce era de fapt: pungaşul cu ştaif vroia să apară în ochii celorlalţi ca un etalon al cinstei, mincinosul drept un serv al adevărului, târfa – o doamnă, codoaşa – o femeie cumsecade etc.

Cu certitudine că Mântuitorul avea în vedere prefăcătoria adânc înrădăcinată în firea coruptă a adulţilor atunci când a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19/14).

Nici creştinismul, nici celelalte religii universaliste n-au izbutit să-i dezbare pe oameni de atari metehne. Dimpotrivă, pe măsură ce omul urca pe scara istoriei, ele s-au perfecţionat şi dosit cu atâta măiestrie în firea acestuia, încât mai degrabă s-ar opri soarele pe cer decât grosul semenilor noştri să renunţe la nişte năravuri într-atât de banale, că cei care nu le stăpânesc cu graţia şi eleganţa unor adevăraţi oameni de lume, par a fi nişte neciopliţi şi nişte sperietori în cercurile distinse ale societăţilor moderne. >>>

Constantin Enianu – Moarte și înviere: Osiris

„O, voi, cei vii, care sunteţi pe pământ sau vă veţi naşte, veniţi, vă voi îndrepta pe calea vieţii. Veţi naviga cu vânt prielnic, fără piedici, şi veţi ajunge în cetatea mutaţiilor cu inima neprihănită. Desăvârşit e drumul omului care ascultă de Domnul. Voi face să înaintaţi în cunoaşterea duhului său. Fericit e cel care-l iubeşte pe Domnul.”(Paul Barbăneagră, „Arhitectură şi geografie sacră. Osiris, zeul învierii”)(*)

Pelerinajul vieţii pământeşti către moarte, era considerat de egipteni ca o navigare perpetuă în căutarea portului cel bun al occidentului. Împreună cu bărcile solare, îngrămădite în preajma piramidelor sau în văile muntelui occidental, se ajunge în portul bun. Piramida, este o copie a culmii care domină Valea Regilor, reprezentând un creuzet al învierii. În interiorul acestui creuzet, are loc succesiunea de metamorfoze care produce transmutaţia trupului muritor în corp nemuritor. Când ajunge în portul bun, barca ia corpul celui care a murit şi îl duce la locuinţa învierii. Şi, înainte de a fi etern, mormântul este ca un vapor care îşi continuă cursa după moarte. „Prin dinamica sa ascensională, culmea occidentului, ca poartă spre lumea de dincolo, este analogă cu piramida. Amândouă reprezintă imaginea lumii, scări de lumină, ele simbolizând pe zeul Ra, cuvântul creator şi rege al cerului, focar de energie. Ele manifestă puterea regeneratoare a zeului Osiris, rege al lumii de jos.”(*) >>>

Sava Sifora – versuri

Planeta albastră

Allo ! aici vorbeşte „Planeta albastră” pe care D-zeu a creat-o unică şi minunată.
Aşa cum a creat pe fiecare din noi. Der „Blaue Planet” sagen Sie auf Deutsch.
Asta sună frumos şi bine, numai că eu sunt singură şi disperată.
– „Poluarea” ziceţi D-v.? Da de o mie de ori da, dar ce eu aici, azi, combat este:
„Poluarea verbală” degradarea vorbirii ! Prea multe cuvinte: murdare, bolnave,
otrăvite, linguşitoare s-au intercalat în exprimarea umană. Eu nu mai pot, să tac,
să suport, să trec cu vederea. De acea sunt revoltată, trebuie făcut ceva. Ajutaţi-mă !
– Stiţi d-v… mi-am făcut un scut, pentru-că nu mai pot să aud: linguşală, spoială,
minciună, trădare, toate exprimate în cuvinte. >>>

Dumitru Stăniloae, despre omenie

Dumitru Staniloaie2Notiunea romaneasca a omeniei e tot asa de greu de definit ca si notiunea dorului. Ea nu e notiune livresca, si deci usor de definit cum este cea indicata de cuvantul german menschlichkeit, sau menschlich, sau de cel francez humain.

Cuvintele germane menschlichkeit, menschlich se apleaca spre ideea de mila, avand un sens apropiat de barmherzigkeit. Iar cuvantul francez humain are, de asemenea, aproape numai un inteles sentimental. Grecii nu au un derivat de la anthropos incarcat de bogatia de sensuri a cuvantului romanesc si nici slavii nu au un derivat de la celovek, care sa afirme echivalentul omeniei. >>>

Vasile Menzel – poezie

                  În piaţa Naţiunilor            
                                                                    
Zburam cu placa pe trotuar
s-ajung în Piaţa Naţiunii,
pe unde se plimbau nebunii
ţinând în mână un pahar
în care-au stors un măr şi-o pară
stropite cu “otravă” rară.
Un cocktail, pus în galantar,
pentru-acei oameni furioşi,
încolonaţi ca la paradă,
ce defilau în plină stradă
dorind să pară sănătoşi. >>>

Constantin Enianu – O fereastră spre sa(i)tul universal Bill Gates

BGNe propunem în acest articol să deschidem ferestre (windows) spre a ne lumina prin ceea ce a reprezentat şi reprezintă în continuare un geniu al ferestrelor de pe monitoarele computerelor cu sistemul de operare Microsoft Windows. Numele acestui geniu: William (Bill) Henry Gates al III-lea.
Bill Gates, la început era un adolescent timid, obsedat de computere, care a ajuns datorită pasiunii sale cel mai bogat om din lume. El nu a adoptat însă niciodată stilul de viaţă al celor bogaţi şi celebri, iar cine îl cunoaşte îndeaproape, are sentimentul că banii chiar îl deranjează. De aceea, în diferitele sale deplasări, rămân hotelierii şi ospătarii dezamăgiți că nu primesc bacşişuri de la un miliardar, care nu are bani în buzunar. >>>

Hochei – sportul șah-viteză: Interviu cu antrenorul Cristi Munteanu

DSC02746În dorința de a-și da copiii la un sport, părinții își pun numeroase întrebări, care necesită răspunsurile profesioniștilor. Veaceslav Fetisov, în unul din interviurile acordate, spunea: “Copiii care fac sport de la vârstă preșcolară, la 12 ani au imunitatea formată împotriva drogurilor, alcoolului și tutunului.” Obișnuim să vorbim despre sport doar la nivelul cel mai înalt, acolo unde se învârt cei mai mulți bani și medaliile cel mai mult râvnite, dar cum începe totul? Cum se fac primii pași? Care sunt bucuriile și sacrificiile unei copilării antrena(n)te? Fiindcă echipa de antrenori Gladiators Dunărea Galaţi organizează o nouă selecţie la hochei pe gheaţă, vrem să știm de ce copiii trebuie să aleagă acest sport. De aceea am stat de vorbă cu antrenorul Cristi Munteanu, profesor de hochei pe gheaţă din 1995, în speranța obținerii unor răspunsuri necăutate încă. >>>

Denisa Lepădatu – proză scurtă

Denisa LepadatuÎmi place să scriu

 Îmi place să scriu, să le fac surprize oamenilor pe care-i iubesc şi care mă iubesc… Aş vrea ca toată lumea să aibă în fiecare zi o bucurie, să ştie că viaţa este minunată atunci când eşti înconjurat de oameni cu suflet bun şi frumos. Aş mai vrea ca tristeţea, văzând atâta fericire în jur, să nu-şi mai găsească loc aici, pe pământ, şi să plece într-un loc de unde nu se mai poată întoarce.

Într-o zi, când voi fi mai mare, voi scrie despre lumea aceasta frumoasă în care trăiesc acum, despre prietenii mei minunaţi, care mă învelesc în fiecare seară cu dragostea lor şi în fiecare zi îmi zâmbesc, făcându-mă să zbor! >>>

Sfântul Ioan Gură de Aur – Ideea şi vrednicia smereniei

Sf-Ioan-Gura-de-AurSmerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune şi totuşi nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: „Cu nimica pe mine nu mă ştiu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” (/ Cor. 4, 4). Şi iarăşi: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (/ Tim, l, 15).

Aceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toţi, şi totuşi se înjoseşte înlăuntrul său. Iară pentru ca să cunoaşteţi cât de bine este a nu gândi cineva lucruri înalte despre sine, închipuiţi-vă două trăsuri care se întrec între ele. Trăgătorii uneia să fie dreptatea cu mândria, iar trăgătorii alteia – păcatul cu smerenia; şi veţi vedea că trăsura păcatului învinge pe cea a dreptăţii; nu pentru că păcatul ar fi având aşa de multă putere proprie, ci prin tăria smereniei celei legate cu dânsul. Şi trăsura dreptăţii rămâne în urmă, nu pentru că dreptatea ar fi foarte slabă, ci pentru greutatea şi povara mândriei. Adică, precum smerenia, prin puterea ei cea însemnată, covârşeşte puterea păcatului si ne ridică până la cer, aşa pe de altă parte, mândria, prin greutatea şi povara ei cea mare, pune stăpânire pe dreptate şi o doboară la pământ. >>>

Haiducul Bujor, de la tradiție la istorie

Pe Valea Muntelui (valea Bistriței), Banda lui Bujor este unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Sărbătorile de Iarnă. Dincolo de traditie, haiducul chiar a existat în realitate, iar despre el au scris Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Radu Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Asachi, N.D. Popescu etc.

Pe Valea Muntelui, la trecerea dintre ani îsi face simtită prezenta Banda lui Bujor, un joc ce tine de dramaturgia folclorică. Gratie preocupării istoricului Daniel Dieaconu, de o bună bucată de timp „capitala“ desfăsurării de forte pe această temă o constituie localitatea Grinties, locul în care obiceiul a fost redat prezentului în toată splendoarea frumusetii sale. Actorii sînt oameni ai locului, cu vîrsta între 20 si 70 de ani, iar prezenta în peisajul traditiilor locale si-o fac înainte de Anul Nou, cu o săptămînă, părăsind scena, după Bobotează, o dată cu încheierea Sărbătorilor de Iarnă. Monitorului nu i-a scăpat nici un moment mai important legat de evolutia Bandei lui Bujor pe Valea Muntelui. În 2009 deschiderea subiectului de presă suna cam asa: „Banda haiducilor Bujor si Codreanu a căzut pradă poterei la poalele Masivului Măgura, din Muntii Bistritei. Înfruntarea dintre părti s-a desfăsurat pe un tăpsan din vecinătatea cheilor pîrîului Bradu, finalizîndu-se cu eliberarea haiducilor din… «lipsă de probe»“. Cu un an în urmă, martori fiind la iesirea trupei din „scenă“ aveam s-o consemnăm astfel: „Peste Grinties, o dată cu trecerea de Bobotează prin cele două biserici a haiducilor Bujor si Codreanu, s-a încheiat ceea ce a reprezentat în zonă traditia locală de Sărbători. Pentru un an cornul haiducesc a amutit, straiul vechi drept recuzită actoricească a fost pus în cui, iar actorii de cîteva zile au revenit la statutul de oameni ai satului. Gîndurile lor se vor îndrepta spre cele treburi de rînd“. Gîndurile lor, pentru că ale mentorului lor, profesorul Dieaconu, n-au fost deloc cuminti, istoricul scotocind mereu arhivele în căutare de adevăr. La ce concluzii a ajuns vom vedea în cele ce urmează. >>>

Melidonium vă urează Sărbători fericite!

DSC_2721Albul rece al pământului cuprinde în haină grea tot ce a fost cenușiu…Pentru o clipă ne abandonăm grijile, necazurile, incertitudinile existenței noastre tumultoase – și fascinați de acest alb imaculat – ne gândim la viață, ne gândim că am putea fi mai buni, mai frumoși în suflet – dacă am regăsi în noi puterea de-a ne încrede unii în ceilalți – de-a ne izbăvi prin iubire  – îndreptându-ne încrezători către un nou an care tocmai își va deschide, peste puțin timp, porțile. >>>

Au trecut 14 ani fără părintele Cleopa

Parintele_Cleopa_Ilie“Mânca-v-ar Raiul!”

Acum 14 ani, obştea Mănăstirii Sihăstria, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu mii de oameni în lacrimi, îl petreceau pe ultimul său drum pământesc pe un mare slujitor al Domnului, părintele Cleopa, cel care îşi întâmpina musafirii cu urarea devenită celebră “Mânca-v-ar Raiul!”.

Arhimandritul Cleopa Ilie, părinte duhovnicesc, s-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie, anul 1912. Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, au fost un exemplu viu de trăire creştină, fiind iubitori de >>>

Ibrăileanu, cititorul

  Ibrăileanu a fost nu doar cel mai important critic român de la începutul secolului trecut, ci si unul dintre marii profesori si creatori de scoală, care a izbutit să readucă Iasul pe harta culturală a tării, după exodul junimistilor în Capitală. Ca să parafrazăm o butadă celebră, am spune că redobîndirea prestigiului de altădată al Moldovei si al Iasului n-ar fi fost cu putintă dacă autorul Adelei nu si-ar fi pus talentul în operă si geniul în viată – mai exact: în „Viata Românească”, revistă care, sub conducerea sa, a dominat >>>

Constantin Enianu – Nasul lui Pinocchio

Să fii minţit este cel mai grav act de trădare. Dar ce este şi mai grav e că unii nu-şi dau seama când sunt minţiţi sau chiar vor să fie minţiţi. Dictonul latin „mundus vult decipi, ergo decipiatur”(lumea vrea să fie mințită, deci las-o să se mintă), confirmă afirmaţia lui Henrik Ibsen, cum că omului mediu dacă i-ai luat minciuna, îl privezi de fericire. Minciuna a menţinut preşedinţi de state în funcţie sau i-a doborât; a distrus sau a menţinut căsnicii; a declanşat războaie sau le-a evitat. Consecinţele minciunii pot fi aşadar benigne sau maligne. Obiectul minciunii a dat naştere şi la „ştiinţa minciunii”. >>>

Papa Benedict al VIl-lea a binecuvântat Biserica din Pildeşti, Neamţ

Peste o mie de credincioși au participat la sfințirea impresionantei biserici de Pildești. La liturghia prezidată de PS Petru Gherghel, oaspete de seamă a fost PS Paolo de Nicolò, regent al Casei Pontificale. Acesta a oferit celor prezenți binecuvîntarea Papei Benedict al XVI-lea.

 Momente pline de emoție și înălțare spirituală au trăit, joi, 16 august, locuitorii din Pildești. Toată suflarea satului a luat parte, începînd cu ora 11, la liturghia solemnă de sfințire a noii biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. La liturghia prezidată de PS Petru Gherghel au participat episcopul de Chișinău, Anton Coșa, episcopul auxiliar de București, Cornel Damian, episcopul auxiliar de Iași, PS Aurel Percă, PS Paolo de Nicolò, regent al Casei Pontificale, și peste 60 de preoți. >>>

Vavila Popovici – Despre obrăznicie şi cinism

Mulți oameni prefăcuți își pun prostia la adăpost prin obrăznicie; repede-i și tu, și o să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă balonului împuns cu acul.”

Honoré de Balzac

   În societăţile răvășite de comunism, nu se putea vorbi de buna-cuviinţă, copiii erau educați exact opus acestui comportament, adică în cel al lipsei bunei cuviințe, al obrăzniciei. Astăzi se culege ceea ce s-a semănat. Moștenitorii comunismului nu se lasă învinși! Li s-a transmis lozinca: „Tot înainte, tovarăși”, și cu o viteză furibundă preiau acum controlul asupra tuturor instituţiilor, activităţilor şi practicilor din societatea românească, făcând să dispară valorile liberale, și așa fragile, ale noii societăţi. >>>

Eroii Tighinei- Martiri necunosuți ai Basarabiei (I)

Există în istorie nume ale unor oameni, care au făcut pentru Ţara sa mai mult decât poate face o fiinţă umană-au murit pentru Ea, pentru întregirea ei, pentru restabilirea unui adevăr istoric, dar şi strămoşesc; pentru prosperarea ei, pentru ca să nu le fie ruşine în faţa generaţiei care va veni în locul lor…

Cu regret, numele acestor eroi ai Basarabiei- eroi ai României a fost umbrit se situaţia social-politică din Ţară, de trădările la nivel naţional, de lichelele „istorice”, care au falsificat istoria şi au scos în evidenţă tot felul de gunoaie sociale sau false valori; în perioada comunistă documentele despre aceşti martiri ai Neamului Românesc au fost arse sau ascunse în arhive sub şapte lacate… >>>

Constantin Chiriac(II): „În România nu prea sunt industrii culturale“

Imediat după Revoluție v-ați implicat în proiecte internaționale?

Teatrul din Sibiu a ars de câteva ori în istorie. S-a întâmplat şi în 1989, la Revoluţie, când au ars toate bunurile, cu excepţia scenei. Am plecat pe banii mei la Berlin şi am făcut prima structură asociativă – „Renaşterea teatrului sibian“, o structură independentă, graţie căreia am început să călătoresc prin lume. Atunci l-am cunoscut pe Helmut Kohl, care mi-a
făcut o invitaţie la un târg de aparatură de teatru şi de film şi am început să cunosc oameni importanţi. Am făcut un Festival Internaţional de Poezie, am mers în Belgia, acolo am reuşit să particip, în 1992, la evenimentul Capitala Culturală Europeană de la Anvers şi atunci mi-a încolţit în minte ideea că Sibiul poate deveni în timp o astfel de Capitală. Am avut ideea festivalului de teatru în 1993. Când am devenit directorul Casei de Cultură a Studenţilor din Sibiu, am organizat şi primul festival, un festival studenţesc cu participare internaţională. Apoi, în 1994, ca să demonstrez că totul este rupt de trecut, am organizat >>>

CONCURS: „Proiect România” – concurs de eseuri pentru românii de pretutindeni

Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români (FIJR) organizează un concurs de eseuri cu tema „Proiect România”. Nu vrem să ne pierdem în limite, detalii, sau regulamente stufoase, ci dorim ca participanţii să arate că au imaginaţie şi să ne trimită materiale originale cu o gamă variată de abordări despre situaţia românilor din interiorul, dar şi din afara graniţelor. 

Concursul este adresat tinerilor până în 35 ani. Participanţii pot trimite materialele lor din România sau din orice comunitate românească de peste hotare. Cei care doresc să se înscrie sunt rugaţi să trimită pentru concurs un singur material. Articolele trebuie să conţină peste 2.000 de semne. >>>

Mărturie despre deportarea din 13 iunie 1941 în Aktiubinsk, Kazahstan, a Mariei a lui Onofrei Bizian, din satul Ropcea, raionul Storojineţ, regiunea Cernăuţi (născută la 21 ianuarie 1927)

Mărturie despre deportarea din 13 iunie 1941 în Aktiubinsk, Kazahstan, a Mariei a lui Onofrei Bizian, din satul Ropcea, raionul Storojineţ, regiunea Cernăuţi (născută la 21 ianuarie 1927)

            Până la 28 iunie 1940 tata meu lucra în Poliţie în Storojineţ şî o mărs [s-a refugiat] în România. Mama a rămas cu patru copchii. Aşa pe noi ne-o rîdicat. În luna lui iunie [13 iunie 1941], dimineaţa din zori, au venit un >>>

Ucraina se teme de paşapoartele româneşti

Obiectivul Bucureştiului de a creşte numărul cetăţenilor români până la 20% din populaţia regiunii ucrainene Cernăuţi provoacă îngrijorare în rândul ucrainenilor şi moldovenilor din această parte a Ucrainei – transmite postul ucrainean de televiziune TSN. Sunt deja şase luni de când, în satele moldoveneşti din Nordul Bucovinei, emisarii străini (români, n.red) îndeamnă localnicii ca, în timpul următorului recensământ al populaţiei, să se declare români – subliniază sursa, atrăgând atenţia că locuitorii regiunii Cernăuţi sunt convinşi să îşi schimbe identitatea naţională mai ales prin intermediul obţinerii cetăţeniei române, care le oferă posibilitatea să călătorească fără viză în ţările Uniunii Europene. >>>

Ben Todică- Între două lumi (III)

Dragul Meu Poet

 Emoţia şi orgoliul meu pentru versul tău se aştern acum în faţa ochilor tăi pentru a te răsplăti nemăsurat.

Sunt unul dintre acei ce îţi savurează lucrările şi trebuie să recunosc că eşti printre puţinii poeţi care au curajul să observe cu tuş nedreptăţile din sânul sufletelor neajutorate.

Din prima clipă am înţeles că eşti un instrument ales şi mi-ai trezit dorinţa de a explora lumea cuvintelor. Elogiul versurilor  şi tehnica de a prezenta condiţia umană,  în efect se reflectă pur în oglinda poemelor tale. >>>

Vavila Popovici: Cinstea- floare rară, mult dorită, mult căutată

„A trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept” (Platon).

Ei, da!  „Pentru 50.000 de euro nu mă dau jos din pat!” Asta probă de cinism! Iată omul nou creat de aceste vremi post – revoluționare! Ăsta da, sentiment de superioritate, de încredere exagerată în propriile capacităţi! Ăsta, da, narcisism! Om care și-a văzut imaginea reflectată în nu știu ce oglindă și s-a îndrăgostit de ea… Ăsta da, orgoliul – manifestare exagerată a egoului care se dorește superior celorlalți! Asta da, neobrăzare – lipsă de cuviinţă, poate chiar impertinenţă? Cu adevărat omul cinic are ceva diabolic, pervers în ființa sa. Cinicii (de la kynos = câine), au fost adepții școlii filozofice antice întemeiată de un elev al lui Socrate, sub deviza: „Să trăim conform naturii” – restrângere la nivelul animalității, cu dispreț față de principiile elementare ale moralei. Emblema lor era >>>

Maria Diana Popescu- GOL PUŞCĂ

Pînă se strigă catalogul noilor ocupanţi sau re-ocupanţi ai fotoliilor, pînă îşi primesc abecedarele şi se scotocesc prin buzunare după mărunţişul destinat naţiunii, să aruncăm o privire pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, unde geniul edilitar al Capitalei a tuflit o controversată statuie a lui Traian cu lupoaica în braţe, un hibrid cu trimiteri la ridicol, la al cărei botez o duducă a leşinat. Punct de atracţie, nu pentru iubitorii de artă, ci de mai mare rîsul,  împăratul basculat gol puşcă, la plajă în >>>

Emilian Valeriu Pal- versuri

micile noastre obsesii
sînt ceea ce sînt și pînă la urmă
ăsta nu e un lucru așa rău
dacă nu ții la tine măcar cît ți se zbate ochiul stîng
dumnezeu plînge
și fiecare lacrimă
e doar un șut pe care ți-l dă viața în fund >>>

Octavian Curpaş- „Fiți oameni” de Iosif Ţon – O carte îndemn în lupta creștină

 Nimic nu este mai simplu decât să predici Evanghelia într-o societate liberă. Este uşor să le vorbeşti oamenilor despre Hristos, atunci când nu îţi este nu există restricţii cu privire la ceea ce poţi spune. Nu e nicio problemă să fii un predicator care adună masele de oameni, când acest lucru nu este interzis, dar a realiza toate aceste lucruri în contextul unei societăţi supuse unui regim dictatorial reprezintă o provocare căreia puţini pot să îi facă faţă.   >>>