Sărbătoare la ,,Betleemul Ștefanian”

stefan-cel-mare2În contextul serbării a 520 de ani de la zidirea Bisericii din Borzești și 510 ani de la trecerea în veșnicie a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, în perioada 1-2 iulie 2014 se va desfășura la biserica din Borzești, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ioachim Băcăuanul și cu sprijinul Primăriei Onești și al Consiliului Local, cea de-a doua ediție a ”Zilelor Betleemului Ștefanian”, eveniment ce cuprinde activități religioase dar și cultural-artistice.Manifestările vor debuta marți, 1 iulie, la orele 17.00, când la biserica din Borzești se va săvârși slujba Vecerniei, de către un sobor de preoți, sub protia Preasfințitului Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Va urma apoi un moment de promovare a complexului istoric și de artă bisericească, inclusiv lansarea site-ului Parohiei Borzești și prezentarea noilor pliante ce își propun punerea în valoare a acestor frumoase locuri. „Cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, în orașul Onești s-a pus temelia unei noi sărbători ce va dănui cu rugăciunile Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Se dorește o reîntoarcere de perspectivă către cinstirea sfinților ce au contribuit la unitatea națională și la făurirea neamului românesc. Emblemă și simbol a Moldovei, Biserica din Borzești își construiește noi punți sufletești, iar noi ne rugăm la Dumnezeu să ajute la acest început bun cu dragostea, răbdarea și milostivirea Sa.”, citim pe site-ul oficial al Parohiei. >>>

Reclame

Sfântul voievod Ştefan Cel Mare

Imagine

Stefan-cel-Mare-si-Sfant-Icoana-Putna-Ro

Pecetea domnitorului Ştefan cel Mare

Pecetea-lui-Stefan-cel-Mare-si-Sfant-1491-Arhivele-Nationale-ale-Romaniei-Basarabia-Bucovina.Info_

Pecetea lui Stefan cel Mare si Sfant 1491

Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Muntele Athos

stefan-cel-mare-si-sfantDin câte s-au spus de către oamenii care merită să fie apreciaţi – zicea Părintele Iachint al Putnei –, Ştefan cel Mare a creat o epocă pentru întreaga Europă. A creat valori şi a ştiut să apere valori. De aceea poporul nostru, încă de pe vremea sa şi mai târziu, l-a numit mare şi sfânt“.

 Aniversarea strămutarii la veşnicele locaşuri a marelui voievod constituie pentru orice român ce gândeşte şi simte româneşte un prilej binecuvântat de a medita asupra rolului providenţial determinant pe care l-a jucat Ştefan cel Mare şi Sfânt – acest atlet al lui Hristos, în salvarea Ortodoxiei în general, dar şi a celei româneşti şi athonite în special. >>>

Mănăstirea Putna

Imagine

Manastirea Putna

Pînzarul moldovenesc al lui Ştefan cel Mare

Panzar moldovenesc al lui Stefan cel MareContinuînd vechea tradiţie a constructorilor de corăbii, Ştefan cel Mare a dezvoltat şantierele navale de la Cetatea Albă şi Chilia. Lemnul se găsea din belşug, dar lucrătorii de corăbii căutau mai ales stejarii moldoveneşti pe care îi lăudau a fi mai buni decît oricare lemn pentru construirea navelor, fiind şi mai tari împotriva carilor. Iar pentru catarge se  găseau brazi înalţi şi drepţi ca lumînarea, pe care moldovenii îi aduceau pe apele Bistriţei şi Siretului. Unele dintre primele consemnări referitoare la flota Moldovei medievale datează de la asediul Chiliei din anul 1465; pentru că Dunărea era îngheţată, iar pînzarele nu puteau fi utilizate, Ştefan cel Mare, cunoscînd însemnătatea artileriei în luptă, a folosit totuşi tunurile de pe nave. Moldova maritimă, cu porturile Cetatea Albă şi Chilia, era la acea vreme singura opozantă a turcilor pe mare, după ce cetatea genoveză Caffa fusese ocupată de turci la 6 iunie 1475. După ce în 1484 turcii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă, creşte rolul militar şi commercial al Galaţiului. Din mica aşezare pescărească, Galaţiul devine un oraş cu o puternică viaţă comercială şi trafic naval intens, aceasta datorîndu-se atît negustorilor fugiţi din Chilia şi Cetatea Albă, cît şi lucrătorilor de nave, care pun bazele unui şantier de construcţii. >>>

La Roman, cea mai veche catedrală ortodoxă din Moldova

Una dintre cele mai vechi catedrale din spaţiul ortodox românesc este cea de la Roman. Având în vedere că marea catedrală creştin ortodoxă de la Iaşi, care are trei hramuri, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Gheorghe şi Întâmpinarea Domnului, este din secolul al XIX-lea, iar cea din Rădăuţi din secolul XX, cea din Roman, fiind din secolul al XV-lea pare a avea întâietate.

Începuturile catedralei din acest oraş sunt anterioare înfiinţării Episcopiei Romanului, înainte de perioada 1408-1413, probabil încă din perioada domniei lui Roman I (1931-1934). Primul lăcaş de cult, menţionat în documente ca “Sfânta Vineri”, funcţiona în vremea lui Alexandru cel Bun, care la 1408 îi dăruia două sate, deoarece aici era înmormântată mama sa, “cneaghina Anastasia”. Ulterior, la 1415, acelaşi Alexandru cel Bun s-a îngrijit pentru zugrăvirea lăcaşului. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare, >>>

Turnul lui Ștefan cel Mare – Piatra Neamț

>>>

Ștefan cel Mare în Cronica lui Maciej Stryjkowski (1547-1593)

„1504. Acest Ştefan, voievod al Moldovei (Stephan Wojewoda Wołoski), era iscusit şi norocos, căci într-un rând a biruit o sută cincizeci de mii de turci, pe lângă alte lupte dese şi însemnate cu ei. Acesta, de asemenea, a alungat pe Matias, regele Ungariei cel viteaz, din Ţara Moldovei şi din cea secuiască, nimicind cu dânsul o mare oaste de unguri şi rănind pe regele însuşi cu trei săgeţi, în dreptul oraşului Baia, după care izbândă i-a luat şi ţara secuiască. El, de asemenea, şi pe tătari i-a biruit de câteva ori, de asemenea pe regele Poloniei, Albert, l-a biruit în Bucovina, împotriva aşteptărilor alor noştri. Orice istoric poate să-l preamărească cu drept cuvânt pentru acest slăvit noroc cu o ţară aşa de mică. Despre acesta, moldovenii şi muntenii (Wołoszy y Multani) cântă mereu, la toate adunările lor, pe scripci sârbeşti, rostind în >>>

Volohii (românii) din Țara Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare (document din 1470)

„Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, când aceasta va fi de trebuință cuiva, că dăm și am dat această carte a noastră tătarului și robului nostru, care a fugit de la noi și din țara noastră în Țara Leșească, anume Oană tătarul, și copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi, și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și să nu-l aducem din nou în robie, și nici pe copiii lui, ci să se așeze în țara noastră, el și cu copiii lui, slobod și în bunăvoie și fără nici o nevoie, așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți românii după legea lor românească [Ȣси воʌоховє своимь воʌоскымь закономь], și să fie și să trăiască după această lege și după acest obicei, în țara domniei mele, tot așa și el însuși, apoi, și cu copiii lui și să nu dea și să nu plătească niciodată nimic după dreptul robilor și al tătarilor, nici coloade, nici dare, să nu plătească nici unui boier al său, la care va trăi atunci. >>>

Doru Mihăescu – Un nedreptățit al vremurilor: George Radu Melidon

  „Considerând că Romanul posedă, de mai mulţi ani, mai multe şcoli primare şi secundare, publice şi private, care au trebuit să producă măcar cititori cu dorinţa de a-şi spori cunoştinţele şi a satisface curiozitatea prin lectură …”, cu alte cuvinte, având în vedere faptul că fusese, în linii mari, realizat, în urbea sa natală, obiectivul învăţământului popular (primar şi secundar, rural şi urban), pentru care, timp de decenii, militase cu sârguinţă şi ardoare nu numai prin intermediul scrisului, ci şi prin acţiunea practică a deţinătorului mai multor funcţii publice în acest domeniu, la 2 aprilie 1885 (adică la aproape patru ani după revenirea sa definitivă la Roman), George-Radu Melidon aprecia că sosise timpul să ofere oraşului său un Meledonium. >>>

Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare

Imagine

Doamna Maria Despina – Soacra lui Ştefan cel Mare

 

 Soţia domnului muntean Radu cel Frumos (1462–1475, cu întreruperi), mama ultimei soţii a lui Ştefan cel Mare (1457–1504). Considerată a fi fost o prinţesă sârbă sau albaneză (Ştefan Gorovei subliniază legătura cu Gjergj Aranite Comnen, demonstrând posibilitatea paternităţii acestuia), s-a căsătorit cu Radu cel Frumos cu care a avut o fiică, Maria Voichiţa. La 24 noiembrie 1473, domnul Moldovei Ştefan cel Mare atacă Ţara Românească, domnul muntean fuge, lăsând în mâna invadatorului familia şi tezaurul ţării. Maria Despina şi fiica ei nevârstnică sunt capturate şi duse în Moldova. Evenimentul este redat >>>

Moldova federală a lui Ştefan cel Mare

Moldova lui Ştefan cel Mare îşi are centrul în România

Maramureşul de unde au plecat descălecătorii Moldovei este tot în România. Moldova este România, iar R. Moldova este o invenţie imperială, o acoperire pentru castrul trupelor imperiale de la Nistru. Mai nou, Moldova lui Ştefan cel Mare a devenit argument pentru federalizarea R. Moldova, conform unei hărţi cvasianonime lansate pe internet care promovează ideea excentrică a unei ţări care să refacă voievodatul medieval într-o formă federativă cu cinci subiecţi. Autorii hărţii nu ne spun ce se va întâmpla cu restul teritoriilor locuite de români – cel mai probabil, Transilvania poate deveni şi ea o federaţie, iar Valahia va putea rămâne independentă, eventual sub protecţie bulgărească.

>>>

Tabloul lui Ștefan cel Mare din Muzeul de Istorie, Roman

Tabloul lui Ștefan cel Mare din muzeul romașcan de istorie a fost descoperit într-un grajd, cu pînza sfîșiată. Mașina care-l aducea de la restaurare a fost implicată într-un accident rutier.

 În secția de artă medievală a Muzeului de Istorie din Roman se află, neștiut de nimeni, un tablou al lui Ștefan cel Mare, cu valoare de unicat. Valoarea tabloului este dată nu numai de semnătura de pe pînza tabloului, aparținînd cunoscutului pictor și restaurator de pictură veche bisericească al timpului, Epaminonda Anibal Bucevschi, și de faptul că acest tablou prezintă cea mai fidelă reproducere a chipului domnitorului moldovean, ci și de istoria cu totul specială a acestei lucrări. Pictat în 1884, la comanda Episcopului Melchisedec Ștefănescu, tabloul a fost ani îndelungați în custodia Episcopiei, a făcut războiul, a fost pierdut și regăsit într-un grajd și, în momentul în care totul părea că se aranjase, mașina care-l aducea de la restaurare a fost implicată într-un accident rutier. >>>

Mănăstirea Arbore

În 1503 Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnic de seamă al lui Bogdan al III-lea şi tutore al lui Ştefăniţă Vodă, cel care în 1497 a apărat cu curaj Cetatea de Scaun timp de trei săptămâni împotriva asediului polon, cel care începând din 1486 a fost portarul Sucevei aproape 40 de ani, a ridicat un paraclis la Curtea sa situată pe valea râului Solca.
În 1523 „în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ştefan Vodă (Ştefăniţă Vodă) au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie” (Grigore Ureche). Luca Arbore a fost înmormântat în ctitoria sa. Chivotul de mormânt al ctitoruliui (în pronaos) este apreciat ca cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Nordul Moldovei. >>>

Doamna Maria Voichiţa, a treia soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Maria Voichiţa (n. ?1457, Târgovişte – d. 26 febr. 1511, Suceava). A treia soţie a domnului Moldovei Ştefan cel Mare (1457–1504). Fiica domnului muntean Radu cel Frumos (1462–1475) şi a Doamnei Maria ­Despina. A fost luată ostatică împreună cu mama sa, la 24 noiembrie 1473, în timpul unui raid întreprins de Ştefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos, eveniment înregistrat de cronica Moldovei: „La 24 ale aceleiaşi luni, miercuri, a luat Ştefan voievod cetatea şi a intrat în ea. Şi a luat şi pe doamna lui Radul voievod şi pe fiica lui, care-i era singura născută, şi toate comorile lui şi toate veşmintele lui şi toate steagurile lui” >>>

Domniţa Elena, fiica lui Ştefan cel Mare

Domniţa Elena [Olena] (n. 1464/1466, Suceavad. 18 ianuarie 1505, Moscova, Rusia). Fiica lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504) şi a Evdochiei de Kiev, a fost sortită, încă de la naştere, ca orice fiică de domn, unei căsătorii diplomatice. În anul 1479 Ştefan a început tratativele pentru o căsătorie dinastică între fiica lui şi moştenitorul cneazului Moscovei, Ivan Ivanovici, folosind-o în acest scop pe cumnata sa Teodosia, sora Evdochiei, apropiată familiei princiare moscovite. În 1480, Teodosia îi răspunde solicitării astfel: „Şi eu am rugat pe marea cneaghină şi marea cneaghină a binevoit şi s-a rugat fiului său, marelui cneaz. Şi marele cneaz a binevoit ca să vrea să ia pentru fiul său pe fiica ta. Şi marea cneaghină şi marele cneaz au poruncit ca să poruncesc către tine ca tu cu acest lucru cu tot să trimiţi la marele cneaz pe omul tău bun”. După logodna din 1482, >>>

Doamna Evdochia, prima soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Evdochia [Ovdotia] de Kiev (n. prima parte a secolului XV – d. 25 noiembrie 1467, Suceava). Prima soţie a domnului Ştefan cel Mare (1457–1504). Fiica cneazului de Kiev Alexandru [Olelko] (†1454), descendent al marilor duci ai Lituaniei, rudă cu regele Poloniei, şi a Anastasiei (†1470), sora marelui cneaz al Moscovei. A devenit doamna lui Ştefan, voievodul Moldovei, la 5 iulie 1463, în faţa înaltelor feţe bisericeşti ale ţării şi Curţii Domneşti. Eveniment de o covârşitoare importanţă, care „îl interesa atunci pe Ştefan, … [deoarece] prin căsătoria cu Evdochia, nepoata de văr a lui Cazimir IV, el se înrudea cu suzeranul său, regele Poloniei” (Constantin Rezachevici). Căsătoria a fost consemnată şi în două scrieri contemporane, cronica de curte a domnului Moldovei şi Cronica >>>

„Doamna” Oltea, mama lui Ştefan cel Mare

„Doamna” Oltea (n. începutul sec. XV – d. 4 noiembrie 1465). Mama lui Ştefan cel Mare (1457–1504). Originară din zona Trotuşului, unde fiul şi nepotul său Alexandru vor construi, în 1493–1494, o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, „întru amintirea sfântrăposaţilor noştrii înaintaşi şi a părinţilor lor”. Ştefan va dărui acestei biserici, în 1495, un Tetraevangheliar cu o însemnare care arată că este „fiu al lui Bogdan şi al Oltei”. Se pare că nu a fost căsătorită cu domnul Moldovei Bogdan II (sau căsătoria nu a fost recunoscută), ea nu a „fost doamnă în secolul XV şi nici cneaghină (femeie măritată aparţinând boierimii)” (Constantin Rezachevici), titlul lipsind chiar şi de pe lespedea >>>

Viaţa Sfântului Daniil Sihastrul

Situată în inima frumoasei Bucovina, într-o poieniţă sus pe creste, la o altitudine de 1100 metri, Mănăstirea Sfântul Daniil Sihastrul este închinată cuviosului Daniil Sihastrul, duhovnicul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. 

Viaţa Sfântului Daniil, numit Sihastrul pentru că şi-a desăvârşit credinţa în sihăstria codrilor Bucovinei, este strâns legată de cea a marelui domnitor al acelor vremuri, Ştefan cel Mare. Despre vieţuirea Sfântului Daniil însă se cunosc destul de puţine lucruri, poate şi din cauza firii retrase şi discrete a sihastrului. Pentru sfânt, smerenia a însemnat şi retragerea din calea măririlor lumeşti. Sfântul Daniil Sihastrul s-a retras din lume la fel de blând şi înţelept cum a trăit, lăsându-ne ca amintire nu trăsăturile sale pământeşti, ci spiritul său, ca un îndemn la cumpătare şi bună chibzuinţă. Viaţa sa a fost aspră şi dură, precum piatra chiliilor în care s-a ascuns din calea lumii.  >>>

Doamna Maria de Mangop, a doua soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Maria de Mangop [Maria Asanina Paleologhina] (n. între 1435 şi 1440, Mangop, în Crimeea – d. 19 dec. 1477, Suceava), a fost doua soţie a lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504). Foarte probabil, fiica principelui Manuel şi a principesei Anna, din familia suveranilor de Theodoro-Mangop din Crimeea. Descendentă din familia imperială bizantină a Paleologilor şi cea bulgară a Asăneştilor, rudă cu ultima împărăteasă a Trapezuntului şi cu hanul turkmen, Uzun Hassan, Maria de Mangop i-a adus lui Ştefan cel Mare atât un spor de prestigiu, acesta putând emite chiar pretenţii la tronul basileilor constantinopolitani în eventualitatea unei restaurări a Imperiului Bizantin, cât şi un aliat în bazinul Mării Negre. Căsătoria lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop, încheiată la 14 septtembrie 1472 (ziua în care se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, zi de post), coincide cu epoca maximei afirmări a Molovei în planul relaţiilor internaţionale, ca urmare a >>>

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Sfantul Voievod Stefan cel Mare este cinstit de Biserica Ortodoxa Romana pe 2 iulie. Mentionam ca pe 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut pe Voievodul Stefan cel Mare in randul sfintilor. Pentru ca multi contemporani resping sfintenia lui Stefan cel Mare, am ales sa redam articolul „Dreptcredinciosul domnitor Stefan cel Mare si Sfant sau despre criteriile sfinteniei” al Parintelui profesor Constantin Coman, publicat in volumul „Prin fereastra bisericii sau o lectura teologica a realitatii”, la Editura Bizantina. >>>

Mare sarbatoare a ortodoxiei romanesti: 20 de ani de la canonizarea Sfântului Ştefan cel Mare

“În sfârşit, la anul 1504 Ştefan Vodă se coborî în mormânt, gârbovit de greutăţi şi de vârstă, după 47 şi mai bine ani de domnie, iar poporul în urmă-i i-a zis cu dragă inimă şi Bun şi Sfânt şi Mare, căci aşa Domn nici n-avusese până atunci, nici poate că va mai avea de acum şi pururi.” – Mihai Eminescu

La 2 iulie 1504, după 47 de ani de slujire a poporului cu timp şi fără timp, în vremuri de furtună, alesul lui Dumnezeu Ştefan, Domnul Moldovei, s-a mutat la locaşurile de veci. Țara „l-a îngropat cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi ca după un părinte al său, căci cunoşteau toţi că s-au scăpat de mult bine şi multă apărătură”. >>>

Ştefan cel Mare- Domn al Moldovei (1457-1504)

Ştefan cel Mare at St. Nicholas church, Dorohoi. >>>

Ştefan cel Mare: 2 iulie 1504 – 2 iulie 2012

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504. S-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a plecat de pe această lume în 2 iulie 1504, la Suceava. A domnit 47 de ani, perioadă care nu a mai fost egalată în Istoria Moldovei. În timpul său, ţara a dus multe lupte pentru independenţă împotriva Imperiului Otoman, a Regatului Poloniei şi a Regatului Ungariei. Mai multe dintre bisericile şi mînăstirile ridicate de el fac parte din patrimoniul mondial. Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru >>>

Un document execepțional al lui Ștefan cel Mare, emis în 1503, prezentat în procesul pădurilor

Textul documentului semnat de Ștefan cel Mare

“În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Troiță sfântă, deoființă și nedespărțită. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a binevoit domnia mea cu a noastră bunăvoință și cu inimă luminată și curată și din toată bunăvoința noastră, și cu ajutorul lui Dumnezeu, și am făcut, pentru sfânt răposaților înaintași bunici și părinți ai noștri și pentru sănătatea și mântuirea noastră, și pentru sănătatea și mântuirea doamnei noastre Maria, și >>>

Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt

După o domnie de 47 de ani, 2 luni şi trei săptămâni, Ştefan cel Mare, cel mai eminent conducător al Moldovei se stinge din viaţă la data de 2 iulie 1504. Acesta, pe lângă măreţele sale fapte războinice care au dus la consolidarea statului pe care îl conducea, a încurajat dezvoltarea culturii, a artelor, a arhitecturii, devenind ctitor a peste 44 de lăcaşuri de cult, fiind întrecut doar de Neagoe Basarab (46), după cum ne informează cronicarul Grigore Ureche. A mai construit cetăţi, fortificaţii de apărare, case domneşti şi a făcut importante donaţii unor lăcaşe de cult din afara perimetrului naţional. A contribuit la emanciparea condiţiilor de trai a supuşilor săi, câştigând respectul şi iubirea acestora. >>>

Vaslui-Podul Înalt 10 ianuarie 1475

 Bătălia de la Vaslui-Podul Înalt

10 ianuarie 1475

 Bătălia de la Vaslui -Podul Înalt, între Imperiul Otoman şi Moldova, cea mai importantă victorie a domnitorului Ştefan cel Mare (1457 – 1504) împotriva otomanilor. Evenimentul are loc atât ca urmare a întreruperii plăţii tributului de către Ştefan, în 1473 – tributul era plătit încă din vremea lui Petru Aron din 1456 –, cât şi a încercărilor domnului Moldovei de a scoate Ţara Românească de sub influenţa Porţii, prin înlăturarea lui Radu cel Frumos (1473–1474). În acelaşi timp, otomanii doreau extinderea influenţei la Marea Neagră, prin dobândirea Chiliei şi a Cetăţii Albe. >>>